Referat la disciplina fizică cu tema

Unde seismice. Cutremure. Producere. Caracteristici

Elev : Estera Fățoi Clasa a XI-a A - Seral

Colegiul Naţional „Gheorghe Asachi” București

Unde de tip transversal sau de forfecare(numite unde secundare şi notate S) sunt mai lente ca undele P şi sunt al doilea tip de undă/vibraţie resimţită în timpul seismului. undele S(transversale) produc cele mai importante efecte inerţiale .6 până la 8 kilometri/secundă. ele ajungând primele (prima vibraţie simţită în timpul seismelor). şi se pot clasifica în: 1. Unda P nu este periculoasă pentru clădiri. Undele S se pot propaga doar prin mediu solid (tip rocă). numite unde seismice. Undele P se pot propaga prin roci şi lichide. depinzând de materialul prin care se deplasează. Astfel rezultă prima perioadă de ondulare asociată cutremurelor. Amplitudinea acestor unde este direct proporţională cu magnitudinea (energia cutremurului). Pe masura îndepartarii de locul perturbatiei initiale. Particulele materiale oscilează pe direcţia propagării undei. energia se repartizeaza pe tot mai multe particule − efectele seismului sunt tot mai mici la distante mai mari. împingându-le perpendicular pe calea undelor. Unde de adâncime(de volum): se deplasează în partea interioară a Pământului. deoarece conţine doar aproximativ 20% din energia totală a cutremurului. 2. Undele seismice sunt un "amestec" de unde longitudinale si transversale. Unde de tip longitudinal sau de dilataţie(numite şi unde primare şi notate P) sunt cele mai rapide unde seismice. Întrucât direcţia de propagare devine aproape verticală în vecinătatea suprafeţei libere a terenului. Ele comprimă şi întind în mod succesiv materialul străbătut pe direcţia lor de propagare (într-un mod similar celui în care sunetul se propagă prin aer).Undele seismice Energia eliberată brusc de focar în momentul producerii unui dezechilibru tectonic se propagă în toate direcţiile sub forma unor unde elastice. nu şi prin mediu lichid. Ele se propagă cu o viteză de aproximativ 1. Ele deplasează în afară particule de rocă. Tipuri de unde seismice: a).

. Sunt periculoase.asupra construcţiilor. deoarece transportă aproximativ 80% din energia totală a cutremurului şi determină distrugeri proporţionale cu magnitudinea cutremurului şi cu durata de oscilatie.

Acestea se propagă cu aprox. Ele sunt cele mai rapide unde de suprafaţă şi mişcă pământul stânga-dreapta faţă de direcţia de propagare. restul consumându-se în alte procese fizice care au loc în zona focarului. . care cauzează numeroase pagube fundaţiei unui edificiu care nu este o construcţie paraseismică. unde L. Acestea se propagă din undele interioare care ajung la suprafaţă. deoarece cauzează cele mai intense vibraţii. Deşi au provocat numeroase distrugeri. asemănător mişcării valurilor.E. undele seismice au oferit preţioase informaţii despre structura internă a Pământului. care a intuit matematic existenţa acetui tip de unde in 1885) sunt unde care mişcă pământul şi în sus şi în jos şi înainte şi înapoi în sensul de propagare. producând doar o mişcare orizontală. Uneori denumite unde lungi sau mai simplu. 4 km/s. Undele superficiale sunt asemănătoare valurilor apărute într-o suprafaţă de apă – ele mişcă suprafaţa pământului în sus şi în jos. Love. Lord Rayleigh. care a creat modelul lor matematic în 1911). utilizându-se metode prin care se încearcă să se facă o comparaţie între diferite cutremure.b).H. Doar o mică parte din energia degajată în focarul unui cutremur se transmite sub formă de oscilaţii seismice. Unde superficiale (de suprafaţă) se deplasează la suprafaţa pământului. Acest fapt cauzează de obicei cele mai mari pagube. Unde de tip Love(Q) (denumite astfel după matematicianul englez A. Unde de tip Rayleigh(R): (denumite astfel dupa englezul John William Strutt. Ele sunt resimţite puternic în timpul seismului. 2. Determinarea precisă a acestei cantităţi este dificilă din acest motiv. Ele se clasifică în: 1. deoarece mişcarea undei zguduie temeliile edificiilor create de om. undele superficiale sunt responsabile pentru cele mai multe pagube asociate cutremurelor.

se numeşte focar sau epicentru. iar energia pe care o eliberează se extinde pe zone întinse la suprafaţa terestră. datorate unor modificări structurale importante ale scoarţei terestre(90%) (însoţite de fenomene de rupere sau de faliere) Cele mai frecvente cutremure sunt de origine tectonică. În acest context. crusta continentelor(litosferă) 0-70 km. generează unde elastice care se propagă radial în toate direcţiile. cutremurele se clasifică astfel: . care se află într-o permanentă mişcare. posedă o structură internă destul de complicată. producând modificări ale scoarţei terestre în urma acumulărilor energetice în roci şi a erupţiilor vulcanice. iar prin procese de reflexie şi refracţie ajung la suprafaţa Pământului. Punctul situat la suprafaţa Pământului. În funcţie de poziţia focarului exprimată prin distanţa H dintre focar şi epicentru. Aceste fenomene se manifestă periodic în crusta terestră prin mişcări bruşte şi violente care sunt înregistrate la suprafaţa liberă a terenului sub forma cutremurelor de pământ. denumită adâncime sau profunzime. transformată instantaneu în energie cinetică. continentele se deplasează continuu şi lent. Eliberarea bruscă a energiei de deformaţie. Şocul seismic se produce ca urmare a unor fracturi ale scoarţei care vin în contact într-un plan mai slab. în care s-au acumulat în timp deformaţii elastice extrem de mari. nucleul interior central 5000-6320 km. poartă denumirea de epicentrul cutremurului.Cutremure: Producere şi Clasificare Pământul. pe verticala focarului. manta 70-2900 km. datorate erupţiilor vulcanice(7%) Cutremure tectonice. nucleul exterior 2900-5000 km. Localizarea poziţiei focarului şi epicentrului se obţine pe baza prelucrării înregistrărilor mişcărilor seismice în staţii echipate cu aparatură specifică. dar care schematic poate fi redusă la: suprafaţa liberă(scoarţă). Punctul teoretic în care se produce ruptura iniţială(în realitate există o zonă de fracturare). Cu privire la sursa care generează cutremurele puternice se admit două categorii principale de mecanisme posibile de producere şi anume: Cutremure vulcanice.

se produc deplasări mari fie datorită cedărilor în urma strivirii rocilor. Cutremurele tectonice au ca origine fenomenul de faliere sau cel de subducţie a plăcilor continentale. numite efecte macroseismice. Incidenţa acestei categorii de cutremure este mai redusă deoarece perioadele predominante sunt lungi. însoţite de eliberarea bruscă a unei energii imense. zonelor din Asia de Sud-Vest. are o durată semnificativă redusă. Deşi sunt extrem de violente. Cutremurele violente generate de fractura rocilor sunt datorate mişcărilor produse în lungul unui plan de rupere. Focarele intermediare identificate până în prezent sunt destul de reduse ca număr. Creşterea magnitudinii cu o unitate corespunde creşterii . Columbia. fiind situate în: Afganistan. Teoria plăcilor tectonice. fie datorită fenomenului de subducţie(alunecarea relativă a unei plăci sub cealaltă) Intensitatea cutremurelor Pe baza observaţiilor cu privire la distrugerile provocate de cutremure clădirilor şi modificările aduse reliefului regiunii afectate. 2. Durata cutremurelor este moderată. asociindu-se un număr(grad) diferiteşor efecte distructive ale cutremurului. în timp ce aria de manifestare este mult mai mare. care exprimă logaritmic energia eliberată la o anumită distanţă epicentrală. În general cutremurele se produc în lunful aceleaşi falii. susţine că prin comprimare puternică. Aceste planuri de rupere se numesc falii. bazinul mediteranean etc. care se manifestă la contactul dintre plăcile continentale. ceea ce caracterizează fenomenul de persistenţă a genezei mişcărilor seismice. Cutremure de adâncime(de profunzime) s-au semnalat între limitele 300≤H<700 km. Acest tip de cutremur. 4. Cutremurele subcrustale(intermediare) au focarul localizat în limitele 70 ≤ H< 300 km. Putem aminti astfel: Scala Richter. iar în momentul ruperii instantanee. 3. capacitatea rocii respective a atins valoarea limită peste care nu mai este capabilă să acumuleze deformaţii elastice sau energie elastică de deformare. de dată mai recentă. Perioadele de revenire ale cutremurelor intermediare sunt mult mai mari decât ale celor normale. este o scală logaritmică ce se exprimă în numere zecimale cuprinse între 1-9.1. care reprezintă 90% din cutremurele care se produc în lume. Cutremure crustale( normale) având focarul situat până la o adâncime de 70 km. se poate defini o scară de intensităţi macroseismice. cutremurele crustale afectează zone destul de limitate la suprafaţa Pământului. În această categorie se înscriu focarele care aparţin centurii circumpacifice. Mexic şi zona munţilor Vrancei din România.

