Referat la disciplina fizică cu tema

Unde seismice. Cutremure. Producere. Caracteristici

Elev : Estera Fățoi Clasa a XI-a A - Seral

Colegiul Naţional „Gheorghe Asachi” București

numite unde seismice. 2. Ele deplasează în afară particule de rocă. depinzând de materialul prin care se deplasează. Astfel rezultă prima perioadă de ondulare asociată cutremurelor. Undele P se pot propaga prin roci şi lichide. energia se repartizeaza pe tot mai multe particule − efectele seismului sunt tot mai mici la distante mai mari. Unda P nu este periculoasă pentru clădiri. împingându-le perpendicular pe calea undelor. nu şi prin mediu lichid. Undele S se pot propaga doar prin mediu solid (tip rocă). Pe masura îndepartarii de locul perturbatiei initiale. Unde de tip longitudinal sau de dilataţie(numite şi unde primare şi notate P) sunt cele mai rapide unde seismice.Undele seismice Energia eliberată brusc de focar în momentul producerii unui dezechilibru tectonic se propagă în toate direcţiile sub forma unor unde elastice. Tipuri de unde seismice: a). Întrucât direcţia de propagare devine aproape verticală în vecinătatea suprafeţei libere a terenului. Ele se propagă cu o viteză de aproximativ 1.6 până la 8 kilometri/secundă. deoarece conţine doar aproximativ 20% din energia totală a cutremurului. undele S(transversale) produc cele mai importante efecte inerţiale . Undele seismice sunt un "amestec" de unde longitudinale si transversale. Amplitudinea acestor unde este direct proporţională cu magnitudinea (energia cutremurului). Ele comprimă şi întind în mod succesiv materialul străbătut pe direcţia lor de propagare (într-un mod similar celui în care sunetul se propagă prin aer). ele ajungând primele (prima vibraţie simţită în timpul seismelor). Particulele materiale oscilează pe direcţia propagării undei. Unde de adâncime(de volum): se deplasează în partea interioară a Pământului. Unde de tip transversal sau de forfecare(numite unde secundare şi notate S) sunt mai lente ca undele P şi sunt al doilea tip de undă/vibraţie resimţită în timpul seismului. şi se pot clasifica în: 1.

. Sunt periculoase. deoarece transportă aproximativ 80% din energia totală a cutremurului şi determină distrugeri proporţionale cu magnitudinea cutremurului şi cu durata de oscilatie.asupra construcţiilor.

Determinarea precisă a acestei cantităţi este dificilă din acest motiv. Acest fapt cauzează de obicei cele mai mari pagube. utilizându-se metode prin care se încearcă să se facă o comparaţie între diferite cutremure. Ele se clasifică în: 1. Unde superficiale (de suprafaţă) se deplasează la suprafaţa pământului. Love. 2.H. Ele sunt resimţite puternic în timpul seismului. undele seismice au oferit preţioase informaţii despre structura internă a Pământului. care cauzează numeroase pagube fundaţiei unui edificiu care nu este o construcţie paraseismică. asemănător mişcării valurilor. Ele sunt cele mai rapide unde de suprafaţă şi mişcă pământul stânga-dreapta faţă de direcţia de propagare. unde L. Unde de tip Love(Q) (denumite astfel după matematicianul englez A. Doar o mică parte din energia degajată în focarul unui cutremur se transmite sub formă de oscilaţii seismice. care a intuit matematic existenţa acetui tip de unde in 1885) sunt unde care mişcă pământul şi în sus şi în jos şi înainte şi înapoi în sensul de propagare. Uneori denumite unde lungi sau mai simplu. undele superficiale sunt responsabile pentru cele mai multe pagube asociate cutremurelor. Acestea se propagă din undele interioare care ajung la suprafaţă. restul consumându-se în alte procese fizice care au loc în zona focarului. care a creat modelul lor matematic în 1911). Acestea se propagă cu aprox. Undele superficiale sunt asemănătoare valurilor apărute într-o suprafaţă de apă – ele mişcă suprafaţa pământului în sus şi în jos.E. deoarece mişcarea undei zguduie temeliile edificiilor create de om. . deoarece cauzează cele mai intense vibraţii. Deşi au provocat numeroase distrugeri. 4 km/s. producând doar o mişcare orizontală. Lord Rayleigh. Unde de tip Rayleigh(R): (denumite astfel dupa englezul John William Strutt.b).

nucleul exterior 2900-5000 km. Punctul situat la suprafaţa Pământului. crusta continentelor(litosferă) 0-70 km. Şocul seismic se produce ca urmare a unor fracturi ale scoarţei care vin în contact într-un plan mai slab. Aceste fenomene se manifestă periodic în crusta terestră prin mişcări bruşte şi violente care sunt înregistrate la suprafaţa liberă a terenului sub forma cutremurelor de pământ. se numeşte focar sau epicentru. Eliberarea bruscă a energiei de deformaţie. în care s-au acumulat în timp deformaţii elastice extrem de mari. iar prin procese de reflexie şi refracţie ajung la suprafaţa Pământului. Localizarea poziţiei focarului şi epicentrului se obţine pe baza prelucrării înregistrărilor mişcărilor seismice în staţii echipate cu aparatură specifică. poartă denumirea de epicentrul cutremurului. nucleul interior central 5000-6320 km. dar care schematic poate fi redusă la: suprafaţa liberă(scoarţă). producând modificări ale scoarţei terestre în urma acumulărilor energetice în roci şi a erupţiilor vulcanice.Cutremure: Producere şi Clasificare Pământul. datorate unor modificări structurale importante ale scoarţei terestre(90%) (însoţite de fenomene de rupere sau de faliere) Cele mai frecvente cutremure sunt de origine tectonică. denumită adâncime sau profunzime. Cu privire la sursa care generează cutremurele puternice se admit două categorii principale de mecanisme posibile de producere şi anume: Cutremure vulcanice. În funcţie de poziţia focarului exprimată prin distanţa H dintre focar şi epicentru. Punctul teoretic în care se produce ruptura iniţială(în realitate există o zonă de fracturare). care se află într-o permanentă mişcare. iar energia pe care o eliberează se extinde pe zone întinse la suprafaţa terestră. manta 70-2900 km. transformată instantaneu în energie cinetică. În acest context. pe verticala focarului. datorate erupţiilor vulcanice(7%) Cutremure tectonice. posedă o structură internă destul de complicată. continentele se deplasează continuu şi lent. cutremurele se clasifică astfel: . generează unde elastice care se propagă radial în toate direcţiile.

cutremurele crustale afectează zone destul de limitate la suprafaţa Pământului. care reprezintă 90% din cutremurele care se produc în lume.1. Acest tip de cutremur. se poate defini o scară de intensităţi macroseismice. Mexic şi zona munţilor Vrancei din România. care se manifestă la contactul dintre plăcile continentale. Cutremure de adâncime(de profunzime) s-au semnalat între limitele 300≤H<700 km. numite efecte macroseismice. este o scală logaritmică ce se exprimă în numere zecimale cuprinse între 1-9. în timp ce aria de manifestare este mult mai mare. bazinul mediteranean etc. Columbia. Cutremurele tectonice au ca origine fenomenul de faliere sau cel de subducţie a plăcilor continentale. capacitatea rocii respective a atins valoarea limită peste care nu mai este capabilă să acumuleze deformaţii elastice sau energie elastică de deformare. În această categorie se înscriu focarele care aparţin centurii circumpacifice. Cutremurele violente generate de fractura rocilor sunt datorate mişcărilor produse în lungul unui plan de rupere. care exprimă logaritmic energia eliberată la o anumită distanţă epicentrală. Durata cutremurelor este moderată. Perioadele de revenire ale cutremurelor intermediare sunt mult mai mari decât ale celor normale. Aceste planuri de rupere se numesc falii. În general cutremurele se produc în lunful aceleaşi falii. 2. Putem aminti astfel: Scala Richter. 4. Deşi sunt extrem de violente. 3. de dată mai recentă. se produc deplasări mari fie datorită cedărilor în urma strivirii rocilor. fie datorită fenomenului de subducţie(alunecarea relativă a unei plăci sub cealaltă) Intensitatea cutremurelor Pe baza observaţiilor cu privire la distrugerile provocate de cutremure clădirilor şi modificările aduse reliefului regiunii afectate. Focarele intermediare identificate până în prezent sunt destul de reduse ca număr. fiind situate în: Afganistan. Cutremure crustale( normale) având focarul situat până la o adâncime de 70 km. ceea ce caracterizează fenomenul de persistenţă a genezei mişcărilor seismice. are o durată semnificativă redusă. Teoria plăcilor tectonice. asociindu-se un număr(grad) diferiteşor efecte distructive ale cutremurului. Incidenţa acestei categorii de cutremure este mai redusă deoarece perioadele predominante sunt lungi. zonelor din Asia de Sud-Vest. Cutremurele subcrustale(intermediare) au focarul localizat în limitele 70 ≤ H< 300 km. Creşterea magnitudinii cu o unitate corespunde creşterii . susţine că prin comprimare puternică. iar în momentul ruperii instantanee. însoţite de eliberarea bruscă a unei energii imense.

exprimată şi ea în grade. alunecările de teren etc. ci urmările acestora: avarierea clădirilor. scara magnitudinilor nu are o limită superioară. 1964 (M = 9. Creşterea magnitudinii cu o unitate corespunde creşterii amplitudinii undei de 10 ori. . indicată conform acestei scări. Noţiunea şi metoda de estimae a fost pusă la punct de C.amplitudinii maxime a undei de zece ori. Cele mai puternice cutremure care s-au produs în epoca măsurărilor instrumentale sunt cele de pe continentul american: cutremurul din Chile. Scala Rossi-Farel(cu 10 grade) În toate cazurile cutremurele de gradul 1 sunt cele mai slabe. aceşti factori fiind mai mult obiectivi. 1960 (magnitudinea 9. Energia seismică ce se degajă în focarul cutremurului diferă de energia seismului de la suprafaţa Pământului. Magnitudinea dă măsura energiei undelor seismice care provin din focar. însă practic limita ei superioară e determinată de rezistenţa rocilor. Energia seismică ce se degajă în focar diferă de amplitudinea seismului de la suprafaţa Pământului. Se defineşte astfel încât utilizând înregistrarea oricărei staţii seismice de pe glob. valorile fiind în general diferite de la o localitate la alta. pentru oameni pericolul îl reprezintă nu oscilaţiile seismice. Magnitudinea cutremurelor Utilizând pentru estimare exclusiv înregistrări instrumentale obiective se poate defini magnitudinea sau.5) si din Alaska. asupra oamenilor. cum este numită uzual. Intensitatea macroseismică este accea care se ia în considerare la zonarea seismică şi la elaborarea normelor pentru protecţie antiseismică a construcţiilor. viteza sau acceleraţia maximă. Denumirea de scară Mercalli este deci improprie deşi este frecvent folosită. are la bază gradul de acţiune a oscilaţiilor subterane asupra diferitelor construcţii şi obiecte. se anunţă pentru un anumit loc de observare.F. iar cele de grad maxim fiind cele mai puternice. valoarea rezultată să fie aceeaşi. caracterizarea gradelor de intensitate macroseismică fiind preponderent realizată pe baza unor înregistrări instrumentale privind deplasarea.2). De fapt. La ora actuală. în majoritatea ţărilor se utilizează o scară de 12 grade. intensitatea Richter. Scala Mercalli modificată(cu 12 grade) care descrie intensitatea cutremurului prin observarea efectelor sale în epicentru. Din punct de vedere matematic. intensitatea seismului. Spre deosebire de magnitudine. deformarea suprafeţei terestre. gazoductelor şi liniilor electrice. În comunicatele oficiale intensitatea macroseismicp.Richter(1923) care a utilizat datele instrumentale provenite de la un grup de staţii seismice cu diferite amplasamente şi care caracterizează o serie de seisme produse în California pe durata lunii ianuarie a anului 1923.

fizica.ro 4.Caracteristica seismelor catastrofal foarte puternic puternic moderat neînsemnat slab foarte slab Magnitudine(grade Richter) mai mult de 8 7.0-2. editura LVS crepuscul.0-3. http://www.clopotel.wikipedia. http://ro. Colecţia Educaţional 2006 5.9 3.org 2.9 4. http://referat.ro 7.0-7.0-6. http://www.9 5. Manualul de Fizică.ro .9 2.com 3. http://inforisx.ro 6.didactic.scribd.0-4.9 6. http://www.9 sub 2 Număr mediu anual 1 18 120 800 6200 49000 1000 zilnic 8000 zilnic Bibliografie 1.0-5.incerc2004.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful