Întemeierea Moldovei.

Caracterul şi data întemeierii statului moldovean
Caracterul şi data întemeierii statului moldovean. Între întemeierea Munteniei şi aceea a Moldovei este o mare deosebire; cea dintâi se datorează reunirii diferitelor formaţiuni politice dintre Dunăre şi Carpaţi sub un conducător local, anume voievodul de la Câmpulung şi Argeş: este, prin urmare, un proces intern. Cea de-a doua este rezultatul unei cuceriri din afară, a unei ocupări a teritoriului dintre Carpaţi, Nistru şi mare de către un conducător venit de peste munţi. În Moldova a fost într-adevăr o descălecare, întâi a lui Dragoş, apoi a lui Bogdan, coborâţi amândoi din Maramureş, în timp ce, în Muntenia, întemeierea a plecat din însuşi cuprinsul viitorului stat. Deosebirea există şi în ce priveşte data: Moldova a luat fiinţă aproximativ cu o jumătate de secol mai târziu decât Ţara Românească. Data pe care o dau cronicile – toate cronicile noastre – este 1359. În acest an, povestesc ele, a ieşit Dragoş Vodă din Maramureş la vânat. Şi întâlnind un bour, l-a gonit cu câinii până pe malurile Moldovei, unde l-a ucis, sub o răchită. A făcut acolo Dragoş ospăţ cu boierii săi şi plăcându-i ţara şi locurile «desfătate», s-a hotărât să se aşeze aici. Şi aşa s-a întemeiat Moldova, Dragoş stând primul ei domn. În amintirea vânătorii, a hotărât el ca pecetea noului stat să fie un cap de bour; locul unde a căzut fiara s-a numit de atunci Boureni, iar apa pe malurile căreia s-a întâmplat această faptă a căpătat numele de Moldova după Molda, căţeaua cea iute care gonise fiara până aici şi murise apoi de oboseală. Aceasta-i legenda. Ea cuprinde totuşi un fond de adevăr: venirea lui Dragoş din Maramureş. Că întemeierea s-a făcut însă în urma unei vânători, că numele Moldovei – de origine slavă – s-ar trage din acela al legendarei Molda, precum şi explicarea pecetei statului, acestea nu le putem primi. Ele sunt explicaţii mai târzii ale unor fapte existente, au deci caracterul unor mituri etiologice. Mulţumită documentelor contemporane, cunoaştem mult mai bine procesul întemeierii Moldovei decât pe acela al Munteniei. Avem informaţii sigure atât asupra lui Bogdan, voievodul din Maramureş, cât şi asupra felului în care a reuşit acesta să constituie statul independent moldovean, izgonind pe urmaşii lui Dragoş, primul descălecător. Iată cum s-au petrecut faptele: de la retragerea lor din 1242 şi până pe la jumătatea veacului al XIV-lea, tătarii au făcut numeroase incursiuni în Ardeal şi Ungaria; drumul lor obişnuit era prin trecătorile Carpaţilor moldoveni. Regii ungari, pentru a împiedica asemenea năvăliri, întreprinseră o serie de expediţii împotriva lor. Îndată după suirea sa pe tron, Ludovic hotărî să curme aceste prădăciuni periodice ale tătarilor şi întreprinse în 1343 -după alţi cercetători în 1345 – o mare expediţie împotriva lor. La ea participară şi românii din Maramureş, sub comanda voievodului lor Dragoş, şi secuii, peste care era mai mare Andrei, fiul lui Laţco. Expediţia avu succes deplin; tătarii fură goniţi din ţinuturile de la răsărit de Carpaţi şi se retraseră spre şesurile din nordul Mării Negre. Experienţa arătase însă că Ardealul nu putea fi apărat eficace decât de pe versantul oriental al Carpaţilor. De aceea, regele ungar luă în stăpânirea sa ţinutul dintre Şiret şi munţi, cu văile Sucevei, Moldovei, Bistriţei şi Trotuşului şi făcu aici – se pare în 1352 sau 1353 – o «marcă» de apărare a regatului. Cu ocărmuirea ei fu însărcinat Dragoş, voievodul românilor din Maramureş. Moldova este întemeiată, dar nu ca stat independent, ci depinzând, în această primă fază, de regele Ungariei.

Sursa: Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, volumul II, Editura ALL, Bucuresti, 2010

http://enciclopediauniversala.wordpress.com/2013/01/19/intemeierea-moldoveicaracterul-si-data-intemeierii-statului-moldovean/

si îl lasă pe unul dintre participan ții la campanie. sau cel al Bârladnicilor (cu capitala la Bârlad). în 1359.Istoria timpurie Machetă a aşezării întărite slavo-române timpurie de la Echimăuţi (sec XII).[6]. Nistru. maghiarii. hazarii. în timp ce statele sedentare creștinești se consolidau. regele Ungariei. trece în Moldova. [modificare]Istoria medievală . de la care au rămas denumirile de Mikloshély (Miclăușeni). cumanii și tătarii. capitala lor. Dunăre și mare. stabilind în calea tătarilor tabere de osta și secui. iașii. Populația băștinașă a Moldovei se trage din triburile daco-getice romanizate. Mai târziu.. care a domnit între 1272-1290). Aski. Bogdan de la Dolha.Hr. Dar popula ția romanizată. slavii. bulgarii. fiind numită în cronici Civitas iassiorum (azi Iași)[4]. a revenit treptat spre șesuri. Balc de Bedeu. Astfel. cneaz în Maramureș. Dragoș de la Bedeu. avarii. În secolul XIII. În secolul XIV. Ludovic I. pe măsură ce invaziile se răreau. goții. în timp ce Balc s-a întors în Maramureș lângă vărul său Drag. Codrulsau Măcinul. Vàrhély (Orhei). Iașii (popor iranic înrudit cu actualii Oseți din Caucaz) stăpâneau centrul țării. Perioada de ocupație romană a Daciei și a litoralului pontic până la Olbia (în zilele noastre Transilvania. Bogdan de la Dolha a domnit până la 1363. ca voievod a unei mărci împotriva tătarilor : Moldova (în maghiară Moldva). După ce Imperiul Roman s-a retras din nordul Dunării în 271 d. azi Ciobruci). și declară independența Moldovei. Urmașii lui Bogdan de la Dolha au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpați. Valea Nistrului și Bugeacul erau stăpânite de tătari. îl alungă pe nepotul lui Drago ș. s-a amestecat cu migratorii Slavi (dintre care cei mai cunoscuți suntAnții. un alt cneaz din Maramureș. pecinegii. trece îi invinge pe tătari la răsărit de Carpați (dupa Pavel Parasca si alti istorici [5] bătălia cu tătarii a avut loc în 1285 în timpul lui Vladislav al IV-lea zis Cumanul. o mul țime de popoare migratoare au trecut prin această regiune : hunii. fiind împăr țită în mici cnezatelocale ca cel de la Onutu (lîngă Hotin). Moldova se găsea în zona de influen ță a regatului Gali ției și Volîniei. cel al cetății Hansca (în ținutul Lăpușnei). refugiată în ținuturile muntoase sau păduroase cum ar fi Carpații. Tiverții și Ulicii ) și Iranici (dintre care cei mai cunoscuți sunt Iașii ) pe care i-a asimilat. Oltenia. În 1347. Kis-Jenö (Chișinău) și Csupor (Ciubărciu. Ungaria și-a extins influen ța în această zonă și me șterii săi sa și au creat ni ște fortificații în apropierea râului Trotuș (în România de azi) și în zona Neamțului (Baia sau Mulda) din cauza deselor invazii tătare. Dobrogea șiBugeacul) a creat o nouă cultură prin romanizarea de către coloni știi romani a popula ției locale.

transportând persoane și mărfuri) [7]. precum și în toate hărțile europene. intervenția în alegerea conducătorilor Moldovei a autorită ților otomane a redus treptat independen ța voievodatului. Dintre domnii care i-au urmat lui Ștefan cel Mare. de la "dubasele" rotunde cu care barcagii treceau fluviul. devenind un stat tributar al Imperiului Otoman pentru următorii 300 de ani.Ştefan cel Mare Pe vremea lui Dragoș din Bedeu. ținutul Hotinului în1713 și n 1775. Moldova nu depășea ținutul dintre Carpați. tătăre ști și ruse ști. atunci când un domnitor pierdea o luptă în propria țară. râurile Ceremuș și Siret. prin Tratatul de la Iași. Moldova a căzut sub influența puterii otomane în 1512. s-au evidențiat pozitiv doar patru: Petru Rareș. Imperiul Rus a ajuns să aibă o frontieră comună cu Moldova. Lungăi și Tighinei între 1534 și 1538 (de atunci încoace numite Bugeac. Ștefan a rămas pe tron în timp ce adversarii au părăsit țara cu pierderi foarte mari. ce s-au aflat mai mult sau mai pu țin sub tutela boierimii. dar în schimb Țara Românească îi cedă Moldovei ținutul de la Dunăre la mare. în 1775. hotar cu Polonia. cu excep ția Chiliei. Ștefan a fost nevoit să le cedeze turcilor Chilia. biruind de 34 de ori și terminând doar două nedecis. Urmașii săi și-au întins stăpânirea mai ales spre sud și est. care a trebuit să sufere și numeroase invazii turcești. Bugeac era un nume turcesc: în românește. Tighina fiind numită Bender). Sub domnia lui Roman I. împreună cu armata sa de boieri și răzeși a luptat cu succes atât împotriva invaziilor turcești. a fost treptat înlocuită prin trupe de mercenari albanezi sau maghiari. și pleca în pribegie. astfel că la înscăunarea lui Bogdan I din Dolha. De altfel. și ținutul moldovenesc dintre Prut și Nistru. în 1792. Alexandru Lăpușneanu. Ștefan. Sărata și Codăești (la sud de Cetatea-Albă): hotar cu Țara Românească. în evul mediu. Moldova era cuprinsă între: la nord și est Nistrul. Cetatea Albă (principalele porturi ale Moldovei) și Insula Șerpilor. Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir. Bârlad. ori era ucis. Moldova a mai pierdut și teritorii: ținuturile Țintului. Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina). a părții de dincolo de Trotuș și a ținutului Putnei. independen ța Moldovei era nesigură. La sfâr șitul domniei sale. pe măsură ce șerbia deposeda țăranii și-i lega de glie. care se intitula „Domn de la munte până la mare”. Pe deasupra. iar la sud o linie legând Carpații de Marea Neagră. comerțul era periclitat. anume : Ștefan cel Mare. pe care le va lua un nepot al lui Alexandru cel Bun dar și văr al lui Vlad Țepeș. Sub domnia lui Alexandru cel Bun Pocuția îi reveni Poloniei. Moldova se extinse spre nord (Pocuția) și peste Nistru (Dubăsari. Moldova a ajuns atunci la întinderea și puterea ei maximă. În aceste condi ții. prin Tratatul de la București din 1812 Imperiul Rus anexă trei noi teritorii: ținuturile turcești Hotin și Bugeac. Urmându-i domni mai slabi. hotar cu Transilvania. Astfel. iar armata. partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina) a fost cedată Imperiului Habsburgic. trecând mai jos de Bacău. inițial compusă din moșneni și răze și capabili să lupte îndârjit pentru pământul lor. Imperiul Otoman a fost forțat să cedeze și teritoriile deținute în regiunea care acum se nume ște Transnistria. din cauza pericolului turcesc. După războiul ruso-turc din 1806. a luptat în 36 de bătălii majore. Ștefan cel Mare. Gotești. teritoriul Bugeacului figura sub numele de Basarabia (după numele . la vest Mun ții Carpa ți. ori era alungat peste hotare. de o parte și de alta a râului Moldova. cât și împotriva celor tătare. Pe lângă plata tributului către Imperiul Otoman. [modificare]Expansiunea rusească Monumentul din Iași (1875) dedicat domnitorului Grigore al III-lea Ghica care a plătit cu viața pentru opoziția sa față de cedarea Bucovinei După ce. către Imperiul Rus. maghiare și poloneze. cu Lituania și cu tătarii. Pentru a poteja independența țării. Moldova a decăzut și a sărăcit: nu mai avea flotă. cel mai vestit domnitor moldovean.

cu nem ți veni ți din Șvabia și din Würtemberg. a crescut în acel an prin unirea celor două state vecine. este confirmată şi de faptul că fiica şi soţia lui Laţcu. nu a afectat prea mult satele.org/wiki/Istoria_Moldovei Mitropolia Moldovei . cu capitala la Chi șinău (care. El nu a avut timpul necesar să se ocupe de problema bisericească. de care depindea.9 mai 1945 se compun din circa 50-80 de mii de evrei deceda ți ca urmare a holocaustului[12]. la ctitori şi Nicolae. la est de Carpaţi. De notat că anumite legi democratice. Nu se putea să nu fi fost sfătuite de un ierarh de la curte. ceea ce va duce la înfiinţarea unei episcopii catolice la Siret (1370). a trecut din Cuhea Maramureşului. pentru a sublinia unitatea vechiului voievodat) [10]. tutun. cu o organizare politică şi bisericească independentă. înlocuindu-i cu găgăuți și bulgari veni ți din sudul Dunării. Staroselie. Ungaria şi Polonia. de vreme ce biserica Sf. pentru prima oară de la 1484 încoace. Orheiului.domnitorului muntean Basarab I care îi biruise acolo pe tătari în 1328 și 1331). deceda ți pe frontul de vest antihitlerist mai ales în anii 1944-1945[13] și 5 mii de basarabeni (din circa 10000 de participan ți). acesta fusese hirotonit de un ierarh local. deceda ți ca osta și ai armatei române pe frontul de est. ceea ce irita pe papa Urban V. rămase compact moldovene. Ştefan. Expansiunea catolică. Ciobruci. din Maramureş. Chi șinăului și Tighinei. în Sf. În Bugeac. . Nici Laţcu nu a avut condiţiile necesare abordării oficiale a înfiinţării unei mitropolii a Moldovei. iar românii moldoveni spre România. votate încă din 1918 în Basarabia și Bucovina. Existenţa unei ierarhii în Moldova. care bineînţeles dorea să-şi păstreze influenţa în zonă. Tighina. În 1365. când Sfatul Țării din Basarabia. unde se organizase o marcă de apărare a Transilvaniei şi Ungariei. cu ruși și ucraineni desigur. El a reuşit să preia conducerea mărcii şi a respins atacurile regelui maghiar. Pierderile umane suportate de basarabeni în intervalul 22 iunie 1941 . mai ales în jumatătatea a doua a anului 1941. 110 mii de români basarabeni. Dragoş. Sas şi Balc sau Baliţă. Bogdan a reunit toate formaţiunile politice preexistente pe acest teritoriu. fusese un mic târg din ținutul Lăpușna)[8]. de la Hotin la mare. cât și în "principatele dunărene" (cum se spunea atunci) ale Moldovei și Țării Române ști. În anul 1359. prin unirea Basarabiei. erau bune ortodoxe. Akkerman sau Katorga. După înfrângerea rușilor din Războiul Crimeii (1853-1856). în această perioadă. mai ales la orașe. cum ar fi reforma agrară sau dreptul de vot pentru femei. [modificare]Marea Unire Realizarea Marii Uniri. a construit căi ferate care duceau aceste produc ții la Odesa. Anastasia şi Ana. mai ales în anii 1941-1944. prin alipirea Moldovei dintre Carpați și Prut cu Bucovina și cu Moldova dintre Prut și Nistru (proclamând independen ța fa ța de Rusia. Sfatul Țării alesese numele de Moldova în locul celui de Basarabia.1401) Contextul istoric. în care s-a înfiinţat mitropolia Moldovei. ctitorie a lui Bogdan I. cu Elve țieni din Valais (la Șaba). însoţit de fiii. dar nu schimbate (Orgheiov și Kișiniov pentru Orhei și Chi șinău) [9]. Izmail. vite și cai. care măreşte hotarele ţării şi are bune raporturi cu Polonia. Acesta a considerat gubernia Basarabiei ca un ținut agricol producător de cereale. Cetatea Albă sau Codăe ști erau desemnate de preferință prin numirile lor turcești. domnind cîţiva implicit sub suzeranitate ungară.întemeierea (1381 . la ierarhi. altar şi pomelnicul începe cu Bogdan. Unirea acestor teritorii a fost posibilă mul țumită afirmării treptate a sentimentului românesc atât în împărățiile Austro-Ungariei și a Rusiei. guvernul român a fost nevoit să cedeze din nou sudul Basarabiei către Imperiul Rus. WIKIPEDIA http://ro. dar existenţa unei ierarhii nu poate fi pusă la îndoială. Statul medieval Moldova s-a înfiinţat prin descălecatul voievozilor maramureşeni. Ciubărciu. și Moldova și-a recăpătat unitatea. în Moldova. colonizarea rusească. în fruntea acestei unităţi administrative era voievodul român. El şi-a stabilit reşedinţa la Baia.wikipedia. deşi credem că va fi avut vreun ierarh la curtea sa. Obluci ța. Trebuie să mai menţionăm faptul că pînă în secolele XIII-XIV exista o numeroasă populaţie românească în părţile Haliciului. în anul 1372. struguri. În cadrul "marii Uniri" a României. Bogdan este succedat la domnia Moldovei de fiul său Laţcu (1365-1375). a fost rezultatul acțiunii românilor în conjunctura favorabilă datorată primului război mondial. Rusia a procedat la schimbări de popula ții și de denumiri. tătăre ști sau ruse ști de Kagul. Urmaşii săi. până atunci. a fost cu totul altul decît în Muntenia. Nicolae din Rădăuţi. mulțumită acțiunii deputaților moldoveni [11]. prin alegerea unui singur domn pentru ambele principate. Banat. voievodul Bogdan. Puterile europene au acceptat-o în contextul afirmării interna ționale a principiului autodeterminării na ționalită ților. în timp ce localități ca Frumoasa. punând astfel baza statului modernRomânia. rudele şi apropiaţii săi. Meletie. Zoreni. organizat într-o nouă gubernie. Consiliul național al Bucovinei și cel al Românilor din Transilvania. Bender. sub acelaşi sceptru a lui Ludovic cel Mare al Ungariei (1342-1382). și a clădit orașe rusești (populate și de mul ți Evrei și Armeni) pe lângă vechile târguri moldovenești ale Băl ților. Aşa s-au pus bazele Princiatului independent Moldova (Voievodatul Moldovei sau Ţara Moldovei). Imperiul Rus a preluat numele de Basarabia pentru a desemna întreg teritoriul anexat în 1812. la curte. Iosif. Mai la nord. Crișana și Maramureș au decis unirea cu România. Bolgrad și Ismail. alungând turcii și tătarii spre Imperiul otoman. au fost extinse ulterior (în 1923) la toată România. Prin Tratatul de la Berlin din 1878. avea loc special pentru scaunul arhieresc. adică a ocolurilor Cahul. Prin anul 1352. Lavrentie şi alţii. În 1859 Principatul Moldovei s-a unit cu Țara Românească. Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. nu au reuşit să coaguleze forţele locale împotriva regelui maghiar. care a dominat în Europa la sfârșitul primului război mondial. Tratatul de la Paris stipula ca Moldova (și Țara Românească) să fie puse sub garan ția colectivă a celor șapte puteri străine care au semnat tratatul de retrocedare a Sudului Basarabiei către Moldova. Sau dacă aveau vre-un preot. în persoana lui Alexandru Ioan Cuza. iar numirile au fost rusificate. în faţa tătarilor.

au fost hirotoniţi de episcopul de Halici. cu puţin timp înainte de moartea sa. Cum domnitorul Petru I Muşat nu a renunţat la dorinţa sa. a izbucnit o schizmă. Nu mai înainte de 1386. ca unitate eclezială canonică. deci în timpul domniei lui Petru I Muşat (1375-1391) şi a patriarhului ecumenic Nil (1379-1388) ”.În 1353 întîlnim un episcop cu numele Chiril Românul în oraşul Przemyzl. Ea oglindedşte tendinţele locale de organizare statală. deci în 1388. La est de Carpaţi. din eparhiile învecinate. de Patriarhia ecumenică. Istoricii au vorbit. Aceste tendinţe se împletesc cu cele de emancipare de sub regalitatea maghiară. de unde făcea parte şi Haliciul şi. care. care a revenit de la Constantinopol cu un hrisov care recunoştea pe Iosif Mitropolit al Moldovei.se organizează de către regalitatea maghiară o marcă de apărare împotriva tătarilor. rudă cu familia domnitoare şi Meletie. Cu acest prilej. Aceştia erau Iosif. Prima etapă a întemeierii Moldovei. ca zălog. http://istoria. Procesul istoric al întemeiereii statului moldovean a fost favorizat de unii factori externi printre care slăbirea dominaţiei tătare. trebuie să admitem că primii ierarhi moldoveni. arhiepiscopale şi episcopale în fiinţă. Se presupune că acest eveniment s-a petrecut prin anii 1381-1386. trecuţi în pomelnicul bisericii Sf. mitropolitane. Aici se găsesc două ştiri care privesc biserica românească: prima. şi nu mai tîrziu de iulie 1391. dintre care amintim numai mănăstirea Neamţ. ca urmare a luptei desfăşurate de Ungaria. evenimentele petrecute în Moldova au loc la mijlocul sec. Menţionăm faptul că Manualul trebuia să ofere celor ce alcătuiau actele şi scrisorile patriarhale modele de adresare şi avea înşirate scaunele patriarhale. în anul 1370. ci această cinste să fie rezervată exclusiv pentru clerul ridicat şi binecuvântat de Dumnezeu din slăvita cetate a Constantinopolului. dar. prof. înainte de septembrie 1386. în condiţii asemănătoare cu ceele petrecute în Ţara Românească. petrecută mai cu seamă în anii 1352-1353. Informaţiile istorice ne îngăduie să distingem o primă etapă a procesului de întemeiere a Moldovei. politcă şi militară condusă de Dragoş. Prin trimiterea candidaţilor la Halici. îşi trimitea propriul ierarh. Dar cel care avea să se ocupe oficial de problema înfiinţării unei mitropolii autohtone a fost domnitorul Petru I Muşat (1375-1391). în acelaşi timp: aprobarea înfiinţării unei mitropolii şi recunoaşterea unui mitropolit autohton. Petru I Muşat dovedea şi ataşamentul său faţă de Polonia. intitulat Ectesis nea –Εκθεσις νεα. fapt ce a creat o nouă schismă între biserica moldovenească şi Patriarhia ecumenică (Patriarhia Constantinopolului). Precizăm mai întâi că problema începuturilor mitropoliei Moldovei a frământat mulţi istorici şi certitudinea a venit abia în urma descoperirii unui Manual de cancelarie bizantin. pentru că este anul cel mai tîrziu cînd a fost recunoscută mitropolia Moldovei. din anul 1355. cînd mitropolitul Antonie trecea la cele veşnice. Nu se cunoaşte exact anul hirotoniei celor doi. consemnează: „ potrivit ultimelor cercetări. Mitropolia Moldovei a luat fiinţă. în anul 1969 . în valea râului Moldova . Pînă la Alexandru cel Bun Voievod. fără însă să lipsească şi alte caracteristici ale viitorului stat. voievodul românilor din Maramureş pe care l-au socotit întemeietorul statului feudal Moldova. El făcea parte din feudalitatea românească maramureşeană. Cazimir dorise ca toţi ortodocşii din regatul său să fie obligaţi se supune unui mitropolit din lăuntrul şi nu mitropolitului de Kiev sau Moscova. ale regelui Cazimir. ea fusese ridicată la această treaptă. Dată fiind situaţia Bisericii Ortodoxe din Polonia învecinată. Cea dintîi cerere a fost satisfăcută. Mircea Păcurariu. în partea de nord est. s-a dovedit un priceput organizator al noului stat. aflaţi în afară. Petru I Muşat a trimis la Halici. cu statut canonic recunoscut de Patriarhia ecumenică. Credem că el a cerut patriarhiei ecumenice două lucruri. în acest sens. Ea îndedeplinea funcţia de apărare. 1389 sau 1390”. doi călugări moldoveni pentru a fi hirotoniţi arhierei. prietenia faţă de rege şi totodată se menţinea în limitele strictei canonicităţi faţă de Patriarhia ecumenică. adică „a fost făcut în timpul nostru un mitropolit la Vidin şi altul la Moldovlahia”. Ţara Românească. tocmai de aceea. Delegatul în această privinţă a domnitorului a fost Grigore Ţamblac. De aici deducem că cererea pentru înfiinţarea noii mitropolii nu putea să vină decît din partea lui Petru I Muşat. În ceea ce priveşte mitropolia Haliciului. Un act patriarhal. intitulat Εκθεσις νεα – Expunere nouă. compus din 22 de state şi având reşedinţă fortificată la Cuhea. Baia drept capitală. în cei 16 ani de domnie. devenit în anul 1371 mitropolit. amplificate în perioada următoare. care va dura mai bine de un deceniu. a pr. Aici. Sub aspect cronologic. cu siguranţă. cu aşezări orăşeneşti. Ultimul manual de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române. Meritul lui Alexandru cel Bun a fost obţinerea acordul Patriarhului de recunoaştere a lui Iosif ca mitropolit canonic asupra întregii Moldove în anul 1401. Bogdan a fost stăpânul unui cnezat situat pe Valea Vişeului. Nicolae de la Rădăuţi. nu putea fi înainte de 1386 şi nici mai tîrziu de iulie 1391. Dar iată cum s-au petrecut lucrurile: Profitînd de raporturile de bună vecinătate cu Polonia. despre recenta înfiinţare a două mitropolii în Muntenia şi a doua cu următorul text: „ Εγενετο εφ’ ημον και μητροπολιτης Βιδυνης και Μαυροβλαχιας ετερος ”. atunci cînd aproba înfiinţarea unei unităţi ecleziale. originar din Tîrnova în Bulgaria. ca hirotonia lui Iosif şi Meletie să fi avut loc după intrarea acestor teritorii. în procesul de întemeiere deosebim trei etape. A doua etapă începe cu 1359. care nu era un stat organizat deplin. Polonia. mai ales după 1371. între Moldova şi Patriarhia ecumenică. în timpul luptelor împotriva tătarilor. A doua etapă a întemeierii Moldovei. al XIV-lea. Organizarea Moldovei în timpul lui Dragoş a pornit şi de la formaţiunile politice anterioare. unde păstorea mitropolitul Antonie. de descălecarea lui Bogdan.unde datele istorice aşează o formaţiune prestatlă românească . cînd este atestată documentar pentru prima oară într-un Manual de cancelarie bizantin. mitropolitul Antonie se simţea dator să dea curs favorabil cererii potenţialului său suveran. în eparhiile nou înfiinţate. asistat de unul sau doi ierarhi. voievodul românilor maramureşeni. care. dar cea de a doua contravenea uzanţelor patriarhiei ecumenice. pe un şes întins cu multe sate. numirea lui Iosif ca Mitropolit în Moldova nu era primită de Patriarhul de la Constantinopol care vroia să impună un mitropolit grec. El îi trimitea la Halici şi pentru faptul că era de facto deţinătorul ca zălog al Pocuţiei. Dovadă că Letopiseţul de când s-a întemeiat Ţara Moldovei. în stăpânirea Moldovei. dar şi ctitor de biserici şi mănăstiri. „ Nu este exclus. se crease o stăpânire care poate fi considerată Moldova mică. ridicându-se la . o unitate teritorială. prevedea ca pe viitor să nu se mai numească ierarhi locali. în urma insistentelor cereri. către Constantinopol. în lumina izvoarelor documentare. de care depindea mitropolia Haliciului. probabil Nicolae şi Ştefan. consideră pe Dragoş întemeietorul moldovean. exploatînd această descoperire.md/articol/68 Întemeierea Moldovei Întemeierea Moldovei este asemănătoare în mare parte cu cea a Ţării Româneşti. reuşind să-i ridice puterea şi prestigiul. scris în vremea lui Ştefan cel Mare. Slăbirea puterii tătarilor a însemnat şi înlăturarea unor piedici din calea comerţului răsăritean care putea străbate de acum nestingherit Moldova.