intensitatea Richter. La ora actuală. Denumirea de scară Mercalli este deci improprie deşi este frecvent folosită. . Energia seismică ce se degajă în focarul cutremurului diferă de energia seismului de la suprafaţa Pământului. Se defineşte astfel încât utilizând înregistrarea oricărei staţii seismice de pe glob. însă practic limita ei superioară e determinată de rezistenţa rocilor. Energia seismică ce se degajă în focar diferă de amplitudinea seismului de la suprafaţa Pământului.amplitudinii maxime a undei de zece ori. gazoductelor şi liniilor electrice.2). deformarea suprafeţei terestre.F. viteza sau acceleraţia maximă. De fapt. Intensitatea macroseismică este accea care se ia în considerare la zonarea seismică şi la elaborarea normelor pentru protecţie antiseismică a construcţiilor. Creşterea magnitudinii cu o unitate corespunde creşterii amplitudinii undei de 10 ori. pentru oameni pericolul îl reprezintă nu oscilaţiile seismice. Noţiunea şi metoda de estimae a fost pusă la punct de C. caracterizarea gradelor de intensitate macroseismică fiind preponderent realizată pe baza unor înregistrări instrumentale privind deplasarea. Spre deosebire de magnitudine. aceşti factori fiind mai mult obiectivi.Richter(1923) care a utilizat datele instrumentale provenite de la un grup de staţii seismice cu diferite amplasamente şi care caracterizează o serie de seisme produse în California pe durata lunii ianuarie a anului 1923. Magnitudinea dă măsura energiei undelor seismice care provin din focar. În comunicatele oficiale intensitatea macroseismicp. se anunţă pentru un anumit loc de observare. indicată conform acestei scări. în majoritatea ţărilor se utilizează o scară de 12 grade. iar cele de grad maxim fiind cele mai puternice. are la bază gradul de acţiune a oscilaţiilor subterane asupra diferitelor construcţii şi obiecte. Scala Rossi-Farel(cu 10 grade) În toate cazurile cutremurele de gradul 1 sunt cele mai slabe. Cele mai puternice cutremure care s-au produs în epoca măsurărilor instrumentale sunt cele de pe continentul american: cutremurul din Chile. asupra oamenilor. cum este numită uzual. Scala Mercalli modificată(cu 12 grade) care descrie intensitatea cutremurului prin observarea efectelor sale în epicentru. Din punct de vedere matematic. Magnitudinea cutremurelor Utilizând pentru estimare exclusiv înregistrări instrumentale obiective se poate defini magnitudinea sau. valoarea rezultată să fie aceeaşi. 1964 (M = 9. 1960 (magnitudinea 9.5) si din Alaska. intensitatea seismului. ci urmările acestora: avarierea clădirilor. scara magnitudinilor nu are o limită superioară. exprimată şi ea în grade. alunecările de teren etc. valorile fiind în general diferite de la o localitate la alta.

9 2.incerc2004.9 6.ro 4.9 4.ro 6.scribd.didactic.0-6. editura LVS crepuscul.0-7. http://www.0-3.Caracteristica seismelor catastrofal foarte puternic puternic moderat neînsemnat slab foarte slab Magnitudine(grade Richter) mai mult de 8 7.9 5. Manualul de Fizică. http://inforisx. http://www.com 3.org 2. Colecţia Educaţional 2006 5. http://referat.fizica.9 3.ro .0-4. http://ro.wikipedia.clopotel.0-2. http://www.ro 7.0-5.9 sub 2 Număr mediu anual 1 18 120 800 6200 49000 1000 zilnic 8000 zilnic Bibliografie 1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful