Întemeierea Moldovei.

Caracterul şi data întemeierii statului moldovean
Caracterul şi data întemeierii statului moldovean. Între întemeierea Munteniei şi aceea a Moldovei este o mare deosebire; cea dintâi se datorează reunirii diferitelor formaţiuni politice dintre Dunăre şi Carpaţi sub un conducător local, anume voievodul de la Câmpulung şi Argeş: este, prin urmare, un proces intern. Cea de-a doua este rezultatul unei cuceriri din afară, a unei ocupări a teritoriului dintre Carpaţi, Nistru şi mare de către un conducător venit de peste munţi. În Moldova a fost într-adevăr o descălecare, întâi a lui Dragoş, apoi a lui Bogdan, coborâţi amândoi din Maramureş, în timp ce, în Muntenia, întemeierea a plecat din însuşi cuprinsul viitorului stat. Deosebirea există şi în ce priveşte data: Moldova a luat fiinţă aproximativ cu o jumătate de secol mai târziu decât Ţara Românească. Data pe care o dau cronicile – toate cronicile noastre – este 1359. În acest an, povestesc ele, a ieşit Dragoş Vodă din Maramureş la vânat. Şi întâlnind un bour, l-a gonit cu câinii până pe malurile Moldovei, unde l-a ucis, sub o răchită. A făcut acolo Dragoş ospăţ cu boierii săi şi plăcându-i ţara şi locurile «desfătate», s-a hotărât să se aşeze aici. Şi aşa s-a întemeiat Moldova, Dragoş stând primul ei domn. În amintirea vânătorii, a hotărât el ca pecetea noului stat să fie un cap de bour; locul unde a căzut fiara s-a numit de atunci Boureni, iar apa pe malurile căreia s-a întâmplat această faptă a căpătat numele de Moldova după Molda, căţeaua cea iute care gonise fiara până aici şi murise apoi de oboseală. Aceasta-i legenda. Ea cuprinde totuşi un fond de adevăr: venirea lui Dragoş din Maramureş. Că întemeierea s-a făcut însă în urma unei vânători, că numele Moldovei – de origine slavă – s-ar trage din acela al legendarei Molda, precum şi explicarea pecetei statului, acestea nu le putem primi. Ele sunt explicaţii mai târzii ale unor fapte existente, au deci caracterul unor mituri etiologice. Mulţumită documentelor contemporane, cunoaştem mult mai bine procesul întemeierii Moldovei decât pe acela al Munteniei. Avem informaţii sigure atât asupra lui Bogdan, voievodul din Maramureş, cât şi asupra felului în care a reuşit acesta să constituie statul independent moldovean, izgonind pe urmaşii lui Dragoş, primul descălecător. Iată cum s-au petrecut faptele: de la retragerea lor din 1242 şi până pe la jumătatea veacului al XIV-lea, tătarii au făcut numeroase incursiuni în Ardeal şi Ungaria; drumul lor obişnuit era prin trecătorile Carpaţilor moldoveni. Regii ungari, pentru a împiedica asemenea năvăliri, întreprinseră o serie de expediţii împotriva lor. Îndată după suirea sa pe tron, Ludovic hotărî să curme aceste prădăciuni periodice ale tătarilor şi întreprinse în 1343 -după alţi cercetători în 1345 – o mare expediţie împotriva lor. La ea participară şi românii din Maramureş, sub comanda voievodului lor Dragoş, şi secuii, peste care era mai mare Andrei, fiul lui Laţco. Expediţia avu succes deplin; tătarii fură goniţi din ţinuturile de la răsărit de Carpaţi şi se retraseră spre şesurile din nordul Mării Negre. Experienţa arătase însă că Ardealul nu putea fi apărat eficace decât de pe versantul oriental al Carpaţilor. De aceea, regele ungar luă în stăpânirea sa ţinutul dintre Şiret şi munţi, cu văile Sucevei, Moldovei, Bistriţei şi Trotuşului şi făcu aici – se pare în 1352 sau 1353 – o «marcă» de apărare a regatului. Cu ocărmuirea ei fu însărcinat Dragoş, voievodul românilor din Maramureş. Moldova este întemeiată, dar nu ca stat independent, ci depinzând, în această primă fază, de regele Ungariei.

Sursa: Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, volumul II, Editura ALL, Bucuresti, 2010

http://enciclopediauniversala.wordpress.com/2013/01/19/intemeierea-moldoveicaracterul-si-data-intemeierii-statului-moldovean/

a revenit treptat spre șesuri. cumanii și tătarii. si îl lasă pe unul dintre participan ții la campanie. Valea Nistrului și Bugeacul erau stăpânite de tătari. avarii. de la care au rămas denumirile de Mikloshély (Miclăușeni).[6]. sau cel al Bârladnicilor (cu capitala la Bârlad). Iașii (popor iranic înrudit cu actualii Oseți din Caucaz) stăpâneau centrul țării.. Astfel. [modificare]Istoria medievală . pe măsură ce invaziile se răreau. Codrulsau Măcinul. în timp ce Balc s-a întors în Maramureș lângă vărul său Drag. și declară independența Moldovei. bulgarii. maghiarii. Tiverții și Ulicii ) și Iranici (dintre care cei mai cunoscuți sunt Iașii ) pe care i-a asimilat. trece în Moldova. Vàrhély (Orhei). În secolul XIII. o mul țime de popoare migratoare au trecut prin această regiune : hunii. capitala lor. Ludovic I. cneaz în Maramureș. stabilind în calea tătarilor tabere de osta și secui. Bogdan de la Dolha. În 1347. un alt cneaz din Maramureș. îl alungă pe nepotul lui Drago ș. fiind împăr țită în mici cnezatelocale ca cel de la Onutu (lîngă Hotin). În secolul XIV. în timp ce statele sedentare creștinești se consolidau. Aski.Istoria timpurie Machetă a aşezării întărite slavo-române timpurie de la Echimăuţi (sec XII).Hr. pecinegii. iașii. slavii. refugiată în ținuturile muntoase sau păduroase cum ar fi Carpații. fiind numită în cronici Civitas iassiorum (azi Iași)[4]. trece îi invinge pe tătari la răsărit de Carpați (dupa Pavel Parasca si alti istorici [5] bătălia cu tătarii a avut loc în 1285 în timpul lui Vladislav al IV-lea zis Cumanul. hazarii. Moldova se găsea în zona de influen ță a regatului Gali ției și Volîniei. Dunăre și mare. Kis-Jenö (Chișinău) și Csupor (Ciubărciu. în 1359. Nistru. Dar popula ția romanizată. După ce Imperiul Roman s-a retras din nordul Dunării în 271 d. goții. care a domnit între 1272-1290). Perioada de ocupație romană a Daciei și a litoralului pontic până la Olbia (în zilele noastre Transilvania. Bogdan de la Dolha a domnit până la 1363. azi Ciobruci). Populația băștinașă a Moldovei se trage din triburile daco-getice romanizate. Dragoș de la Bedeu. ca voievod a unei mărci împotriva tătarilor : Moldova (în maghiară Moldva). s-a amestecat cu migratorii Slavi (dintre care cei mai cunoscuți suntAnții. cel al cetății Hansca (în ținutul Lăpușnei). Ungaria și-a extins influen ța în această zonă și me șterii săi sa și au creat ni ște fortificații în apropierea râului Trotuș (în România de azi) și în zona Neamțului (Baia sau Mulda) din cauza deselor invazii tătare. Urmașii lui Bogdan de la Dolha au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpați. Balc de Bedeu. Dobrogea șiBugeacul) a creat o nouă cultură prin romanizarea de către coloni știi romani a popula ției locale. regele Ungariei. Oltenia. Mai târziu.

Pe lângă plata tributului către Imperiul Otoman. inițial compusă din moșneni și răze și capabili să lupte îndârjit pentru pământul lor. în 1775. comerțul era periclitat. Moldova a mai pierdut și teritorii: ținuturile Țintului. ori era alungat peste hotare. Imperiul Rus a ajuns să aibă o frontieră comună cu Moldova. împreună cu armata sa de boieri și răzeși a luptat cu succes atât împotriva invaziilor turcești. iar la sud o linie legând Carpații de Marea Neagră. Moldova a decăzut și a sărăcit: nu mai avea flotă. s-au evidențiat pozitiv doar patru: Petru Rareș. tătăre ști și ruse ști. De altfel. Tighina fiind numită Bender). teritoriul Bugeacului figura sub numele de Basarabia (după numele . pe care le va lua un nepot al lui Alexandru cel Bun dar și văr al lui Vlad Țepeș. Alexandru Lăpușneanu. cu Lituania și cu tătarii. la vest Mun ții Carpa ți. În aceste condi ții. prin Tratatul de la Iași. Moldova se extinse spre nord (Pocuția) și peste Nistru (Dubăsari. de la "dubasele" rotunde cu care barcagii treceau fluviul. maghiare și poloneze. a fost treptat înlocuită prin trupe de mercenari albanezi sau maghiari. ce s-au aflat mai mult sau mai pu țin sub tutela boierimii. Urmându-i domni mai slabi. Bârlad. de o parte și de alta a râului Moldova. După războiul ruso-turc din 1806. Moldova a căzut sub influența puterii otomane în 1512. trecând mai jos de Bacău. în 1792. atunci când un domnitor pierdea o luptă în propria țară. și pleca în pribegie. Bugeac era un nume turcesc: în românește. hotar cu Transilvania. din cauza pericolului turcesc. a luptat în 36 de bătălii majore. precum și în toate hărțile europene. La sfâr șitul domniei sale. și ținutul moldovenesc dintre Prut și Nistru. devenind un stat tributar al Imperiului Otoman pentru următorii 300 de ani. anume : Ștefan cel Mare. [modificare]Expansiunea rusească Monumentul din Iași (1875) dedicat domnitorului Grigore al III-lea Ghica care a plătit cu viața pentru opoziția sa față de cedarea Bucovinei După ce. râurile Ceremuș și Siret. Cetatea Albă (principalele porturi ale Moldovei) și Insula Șerpilor. Ștefan. care a trebuit să sufere și numeroase invazii turcești. Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina). biruind de 34 de ori și terminând doar două nedecis. ținutul Hotinului în1713 și n 1775. către Imperiul Rus. Sub domnia lui Roman I. a părții de dincolo de Trotuș și a ținutului Putnei. prin Tratatul de la București din 1812 Imperiul Rus anexă trei noi teritorii: ținuturile turcești Hotin și Bugeac. astfel că la înscăunarea lui Bogdan I din Dolha. intervenția în alegerea conducătorilor Moldovei a autorită ților otomane a redus treptat independen ța voievodatului. Pentru a poteja independența țării. transportând persoane și mărfuri) [7]. Ștefan a rămas pe tron în timp ce adversarii au părăsit țara cu pierderi foarte mari. Imperiul Otoman a fost forțat să cedeze și teritoriile deținute în regiunea care acum se nume ște Transnistria. Moldova a ajuns atunci la întinderea și puterea ei maximă. cel mai vestit domnitor moldovean. Ștefan a fost nevoit să le cedeze turcilor Chilia. iar armata. ori era ucis. Moldova nu depășea ținutul dintre Carpați. Urmașii săi și-au întins stăpânirea mai ales spre sud și est. pe măsură ce șerbia deposeda țăranii și-i lega de glie. cât și împotriva celor tătare. Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir. hotar cu Polonia. Sub domnia lui Alexandru cel Bun Pocuția îi reveni Poloniei. Ștefan cel Mare. independen ța Moldovei era nesigură. Moldova era cuprinsă între: la nord și est Nistrul. care se intitula „Domn de la munte până la mare”. în evul mediu. Dintre domnii care i-au urmat lui Ștefan cel Mare. Pe deasupra. partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina) a fost cedată Imperiului Habsburgic. Gotești. Lungăi și Tighinei între 1534 și 1538 (de atunci încoace numite Bugeac. cu excep ția Chiliei.Ştefan cel Mare Pe vremea lui Dragoș din Bedeu. Astfel. Sărata și Codăești (la sud de Cetatea-Albă): hotar cu Țara Românească. dar în schimb Țara Românească îi cedă Moldovei ținutul de la Dunăre la mare.

Sfatul Țării alesese numele de Moldova în locul celui de Basarabia. mulțumită acțiunii deputaților moldoveni [11]. Orheiului. Nu se putea să nu fi fost sfătuite de un ierarh de la curte. fusese un mic târg din ținutul Lăpușna)[8]. El şi-a stabilit reşedinţa la Baia. rudele şi apropiaţii săi. a crescut în acel an prin unirea celor două state vecine. sub acelaşi sceptru a lui Ludovic cel Mare al Ungariei (1342-1382). care bineînţeles dorea să-şi păstreze influenţa în zonă. El a reuşit să preia conducerea mărcii şi a respins atacurile regelui maghiar.9 mai 1945 se compun din circa 50-80 de mii de evrei deceda ți ca urmare a holocaustului[12]. în Moldova. Rusia a procedat la schimbări de popula ții și de denumiri. În Bugeac. După înfrângerea rușilor din Războiul Crimeii (1853-1856). iar românii moldoveni spre România. pentru a sublinia unitatea vechiului voievodat) [10]. cu capitala la Chi șinău (care. domnind cîţiva implicit sub suzeranitate ungară. în persoana lui Alexandru Ioan Cuza. prin alegerea unui singur domn pentru ambele principate. deceda ți pe frontul de vest antihitlerist mai ales în anii 1944-1945[13] și 5 mii de basarabeni (din circa 10000 de participan ți). dar existenţa unei ierarhii nu poate fi pusă la îndoială. care măreşte hotarele ţării şi are bune raporturi cu Polonia. Banat. Chi șinăului și Tighinei. de care depindea. mai ales în jumatătatea a doua a anului 1941. mai ales în anii 1941-1944. nu au reuşit să coaguleze forţele locale împotriva regelui maghiar. altar şi pomelnicul începe cu Bogdan. Ungaria şi Polonia. înlocuindu-i cu găgăuți și bulgari veni ți din sudul Dunării. cu Elve țieni din Valais (la Șaba). nu a afectat prea mult satele. în Sf. mai ales la orașe. Crișana și Maramureș au decis unirea cu România. deşi credem că va fi avut vreun ierarh la curtea sa. când Sfatul Țării din Basarabia. Cetatea Albă sau Codăe ști erau desemnate de preferință prin numirile lor turcești. unde se organizase o marcă de apărare a Transilvaniei şi Ungariei.întemeierea (1381 . Meletie. este confirmată şi de faptul că fiica şi soţia lui Laţcu. Prin anul 1352. Nici Laţcu nu a avut condiţiile necesare abordării oficiale a înfiinţării unei mitropolii a Moldovei. de vreme ce biserica Sf. Unirea acestor teritorii a fost posibilă mul țumită afirmării treptate a sentimentului românesc atât în împărățiile Austro-Ungariei și a Rusiei. Tighina. De notat că anumite legi democratice. rămase compact moldovene. prin alipirea Moldovei dintre Carpați și Prut cu Bucovina și cu Moldova dintre Prut și Nistru (proclamând independen ța fa ța de Rusia. Izmail. . cu ruși și ucraineni desigur. În 1365. Ştefan. a trecut din Cuhea Maramureşului. Nicolae din Rădăuţi. Tratatul de la Paris stipula ca Moldova (și Țara Românească) să fie puse sub garan ția colectivă a celor șapte puteri străine care au semnat tratatul de retrocedare a Sudului Basarabiei către Moldova. cât și în "principatele dunărene" (cum se spunea atunci) ale Moldovei și Țării Române ști. Consiliul național al Bucovinei și cel al Românilor din Transilvania. cum ar fi reforma agrară sau dreptul de vot pentru femei. prin unirea Basarabiei. Existenţa unei ierarhii în Moldova. Bolgrad și Ismail. În cadrul "marii Uniri" a României. În anul 1359. Dragoş. El nu a avut timpul necesar să se ocupe de problema bisericească. de la Hotin la mare. a construit căi ferate care duceau aceste produc ții la Odesa. în anul 1372. avea loc special pentru scaunul arhieresc. voievodul Bogdan. cu nem ți veni ți din Șvabia și din Würtemberg. Bogdan a reunit toate formaţiunile politice preexistente pe acest teritoriu. până atunci. În 1859 Principatul Moldovei s-a unit cu Țara Românească. iar numirile au fost rusificate. guvernul român a fost nevoit să cedeze din nou sudul Basarabiei către Imperiul Rus. a fost rezultatul acțiunii românilor în conjunctura favorabilă datorată primului război mondial. Urmaşii săi. au fost extinse ulterior (în 1923) la toată România. struguri. Zoreni. în fruntea acestei unităţi administrative era voievodul român.wikipedia. Sau dacă aveau vre-un preot. la curte. Trebuie să mai menţionăm faptul că pînă în secolele XIII-XIV exista o numeroasă populaţie românească în părţile Haliciului. în această perioadă. și a clădit orașe rusești (populate și de mul ți Evrei și Armeni) pe lângă vechile târguri moldovenești ale Băl ților. Lavrentie şi alţii. Bender. din Maramureş. Bogdan este succedat la domnia Moldovei de fiul său Laţcu (1365-1375). pentru prima oară de la 1484 încoace. acesta fusese hirotonit de un ierarh local. cu o organizare politică şi bisericească independentă. ceea ce irita pe papa Urban V. Mai la nord. tătăre ști sau ruse ști de Kagul.domnitorului muntean Basarab I care îi biruise acolo pe tătari în 1328 și 1331). deceda ți ca osta și ai armatei române pe frontul de est. Imperiul Rus a preluat numele de Basarabia pentru a desemna întreg teritoriul anexat în 1812. Sas şi Balc sau Baliţă. Prin Tratatul de la Berlin din 1878.org/wiki/Istoria_Moldovei Mitropolia Moldovei . punând astfel baza statului modernRomânia. Anastasia şi Ana. Aşa s-au pus bazele Princiatului independent Moldova (Voievodatul Moldovei sau Ţara Moldovei).1401) Contextul istoric. la ierarhi. Ciubărciu. Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. Pierderile umane suportate de basarabeni în intervalul 22 iunie 1941 . Statul medieval Moldova s-a înfiinţat prin descălecatul voievozilor maramureşeni. WIKIPEDIA http://ro. Puterile europene au acceptat-o în contextul afirmării interna ționale a principiului autodeterminării na ționalită ților. Ciobruci. la est de Carpaţi. în timp ce localități ca Frumoasa. Akkerman sau Katorga. Iosif. a fost cu totul altul decît în Muntenia. adică a ocolurilor Cahul. 110 mii de români basarabeni. însoţit de fiii. colonizarea rusească. ceea ce va duce la înfiinţarea unei episcopii catolice la Siret (1370). Obluci ța. Acesta a considerat gubernia Basarabiei ca un ținut agricol producător de cereale. în faţa tătarilor. Expansiunea catolică. alungând turcii și tătarii spre Imperiul otoman. și Moldova și-a recăpătat unitatea. organizat într-o nouă gubernie. care a dominat în Europa la sfârșitul primului război mondial. la ctitori şi Nicolae. vite și cai. Staroselie. [modificare]Marea Unire Realizarea Marii Uniri. erau bune ortodoxe. votate încă din 1918 în Basarabia și Bucovina. dar nu schimbate (Orgheiov și Kișiniov pentru Orhei și Chi șinău) [9]. ctitorie a lui Bogdan I. tutun. în care s-a înfiinţat mitropolia Moldovei.

Polonia. Procesul istoric al întemeiereii statului moldovean a fost favorizat de unii factori externi printre care slăbirea dominaţiei tătare. http://istoria. Se presupune că acest eveniment s-a petrecut prin anii 1381-1386. rudă cu familia domnitoare şi Meletie. Slăbirea puterii tătarilor a însemnat şi înlăturarea unor piedici din calea comerţului răsăritean care putea străbate de acum nestingherit Moldova. o unitate teritorială. au fost hirotoniţi de episcopul de Halici. Ea îndedeplinea funcţia de apărare. a pr. ca hirotonia lui Iosif şi Meletie să fi avut loc după intrarea acestor teritorii. Meritul lui Alexandru cel Bun a fost obţinerea acordul Patriarhului de recunoaştere a lui Iosif ca mitropolit canonic asupra întregii Moldove în anul 1401. originar din Tîrnova în Bulgaria. consideră pe Dragoş întemeietorul moldovean. ridicându-se la . mitropolitul Antonie se simţea dator să dea curs favorabil cererii potenţialului său suveran. s-a dovedit un priceput organizator al noului stat. a izbucnit o schizmă. devenit în anul 1371 mitropolit. în urma insistentelor cereri. de Patriarhia ecumenică. cînd este atestată documentar pentru prima oară într-un Manual de cancelarie bizantin. Cazimir dorise ca toţi ortodocşii din regatul său să fie obligaţi se supune unui mitropolit din lăuntrul şi nu mitropolitului de Kiev sau Moscova. Aici. înainte de septembrie 1386. Credem că el a cerut patriarhiei ecumenice două lucruri. Dar iată cum s-au petrecut lucrurile: Profitînd de raporturile de bună vecinătate cu Polonia. A doua etapă a întemeierii Moldovei. prevedea ca pe viitor să nu se mai numească ierarhi locali. voievodul românilor maramureşeni. între Moldova şi Patriarhia ecumenică. ca zălog. exploatînd această descoperire. cînd mitropolitul Antonie trecea la cele veşnice. al XIV-lea. arhiepiscopale şi episcopale în fiinţă. Dovadă că Letopiseţul de când s-a întemeiat Ţara Moldovei. tocmai de aceea. în eparhiile nou înfiinţate. Prima etapă a întemeierii Moldovei. ca urmare a luptei desfăşurate de Ungaria. care va dura mai bine de un deceniu. A doua etapă începe cu 1359. cu statut canonic recunoscut de Patriarhia ecumenică. probabil Nicolae şi Ştefan. Ţara Românească. Precizăm mai întâi că problema începuturilor mitropoliei Moldovei a frământat mulţi istorici şi certitudinea a venit abia în urma descoperirii unui Manual de cancelarie bizantin. mitropolitane. numirea lui Iosif ca Mitropolit în Moldova nu era primită de Patriarhul de la Constantinopol care vroia să impună un mitropolit grec. consemnează: „ potrivit ultimelor cercetări. deci în timpul domniei lui Petru I Muşat (1375-1391) şi a patriarhului ecumenic Nil (1379-1388) ”. din eparhiile învecinate. petrecută mai cu seamă în anii 1352-1353. prietenia faţă de rege şi totodată se menţinea în limitele strictei canonicităţi faţă de Patriarhia ecumenică. Cu acest prilej. atunci cînd aproba înfiinţarea unei unităţi ecleziale. ale regelui Cazimir. voievodul românilor din Maramureş pe care l-au socotit întemeietorul statului feudal Moldova. Aici se găsesc două ştiri care privesc biserica românească: prima. cu siguranţă. intitulat Εκθεσις νεα – Expunere nouă.se organizează de către regalitatea maghiară o marcă de apărare împotriva tătarilor. dar. Prin trimiterea candidaţilor la Halici. intitulat Ectesis nea –Εκθεσις νεα. Bogdan a fost stăpânul unui cnezat situat pe Valea Vişeului. din anul 1355. Aceştia erau Iosif. Nicolae de la Rădăuţi. asistat de unul sau doi ierarhi. în timpul luptelor împotriva tătarilor. către Constantinopol. care nu era un stat organizat deplin. în lumina izvoarelor documentare. De aici deducem că cererea pentru înfiinţarea noii mitropolii nu putea să vină decît din partea lui Petru I Muşat. Dată fiind situaţia Bisericii Ortodoxe din Polonia învecinată. de descălecarea lui Bogdan. În ceea ce priveşte mitropolia Haliciului. pentru că este anul cel mai tîrziu cînd a fost recunoscută mitropolia Moldovei. compus din 22 de state şi având reşedinţă fortificată la Cuhea. care. de unde făcea parte şi Haliciul şi. aflaţi în afară. se crease o stăpânire care poate fi considerată Moldova mică. în cei 16 ani de domnie. El îi trimitea la Halici şi pentru faptul că era de facto deţinătorul ca zălog al Pocuţiei. în partea de nord est. evenimentele petrecute în Moldova au loc la mijlocul sec. unde păstorea mitropolitul Antonie. care. La est de Carpaţi. Dar cel care avea să se ocupe oficial de problema înfiinţării unei mitropolii autohtone a fost domnitorul Petru I Muşat (1375-1391). amplificate în perioada următoare. Petru I Muşat a trimis la Halici. reuşind să-i ridice puterea şi prestigiul. ea fusese ridicată la această treaptă. Ultimul manual de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române. Delegatul în această privinţă a domnitorului a fost Grigore Ţamblac. „ Nu este exclus. deci în 1388. în valea râului Moldova . Organizarea Moldovei în timpul lui Dragoş a pornit şi de la formaţiunile politice anterioare.În 1353 întîlnim un episcop cu numele Chiril Românul în oraşul Przemyzl. prof. politcă şi militară condusă de Dragoş. Istoricii au vorbit. îşi trimitea propriul ierarh. Sub aspect cronologic. în acest sens. Petru I Muşat dovedea şi ataşamentul său faţă de Polonia. trebuie să admitem că primii ierarhi moldoveni. în acelaşi timp: aprobarea înfiinţării unei mitropolii şi recunoaşterea unui mitropolit autohton. trecuţi în pomelnicul bisericii Sf. Mitropolia Moldovei a luat fiinţă.unde datele istorice aşează o formaţiune prestatlă românească . despre recenta înfiinţare a două mitropolii în Muntenia şi a doua cu următorul text: „ Εγενετο εφ’ ημον και μητροπολιτης Βιδυνης και Μαυροβλαχιας ετερος ”. cu puţin timp înainte de moartea sa. Informaţiile istorice ne îngăduie să distingem o primă etapă a procesului de întemeiere a Moldovei. adică „a fost făcut în timpul nostru un mitropolit la Vidin şi altul la Moldovlahia”. Ea oglindedşte tendinţele locale de organizare statală. scris în vremea lui Ştefan cel Mare. ci această cinste să fie rezervată exclusiv pentru clerul ridicat şi binecuvântat de Dumnezeu din slăvita cetate a Constantinopolului. 1389 sau 1390”. Mircea Păcurariu. Pînă la Alexandru cel Bun Voievod. în procesul de întemeiere deosebim trei etape. în condiţii asemănătoare cu ceele petrecute în Ţara Românească. pe un şes întins cu multe sate. în stăpânirea Moldovei. fără însă să lipsească şi alte caracteristici ale viitorului stat. Un act patriarhal.md/articol/68 Întemeierea Moldovei Întemeierea Moldovei este asemănătoare în mare parte cu cea a Ţării Româneşti. Nu mai înainte de 1386. în anul 1969 . Nu se cunoaşte exact anul hirotoniei celor doi. Cum domnitorul Petru I Muşat nu a renunţat la dorinţa sa. doi călugări moldoveni pentru a fi hirotoniţi arhierei. El făcea parte din feudalitatea românească maramureşeană. dintre care amintim numai mănăstirea Neamţ. ca unitate eclezială canonică. mai ales după 1371. Baia drept capitală. dar cea de a doua contravenea uzanţelor patriarhiei ecumenice. dar şi ctitor de biserici şi mănăstiri. fapt ce a creat o nouă schismă între biserica moldovenească şi Patriarhia ecumenică (Patriarhia Constantinopolului). nu putea fi înainte de 1386 şi nici mai tîrziu de iulie 1391. şi nu mai tîrziu de iulie 1391. care a revenit de la Constantinopol cu un hrisov care recunoştea pe Iosif Mitropolit al Moldovei. Menţionăm faptul că Manualul trebuia să ofere celor ce alcătuiau actele şi scrisorile patriarhale modele de adresare şi avea înşirate scaunele patriarhale. de care depindea mitropolia Haliciului. cu aşezări orăşeneşti. Cea dintîi cerere a fost satisfăcută. în anul 1370. Aceste tendinţe se împletesc cu cele de emancipare de sub regalitatea maghiară.

. se spune: "Bogdan.funcţia de voievod în rândul numeroşilor cnezi români. are loc o răscoală împotriva Dragoşeştilor. La ea participă şi Bogdan. supusă coroanei ungureşti. făcându-se o domnie " . Ţara Românească şi Moldova. Bogdan a întemeiat o nouă stăpânire. încecrcând s-o scoată de sub controlul coroanei maghiare. ceea ce nu s-a putut împlini în Maramureş se realizează în afara arcului. este încorporată Ţara de jos. politice şi religioase. mai ferite de inixtiunile politicii regatului ungar. prin eliminarea pretenţiilor de dominaţie ale statului ungar. vasalii voievodului. Ca atare. fiind recunoscut ca ded sine stătător. cecl de-al doilea stat românesc câştigă o legitimitate pe plan internaţional. se opun ofensivei regalităţii maghiare. cu ajutorul valahilor dee acolo a trecut în taină în Ţara Moldovei. având să facă faţă presiunii polono-maghiare. ale continuei presiuni politice şi religioase a regalităţii maghiare asupra românilor din interiorul arcului carpatic şi din exteriorul lu. O fac urmaşii.Bucureşti-1994 Legenda formării Moldovei Harta Moldovei la 1483 . Creatorului statului moldovean independent îi urmează Laţcu (1365-1374) care. fără ca ele să fie încununate de succes. Roman se intitulează "voievod moldovean şi moştenitor a toată Ţara Românească de la munţi până la ţărmul mării". Moldova. desăvârşind începuturile de organizare statală a Moldovei. În timpul lui. aspirând la dominaţia Moldovei. Deşi a fost atacat în mai multe rânduri chiar de oştile regelui. Într-unul din izvoarele narative. dispărând ultimele rămăşiţe ale stăpânirii tătare din Moldova. Documentele regale îl pomenesc cu calificativul de necredinciosul nostru. Unificarea teritorială deplină. prin unificarea teritorială şi consolidarea ei politică internă şi externă. în 1359. partea de sud a Moldovei. cu ajutorul boierimii lcoale moldovene răsculate împotriva dominaţiei maghiare. se înfiinţează Mitropolia. totuşi crescând numărul valahilor ce locuiau în această ţară. stabileşte raporturi cu papalitatea. Spre mijlocul sec. ea s-a mărit. Formarea statului feudal Moldova nu se încjeiase o dată cu Bogdan. Înlăturând pe urmaşii lui Dragoş. Statul întemeiat în partea de nord nu încorpora toate teritoriile Moldovei şi nici nu-şi desăvârşise organizarea statatlă. În timpul lui Roman voievod (1391-1394) . instituţie ce va contribui la întărirea puterii centrale. semn al rezistenţei româneşti la politica de anulare a vechilor libertăţi. Moldova se afirmă ca stat de sine stătător.. statul moldovean îşi consolidează poziţia politică în raport cu Ungaria şi Polonia. ca şi în cazul Ţării româneşti. Întemeierea Mitropoliei a însemnat şi reccunoaşterea de către Polonia a autonomiei politice şi bisericeşti. La întemeiere au participat cetele de vieji maramureşeni. devine o nouă ţară românească. Editura Didactică şi pedagogică.În vremea lui Petru Muşat (1374-1391). în anii 1374-1375. Ascensiunea Dragoşeştilor şi atribuirea mărcii moldovene acestora împiedicau libertatea de mişcare şi comunicare cu teritoriile din afara Carpaţilor. Regalitatea maghiară. care pleacă spre Moldova. reacţionează prin campanii militare. o cronică scrisă ded Ioan de Târnave. al XIV-lea. consolidându-şi independenţa. sincronizându-şi eforturile. creşte prosperitatea ţării. care a dat statului o nouă orientare politică independentă. în a doua jumătate a veacului. voievodul valahilor (românilor) din Maramueş. prin urmare. se bat primele monede moldoveneşti. voievodul Maramureşului. Se manifestă preocupări pentru organizarea economică şi administrativă. urmaşul lui Laţcu. Surse: Istoria romnânilor din cele mai vechi timpuri până la revoluţia din 1821. sub conducerea lui Bogdan. Astfel. Astfel. care şi+au unit forţele cu cele din Moldova. Bogdan se opune încercărilor de organizare a comitatului de către regalitatea maghiară şi înlăturării voievodatului maramureşan autohton românesc. În aceste împrejurări.

În 1775 Austria ia nordul Moldovei pe care îl numeşte Bucovina în timp ce Rusia în 1812 ia partea de est a Moldovei. Sursă: http://ro. Dacă întemeierea Moldovei s-a făcut în perimetrul râurilor Moldova-Siret. Turcii foloseau denumirile: Bogdanili. În fruntea ţării se afla domnul. după râul cu acelaşi nume. Este posibil ca numele să fi provenit de la o cetate dacică Moldava. Mai există unele teorii în care se presupune originea numelui Moldova. Se poate ca o parte a Daciei să se fi numit 'Molisdavia'. Există teoria care spune că numele este de origine dacică. adică Vlahia Moldovenească.metapedia. Dregătorii erau de trei categorii: dregători mari. O altă teorie a lui Emil Vîrtosu considera că numele ar veni de la germanul 'Molde'. în timp ce pentru Muntenia. Tot Dimitrie Cantemir ne mai spune că “în vremurile de demult Moldova era împărţită în trei părţi: cea de jos. adîncitură” şi de la cumanul 'uwe' = „vale. vine de la râul cu acelaşi nume. luate la un loc 23 de ţinuturi mai mici”. Există mai multe teorii asupra originii numelui de Moldova. şi după modul în care era percepută de stăini. în perioada care a urmat şi-a extins hotarele astfel încât în timpul lui Roman I. "Moldova n-a avut aceleaşi hotare în toate vremurile. Grecii o denumeau Rusovlahia. administrative. În “Descrierea Moldovei” se spune că numele râului ar veni de la Molda căţeluşa voievodului Dragoş. dintre Prut şi Nistru. sau Maurovlahia adică Vlahia neagră (de la pădurile de nepătruns). Potrivit “Enciclopediei Cugetarea” numele se poate să fi rămas de la bastarni sau goţi. fiscale şi militare. adică partea cea mai plăcută din vechea Dacie. Xenopol susţin că denumirea ar provine din termenul de origine gotică “Mulda” care înseamnă „praf”. scobitură”. groapă. 'Mulde' tradus „albie. sau de la 'Mollior Davia'. şi dregătorii mici care îndeplineau funcţii judecătoreşti. Iar potrivit lingvistului şi cercetătorului Ion Pachia Tatomirescu numele derivă de la cuvintele: 'moldă'=„albie/vale fortificată“ plus '-dava'=„cetate sacră“. D. Sub atacurile imperiilor vecine i-au fost luate pentru anumite perioade unele teritorii pe care agresorii le-au redenumit în interes propriu. Şi există mai multe variante. căci întinderea ei este când mai mare. a doua categorie era aceea de pârcălabi care conduceau judeţele. foloseau denumirea Ungrovlahia. pe care tot ruşii o numesc Basarabia. funcţie ce ar corespunde azi celei de ministru. pe valea căruia a fost întemeiat noul voievodat.org/wiki/Moldova 23 martie 2011 4:29 Iacoban Ancuţa Gabriela . dar şi Iorgu Iordan susţin că numele de Moldova ar veni de la molid. El era cel care conducea ţara îndeplinind şi funcţiile de cel mai înalt judecător şi de comandant suprem al armatei.. Astfel în actele cancelariei domneşti ţara era denumită Moldova. cea de sus şi Basarabia. Astfel că Bogdan Petriceicu Hasdeu dar şi A. Numele Denumirea de Moldova. Istoricii Giurescu & Giurescu.După cum ne spune Dimitrie Cantemir. adică Davia moale. termen care vine de asemenea din latină de ladirigo care înseamnă “a conduce”. adică Vlahia de lângă Rusia. adică ţara lui Bogdan sau Cara-Bogdan însemnând Bogdania neagră (cu aceeaşi referire la pădurile de nepătruns). Domnul era ajutat în cârmuirea ţării de dregători. în care se numărau. Denumirea ţării în documente s-a făcut în funcţie de cum îşi spuneau locuitorii înşişi. cuvânt care vine din latinescul dominus. după starea de înălţare sau de cădere a ţării”. Moldova se întindea de la munţi şi până la mare. iar uneori apare şi numele de Moldovlahia. când mai mică. adică Vlahia dinspre Ungaria.

http://istoriauniversala.com/formarea+statelor+medievale+romanesti+moldova++4 .wikispaces.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful