Întemeierea Moldovei.

Caracterul şi data întemeierii statului moldovean
Caracterul şi data întemeierii statului moldovean. Între întemeierea Munteniei şi aceea a Moldovei este o mare deosebire; cea dintâi se datorează reunirii diferitelor formaţiuni politice dintre Dunăre şi Carpaţi sub un conducător local, anume voievodul de la Câmpulung şi Argeş: este, prin urmare, un proces intern. Cea de-a doua este rezultatul unei cuceriri din afară, a unei ocupări a teritoriului dintre Carpaţi, Nistru şi mare de către un conducător venit de peste munţi. În Moldova a fost într-adevăr o descălecare, întâi a lui Dragoş, apoi a lui Bogdan, coborâţi amândoi din Maramureş, în timp ce, în Muntenia, întemeierea a plecat din însuşi cuprinsul viitorului stat. Deosebirea există şi în ce priveşte data: Moldova a luat fiinţă aproximativ cu o jumătate de secol mai târziu decât Ţara Românească. Data pe care o dau cronicile – toate cronicile noastre – este 1359. În acest an, povestesc ele, a ieşit Dragoş Vodă din Maramureş la vânat. Şi întâlnind un bour, l-a gonit cu câinii până pe malurile Moldovei, unde l-a ucis, sub o răchită. A făcut acolo Dragoş ospăţ cu boierii săi şi plăcându-i ţara şi locurile «desfătate», s-a hotărât să se aşeze aici. Şi aşa s-a întemeiat Moldova, Dragoş stând primul ei domn. În amintirea vânătorii, a hotărât el ca pecetea noului stat să fie un cap de bour; locul unde a căzut fiara s-a numit de atunci Boureni, iar apa pe malurile căreia s-a întâmplat această faptă a căpătat numele de Moldova după Molda, căţeaua cea iute care gonise fiara până aici şi murise apoi de oboseală. Aceasta-i legenda. Ea cuprinde totuşi un fond de adevăr: venirea lui Dragoş din Maramureş. Că întemeierea s-a făcut însă în urma unei vânători, că numele Moldovei – de origine slavă – s-ar trage din acela al legendarei Molda, precum şi explicarea pecetei statului, acestea nu le putem primi. Ele sunt explicaţii mai târzii ale unor fapte existente, au deci caracterul unor mituri etiologice. Mulţumită documentelor contemporane, cunoaştem mult mai bine procesul întemeierii Moldovei decât pe acela al Munteniei. Avem informaţii sigure atât asupra lui Bogdan, voievodul din Maramureş, cât şi asupra felului în care a reuşit acesta să constituie statul independent moldovean, izgonind pe urmaşii lui Dragoş, primul descălecător. Iată cum s-au petrecut faptele: de la retragerea lor din 1242 şi până pe la jumătatea veacului al XIV-lea, tătarii au făcut numeroase incursiuni în Ardeal şi Ungaria; drumul lor obişnuit era prin trecătorile Carpaţilor moldoveni. Regii ungari, pentru a împiedica asemenea năvăliri, întreprinseră o serie de expediţii împotriva lor. Îndată după suirea sa pe tron, Ludovic hotărî să curme aceste prădăciuni periodice ale tătarilor şi întreprinse în 1343 -după alţi cercetători în 1345 – o mare expediţie împotriva lor. La ea participară şi românii din Maramureş, sub comanda voievodului lor Dragoş, şi secuii, peste care era mai mare Andrei, fiul lui Laţco. Expediţia avu succes deplin; tătarii fură goniţi din ţinuturile de la răsărit de Carpaţi şi se retraseră spre şesurile din nordul Mării Negre. Experienţa arătase însă că Ardealul nu putea fi apărat eficace decât de pe versantul oriental al Carpaţilor. De aceea, regele ungar luă în stăpânirea sa ţinutul dintre Şiret şi munţi, cu văile Sucevei, Moldovei, Bistriţei şi Trotuşului şi făcu aici – se pare în 1352 sau 1353 – o «marcă» de apărare a regatului. Cu ocărmuirea ei fu însărcinat Dragoş, voievodul românilor din Maramureş. Moldova este întemeiată, dar nu ca stat independent, ci depinzând, în această primă fază, de regele Ungariei.

Sursa: Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, volumul II, Editura ALL, Bucuresti, 2010

http://enciclopediauniversala.wordpress.com/2013/01/19/intemeierea-moldoveicaracterul-si-data-intemeierii-statului-moldovean/

refugiată în ținuturile muntoase sau păduroase cum ar fi Carpații. Dar popula ția romanizată. ca voievod a unei mărci împotriva tătarilor : Moldova (în maghiară Moldva). sau cel al Bârladnicilor (cu capitala la Bârlad). Kis-Jenö (Chișinău) și Csupor (Ciubărciu. pecinegii. care a domnit între 1272-1290). Aski.[6]. Bogdan de la Dolha a domnit până la 1363. Moldova se găsea în zona de influen ță a regatului Gali ției și Volîniei. un alt cneaz din Maramureș. iașii. Valea Nistrului și Bugeacul erau stăpânite de tătari.Hr. bulgarii. Dragoș de la Bedeu. Balc de Bedeu. o mul țime de popoare migratoare au trecut prin această regiune : hunii. capitala lor. În 1347. hazarii. în timp ce statele sedentare creștinești se consolidau. Tiverții și Ulicii ) și Iranici (dintre care cei mai cunoscuți sunt Iașii ) pe care i-a asimilat. azi Ciobruci). [modificare]Istoria medievală . si îl lasă pe unul dintre participan ții la campanie. goții. fiind numită în cronici Civitas iassiorum (azi Iași)[4]. îl alungă pe nepotul lui Drago ș. Bogdan de la Dolha. Vàrhély (Orhei). regele Ungariei. fiind împăr țită în mici cnezatelocale ca cel de la Onutu (lîngă Hotin). cumanii și tătarii. În secolul XIV. slavii. Astfel. Dunăre și mare. Perioada de ocupație romană a Daciei și a litoralului pontic până la Olbia (în zilele noastre Transilvania. Mai târziu. În secolul XIII. s-a amestecat cu migratorii Slavi (dintre care cei mai cunoscuți suntAnții. Populația băștinașă a Moldovei se trage din triburile daco-getice romanizate. Codrulsau Măcinul. Urmașii lui Bogdan de la Dolha au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpați. Iașii (popor iranic înrudit cu actualii Oseți din Caucaz) stăpâneau centrul țării. Nistru. în timp ce Balc s-a întors în Maramureș lângă vărul său Drag. Dobrogea șiBugeacul) a creat o nouă cultură prin romanizarea de către coloni știi romani a popula ției locale. a revenit treptat spre șesuri. trece în Moldova. avarii. Ungaria și-a extins influen ța în această zonă și me șterii săi sa și au creat ni ște fortificații în apropierea râului Trotuș (în România de azi) și în zona Neamțului (Baia sau Mulda) din cauza deselor invazii tătare. După ce Imperiul Roman s-a retras din nordul Dunării în 271 d. cneaz în Maramureș. Oltenia. cel al cetății Hansca (în ținutul Lăpușnei). în 1359.. maghiarii. pe măsură ce invaziile se răreau. stabilind în calea tătarilor tabere de osta și secui. Ludovic I. de la care au rămas denumirile de Mikloshély (Miclăușeni). trece îi invinge pe tătari la răsărit de Carpați (dupa Pavel Parasca si alti istorici [5] bătălia cu tătarii a avut loc în 1285 în timpul lui Vladislav al IV-lea zis Cumanul.Istoria timpurie Machetă a aşezării întărite slavo-române timpurie de la Echimăuţi (sec XII). și declară independența Moldovei.

a luptat în 36 de bătălii majore. Bârlad. Urmându-i domni mai slabi. Sub domnia lui Alexandru cel Bun Pocuția îi reveni Poloniei. Moldova nu depășea ținutul dintre Carpați. partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina) a fost cedată Imperiului Habsburgic. prin Tratatul de la București din 1812 Imperiul Rus anexă trei noi teritorii: ținuturile turcești Hotin și Bugeac. biruind de 34 de ori și terminând doar două nedecis. dar în schimb Țara Românească îi cedă Moldovei ținutul de la Dunăre la mare. Bugeac era un nume turcesc: în românește. Sub domnia lui Roman I. Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina). Moldova se extinse spre nord (Pocuția) și peste Nistru (Dubăsari. De altfel. care se intitula „Domn de la munte până la mare”. După războiul ruso-turc din 1806. râurile Ceremuș și Siret. a părții de dincolo de Trotuș și a ținutului Putnei. Tighina fiind numită Bender). atunci când un domnitor pierdea o luptă în propria țară. intervenția în alegerea conducătorilor Moldovei a autorită ților otomane a redus treptat independen ța voievodatului. cu excep ția Chiliei. Alexandru Lăpușneanu. Moldova era cuprinsă între: la nord și est Nistrul. în 1792. Ștefan a rămas pe tron în timp ce adversarii au părăsit țara cu pierderi foarte mari. ori era alungat peste hotare. de la "dubasele" rotunde cu care barcagii treceau fluviul. În aceste condi ții.Ştefan cel Mare Pe vremea lui Dragoș din Bedeu. Urmașii săi și-au întins stăpânirea mai ales spre sud și est. pe care le va lua un nepot al lui Alexandru cel Bun dar și văr al lui Vlad Țepeș. în evul mediu. astfel că la înscăunarea lui Bogdan I din Dolha. Astfel. Imperiul Rus a ajuns să aibă o frontieră comună cu Moldova. maghiare și poloneze. și ținutul moldovenesc dintre Prut și Nistru. cât și împotriva celor tătare. comerțul era periclitat. în 1775. împreună cu armata sa de boieri și răzeși a luptat cu succes atât împotriva invaziilor turcești. prin Tratatul de la Iași. s-au evidențiat pozitiv doar patru: Petru Rareș. Ștefan cel Mare. din cauza pericolului turcesc. teritoriul Bugeacului figura sub numele de Basarabia (după numele . ce s-au aflat mai mult sau mai pu țin sub tutela boierimii. hotar cu Transilvania. iar la sud o linie legând Carpații de Marea Neagră. la vest Mun ții Carpa ți. pe măsură ce șerbia deposeda țăranii și-i lega de glie. Pe deasupra. Lungăi și Tighinei între 1534 și 1538 (de atunci încoace numite Bugeac. cu Lituania și cu tătarii. care a trebuit să sufere și numeroase invazii turcești. Pe lângă plata tributului către Imperiul Otoman. devenind un stat tributar al Imperiului Otoman pentru următorii 300 de ani. independen ța Moldovei era nesigură. către Imperiul Rus. Gotești. Moldova a căzut sub influența puterii otomane în 1512. Cetatea Albă (principalele porturi ale Moldovei) și Insula Șerpilor. Imperiul Otoman a fost forțat să cedeze și teritoriile deținute în regiunea care acum se nume ște Transnistria. La sfâr șitul domniei sale. Ștefan a fost nevoit să le cedeze turcilor Chilia. trecând mai jos de Bacău. Moldova a mai pierdut și teritorii: ținuturile Țintului. Sărata și Codăești (la sud de Cetatea-Albă): hotar cu Țara Românească. Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir. transportând persoane și mărfuri) [7]. [modificare]Expansiunea rusească Monumentul din Iași (1875) dedicat domnitorului Grigore al III-lea Ghica care a plătit cu viața pentru opoziția sa față de cedarea Bucovinei După ce. iar armata. Moldova a decăzut și a sărăcit: nu mai avea flotă. a fost treptat înlocuită prin trupe de mercenari albanezi sau maghiari. Ștefan. Moldova a ajuns atunci la întinderea și puterea ei maximă. Dintre domnii care i-au urmat lui Ștefan cel Mare. cel mai vestit domnitor moldovean. precum și în toate hărțile europene. și pleca în pribegie. tătăre ști și ruse ști. anume : Ștefan cel Mare. inițial compusă din moșneni și răze și capabili să lupte îndârjit pentru pământul lor. ținutul Hotinului în1713 și n 1775. Pentru a poteja independența țării. de o parte și de alta a râului Moldova. hotar cu Polonia. ori era ucis.

punând astfel baza statului modernRomânia. dar existenţa unei ierarhii nu poate fi pusă la îndoială. Lavrentie şi alţii. Consiliul național al Bucovinei și cel al Românilor din Transilvania. ceea ce va duce la înfiinţarea unei episcopii catolice la Siret (1370). erau bune ortodoxe. Tratatul de la Paris stipula ca Moldova (și Țara Românească) să fie puse sub garan ția colectivă a celor șapte puteri străine care au semnat tratatul de retrocedare a Sudului Basarabiei către Moldova.1401) Contextul istoric. Sfatul Țării alesese numele de Moldova în locul celui de Basarabia. mulțumită acțiunii deputaților moldoveni [11]. Zoreni. a crescut în acel an prin unirea celor două state vecine. de vreme ce biserica Sf. Expansiunea catolică. Ciubărciu. domnind cîţiva implicit sub suzeranitate ungară. care bineînţeles dorea să-şi păstreze influenţa în zonă. mai ales în jumatătatea a doua a anului 1941. prin alipirea Moldovei dintre Carpați și Prut cu Bucovina și cu Moldova dintre Prut și Nistru (proclamând independen ța fa ța de Rusia. În cadrul "marii Uniri" a României. altar şi pomelnicul începe cu Bogdan. la curte. în anul 1372. până atunci. Urmaşii săi. cu ruși și ucraineni desigur. mai ales la orașe. Chi șinăului și Tighinei. la ctitori şi Nicolae. De notat că anumite legi democratice. Prin anul 1352. de care depindea. în faţa tătarilor. alungând turcii și tătarii spre Imperiul otoman. voievodul Bogdan. Aşa s-au pus bazele Princiatului independent Moldova (Voievodatul Moldovei sau Ţara Moldovei). Trebuie să mai menţionăm faptul că pînă în secolele XIII-XIV exista o numeroasă populaţie românească în părţile Haliciului. Iosif. Orheiului. a trecut din Cuhea Maramureşului. Sau dacă aveau vre-un preot. la ierarhi. Acesta a considerat gubernia Basarabiei ca un ținut agricol producător de cereale. este confirmată şi de faptul că fiica şi soţia lui Laţcu. guvernul român a fost nevoit să cedeze din nou sudul Basarabiei către Imperiul Rus. Sas şi Balc sau Baliţă. cât și în "principatele dunărene" (cum se spunea atunci) ale Moldovei și Țării Române ști. Bogdan a reunit toate formaţiunile politice preexistente pe acest teritoriu. fusese un mic târg din ținutul Lăpușna)[8]. cu nem ți veni ți din Șvabia și din Würtemberg. rămase compact moldovene. Banat. la est de Carpaţi. tutun. dar nu schimbate (Orgheiov și Kișiniov pentru Orhei și Chi șinău) [9]. Dragoş. în care s-a înfiinţat mitropolia Moldovei. au fost extinse ulterior (în 1923) la toată România. în Moldova. Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. însoţit de fiii. . Staroselie. WIKIPEDIA http://ro. și Moldova și-a recăpătat unitatea.domnitorului muntean Basarab I care îi biruise acolo pe tătari în 1328 și 1331). Meletie. a fost rezultatul acțiunii românilor în conjunctura favorabilă datorată primului război mondial. adică a ocolurilor Cahul. ceea ce irita pe papa Urban V. din Maramureş. În anul 1359. pentru prima oară de la 1484 încoace. struguri. Tighina. în persoana lui Alexandru Ioan Cuza. Nici Laţcu nu a avut condiţiile necesare abordării oficiale a înfiinţării unei mitropolii a Moldovei. Pierderile umane suportate de basarabeni în intervalul 22 iunie 1941 . de la Hotin la mare. vite și cai. cu capitala la Chi șinău (care. Puterile europene au acceptat-o în contextul afirmării interna ționale a principiului autodeterminării na ționalită ților. a construit căi ferate care duceau aceste produc ții la Odesa. Bolgrad și Ismail. ctitorie a lui Bogdan I. Bender. organizat într-o nouă gubernie. în fruntea acestei unităţi administrative era voievodul român. În 1365.org/wiki/Istoria_Moldovei Mitropolia Moldovei . Mai la nord. tătăre ști sau ruse ști de Kagul. prin alegerea unui singur domn pentru ambele principate. votate încă din 1918 în Basarabia și Bucovina. După înfrângerea rușilor din Războiul Crimeii (1853-1856). Nicolae din Rădăuţi. Ştefan. Nu se putea să nu fi fost sfătuite de un ierarh de la curte. El şi-a stabilit reşedinţa la Baia. Anastasia şi Ana. care măreşte hotarele ţării şi are bune raporturi cu Polonia. Izmail. iar numirile au fost rusificate. când Sfatul Țării din Basarabia. în Sf. Rusia a procedat la schimbări de popula ții și de denumiri. și a clădit orașe rusești (populate și de mul ți Evrei și Armeni) pe lângă vechile târguri moldovenești ale Băl ților. 110 mii de români basarabeni. nu au reuşit să coaguleze forţele locale împotriva regelui maghiar. Statul medieval Moldova s-a înfiinţat prin descălecatul voievozilor maramureşeni. deşi credem că va fi avut vreun ierarh la curtea sa. În Bugeac. Akkerman sau Katorga.9 mai 1945 se compun din circa 50-80 de mii de evrei deceda ți ca urmare a holocaustului[12]. unde se organizase o marcă de apărare a Transilvaniei şi Ungariei. colonizarea rusească. pentru a sublinia unitatea vechiului voievodat) [10]. Imperiul Rus a preluat numele de Basarabia pentru a desemna întreg teritoriul anexat în 1812. cum ar fi reforma agrară sau dreptul de vot pentru femei. Ungaria şi Polonia. în timp ce localități ca Frumoasa. cu Elve țieni din Valais (la Șaba). Obluci ța. prin unirea Basarabiei. Crișana și Maramureș au decis unirea cu România. În 1859 Principatul Moldovei s-a unit cu Țara Românească. a fost cu totul altul decît în Muntenia. El a reuşit să preia conducerea mărcii şi a respins atacurile regelui maghiar. cu o organizare politică şi bisericească independentă. deceda ți ca osta și ai armatei române pe frontul de est. nu a afectat prea mult satele. sub acelaşi sceptru a lui Ludovic cel Mare al Ungariei (1342-1382). [modificare]Marea Unire Realizarea Marii Uniri. iar românii moldoveni spre România. mai ales în anii 1941-1944. avea loc special pentru scaunul arhieresc. El nu a avut timpul necesar să se ocupe de problema bisericească. Unirea acestor teritorii a fost posibilă mul țumită afirmării treptate a sentimentului românesc atât în împărățiile Austro-Ungariei și a Rusiei. rudele şi apropiaţii săi. înlocuindu-i cu găgăuți și bulgari veni ți din sudul Dunării.wikipedia. acesta fusese hirotonit de un ierarh local. care a dominat în Europa la sfârșitul primului război mondial.întemeierea (1381 . Prin Tratatul de la Berlin din 1878. deceda ți pe frontul de vest antihitlerist mai ales în anii 1944-1945[13] și 5 mii de basarabeni (din circa 10000 de participan ți). Ciobruci. Existenţa unei ierarhii în Moldova. Bogdan este succedat la domnia Moldovei de fiul său Laţcu (1365-1375). Cetatea Albă sau Codăe ști erau desemnate de preferință prin numirile lor turcești. în această perioadă.

în acest sens. Bogdan a fost stăpânul unui cnezat situat pe Valea Vişeului. Mitropolia Moldovei a luat fiinţă. ci această cinste să fie rezervată exclusiv pentru clerul ridicat şi binecuvântat de Dumnezeu din slăvita cetate a Constantinopolului. mai ales după 1371. ale regelui Cazimir. Prin trimiterea candidaţilor la Halici. Aceste tendinţe se împletesc cu cele de emancipare de sub regalitatea maghiară. în procesul de întemeiere deosebim trei etape. prevedea ca pe viitor să nu se mai numească ierarhi locali. îşi trimitea propriul ierarh. în urma insistentelor cereri. cu aşezări orăşeneşti. Cazimir dorise ca toţi ortodocşii din regatul său să fie obligaţi se supune unui mitropolit din lăuntrul şi nu mitropolitului de Kiev sau Moscova. Menţionăm faptul că Manualul trebuia să ofere celor ce alcătuiau actele şi scrisorile patriarhale modele de adresare şi avea înşirate scaunele patriarhale. pentru că este anul cel mai tîrziu cînd a fost recunoscută mitropolia Moldovei. petrecută mai cu seamă în anii 1352-1353. între Moldova şi Patriarhia ecumenică. În ceea ce priveşte mitropolia Haliciului. care va dura mai bine de un deceniu. în partea de nord est. dar şi ctitor de biserici şi mănăstiri. prof. în eparhiile nou înfiinţate. ca zălog. rudă cu familia domnitoare şi Meletie. evenimentele petrecute în Moldova au loc la mijlocul sec. Informaţiile istorice ne îngăduie să distingem o primă etapă a procesului de întemeiere a Moldovei. Petru I Muşat a trimis la Halici. Se presupune că acest eveniment s-a petrecut prin anii 1381-1386. Procesul istoric al întemeiereii statului moldovean a fost favorizat de unii factori externi printre care slăbirea dominaţiei tătare. a pr. aflaţi în afară. Aici se găsesc două ştiri care privesc biserica românească: prima. arhiepiscopale şi episcopale în fiinţă. Credem că el a cerut patriarhiei ecumenice două lucruri. Cu acest prilej. adică „a fost făcut în timpul nostru un mitropolit la Vidin şi altul la Moldovlahia”. De aici deducem că cererea pentru înfiinţarea noii mitropolii nu putea să vină decît din partea lui Petru I Muşat. de descălecarea lui Bogdan. Sub aspect cronologic.unde datele istorice aşează o formaţiune prestatlă românească . trebuie să admitem că primii ierarhi moldoveni. scris în vremea lui Ştefan cel Mare. probabil Nicolae şi Ştefan. de unde făcea parte şi Haliciul şi. al XIV-lea. care a revenit de la Constantinopol cu un hrisov care recunoştea pe Iosif Mitropolit al Moldovei. unde păstorea mitropolitul Antonie. care. în anul 1370. Organizarea Moldovei în timpul lui Dragoş a pornit şi de la formaţiunile politice anterioare. Aici. cînd este atestată documentar pentru prima oară într-un Manual de cancelarie bizantin. mitropolitane. din eparhiile învecinate. Istoricii au vorbit. Precizăm mai întâi că problema începuturilor mitropoliei Moldovei a frământat mulţi istorici şi certitudinea a venit abia în urma descoperirii unui Manual de cancelarie bizantin. ca unitate eclezială canonică. Nu mai înainte de 1386. care nu era un stat organizat deplin. intitulat Εκθεσις νεα – Expunere nouă. dar cea de a doua contravenea uzanţelor patriarhiei ecumenice. se crease o stăpânire care poate fi considerată Moldova mică. despre recenta înfiinţare a două mitropolii în Muntenia şi a doua cu următorul text: „ Εγενετο εφ’ ημον και μητροπολιτης Βιδυνης και Μαυροβλαχιας ετερος ”. Ea oglindedşte tendinţele locale de organizare statală. consideră pe Dragoş întemeietorul moldovean. Ultimul manual de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române.se organizează de către regalitatea maghiară o marcă de apărare împotriva tătarilor. Dată fiind situaţia Bisericii Ortodoxe din Polonia învecinată. fapt ce a creat o nouă schismă între biserica moldovenească şi Patriarhia ecumenică (Patriarhia Constantinopolului). Dar cel care avea să se ocupe oficial de problema înfiinţării unei mitropolii autohtone a fost domnitorul Petru I Muşat (1375-1391). către Constantinopol. Dovadă că Letopiseţul de când s-a întemeiat Ţara Moldovei. Dar iată cum s-au petrecut lucrurile: Profitînd de raporturile de bună vecinătate cu Polonia. în timpul luptelor împotriva tătarilor. Baia drept capitală. voievodul românilor maramureşeni.În 1353 întîlnim un episcop cu numele Chiril Românul în oraşul Przemyzl. Meritul lui Alexandru cel Bun a fost obţinerea acordul Patriarhului de recunoaştere a lui Iosif ca mitropolit canonic asupra întregii Moldove în anul 1401. http://istoria. şi nu mai tîrziu de iulie 1391. Slăbirea puterii tătarilor a însemnat şi înlăturarea unor piedici din calea comerţului răsăritean care putea străbate de acum nestingherit Moldova. reuşind să-i ridice puterea şi prestigiul. voievodul românilor din Maramureş pe care l-au socotit întemeietorul statului feudal Moldova. politcă şi militară condusă de Dragoş. „ Nu este exclus. Mircea Păcurariu. de care depindea mitropolia Haliciului. cu siguranţă. consemnează: „ potrivit ultimelor cercetări. din anul 1355. Cum domnitorul Petru I Muşat nu a renunţat la dorinţa sa. în lumina izvoarelor documentare. El îi trimitea la Halici şi pentru faptul că era de facto deţinătorul ca zălog al Pocuţiei. doi călugări moldoveni pentru a fi hirotoniţi arhierei.md/articol/68 Întemeierea Moldovei Întemeierea Moldovei este asemănătoare în mare parte cu cea a Ţării Româneşti. Cea dintîi cerere a fost satisfăcută. în anul 1969 . asistat de unul sau doi ierarhi. ea fusese ridicată la această treaptă. devenit în anul 1371 mitropolit. Un act patriarhal. a izbucnit o schizmă. mitropolitul Antonie se simţea dator să dea curs favorabil cererii potenţialului său suveran. nu putea fi înainte de 1386 şi nici mai tîrziu de iulie 1391. s-a dovedit un priceput organizator al noului stat. compus din 22 de state şi având reşedinţă fortificată la Cuhea. A doua etapă a întemeierii Moldovei. Nu se cunoaşte exact anul hirotoniei celor doi. ca urmare a luptei desfăşurate de Ungaria. Ea îndedeplinea funcţia de apărare. în valea râului Moldova . tocmai de aceea. La est de Carpaţi. deci în 1388. cînd mitropolitul Antonie trecea la cele veşnice. exploatînd această descoperire. Aceştia erau Iosif. Ţara Românească. cu statut canonic recunoscut de Patriarhia ecumenică. de Patriarhia ecumenică. originar din Tîrnova în Bulgaria. atunci cînd aproba înfiinţarea unei unităţi ecleziale. trecuţi în pomelnicul bisericii Sf. ridicându-se la . deci în timpul domniei lui Petru I Muşat (1375-1391) şi a patriarhului ecumenic Nil (1379-1388) ”. în condiţii asemănătoare cu ceele petrecute în Ţara Românească. pe un şes întins cu multe sate. ca hirotonia lui Iosif şi Meletie să fi avut loc după intrarea acestor teritorii. amplificate în perioada următoare. în acelaşi timp: aprobarea înfiinţării unei mitropolii şi recunoaşterea unui mitropolit autohton. Petru I Muşat dovedea şi ataşamentul său faţă de Polonia. care. intitulat Ectesis nea –Εκθεσις νεα. Polonia. cu puţin timp înainte de moartea sa. prietenia faţă de rege şi totodată se menţinea în limitele strictei canonicităţi faţă de Patriarhia ecumenică. Pînă la Alexandru cel Bun Voievod. 1389 sau 1390”. numirea lui Iosif ca Mitropolit în Moldova nu era primită de Patriarhul de la Constantinopol care vroia să impună un mitropolit grec. au fost hirotoniţi de episcopul de Halici. A doua etapă începe cu 1359. Prima etapă a întemeierii Moldovei. dar. El făcea parte din feudalitatea românească maramureşeană. o unitate teritorială. în cei 16 ani de domnie. dintre care amintim numai mănăstirea Neamţ. Delegatul în această privinţă a domnitorului a fost Grigore Ţamblac. înainte de septembrie 1386. Nicolae de la Rădăuţi. fără însă să lipsească şi alte caracteristici ale viitorului stat. în stăpânirea Moldovei.

prin unificarea teritorială şi consolidarea ei politică internă şi externă. Înlăturând pe urmaşii lui Dragoş. consolidându-şi independenţa. cecl de-al doilea stat românesc câştigă o legitimitate pe plan internaţional. se spune: "Bogdan. partea de sud a Moldovei. aspirând la dominaţia Moldovei. statul moldovean îşi consolidează poziţia politică în raport cu Ungaria şi Polonia. reacţionează prin campanii militare. Se manifestă preocupări pentru organizarea economică şi administrativă. vasalii voievodului. care pleacă spre Moldova. creşte prosperitatea ţării. În aceste împrejurări. Într-unul din izvoarele narative. în 1359. devine o nouă ţară românească. cu ajutorul boierimii lcoale moldovene răsculate împotriva dominaţiei maghiare. politice şi religioase. Bogdan se opune încercărilor de organizare a comitatului de către regalitatea maghiară şi înlăturării voievodatului maramureşan autohton românesc. se bat primele monede moldoveneşti. Ascensiunea Dragoşeştilor şi atribuirea mărcii moldovene acestora împiedicau libertatea de mişcare şi comunicare cu teritoriile din afara Carpaţilor. Editura Didactică şi pedagogică. Documentele regale îl pomenesc cu calificativul de necredinciosul nostru. făcându-se o domnie " . La întemeiere au participat cetele de vieji maramureşeni. Roman se intitulează "voievod moldovean şi moştenitor a toată Ţara Românească de la munţi până la ţărmul mării". Spre mijlocul sec. Deşi a fost atacat în mai multe rânduri chiar de oştile regelui. La ea participă şi Bogdan. Astfel. În timpul lui. stabileşte raporturi cu papalitatea. desăvârşind începuturile de organizare statală a Moldovei. ceea ce nu s-a putut împlini în Maramureş se realizează în afara arcului. semn al rezistenţei româneşti la politica de anulare a vechilor libertăţi. Moldova. care a dat statului o nouă orientare politică independentă. Astfel. Moldova se afirmă ca stat de sine stătător. având să facă faţă presiunii polono-maghiare. O fac urmaşii.. ca şi în cazul Ţării româneşti. este încorporată Ţara de jos. Întemeierea Mitropoliei a însemnat şi reccunoaşterea de către Polonia a autonomiei politice şi bisericeşti. Statul întemeiat în partea de nord nu încorpora toate teritoriile Moldovei şi nici nu-şi desăvârşise organizarea statatlă. se opun ofensivei regalităţii maghiare. voievodul Maramureşului. are loc o răscoală împotriva Dragoşeştilor. o cronică scrisă ded Ioan de Târnave. ea s-a mărit.Bucureşti-1994 Legenda formării Moldovei Harta Moldovei la 1483 . încecrcând s-o scoată de sub controlul coroanei maghiare. voievodul valahilor (românilor) din Maramueş. Creatorului statului moldovean independent îi urmează Laţcu (1365-1374) care. supusă coroanei ungureşti. Ţara Românească şi Moldova. Formarea statului feudal Moldova nu se încjeiase o dată cu Bogdan. Unificarea teritorială deplină. Ca atare. mai ferite de inixtiunile politicii regatului ungar. fără ca ele să fie încununate de succes.În vremea lui Petru Muşat (1374-1391). ale continuei presiuni politice şi religioase a regalităţii maghiare asupra românilor din interiorul arcului carpatic şi din exteriorul lu.. instituţie ce va contribui la întărirea puterii centrale. în a doua jumătate a veacului. care şi+au unit forţele cu cele din Moldova. al XIV-lea. Surse: Istoria romnânilor din cele mai vechi timpuri până la revoluţia din 1821. sincronizându-şi eforturile. prin eliminarea pretenţiilor de dominaţie ale statului ungar. prin urmare. sub conducerea lui Bogdan. cu ajutorul valahilor dee acolo a trecut în taină în Ţara Moldovei. fiind recunoscut ca ded sine stătător. Regalitatea maghiară. dispărând ultimele rămăşiţe ale stăpânirii tătare din Moldova.funcţia de voievod în rândul numeroşilor cnezi români. totuşi crescând numărul valahilor ce locuiau în această ţară. În timpul lui Roman voievod (1391-1394) . se înfiinţează Mitropolia. în anii 1374-1375. Bogdan a întemeiat o nouă stăpânire. urmaşul lui Laţcu.

dar şi Iorgu Iordan susţin că numele de Moldova ar veni de la molid. groapă. Există teoria care spune că numele este de origine dacică. Există mai multe teorii asupra originii numelui de Moldova. Astfel în actele cancelariei domneşti ţara era denumită Moldova. Tot Dimitrie Cantemir ne mai spune că “în vremurile de demult Moldova era împărţită în trei părţi: cea de jos. pe care tot ruşii o numesc Basarabia. Xenopol susţin că denumirea ar provine din termenul de origine gotică “Mulda” care înseamnă „praf”. în care se numărau. foloseau denumirea Ungrovlahia. adică partea cea mai plăcută din vechea Dacie. Sursă: http://ro. "Moldova n-a avut aceleaşi hotare în toate vremurile. D. Istoricii Giurescu & Giurescu. luate la un loc 23 de ţinuturi mai mici”. adică Vlahia de lângă Rusia. adică Davia moale. Se poate ca o parte a Daciei să se fi numit 'Molisdavia'. pe valea căruia a fost întemeiat noul voievodat. şi dregătorii mici care îndeplineau funcţii judecătoreşti. cuvânt care vine din latinescul dominus. administrative. Grecii o denumeau Rusovlahia. cea de sus şi Basarabia. El era cel care conducea ţara îndeplinind şi funcţiile de cel mai înalt judecător şi de comandant suprem al armatei. iar uneori apare şi numele de Moldovlahia. termen care vine de asemenea din latină de ladirigo care înseamnă “a conduce”. adică Vlahia Moldovenească. şi după modul în care era percepută de stăini. sau de la 'Mollior Davia'.. În 1775 Austria ia nordul Moldovei pe care îl numeşte Bucovina în timp ce Rusia în 1812 ia partea de est a Moldovei. Potrivit “Enciclopediei Cugetarea” numele se poate să fi rămas de la bastarni sau goţi.metapedia. fiscale şi militare. scobitură”. Mai există unele teorii în care se presupune originea numelui Moldova. În “Descrierea Moldovei” se spune că numele râului ar veni de la Molda căţeluşa voievodului Dragoş. adică Vlahia dinspre Ungaria. a doua categorie era aceea de pârcălabi care conduceau judeţele. Şi există mai multe variante. funcţie ce ar corespunde azi celei de ministru.După cum ne spune Dimitrie Cantemir. după râul cu acelaşi nume. Turcii foloseau denumirile: Bogdanili. în perioada care a urmat şi-a extins hotarele astfel încât în timpul lui Roman I. adică ţara lui Bogdan sau Cara-Bogdan însemnând Bogdania neagră (cu aceeaşi referire la pădurile de nepătruns). adîncitură” şi de la cumanul 'uwe' = „vale.org/wiki/Moldova 23 martie 2011 4:29 Iacoban Ancuţa Gabriela . Iar potrivit lingvistului şi cercetătorului Ion Pachia Tatomirescu numele derivă de la cuvintele: 'moldă'=„albie/vale fortificată“ plus '-dava'=„cetate sacră“. Astfel că Bogdan Petriceicu Hasdeu dar şi A. O altă teorie a lui Emil Vîrtosu considera că numele ar veni de la germanul 'Molde'. Domnul era ajutat în cârmuirea ţării de dregători. Numele Denumirea de Moldova. căci întinderea ei este când mai mare. Moldova se întindea de la munţi şi până la mare. după starea de înălţare sau de cădere a ţării”. În fruntea ţării se afla domnul. Dregătorii erau de trei categorii: dregători mari. când mai mică. sau Maurovlahia adică Vlahia neagră (de la pădurile de nepătruns). vine de la râul cu acelaşi nume. în timp ce pentru Muntenia. Este posibil ca numele să fi provenit de la o cetate dacică Moldava. dintre Prut şi Nistru. Dacă întemeierea Moldovei s-a făcut în perimetrul râurilor Moldova-Siret. 'Mulde' tradus „albie. Sub atacurile imperiilor vecine i-au fost luate pentru anumite perioade unele teritorii pe care agresorii le-au redenumit în interes propriu. Denumirea ţării în documente s-a făcut în funcţie de cum îşi spuneau locuitorii înşişi.

wikispaces.http://istoriauniversala.com/formarea+statelor+medievale+romanesti+moldova++4 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful