Voodoo

Vaudou(vodou, vodoun, woodoo, voodoo) este un cult animist originar din vechiul regat al Dahomeyului (Africa de Vest). Este raspandit, totusi, si in Benin si in Togo, precum in celebrul targ al fetisorilor din Lom. Incepand cu secolul al XVII-lea, sclavii originari din aceasta regiune a Africii au raspandit cultul Vaudoo in Antile, ca si in toata America. Sub diferite forme, il regasim in Cuba, in Haiti, Republica Dominicana, in Brazilia si chiar in Statele Unite ale Americii, in Louisiana mai ales. Dar inainte de a se raspandi in America, cultul Vaudou / Voodoo s-a raspandit in Africa de Nord prin sclavii adusi de vechile dinastii care au existat de-a lungul intregii istorii a acestei regiuni. Sub diferite forme, intalnim cultul Vaudou in Maroc (in Gnawa ori Gnaoua), in Algeria, mixandu-se cu folclorul arabomusulman. In prezent, in intreaga lume, exista circa 60.000.000 de adepti ai Vaudou, cu diferite forme de manifestare. Cei mai multi traiesc in Togo, Benin,Nigeria, Republica Dominicana, dar si in America de Nord, cu deosebire la New Orleans, precum si in Haiti, in Brazilia, etc.

Voodoo, precum crestinismul, islamismul sau iudaismul, este o religie monoteista, in care zeul suprem controleaza totul prin puterea si vointa sa. Insa pe langa acesta exista un numar foarte mare de spirite numite Loa, fiecare cu propriul rol, carora oamenii incerca sa le intre in gratii prin rugaciuni. Acestia controleaza pamantul, sanatatea, universul, fertilitatea si celelalte aspecte ale vietii, avand puterea de a influenta in bine sau in rau fiecare aspect. Voodoo se bazeaza pe doua convingeri principale. Mai intai ca intre viata si moarte exista un ciclu natural si normal, iar omul nu are rol individual, ci face parte dintr-un tot unitar. De asemenea, Voodoo sustine principiul care a facut obiectul multor cercetari si le-a dat bataie de cap oamenilor de stiinta, conform caruia orice cauza produce un efect si fiecare actiune va fi urmata de reactii, de multe ori imprevizibile. Toata lumea cunoaste azi efectul butterfly", teorie conform careia bataia din aripi a unui fluture poate crea uragane in diverse parti ale lumii. O religie dezvoltata intr-o zona in care bolile ciudate nu conteneau sa apara, iar conditiile de viata faceau ca varsta medie de viata a unui om sa fie de 35 de ani, trebuia sa se bazeze pe metode curative. Aproximativ 60% din practici nu sunt decat ritualuri misterioase prin care fortele divine sunt invocate pentru a readuce sanatatea bolnavilor. Se folosesc ierburi si alte leacuri facute de preoti, insa astazi sunt acceptate de acestia si medicamentele.

Mitul mortii face si el parte din religie. Se spune ca spiritele mortilor care nu sunt onorati de familiile lor devin periculoase si pot pune in pericol viata rudelor vii, in timp ce spiritele acelora care sunt onorati si nu sunt uitati, pot avea influente pozitive. Rolul preotului in Voodoo este unul foarte important. Acesta poate face si desface blesteme, poate ghicii viitorul si prepara potiuni magice, multe dintre ele letale. Un alt aspect mistic este acela al ritualurilor practicate. De cele mai multe ori sunt folosite tobe care mentin ritmuri specifice, fiecare rugaciune avand un stil propriu. Dansurile care le acompaniaza reprezinta o apropiere de starea superioara. In timpul ritualurilor spiritele Loa intra in corpurile celor mai credinciosi dintre practicanti, prin intermediul carora se pot adresa celorlalti, adesea oferindu-le sfaturi pentru viitor. Exista doua tipuri de Voodoo. Cel mai raspandit, Rada, este practicat in proportie de 95% din adeptii acestei religii. Rada este religia Voodoo care promoveaza pacea si in care invocatiile sunt facute catre acei Loa buni. Cea de-a doua partea este denumita Petro si reprezinta magia neagra practicata in Voodoo. Aici au loc practici foarte periculoase si reprezinta o zona mai putin cunoscuta a acestei religii. Se spune ca preotii cultului Petro pot crea zombi sau face blesteme mortale.

Zeitatile Voodoo
In varful panteonului Vaudou se afla Mawu (pronuntat: [m-whu]), zeu suprem care domneste peste ceilalti zei. Cateva expresii: mawu lo lo Zeul suprem este mare., akp na mawu Multumesc zeului suprem., mawuena, (mawuenam) Dar de la zeul suprem, care poate fi chiar prenume personal. De notat ca Mawu nu are forma si, prin urmare, nu este niciodata reprezentat, nici in pictura, nici nu este asociat cu obiecte, cum sunt celelalte zeitati Vaudou. Mawu (zeul suprem) este necreat si totodata este creator al tuturor celorlalti zei. Mawu nu intervine in viata oamenilor. El i-ar fi creat pe ceilalti zei pentru ca acestia sa fie in relatie cu oamenii si cu lumea. Propriu-zis, Mawu nu face parte din panteonul Vaudou; este un concept; literal, Mawu trebuie tradus prin cel ce nimeni nu poate sa-l atinga, sau inca inaccesibilul. Nu este, prin urmare, o persoana. Acest lucru explica faptul ca in spatiul Vaudou nu exista un cult al lui Mawu. Doar i se multumeste si este glorificat. Este binevoitor fata de toate creaturile. Trebuie sa remarcam faptul ca populatiile ewe si fon il numesc pe Dumnezeu Mawu. Primii misionari crestini sunt, cu siguranta, la originea traducerii numelui lui Dumnezeu (crestin) prin Mawu, pentru usurarea convertirilor spre religia crestina. Panteonul Vaudou este facut dintr-o multitudine de Lwa, care sunt spirite sau zeitati inferioare, care pot intra in comunicare si chiar in colaborare cu oamenii. Lwa se materializeaza, cel mai adesea, in obiecte neinsufletite din natura, precum sunt pietrele, arborii. De aici provine calificativul de ritual animist, pe care multi il aplica cultului Vaudou.

Una dinte cele mai importante Lwa / Loa este Erzulie, sau Erzulie Freda, care este zeita dragostei. Ii intalnim si pe Gu (Ogun al populatiei yoruba), zeitate a razboiului (si al fierarilor), pe Sakpata, zeitate a variolei (si in general al bolii, al vindecarii si al Pamantului), pe Damballa, spirit al cunoasterii, precum si cel mai puternic dintre ei, Hebieso, zeitate a furtunii si a fulgerului. Cat despre Papa Legba, acesta are dificila functie de intermediar si de mesager al zeilor. Este asimilat, in Vaudou haitian, Sfantului Petru, care detine cheile Paradisului si ale Infernului. In Vaudou african, nu exista conceptele de paradis si de infern. Lgba (Eshu pentru anglofoni) este de fapt cel mai important prin aceea ca este zeitatea gandirii. El formeaza, impreuna cu divinitatea Fa (sau Ifa), un cuplu purtator de pedagogie a acestei culturi.

Ceremonii Voodoo
Ceremoniile voodoo au loc de obicei noaptea, moment propice ritualului. La locul de intalnire se strang in jur de 500 de oameni, uneori mai multi, alteori mai putini. La ritual nu au au voie femeile, ceremonia fiind rezervata doar barbatilor. Potrivit bastinasilor, femeile sunt aparate astfel de spiritele capricioase care poate ar dori sa le ia cu ele. Ceremonia incepe in ropot de tobe, dupa care apare samanul, imbracat in tunica. Lumea il saluta cu veneratie, apoi preotul se aseaza pe un scaun in fata altarului. Asistenta bate din palme, insotind tobele. Se creaza o ambianta foarte tensionata si ostila, caracteristice practicilor voodoo. Animalul de sacrificiu este adus in mijlocul multimii, insa pana nu mananca nu poate fi omorat caci asta ar insemna ca spiritul nu este de acord cu ceremonia. In timp ce animalul este imbiat sa manance, bastinasii isi continua cantarile in limba vechilor magi yoruba. Imediat ca animalul mananca ceva, cei de fata ridica tonul, tobele si bataile in piept devin frenetice, iar cutitul se infige in gatul animalului dintr-o singura lovitura, sangele stropind altarul. Exact in acel moment, cand sangele animalului hraneste spiritele vii din altar, la ceremonie isi face aparitia o papusa enorma, care scoate zgomote ciudate si e acoperita cu pietre si panzeturi de toate culorile. Oamenii fug din fata ei. E engun-gu, spiritul mortilor, venit pe pamant in urma invocatiilor. Aparitia lui engun-gu se traduce prin unirea lumii vizibile cu cea invizibila. La ceremonie apar fantome din lumea cealalta, iar zeii si vrajitorii isi unesc puterile pe taramul lumii materiale. Odata cu aparitia lui engun-gu, bastinasii isi schimba cantarile si incep sa danseze in jurul spiritului ce se misca in incercarea de a-i atinge pe dansatorii care fug. Se spune ca spiritul ii poate lua cu el in lumea invizibila pe cei care ii atinge, lasandu-le pe pamant trupul, care, lipsit de suflet, nu va mai fi bun de nimic, asa cum se spune in credinta cea mai veche a zombilor din Antile. Ceremonia continua cu aparitia mai multor engun-gu, timp in care oamenii danseaza, beau si striga, intrand in transa sau pierzandu-si cunostinta sub influenta spiritelor. Cam tot atunci este momentul in care preotul care conduce sacrificiul intra in transa.

Atmosfera devine tot mai ciudata, iar numarul celor care se lovesc fie de alcool, fie de autosugestie este in crestere. Toti cei prezenti au halucinatii si se simt luati in stapanire de spirite.