Referat la disciplina fizică cu tema

Unde seismice. Cutremure. Producere. Caracteristici

Elev : Estera Fățoi Clasa a XI-a A - Seral

Colegiul Naţional „Gheorghe Asachi” București

Pe masura îndepartarii de locul perturbatiei initiale.Undele seismice Energia eliberată brusc de focar în momentul producerii unui dezechilibru tectonic se propagă în toate direcţiile sub forma unor unde elastice. Ele deplasează în afară particule de rocă. depinzând de materialul prin care se deplasează.6 până la 8 kilometri/secundă. numite unde seismice. şi se pot clasifica în: 1. Undele S se pot propaga doar prin mediu solid (tip rocă). undele S(transversale) produc cele mai importante efecte inerţiale . Unde de adâncime(de volum): se deplasează în partea interioară a Pământului. Unde de tip longitudinal sau de dilataţie(numite şi unde primare şi notate P) sunt cele mai rapide unde seismice. Întrucât direcţia de propagare devine aproape verticală în vecinătatea suprafeţei libere a terenului. nu şi prin mediu lichid. Astfel rezultă prima perioadă de ondulare asociată cutremurelor. împingându-le perpendicular pe calea undelor. Undele seismice sunt un "amestec" de unde longitudinale si transversale. Undele P se pot propaga prin roci şi lichide. Unda P nu este periculoasă pentru clădiri. Ele comprimă şi întind în mod succesiv materialul străbătut pe direcţia lor de propagare (într-un mod similar celui în care sunetul se propagă prin aer). ele ajungând primele (prima vibraţie simţită în timpul seismelor). Tipuri de unde seismice: a). Unde de tip transversal sau de forfecare(numite unde secundare şi notate S) sunt mai lente ca undele P şi sunt al doilea tip de undă/vibraţie resimţită în timpul seismului. deoarece conţine doar aproximativ 20% din energia totală a cutremurului. Amplitudinea acestor unde este direct proporţională cu magnitudinea (energia cutremurului). 2. energia se repartizeaza pe tot mai multe particule − efectele seismului sunt tot mai mici la distante mai mari. Particulele materiale oscilează pe direcţia propagării undei. Ele se propagă cu o viteză de aproximativ 1.

. Sunt periculoase. deoarece transportă aproximativ 80% din energia totală a cutremurului şi determină distrugeri proporţionale cu magnitudinea cutremurului şi cu durata de oscilatie.asupra construcţiilor.

b). Acest fapt cauzează de obicei cele mai mari pagube. asemănător mişcării valurilor. Acestea se propagă din undele interioare care ajung la suprafaţă. Deşi au provocat numeroase distrugeri. care a creat modelul lor matematic în 1911). Unde de tip Rayleigh(R): (denumite astfel dupa englezul John William Strutt. Ele se clasifică în: 1. Unde superficiale (de suprafaţă) se deplasează la suprafaţa pământului. 4 km/s. Determinarea precisă a acestei cantităţi este dificilă din acest motiv. undele seismice au oferit preţioase informaţii despre structura internă a Pământului. . producând doar o mişcare orizontală. Unde de tip Love(Q) (denumite astfel după matematicianul englez A. care cauzează numeroase pagube fundaţiei unui edificiu care nu este o construcţie paraseismică. Love. care a intuit matematic existenţa acetui tip de unde in 1885) sunt unde care mişcă pământul şi în sus şi în jos şi înainte şi înapoi în sensul de propagare.H. Ele sunt cele mai rapide unde de suprafaţă şi mişcă pământul stânga-dreapta faţă de direcţia de propagare. deoarece mişcarea undei zguduie temeliile edificiilor create de om.E. 2. restul consumându-se în alte procese fizice care au loc în zona focarului. unde L. Lord Rayleigh. utilizându-se metode prin care se încearcă să se facă o comparaţie între diferite cutremure. Acestea se propagă cu aprox. Undele superficiale sunt asemănătoare valurilor apărute într-o suprafaţă de apă – ele mişcă suprafaţa pământului în sus şi în jos. Doar o mică parte din energia degajată în focarul unui cutremur se transmite sub formă de oscilaţii seismice. undele superficiale sunt responsabile pentru cele mai multe pagube asociate cutremurelor. Uneori denumite unde lungi sau mai simplu. deoarece cauzează cele mai intense vibraţii. Ele sunt resimţite puternic în timpul seismului.

nucleul exterior 2900-5000 km. dar care schematic poate fi redusă la: suprafaţa liberă(scoarţă). Punctul teoretic în care se produce ruptura iniţială(în realitate există o zonă de fracturare). continentele se deplasează continuu şi lent. Şocul seismic se produce ca urmare a unor fracturi ale scoarţei care vin în contact într-un plan mai slab. manta 70-2900 km.Cutremure: Producere şi Clasificare Pământul. Punctul situat la suprafaţa Pământului. se numeşte focar sau epicentru. Cu privire la sursa care generează cutremurele puternice se admit două categorii principale de mecanisme posibile de producere şi anume: Cutremure vulcanice. datorate unor modificări structurale importante ale scoarţei terestre(90%) (însoţite de fenomene de rupere sau de faliere) Cele mai frecvente cutremure sunt de origine tectonică. datorate erupţiilor vulcanice(7%) Cutremure tectonice. Aceste fenomene se manifestă periodic în crusta terestră prin mişcări bruşte şi violente care sunt înregistrate la suprafaţa liberă a terenului sub forma cutremurelor de pământ. În acest context. pe verticala focarului. crusta continentelor(litosferă) 0-70 km. nucleul interior central 5000-6320 km. Eliberarea bruscă a energiei de deformaţie. transformată instantaneu în energie cinetică. posedă o structură internă destul de complicată. iar energia pe care o eliberează se extinde pe zone întinse la suprafaţa terestră. denumită adâncime sau profunzime. generează unde elastice care se propagă radial în toate direcţiile. producând modificări ale scoarţei terestre în urma acumulărilor energetice în roci şi a erupţiilor vulcanice. Localizarea poziţiei focarului şi epicentrului se obţine pe baza prelucrării înregistrărilor mişcărilor seismice în staţii echipate cu aparatură specifică. iar prin procese de reflexie şi refracţie ajung la suprafaţa Pământului. în care s-au acumulat în timp deformaţii elastice extrem de mari. În funcţie de poziţia focarului exprimată prin distanţa H dintre focar şi epicentru. cutremurele se clasifică astfel: . poartă denumirea de epicentrul cutremurului. care se află într-o permanentă mişcare.

numite efecte macroseismice. iar în momentul ruperii instantanee. asociindu-se un număr(grad) diferiteşor efecte distructive ale cutremurului. Cutremurele subcrustale(intermediare) au focarul localizat în limitele 70 ≤ H< 300 km. În această categorie se înscriu focarele care aparţin centurii circumpacifice. Columbia. are o durată semnificativă redusă. Focarele intermediare identificate până în prezent sunt destul de reduse ca număr. fiind situate în: Afganistan. În general cutremurele se produc în lunful aceleaşi falii. Creşterea magnitudinii cu o unitate corespunde creşterii . de dată mai recentă.1. bazinul mediteranean etc. 4. Cutremurele violente generate de fractura rocilor sunt datorate mişcărilor produse în lungul unui plan de rupere. care se manifestă la contactul dintre plăcile continentale. Cutremure de adâncime(de profunzime) s-au semnalat între limitele 300≤H<700 km. 2. susţine că prin comprimare puternică. Teoria plăcilor tectonice. capacitatea rocii respective a atins valoarea limită peste care nu mai este capabilă să acumuleze deformaţii elastice sau energie elastică de deformare. Incidenţa acestei categorii de cutremure este mai redusă deoarece perioadele predominante sunt lungi. care reprezintă 90% din cutremurele care se produc în lume. Cutremure crustale( normale) având focarul situat până la o adâncime de 70 km. Mexic şi zona munţilor Vrancei din România. se poate defini o scară de intensităţi macroseismice. Acest tip de cutremur. Cutremurele tectonice au ca origine fenomenul de faliere sau cel de subducţie a plăcilor continentale. Perioadele de revenire ale cutremurelor intermediare sunt mult mai mari decât ale celor normale. se produc deplasări mari fie datorită cedărilor în urma strivirii rocilor. zonelor din Asia de Sud-Vest. fie datorită fenomenului de subducţie(alunecarea relativă a unei plăci sub cealaltă) Intensitatea cutremurelor Pe baza observaţiilor cu privire la distrugerile provocate de cutremure clădirilor şi modificările aduse reliefului regiunii afectate. Aceste planuri de rupere se numesc falii. 3. Durata cutremurelor este moderată. însoţite de eliberarea bruscă a unei energii imense. Putem aminti astfel: Scala Richter. ceea ce caracterizează fenomenul de persistenţă a genezei mişcărilor seismice. cutremurele crustale afectează zone destul de limitate la suprafaţa Pământului. Deşi sunt extrem de violente. este o scală logaritmică ce se exprimă în numere zecimale cuprinse între 1-9. în timp ce aria de manifestare este mult mai mare. care exprimă logaritmic energia eliberată la o anumită distanţă epicentrală.

Cele mai puternice cutremure care s-au produs în epoca măsurărilor instrumentale sunt cele de pe continentul american: cutremurul din Chile. De fapt. cum este numită uzual. scara magnitudinilor nu are o limită superioară. . Magnitudinea cutremurelor Utilizând pentru estimare exclusiv înregistrări instrumentale obiective se poate defini magnitudinea sau. Scala Mercalli modificată(cu 12 grade) care descrie intensitatea cutremurului prin observarea efectelor sale în epicentru. valoarea rezultată să fie aceeaşi. Creşterea magnitudinii cu o unitate corespunde creşterii amplitudinii undei de 10 ori. Noţiunea şi metoda de estimae a fost pusă la punct de C.amplitudinii maxime a undei de zece ori. valorile fiind în general diferite de la o localitate la alta. ci urmările acestora: avarierea clădirilor. Spre deosebire de magnitudine. însă practic limita ei superioară e determinată de rezistenţa rocilor. Se defineşte astfel încât utilizând înregistrarea oricărei staţii seismice de pe glob. se anunţă pentru un anumit loc de observare. iar cele de grad maxim fiind cele mai puternice. 1960 (magnitudinea 9. Intensitatea macroseismică este accea care se ia în considerare la zonarea seismică şi la elaborarea normelor pentru protecţie antiseismică a construcţiilor. exprimată şi ea în grade. caracterizarea gradelor de intensitate macroseismică fiind preponderent realizată pe baza unor înregistrări instrumentale privind deplasarea. Scala Rossi-Farel(cu 10 grade) În toate cazurile cutremurele de gradul 1 sunt cele mai slabe. indicată conform acestei scări. intensitatea Richter. asupra oamenilor. La ora actuală.F. în majoritatea ţărilor se utilizează o scară de 12 grade. viteza sau acceleraţia maximă. Din punct de vedere matematic. În comunicatele oficiale intensitatea macroseismicp. pentru oameni pericolul îl reprezintă nu oscilaţiile seismice. aceşti factori fiind mai mult obiectivi. intensitatea seismului. alunecările de teren etc.Richter(1923) care a utilizat datele instrumentale provenite de la un grup de staţii seismice cu diferite amplasamente şi care caracterizează o serie de seisme produse în California pe durata lunii ianuarie a anului 1923. Energia seismică ce se degajă în focarul cutremurului diferă de energia seismului de la suprafaţa Pământului. gazoductelor şi liniilor electrice. 1964 (M = 9.5) si din Alaska. are la bază gradul de acţiune a oscilaţiilor subterane asupra diferitelor construcţii şi obiecte.2). Denumirea de scară Mercalli este deci improprie deşi este frecvent folosită. deformarea suprafeţei terestre. Energia seismică ce se degajă în focar diferă de amplitudinea seismului de la suprafaţa Pământului. Magnitudinea dă măsura energiei undelor seismice care provin din focar.

scribd. http://www. Manualul de Fizică.0-4.9 sub 2 Număr mediu anual 1 18 120 800 6200 49000 1000 zilnic 8000 zilnic Bibliografie 1.com 3.wikipedia.9 5.0-5.0-7.didactic.incerc2004.9 2. http://ro.ro .org 2.0-3. http://inforisx. http://www.Caracteristica seismelor catastrofal foarte puternic puternic moderat neînsemnat slab foarte slab Magnitudine(grade Richter) mai mult de 8 7. http://www.ro 7.0-2.fizica.clopotel.ro 6.ro 4.0-6.9 6. editura LVS crepuscul. Colecţia Educaţional 2006 5. http://referat.9 3.9 4.