voievodul valahilor (românilor) din Maramueş. fără ca ele să fie încununate de succes. în 1359. Astfel. Editura Didactică şi pedagogică. se înfiinţează Mitropolia. instituţie ce va contribui la întărirea puterii centrale. se spune: "Bogdan. fiind recunoscut ca ded sine stătător.În vremea lui Petru Muşat (1374-1391). supusă coroanei ungureşti. reacţionează prin campanii militare. Moldova se afirmă ca stat de sine stătător. în anii 1374-1375. prin urmare.funcţia de voievod în rândul numeroşilor cnezi români. care pleacă spre Moldova. Înlăturând pe urmaşii lui Dragoş. Creatorului statului moldovean independent îi urmează Laţcu (1365-1374) care. semn al rezistenţei româneşti la politica de anulare a vechilor libertăţi. Ca atare. aspirând la dominaţia Moldovei. prin eliminarea pretenţiilor de dominaţie ale statului ungar. Întemeierea Mitropoliei a însemnat şi reccunoaşterea de către Polonia a autonomiei politice şi bisericeşti. al XIV-lea. ea s-a mărit. Regalitatea maghiară. Ascensiunea Dragoşeştilor şi atribuirea mărcii moldovene acestora împiedicau libertatea de mişcare şi comunicare cu teritoriile din afara Carpaţilor. Unificarea teritorială deplină. care a dat statului o nouă orientare politică independentă. Ţara Românească şi Moldova. se opun ofensivei regalităţii maghiare. Surse: Istoria romnânilor din cele mai vechi timpuri până la revoluţia din 1821. încecrcând s-o scoată de sub controlul coroanei maghiare. având să facă faţă presiunii polono-maghiare. Moldova. ale continuei presiuni politice şi religioase a regalităţii maghiare asupra românilor din interiorul arcului carpatic şi din exteriorul lu. În timpul lui Roman voievod (1391-1394) . La întemeiere au participat cetele de vieji maramureşeni. este încorporată Ţara de jos. Într-unul din izvoarele narative.. care şi+au unit forţele cu cele din Moldova. stabileşte raporturi cu papalitatea. Formarea statului feudal Moldova nu se încjeiase o dată cu Bogdan. vasalii voievodului. mai ferite de inixtiunile politicii regatului ungar. ca şi în cazul Ţării româneşti. cu ajutorul valahilor dee acolo a trecut în taină în Ţara Moldovei. Astfel. În timpul lui. Se manifestă preocupări pentru organizarea economică şi administrativă. în a doua jumătate a veacului. Roman se intitulează "voievod moldovean şi moştenitor a toată Ţara Românească de la munţi până la ţărmul mării". Documentele regale îl pomenesc cu calificativul de necredinciosul nostru. prin unificarea teritorială şi consolidarea ei politică internă şi externă. O fac urmaşii. ceea ce nu s-a putut împlini în Maramureş se realizează în afara arcului. politice şi religioase.Bucureşti-1994 Legenda formării Moldovei Harta Moldovei la 1483 . o cronică scrisă ded Ioan de Târnave. voievodul Maramureşului. sub conducerea lui Bogdan. Bogdan se opune încercărilor de organizare a comitatului de către regalitatea maghiară şi înlăturării voievodatului maramureşan autohton românesc. făcându-se o domnie " . are loc o răscoală împotriva Dragoşeştilor. statul moldovean îşi consolidează poziţia politică în raport cu Ungaria şi Polonia. Statul întemeiat în partea de nord nu încorpora toate teritoriile Moldovei şi nici nu-şi desăvârşise organizarea statatlă. consolidându-şi independenţa. cu ajutorul boierimii lcoale moldovene răsculate împotriva dominaţiei maghiare. cecl de-al doilea stat românesc câştigă o legitimitate pe plan internaţional. La ea participă şi Bogdan. partea de sud a Moldovei. desăvârşind începuturile de organizare statală a Moldovei. În aceste împrejurări. devine o nouă ţară românească. creşte prosperitatea ţării. se bat primele monede moldoveneşti.. urmaşul lui Laţcu. Deşi a fost atacat în mai multe rânduri chiar de oştile regelui. totuşi crescând numărul valahilor ce locuiau în această ţară. dispărând ultimele rămăşiţe ale stăpânirii tătare din Moldova. Spre mijlocul sec. sincronizându-şi eforturile. Bogdan a întemeiat o nouă stăpânire.

vine de la râul cu acelaşi nume. Astfel în actele cancelariei domneşti ţara era denumită Moldova. dar şi Iorgu Iordan susţin că numele de Moldova ar veni de la molid. Moldova se întindea de la munţi şi până la mare. Denumirea ţării în documente s-a făcut în funcţie de cum îşi spuneau locuitorii înşişi. adică Vlahia de lângă Rusia. sau de la 'Mollior Davia'. luate la un loc 23 de ţinuturi mai mici”. administrative. adîncitură” şi de la cumanul 'uwe' = „vale. funcţie ce ar corespunde azi celei de ministru.metapedia. sau Maurovlahia adică Vlahia neagră (de la pădurile de nepătruns). Sursă: http://ro. D. "Moldova n-a avut aceleaşi hotare în toate vremurile. Istoricii Giurescu & Giurescu. În “Descrierea Moldovei” se spune că numele râului ar veni de la Molda căţeluşa voievodului Dragoş. după starea de înălţare sau de cădere a ţării”.org/wiki/Moldova 23 martie 2011 4:29 Iacoban Ancuţa Gabriela . şi dregătorii mici care îndeplineau funcţii judecătoreşti. cuvânt care vine din latinescul dominus. Există mai multe teorii asupra originii numelui de Moldova. Grecii o denumeau Rusovlahia. Există teoria care spune că numele este de origine dacică. în perioada care a urmat şi-a extins hotarele astfel încât în timpul lui Roman I. groapă. cea de sus şi Basarabia. pe care tot ruşii o numesc Basarabia. adică Davia moale. Este posibil ca numele să fi provenit de la o cetate dacică Moldava. a doua categorie era aceea de pârcălabi care conduceau judeţele. În fruntea ţării se afla domnul. Potrivit “Enciclopediei Cugetarea” numele se poate să fi rămas de la bastarni sau goţi. pe valea căruia a fost întemeiat noul voievodat.. Turcii foloseau denumirile: Bogdanili. Iar potrivit lingvistului şi cercetătorului Ion Pachia Tatomirescu numele derivă de la cuvintele: 'moldă'=„albie/vale fortificată“ plus '-dava'=„cetate sacră“. Se poate ca o parte a Daciei să se fi numit 'Molisdavia'. în care se numărau.După cum ne spune Dimitrie Cantemir. iar uneori apare şi numele de Moldovlahia. după râul cu acelaşi nume. Astfel că Bogdan Petriceicu Hasdeu dar şi A. Tot Dimitrie Cantemir ne mai spune că “în vremurile de demult Moldova era împărţită în trei părţi: cea de jos. şi după modul în care era percepută de stăini. Sub atacurile imperiilor vecine i-au fost luate pentru anumite perioade unele teritorii pe care agresorii le-au redenumit în interes propriu. Domnul era ajutat în cârmuirea ţării de dregători. adică partea cea mai plăcută din vechea Dacie. Numele Denumirea de Moldova. adică Vlahia Moldovenească. foloseau denumirea Ungrovlahia. termen care vine de asemenea din latină de ladirigo care înseamnă “a conduce”. El era cel care conducea ţara îndeplinind şi funcţiile de cel mai înalt judecător şi de comandant suprem al armatei. În 1775 Austria ia nordul Moldovei pe care îl numeşte Bucovina în timp ce Rusia în 1812 ia partea de est a Moldovei. Dregătorii erau de trei categorii: dregători mari. Mai există unele teorii în care se presupune originea numelui Moldova. adică ţara lui Bogdan sau Cara-Bogdan însemnând Bogdania neagră (cu aceeaşi referire la pădurile de nepătruns). fiscale şi militare. Xenopol susţin că denumirea ar provine din termenul de origine gotică “Mulda” care înseamnă „praf”. Şi există mai multe variante. 'Mulde' tradus „albie. în timp ce pentru Muntenia. când mai mică. scobitură”. O altă teorie a lui Emil Vîrtosu considera că numele ar veni de la germanul 'Molde'. Dacă întemeierea Moldovei s-a făcut în perimetrul râurilor Moldova-Siret. căci întinderea ei este când mai mare. dintre Prut şi Nistru. adică Vlahia dinspre Ungaria.

wikispaces.com/formarea+statelor+medievale+romanesti+moldova++4 .http://istoriauniversala.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful