Referat la disciplina fizică cu tema

Unde seismice. Cutremure. Producere. Caracteristici

Elev : Estera Fățoi Clasa a XI-a A - Seral

Colegiul Naţional „Gheorghe Asachi” București

nu şi prin mediu lichid. Unde de tip transversal sau de forfecare(numite unde secundare şi notate S) sunt mai lente ca undele P şi sunt al doilea tip de undă/vibraţie resimţită în timpul seismului. Unde de adâncime(de volum): se deplasează în partea interioară a Pământului. numite unde seismice. undele S(transversale) produc cele mai importante efecte inerţiale . Particulele materiale oscilează pe direcţia propagării undei. 2. deoarece conţine doar aproximativ 20% din energia totală a cutremurului. depinzând de materialul prin care se deplasează. Undele seismice sunt un "amestec" de unde longitudinale si transversale. energia se repartizeaza pe tot mai multe particule − efectele seismului sunt tot mai mici la distante mai mari. Unda P nu este periculoasă pentru clădiri. Ele comprimă şi întind în mod succesiv materialul străbătut pe direcţia lor de propagare (într-un mod similar celui în care sunetul se propagă prin aer). Unde de tip longitudinal sau de dilataţie(numite şi unde primare şi notate P) sunt cele mai rapide unde seismice. împingându-le perpendicular pe calea undelor. Întrucât direcţia de propagare devine aproape verticală în vecinătatea suprafeţei libere a terenului. ele ajungând primele (prima vibraţie simţită în timpul seismelor). şi se pot clasifica în: 1. Amplitudinea acestor unde este direct proporţională cu magnitudinea (energia cutremurului). Ele deplasează în afară particule de rocă. Undele S se pot propaga doar prin mediu solid (tip rocă).Undele seismice Energia eliberată brusc de focar în momentul producerii unui dezechilibru tectonic se propagă în toate direcţiile sub forma unor unde elastice. Pe masura îndepartarii de locul perturbatiei initiale. Ele se propagă cu o viteză de aproximativ 1. Astfel rezultă prima perioadă de ondulare asociată cutremurelor. Undele P se pot propaga prin roci şi lichide.6 până la 8 kilometri/secundă. Tipuri de unde seismice: a).

.asupra construcţiilor. deoarece transportă aproximativ 80% din energia totală a cutremurului şi determină distrugeri proporţionale cu magnitudinea cutremurului şi cu durata de oscilatie. Sunt periculoase.

utilizându-se metode prin care se încearcă să se facă o comparaţie între diferite cutremure. Acestea se propagă cu aprox. asemănător mişcării valurilor. Ele sunt resimţite puternic în timpul seismului. producând doar o mişcare orizontală.E. Unde superficiale (de suprafaţă) se deplasează la suprafaţa pământului.H. undele seismice au oferit preţioase informaţii despre structura internă a Pământului. deoarece cauzează cele mai intense vibraţii. Deşi au provocat numeroase distrugeri. Ele sunt cele mai rapide unde de suprafaţă şi mişcă pământul stânga-dreapta faţă de direcţia de propagare. care a creat modelul lor matematic în 1911). undele superficiale sunt responsabile pentru cele mai multe pagube asociate cutremurelor. care a intuit matematic existenţa acetui tip de unde in 1885) sunt unde care mişcă pământul şi în sus şi în jos şi înainte şi înapoi în sensul de propagare. Love. Ele se clasifică în: 1. Acest fapt cauzează de obicei cele mai mari pagube. care cauzează numeroase pagube fundaţiei unui edificiu care nu este o construcţie paraseismică. Uneori denumite unde lungi sau mai simplu. 4 km/s. . unde L. Unde de tip Love(Q) (denumite astfel după matematicianul englez A. restul consumându-se în alte procese fizice care au loc în zona focarului. Acestea se propagă din undele interioare care ajung la suprafaţă. Undele superficiale sunt asemănătoare valurilor apărute într-o suprafaţă de apă – ele mişcă suprafaţa pământului în sus şi în jos. Unde de tip Rayleigh(R): (denumite astfel dupa englezul John William Strutt. deoarece mişcarea undei zguduie temeliile edificiilor create de om. Doar o mică parte din energia degajată în focarul unui cutremur se transmite sub formă de oscilaţii seismice.b). 2. Determinarea precisă a acestei cantităţi este dificilă din acest motiv. Lord Rayleigh.

posedă o structură internă destul de complicată. iar prin procese de reflexie şi refracţie ajung la suprafaţa Pământului. Cu privire la sursa care generează cutremurele puternice se admit două categorii principale de mecanisme posibile de producere şi anume: Cutremure vulcanice. Punctul teoretic în care se produce ruptura iniţială(în realitate există o zonă de fracturare). Localizarea poziţiei focarului şi epicentrului se obţine pe baza prelucrării înregistrărilor mişcărilor seismice în staţii echipate cu aparatură specifică. Eliberarea bruscă a energiei de deformaţie. În funcţie de poziţia focarului exprimată prin distanţa H dintre focar şi epicentru. generează unde elastice care se propagă radial în toate direcţiile. cutremurele se clasifică astfel: . crusta continentelor(litosferă) 0-70 km. poartă denumirea de epicentrul cutremurului. Şocul seismic se produce ca urmare a unor fracturi ale scoarţei care vin în contact într-un plan mai slab. nucleul exterior 2900-5000 km. producând modificări ale scoarţei terestre în urma acumulărilor energetice în roci şi a erupţiilor vulcanice.Cutremure: Producere şi Clasificare Pământul. în care s-au acumulat în timp deformaţii elastice extrem de mari. dar care schematic poate fi redusă la: suprafaţa liberă(scoarţă). iar energia pe care o eliberează se extinde pe zone întinse la suprafaţa terestră. care se află într-o permanentă mişcare. transformată instantaneu în energie cinetică. datorate unor modificări structurale importante ale scoarţei terestre(90%) (însoţite de fenomene de rupere sau de faliere) Cele mai frecvente cutremure sunt de origine tectonică. Aceste fenomene se manifestă periodic în crusta terestră prin mişcări bruşte şi violente care sunt înregistrate la suprafaţa liberă a terenului sub forma cutremurelor de pământ. datorate erupţiilor vulcanice(7%) Cutremure tectonice. continentele se deplasează continuu şi lent. nucleul interior central 5000-6320 km. Punctul situat la suprafaţa Pământului. se numeşte focar sau epicentru. manta 70-2900 km. pe verticala focarului. În acest context. denumită adâncime sau profunzime.

bazinul mediteranean etc. În general cutremurele se produc în lunful aceleaşi falii. iar în momentul ruperii instantanee. care reprezintă 90% din cutremurele care se produc în lume. Cutremurele subcrustale(intermediare) au focarul localizat în limitele 70 ≤ H< 300 km. este o scală logaritmică ce se exprimă în numere zecimale cuprinse între 1-9. Columbia. zonelor din Asia de Sud-Vest. Mexic şi zona munţilor Vrancei din România.1. în timp ce aria de manifestare este mult mai mare. Acest tip de cutremur. Cutremure de adâncime(de profunzime) s-au semnalat între limitele 300≤H<700 km. de dată mai recentă. are o durată semnificativă redusă. 3. Incidenţa acestei categorii de cutremure este mai redusă deoarece perioadele predominante sunt lungi. cutremurele crustale afectează zone destul de limitate la suprafaţa Pământului. se produc deplasări mari fie datorită cedărilor în urma strivirii rocilor. se poate defini o scară de intensităţi macroseismice. Creşterea magnitudinii cu o unitate corespunde creşterii . care se manifestă la contactul dintre plăcile continentale. 2. Durata cutremurelor este moderată. Putem aminti astfel: Scala Richter. Teoria plăcilor tectonice. Perioadele de revenire ale cutremurelor intermediare sunt mult mai mari decât ale celor normale. ceea ce caracterizează fenomenul de persistenţă a genezei mişcărilor seismice. care exprimă logaritmic energia eliberată la o anumită distanţă epicentrală. 4. fiind situate în: Afganistan. Cutremure crustale( normale) având focarul situat până la o adâncime de 70 km. fie datorită fenomenului de subducţie(alunecarea relativă a unei plăci sub cealaltă) Intensitatea cutremurelor Pe baza observaţiilor cu privire la distrugerile provocate de cutremure clădirilor şi modificările aduse reliefului regiunii afectate. însoţite de eliberarea bruscă a unei energii imense. capacitatea rocii respective a atins valoarea limită peste care nu mai este capabilă să acumuleze deformaţii elastice sau energie elastică de deformare. numite efecte macroseismice. Cutremurele violente generate de fractura rocilor sunt datorate mişcărilor produse în lungul unui plan de rupere. Aceste planuri de rupere se numesc falii. În această categorie se înscriu focarele care aparţin centurii circumpacifice. asociindu-se un număr(grad) diferiteşor efecte distructive ale cutremurului. Focarele intermediare identificate până în prezent sunt destul de reduse ca număr. Deşi sunt extrem de violente. Cutremurele tectonice au ca origine fenomenul de faliere sau cel de subducţie a plăcilor continentale. susţine că prin comprimare puternică.

Magnitudinea cutremurelor Utilizând pentru estimare exclusiv înregistrări instrumentale obiective se poate defini magnitudinea sau. asupra oamenilor. în majoritatea ţărilor se utilizează o scară de 12 grade. Spre deosebire de magnitudine. Din punct de vedere matematic. indicată conform acestei scări. Creşterea magnitudinii cu o unitate corespunde creşterii amplitudinii undei de 10 ori. . caracterizarea gradelor de intensitate macroseismică fiind preponderent realizată pe baza unor înregistrări instrumentale privind deplasarea. Energia seismică ce se degajă în focar diferă de amplitudinea seismului de la suprafaţa Pământului. pentru oameni pericolul îl reprezintă nu oscilaţiile seismice. Intensitatea macroseismică este accea care se ia în considerare la zonarea seismică şi la elaborarea normelor pentru protecţie antiseismică a construcţiilor. scara magnitudinilor nu are o limită superioară. Noţiunea şi metoda de estimae a fost pusă la punct de C. viteza sau acceleraţia maximă. La ora actuală. alunecările de teren etc.amplitudinii maxime a undei de zece ori. Scala Rossi-Farel(cu 10 grade) În toate cazurile cutremurele de gradul 1 sunt cele mai slabe. deformarea suprafeţei terestre. gazoductelor şi liniilor electrice. exprimată şi ea în grade. Scala Mercalli modificată(cu 12 grade) care descrie intensitatea cutremurului prin observarea efectelor sale în epicentru. Energia seismică ce se degajă în focarul cutremurului diferă de energia seismului de la suprafaţa Pământului. intensitatea seismului. intensitatea Richter.F. Denumirea de scară Mercalli este deci improprie deşi este frecvent folosită. iar cele de grad maxim fiind cele mai puternice. aceşti factori fiind mai mult obiectivi. De fapt. 1960 (magnitudinea 9. În comunicatele oficiale intensitatea macroseismicp. valoarea rezultată să fie aceeaşi. Se defineşte astfel încât utilizând înregistrarea oricărei staţii seismice de pe glob.Richter(1923) care a utilizat datele instrumentale provenite de la un grup de staţii seismice cu diferite amplasamente şi care caracterizează o serie de seisme produse în California pe durata lunii ianuarie a anului 1923. Cele mai puternice cutremure care s-au produs în epoca măsurărilor instrumentale sunt cele de pe continentul american: cutremurul din Chile. ci urmările acestora: avarierea clădirilor. Magnitudinea dă măsura energiei undelor seismice care provin din focar. are la bază gradul de acţiune a oscilaţiilor subterane asupra diferitelor construcţii şi obiecte. cum este numită uzual.2).5) si din Alaska. însă practic limita ei superioară e determinată de rezistenţa rocilor. valorile fiind în general diferite de la o localitate la alta. 1964 (M = 9. se anunţă pentru un anumit loc de observare.

incerc2004.9 4.ro 7. http://www.clopotel.wikipedia. http://www.9 5.9 sub 2 Număr mediu anual 1 18 120 800 6200 49000 1000 zilnic 8000 zilnic Bibliografie 1. Manualul de Fizică.9 3.9 2.0-3.fizica.9 6.0-5.didactic.scribd.ro .0-2.ro 4.Caracteristica seismelor catastrofal foarte puternic puternic moderat neînsemnat slab foarte slab Magnitudine(grade Richter) mai mult de 8 7.com 3.0-7. http://inforisx. http://www. editura LVS crepuscul. http://referat.0-6. http://ro.org 2.ro 6. Colecţia Educaţional 2006 5.0-4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful