Întemeierea Moldovei.

Caracterul şi data întemeierii statului moldovean
Caracterul şi data întemeierii statului moldovean. Între întemeierea Munteniei şi aceea a Moldovei este o mare deosebire; cea dintâi se datorează reunirii diferitelor formaţiuni politice dintre Dunăre şi Carpaţi sub un conducător local, anume voievodul de la Câmpulung şi Argeş: este, prin urmare, un proces intern. Cea de-a doua este rezultatul unei cuceriri din afară, a unei ocupări a teritoriului dintre Carpaţi, Nistru şi mare de către un conducător venit de peste munţi. În Moldova a fost într-adevăr o descălecare, întâi a lui Dragoş, apoi a lui Bogdan, coborâţi amândoi din Maramureş, în timp ce, în Muntenia, întemeierea a plecat din însuşi cuprinsul viitorului stat. Deosebirea există şi în ce priveşte data: Moldova a luat fiinţă aproximativ cu o jumătate de secol mai târziu decât Ţara Românească. Data pe care o dau cronicile – toate cronicile noastre – este 1359. În acest an, povestesc ele, a ieşit Dragoş Vodă din Maramureş la vânat. Şi întâlnind un bour, l-a gonit cu câinii până pe malurile Moldovei, unde l-a ucis, sub o răchită. A făcut acolo Dragoş ospăţ cu boierii săi şi plăcându-i ţara şi locurile «desfătate», s-a hotărât să se aşeze aici. Şi aşa s-a întemeiat Moldova, Dragoş stând primul ei domn. În amintirea vânătorii, a hotărât el ca pecetea noului stat să fie un cap de bour; locul unde a căzut fiara s-a numit de atunci Boureni, iar apa pe malurile căreia s-a întâmplat această faptă a căpătat numele de Moldova după Molda, căţeaua cea iute care gonise fiara până aici şi murise apoi de oboseală. Aceasta-i legenda. Ea cuprinde totuşi un fond de adevăr: venirea lui Dragoş din Maramureş. Că întemeierea s-a făcut însă în urma unei vânători, că numele Moldovei – de origine slavă – s-ar trage din acela al legendarei Molda, precum şi explicarea pecetei statului, acestea nu le putem primi. Ele sunt explicaţii mai târzii ale unor fapte existente, au deci caracterul unor mituri etiologice. Mulţumită documentelor contemporane, cunoaştem mult mai bine procesul întemeierii Moldovei decât pe acela al Munteniei. Avem informaţii sigure atât asupra lui Bogdan, voievodul din Maramureş, cât şi asupra felului în care a reuşit acesta să constituie statul independent moldovean, izgonind pe urmaşii lui Dragoş, primul descălecător. Iată cum s-au petrecut faptele: de la retragerea lor din 1242 şi până pe la jumătatea veacului al XIV-lea, tătarii au făcut numeroase incursiuni în Ardeal şi Ungaria; drumul lor obişnuit era prin trecătorile Carpaţilor moldoveni. Regii ungari, pentru a împiedica asemenea năvăliri, întreprinseră o serie de expediţii împotriva lor. Îndată după suirea sa pe tron, Ludovic hotărî să curme aceste prădăciuni periodice ale tătarilor şi întreprinse în 1343 -după alţi cercetători în 1345 – o mare expediţie împotriva lor. La ea participară şi românii din Maramureş, sub comanda voievodului lor Dragoş, şi secuii, peste care era mai mare Andrei, fiul lui Laţco. Expediţia avu succes deplin; tătarii fură goniţi din ţinuturile de la răsărit de Carpaţi şi se retraseră spre şesurile din nordul Mării Negre. Experienţa arătase însă că Ardealul nu putea fi apărat eficace decât de pe versantul oriental al Carpaţilor. De aceea, regele ungar luă în stăpânirea sa ţinutul dintre Şiret şi munţi, cu văile Sucevei, Moldovei, Bistriţei şi Trotuşului şi făcu aici – se pare în 1352 sau 1353 – o «marcă» de apărare a regatului. Cu ocărmuirea ei fu însărcinat Dragoş, voievodul românilor din Maramureş. Moldova este întemeiată, dar nu ca stat independent, ci depinzând, în această primă fază, de regele Ungariei.

Sursa: Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, volumul II, Editura ALL, Bucuresti, 2010

http://enciclopediauniversala.wordpress.com/2013/01/19/intemeierea-moldoveicaracterul-si-data-intemeierii-statului-moldovean/

Moldova se găsea în zona de influen ță a regatului Gali ției și Volîniei.Istoria timpurie Machetă a aşezării întărite slavo-române timpurie de la Echimăuţi (sec XII).Hr. în 1359. care a domnit între 1272-1290). trece îi invinge pe tătari la răsărit de Carpați (dupa Pavel Parasca si alti istorici [5] bătălia cu tătarii a avut loc în 1285 în timpul lui Vladislav al IV-lea zis Cumanul. iașii. În secolul XIV. a revenit treptat spre șesuri. sau cel al Bârladnicilor (cu capitala la Bârlad). azi Ciobruci). o mul țime de popoare migratoare au trecut prin această regiune : hunii. maghiarii. Dragoș de la Bedeu. cneaz în Maramureș. de la care au rămas denumirile de Mikloshély (Miclăușeni). si îl lasă pe unul dintre participan ții la campanie.. refugiată în ținuturile muntoase sau păduroase cum ar fi Carpații. s-a amestecat cu migratorii Slavi (dintre care cei mai cunoscuți suntAnții. Perioada de ocupație romană a Daciei și a litoralului pontic până la Olbia (în zilele noastre Transilvania. pecinegii.[6]. Urmașii lui Bogdan de la Dolha au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpați. Ludovic I. Oltenia. Aski. și declară independența Moldovei. Populația băștinașă a Moldovei se trage din triburile daco-getice romanizate. Astfel. Bogdan de la Dolha a domnit până la 1363. Dobrogea șiBugeacul) a creat o nouă cultură prin romanizarea de către coloni știi romani a popula ției locale. bulgarii. Nistru. [modificare]Istoria medievală . fiind împăr țită în mici cnezatelocale ca cel de la Onutu (lîngă Hotin). trece în Moldova. în timp ce Balc s-a întors în Maramureș lângă vărul său Drag. Dar popula ția romanizată. îl alungă pe nepotul lui Drago ș. pe măsură ce invaziile se răreau. Balc de Bedeu. Kis-Jenö (Chișinău) și Csupor (Ciubărciu. În 1347. Mai târziu. După ce Imperiul Roman s-a retras din nordul Dunării în 271 d. Dunăre și mare. avarii. hazarii. un alt cneaz din Maramureș. Ungaria și-a extins influen ța în această zonă și me șterii săi sa și au creat ni ște fortificații în apropierea râului Trotuș (în România de azi) și în zona Neamțului (Baia sau Mulda) din cauza deselor invazii tătare. Tiverții și Ulicii ) și Iranici (dintre care cei mai cunoscuți sunt Iașii ) pe care i-a asimilat. cumanii și tătarii. capitala lor. fiind numită în cronici Civitas iassiorum (azi Iași)[4]. regele Ungariei. Vàrhély (Orhei). În secolul XIII. în timp ce statele sedentare creștinești se consolidau. Codrulsau Măcinul. goții. slavii. cel al cetății Hansca (în ținutul Lăpușnei). Valea Nistrului și Bugeacul erau stăpânite de tătari. Bogdan de la Dolha. ca voievod a unei mărci împotriva tătarilor : Moldova (în maghiară Moldva). Iașii (popor iranic înrudit cu actualii Oseți din Caucaz) stăpâneau centrul țării. stabilind în calea tătarilor tabere de osta și secui.

a fost treptat înlocuită prin trupe de mercenari albanezi sau maghiari. trecând mai jos de Bacău. Dintre domnii care i-au urmat lui Ștefan cel Mare. cu excep ția Chiliei. pe care le va lua un nepot al lui Alexandru cel Bun dar și văr al lui Vlad Țepeș. râurile Ceremuș și Siret. Urmașii săi și-au întins stăpânirea mai ales spre sud și est. a părții de dincolo de Trotuș și a ținutului Putnei. a luptat în 36 de bătălii majore. astfel că la înscăunarea lui Bogdan I din Dolha. Gotești. ori era alungat peste hotare. Pentru a poteja independența țării. Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir. în 1792. precum și în toate hărțile europene. Ștefan a fost nevoit să le cedeze turcilor Chilia. hotar cu Transilvania. independen ța Moldovei era nesigură. La sfâr șitul domniei sale. către Imperiul Rus. partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina) a fost cedată Imperiului Habsburgic. prin Tratatul de la Iași. teritoriul Bugeacului figura sub numele de Basarabia (după numele . Moldova a ajuns atunci la întinderea și puterea ei maximă. la vest Mun ții Carpa ți. de o parte și de alta a râului Moldova. devenind un stat tributar al Imperiului Otoman pentru următorii 300 de ani. Alexandru Lăpușneanu. ținutul Hotinului în1713 și n 1775. Cetatea Albă (principalele porturi ale Moldovei) și Insula Șerpilor. cel mai vestit domnitor moldovean. intervenția în alegerea conducătorilor Moldovei a autorită ților otomane a redus treptat independen ța voievodatului. Pe deasupra. iar armata. hotar cu Polonia. Lungăi și Tighinei între 1534 și 1538 (de atunci încoace numite Bugeac. Imperiul Rus a ajuns să aibă o frontieră comună cu Moldova. În aceste condi ții. Moldova se extinse spre nord (Pocuția) și peste Nistru (Dubăsari. transportând persoane și mărfuri) [7]. în evul mediu. prin Tratatul de la București din 1812 Imperiul Rus anexă trei noi teritorii: ținuturile turcești Hotin și Bugeac. de la "dubasele" rotunde cu care barcagii treceau fluviul. împreună cu armata sa de boieri și răzeși a luptat cu succes atât împotriva invaziilor turcești. Moldova nu depășea ținutul dintre Carpați. [modificare]Expansiunea rusească Monumentul din Iași (1875) dedicat domnitorului Grigore al III-lea Ghica care a plătit cu viața pentru opoziția sa față de cedarea Bucovinei După ce. Imperiul Otoman a fost forțat să cedeze și teritoriile deținute în regiunea care acum se nume ște Transnistria. care se intitula „Domn de la munte până la mare”. cu Lituania și cu tătarii.Ştefan cel Mare Pe vremea lui Dragoș din Bedeu. Bugeac era un nume turcesc: în românește. ori era ucis. Sub domnia lui Roman I. Sub domnia lui Alexandru cel Bun Pocuția îi reveni Poloniei. De altfel. biruind de 34 de ori și terminând doar două nedecis. Moldova era cuprinsă între: la nord și est Nistrul. din cauza pericolului turcesc. Tighina fiind numită Bender). Pe lângă plata tributului către Imperiul Otoman. Astfel. maghiare și poloneze. dar în schimb Țara Românească îi cedă Moldovei ținutul de la Dunăre la mare. Bârlad. tătăre ști și ruse ști. Ștefan a rămas pe tron în timp ce adversarii au părăsit țara cu pierderi foarte mari. în 1775. s-au evidențiat pozitiv doar patru: Petru Rareș. Moldova a decăzut și a sărăcit: nu mai avea flotă. inițial compusă din moșneni și răze și capabili să lupte îndârjit pentru pământul lor. care a trebuit să sufere și numeroase invazii turcești. Sărata și Codăești (la sud de Cetatea-Albă): hotar cu Țara Românească. Ștefan. pe măsură ce șerbia deposeda țăranii și-i lega de glie. Urmându-i domni mai slabi. Moldova a căzut sub influența puterii otomane în 1512. Ștefan cel Mare. atunci când un domnitor pierdea o luptă în propria țară. iar la sud o linie legând Carpații de Marea Neagră. și ținutul moldovenesc dintre Prut și Nistru. comerțul era periclitat. cât și împotriva celor tătare. Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina). și pleca în pribegie. ce s-au aflat mai mult sau mai pu țin sub tutela boierimii. După războiul ruso-turc din 1806. anume : Ștefan cel Mare. Moldova a mai pierdut și teritorii: ținuturile Țintului.

în Sf. Expansiunea catolică. a fost cu totul altul decît în Muntenia. Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. colonizarea rusească. a construit căi ferate care duceau aceste produc ții la Odesa. Statul medieval Moldova s-a înfiinţat prin descălecatul voievozilor maramureşeni. acesta fusese hirotonit de un ierarh local. cu capitala la Chi șinău (care. Tighina. În anul 1359. cu ruși și ucraineni desigur. rudele şi apropiaţii săi. mai ales în jumatătatea a doua a anului 1941. iar numirile au fost rusificate. la est de Carpaţi. este confirmată şi de faptul că fiica şi soţia lui Laţcu. la ierarhi.1401) Contextul istoric. . în faţa tătarilor. Dragoş. sub acelaşi sceptru a lui Ludovic cel Mare al Ungariei (1342-1382). Nici Laţcu nu a avut condiţiile necesare abordării oficiale a înfiinţării unei mitropolii a Moldovei. Puterile europene au acceptat-o în contextul afirmării interna ționale a principiului autodeterminării na ționalită ților. deceda ți pe frontul de vest antihitlerist mai ales în anii 1944-1945[13] și 5 mii de basarabeni (din circa 10000 de participan ți). Lavrentie şi alţii. pentru a sublinia unitatea vechiului voievodat) [10]. în persoana lui Alexandru Ioan Cuza. când Sfatul Țării din Basarabia. nu au reuşit să coaguleze forţele locale împotriva regelui maghiar. Banat. Rusia a procedat la schimbări de popula ții și de denumiri. în timp ce localități ca Frumoasa. în fruntea acestei unităţi administrative era voievodul român. Ungaria şi Polonia. Unirea acestor teritorii a fost posibilă mul țumită afirmării treptate a sentimentului românesc atât în împărățiile Austro-Ungariei și a Rusiei. cu Elve țieni din Valais (la Șaba). la ctitori şi Nicolae. Bolgrad și Ismail. unde se organizase o marcă de apărare a Transilvaniei şi Ungariei. deceda ți ca osta și ai armatei române pe frontul de est. erau bune ortodoxe. în această perioadă. Prin Tratatul de la Berlin din 1878. Prin anul 1352. Bogdan este succedat la domnia Moldovei de fiul său Laţcu (1365-1375). punând astfel baza statului modernRomânia. dar existenţa unei ierarhii nu poate fi pusă la îndoială. Akkerman sau Katorga. cu o organizare politică şi bisericească independentă. Tratatul de la Paris stipula ca Moldova (și Țara Românească) să fie puse sub garan ția colectivă a celor șapte puteri străine care au semnat tratatul de retrocedare a Sudului Basarabiei către Moldova. Zoreni.9 mai 1945 se compun din circa 50-80 de mii de evrei deceda ți ca urmare a holocaustului[12]. în anul 1372. În 1859 Principatul Moldovei s-a unit cu Țara Românească. Cetatea Albă sau Codăe ști erau desemnate de preferință prin numirile lor turcești. iar românii moldoveni spre România. Existenţa unei ierarhii în Moldova. Trebuie să mai menţionăm faptul că pînă în secolele XIII-XIV exista o numeroasă populaţie românească în părţile Haliciului. tutun. în care s-a înfiinţat mitropolia Moldovei. El nu a avut timpul necesar să se ocupe de problema bisericească. voievodul Bogdan. ctitorie a lui Bogdan I. struguri. [modificare]Marea Unire Realizarea Marii Uniri. mai ales la orașe. de care depindea. care măreşte hotarele ţării şi are bune raporturi cu Polonia. Ştefan. În cadrul "marii Uniri" a României. ceea ce irita pe papa Urban V. cât și în "principatele dunărene" (cum se spunea atunci) ale Moldovei și Țării Române ști. Pierderile umane suportate de basarabeni în intervalul 22 iunie 1941 . Staroselie. 110 mii de români basarabeni. tătăre ști sau ruse ști de Kagul. Nicolae din Rădăuţi. care a dominat în Europa la sfârșitul primului război mondial.org/wiki/Istoria_Moldovei Mitropolia Moldovei . Meletie. fusese un mic târg din ținutul Lăpușna)[8]. a trecut din Cuhea Maramureşului. și a clădit orașe rusești (populate și de mul ți Evrei și Armeni) pe lângă vechile târguri moldovenești ale Băl ților. organizat într-o nouă gubernie. Crișana și Maramureș au decis unirea cu România. mai ales în anii 1941-1944. prin unirea Basarabiei. Imperiul Rus a preluat numele de Basarabia pentru a desemna întreg teritoriul anexat în 1812. În 1365. Ciobruci. și Moldova și-a recăpătat unitatea. pentru prima oară de la 1484 încoace. în Moldova. De notat că anumite legi democratice. altar şi pomelnicul începe cu Bogdan. până atunci. Aşa s-au pus bazele Princiatului independent Moldova (Voievodatul Moldovei sau Ţara Moldovei). mulțumită acțiunii deputaților moldoveni [11]. Sau dacă aveau vre-un preot. a crescut în acel an prin unirea celor două state vecine. Obluci ța. prin alipirea Moldovei dintre Carpați și Prut cu Bucovina și cu Moldova dintre Prut și Nistru (proclamând independen ța fa ța de Rusia. avea loc special pentru scaunul arhieresc. rămase compact moldovene. vite și cai. Sas şi Balc sau Baliţă. de la Hotin la mare. la curte. dar nu schimbate (Orgheiov și Kișiniov pentru Orhei și Chi șinău) [9]. Anastasia şi Ana. El şi-a stabilit reşedinţa la Baia. nu a afectat prea mult satele. au fost extinse ulterior (în 1923) la toată România. Mai la nord. WIKIPEDIA http://ro. După înfrângerea rușilor din Războiul Crimeii (1853-1856). Orheiului. a fost rezultatul acțiunii românilor în conjunctura favorabilă datorată primului război mondial. Nu se putea să nu fi fost sfătuite de un ierarh de la curte. înlocuindu-i cu găgăuți și bulgari veni ți din sudul Dunării. Bogdan a reunit toate formaţiunile politice preexistente pe acest teritoriu. Acesta a considerat gubernia Basarabiei ca un ținut agricol producător de cereale. Izmail. domnind cîţiva implicit sub suzeranitate ungară. deşi credem că va fi avut vreun ierarh la curtea sa. de vreme ce biserica Sf.domnitorului muntean Basarab I care îi biruise acolo pe tătari în 1328 și 1331). cu nem ți veni ți din Șvabia și din Würtemberg. prin alegerea unui singur domn pentru ambele principate. Bender. Urmaşii săi. Sfatul Țării alesese numele de Moldova în locul celui de Basarabia. alungând turcii și tătarii spre Imperiul otoman. votate încă din 1918 în Basarabia și Bucovina. El a reuşit să preia conducerea mărcii şi a respins atacurile regelui maghiar.întemeierea (1381 . guvernul român a fost nevoit să cedeze din nou sudul Basarabiei către Imperiul Rus. care bineînţeles dorea să-şi păstreze influenţa în zonă. În Bugeac. din Maramureş. Ciubărciu. însoţit de fiii. ceea ce va duce la înfiinţarea unei episcopii catolice la Siret (1370). Iosif. Chi șinăului și Tighinei. cum ar fi reforma agrară sau dreptul de vot pentru femei.wikipedia. Consiliul național al Bucovinei și cel al Românilor din Transilvania. adică a ocolurilor Cahul.

ca urmare a luptei desfăşurate de Ungaria. care. cînd mitropolitul Antonie trecea la cele veşnice. Cum domnitorul Petru I Muşat nu a renunţat la dorinţa sa. Dar iată cum s-au petrecut lucrurile: Profitînd de raporturile de bună vecinătate cu Polonia. pentru că este anul cel mai tîrziu cînd a fost recunoscută mitropolia Moldovei. evenimentele petrecute în Moldova au loc la mijlocul sec. Meritul lui Alexandru cel Bun a fost obţinerea acordul Patriarhului de recunoaştere a lui Iosif ca mitropolit canonic asupra întregii Moldove în anul 1401. Sub aspect cronologic. A doua etapă a întemeierii Moldovei. al XIV-lea. Cea dintîi cerere a fost satisfăcută. a izbucnit o schizmă. Ea îndedeplinea funcţia de apărare.În 1353 întîlnim un episcop cu numele Chiril Românul în oraşul Przemyzl. exploatînd această descoperire. către Constantinopol. de Patriarhia ecumenică. doi călugări moldoveni pentru a fi hirotoniţi arhierei. Nu se cunoaşte exact anul hirotoniei celor doi. A doua etapă începe cu 1359. în urma insistentelor cereri. o unitate teritorială. Ţara Românească. care nu era un stat organizat deplin. în acelaşi timp: aprobarea înfiinţării unei mitropolii şi recunoaşterea unui mitropolit autohton. El făcea parte din feudalitatea românească maramureşeană. de care depindea mitropolia Haliciului. din anul 1355. fapt ce a creat o nouă schismă între biserica moldovenească şi Patriarhia ecumenică (Patriarhia Constantinopolului). politcă şi militară condusă de Dragoş. adică „a fost făcut în timpul nostru un mitropolit la Vidin şi altul la Moldovlahia”. Dar cel care avea să se ocupe oficial de problema înfiinţării unei mitropolii autohtone a fost domnitorul Petru I Muşat (1375-1391). de unde făcea parte şi Haliciul şi. Aceştia erau Iosif. ca unitate eclezială canonică. Un act patriarhal. numirea lui Iosif ca Mitropolit în Moldova nu era primită de Patriarhul de la Constantinopol care vroia să impună un mitropolit grec. „ Nu este exclus. de descălecarea lui Bogdan. 1389 sau 1390”. Procesul istoric al întemeiereii statului moldovean a fost favorizat de unii factori externi printre care slăbirea dominaţiei tătare. mitropolitul Antonie se simţea dator să dea curs favorabil cererii potenţialului său suveran. Mircea Păcurariu. atunci cînd aproba înfiinţarea unei unităţi ecleziale. Cu acest prilej. trecuţi în pomelnicul bisericii Sf. La est de Carpaţi. Dată fiind situaţia Bisericii Ortodoxe din Polonia învecinată. ca hirotonia lui Iosif şi Meletie să fi avut loc după intrarea acestor teritorii. a pr. probabil Nicolae şi Ştefan. unde păstorea mitropolitul Antonie. cu statut canonic recunoscut de Patriarhia ecumenică. Ultimul manual de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române. Prin trimiterea candidaţilor la Halici. Polonia. mai ales după 1371. deci în timpul domniei lui Petru I Muşat (1375-1391) şi a patriarhului ecumenic Nil (1379-1388) ”. Nu mai înainte de 1386. în condiţii asemănătoare cu ceele petrecute în Ţara Românească. consideră pe Dragoş întemeietorul moldovean. dar. Organizarea Moldovei în timpul lui Dragoş a pornit şi de la formaţiunile politice anterioare. care va dura mai bine de un deceniu. prietenia faţă de rege şi totodată se menţinea în limitele strictei canonicităţi faţă de Patriarhia ecumenică. intitulat Ectesis nea –Εκθεσις νεα. voievodul românilor din Maramureş pe care l-au socotit întemeietorul statului feudal Moldova. Dovadă că Letopiseţul de când s-a întemeiat Ţara Moldovei. prevedea ca pe viitor să nu se mai numească ierarhi locali. în stăpânirea Moldovei. Prima etapă a întemeierii Moldovei. Credem că el a cerut patriarhiei ecumenice două lucruri. Informaţiile istorice ne îngăduie să distingem o primă etapă a procesului de întemeiere a Moldovei. aflaţi în afară. fără însă să lipsească şi alte caracteristici ale viitorului stat. intitulat Εκθεσις νεα – Expunere nouă. voievodul românilor maramureşeni. dar şi ctitor de biserici şi mănăstiri. Petru I Muşat a trimis la Halici. între Moldova şi Patriarhia ecumenică. pe un şes întins cu multe sate. Mitropolia Moldovei a luat fiinţă. ca zălog. ea fusese ridicată la această treaptă. Petru I Muşat dovedea şi ataşamentul său faţă de Polonia. în anul 1969 . Aceste tendinţe se împletesc cu cele de emancipare de sub regalitatea maghiară. arhiepiscopale şi episcopale în fiinţă. originar din Tîrnova în Bulgaria. În ceea ce priveşte mitropolia Haliciului. Istoricii au vorbit. consemnează: „ potrivit ultimelor cercetări. asistat de unul sau doi ierarhi. cînd este atestată documentar pentru prima oară într-un Manual de cancelarie bizantin. tocmai de aceea. în eparhiile nou înfiinţate. Menţionăm faptul că Manualul trebuia să ofere celor ce alcătuiau actele şi scrisorile patriarhale modele de adresare şi avea înşirate scaunele patriarhale. nu putea fi înainte de 1386 şi nici mai tîrziu de iulie 1391. înainte de septembrie 1386. dar cea de a doua contravenea uzanţelor patriarhiei ecumenice. în cei 16 ani de domnie. Ea oglindedşte tendinţele locale de organizare statală. au fost hirotoniţi de episcopul de Halici. care a revenit de la Constantinopol cu un hrisov care recunoştea pe Iosif Mitropolit al Moldovei. în partea de nord est. se crease o stăpânire care poate fi considerată Moldova mică. Pînă la Alexandru cel Bun Voievod. în lumina izvoarelor documentare. amplificate în perioada următoare. reuşind să-i ridice puterea şi prestigiul. devenit în anul 1371 mitropolit. trebuie să admitem că primii ierarhi moldoveni. şi nu mai tîrziu de iulie 1391. în timpul luptelor împotriva tătarilor.unde datele istorice aşează o formaţiune prestatlă românească . ci această cinste să fie rezervată exclusiv pentru clerul ridicat şi binecuvântat de Dumnezeu din slăvita cetate a Constantinopolului. în valea râului Moldova . mitropolitane. din eparhiile învecinate. Baia drept capitală. El îi trimitea la Halici şi pentru faptul că era de facto deţinătorul ca zălog al Pocuţiei. care. compus din 22 de state şi având reşedinţă fortificată la Cuhea. Cazimir dorise ca toţi ortodocşii din regatul său să fie obligaţi se supune unui mitropolit din lăuntrul şi nu mitropolitului de Kiev sau Moscova. cu aşezări orăşeneşti. http://istoria. prof. în procesul de întemeiere deosebim trei etape. deci în 1388. Aici. rudă cu familia domnitoare şi Meletie. dintre care amintim numai mănăstirea Neamţ. ale regelui Cazimir. Aici se găsesc două ştiri care privesc biserica românească: prima. în anul 1370. îşi trimitea propriul ierarh. Delegatul în această privinţă a domnitorului a fost Grigore Ţamblac. Precizăm mai întâi că problema începuturilor mitropoliei Moldovei a frământat mulţi istorici şi certitudinea a venit abia în urma descoperirii unui Manual de cancelarie bizantin. ridicându-se la . Se presupune că acest eveniment s-a petrecut prin anii 1381-1386. cu puţin timp înainte de moartea sa.md/articol/68 Întemeierea Moldovei Întemeierea Moldovei este asemănătoare în mare parte cu cea a Ţării Româneşti. De aici deducem că cererea pentru înfiinţarea noii mitropolii nu putea să vină decît din partea lui Petru I Muşat. cu siguranţă. despre recenta înfiinţare a două mitropolii în Muntenia şi a doua cu următorul text: „ Εγενετο εφ’ ημον και μητροπολιτης Βιδυνης και Μαυροβλαχιας ετερος ”. Nicolae de la Rădăuţi. petrecută mai cu seamă în anii 1352-1353. Slăbirea puterii tătarilor a însemnat şi înlăturarea unor piedici din calea comerţului răsăritean care putea străbate de acum nestingherit Moldova. s-a dovedit un priceput organizator al noului stat. scris în vremea lui Ştefan cel Mare. în acest sens.se organizează de către regalitatea maghiară o marcă de apărare împotriva tătarilor. Bogdan a fost stăpânul unui cnezat situat pe Valea Vişeului.

Spre mijlocul sec. încecrcând s-o scoată de sub controlul coroanei maghiare. Editura Didactică şi pedagogică.funcţia de voievod în rândul numeroşilor cnezi români. în 1359. În aceste împrejurări. ale continuei presiuni politice şi religioase a regalităţii maghiare asupra românilor din interiorul arcului carpatic şi din exteriorul lu. are loc o răscoală împotriva Dragoşeştilor. partea de sud a Moldovei. Ascensiunea Dragoşeştilor şi atribuirea mărcii moldovene acestora împiedicau libertatea de mişcare şi comunicare cu teritoriile din afara Carpaţilor. instituţie ce va contribui la întărirea puterii centrale. în a doua jumătate a veacului. sincronizându-şi eforturile. Astfel. Ţara Românească şi Moldova.. Bogdan se opune încercărilor de organizare a comitatului de către regalitatea maghiară şi înlăturării voievodatului maramureşan autohton românesc. Ca atare. Moldova. Roman se intitulează "voievod moldovean şi moştenitor a toată Ţara Românească de la munţi până la ţărmul mării". fiind recunoscut ca ded sine stătător. creşte prosperitatea ţării. cecl de-al doilea stat românesc câştigă o legitimitate pe plan internaţional. Deşi a fost atacat în mai multe rânduri chiar de oştile regelui. având să facă faţă presiunii polono-maghiare. fără ca ele să fie încununate de succes. o cronică scrisă ded Ioan de Târnave. La ea participă şi Bogdan. Formarea statului feudal Moldova nu se încjeiase o dată cu Bogdan. Bogdan a întemeiat o nouă stăpânire. cu ajutorul valahilor dee acolo a trecut în taină în Ţara Moldovei. se spune: "Bogdan. politice şi religioase. totuşi crescând numărul valahilor ce locuiau în această ţară. care pleacă spre Moldova. În timpul lui. Înlăturând pe urmaşii lui Dragoş. în anii 1374-1375. ea s-a mărit. mai ferite de inixtiunile politicii regatului ungar. prin urmare. voievodul valahilor (românilor) din Maramueş. La întemeiere au participat cetele de vieji maramureşeni. În timpul lui Roman voievod (1391-1394) . care a dat statului o nouă orientare politică independentă. Unificarea teritorială deplină. ca şi în cazul Ţării româneşti. Astfel. cu ajutorul boierimii lcoale moldovene răsculate împotriva dominaţiei maghiare. urmaşul lui Laţcu.. Într-unul din izvoarele narative. Surse: Istoria romnânilor din cele mai vechi timpuri până la revoluţia din 1821. sub conducerea lui Bogdan. stabileşte raporturi cu papalitatea. făcându-se o domnie " . Regalitatea maghiară. Se manifestă preocupări pentru organizarea economică şi administrativă. semn al rezistenţei româneşti la politica de anulare a vechilor libertăţi. se bat primele monede moldoveneşti. supusă coroanei ungureşti. Statul întemeiat în partea de nord nu încorpora toate teritoriile Moldovei şi nici nu-şi desăvârşise organizarea statatlă. aspirând la dominaţia Moldovei. statul moldovean îşi consolidează poziţia politică în raport cu Ungaria şi Polonia. se înfiinţează Mitropolia. voievodul Maramureşului. Întemeierea Mitropoliei a însemnat şi reccunoaşterea de către Polonia a autonomiei politice şi bisericeşti. ceea ce nu s-a putut împlini în Maramureş se realizează în afara arcului. desăvârşind începuturile de organizare statală a Moldovei. prin eliminarea pretenţiilor de dominaţie ale statului ungar. se opun ofensivei regalităţii maghiare.În vremea lui Petru Muşat (1374-1391). este încorporată Ţara de jos. Moldova se afirmă ca stat de sine stătător.Bucureşti-1994 Legenda formării Moldovei Harta Moldovei la 1483 . care şi+au unit forţele cu cele din Moldova. vasalii voievodului. devine o nouă ţară românească. prin unificarea teritorială şi consolidarea ei politică internă şi externă. reacţionează prin campanii militare. al XIV-lea. Creatorului statului moldovean independent îi urmează Laţcu (1365-1374) care. consolidându-şi independenţa. dispărând ultimele rămăşiţe ale stăpânirii tătare din Moldova. Documentele regale îl pomenesc cu calificativul de necredinciosul nostru. O fac urmaşii.

scobitură”. Denumirea ţării în documente s-a făcut în funcţie de cum îşi spuneau locuitorii înşişi. 'Mulde' tradus „albie. după starea de înălţare sau de cădere a ţării”. dar şi Iorgu Iordan susţin că numele de Moldova ar veni de la molid. când mai mică. iar uneori apare şi numele de Moldovlahia. Există teoria care spune că numele este de origine dacică. cuvânt care vine din latinescul dominus. pe valea căruia a fost întemeiat noul voievodat. Iar potrivit lingvistului şi cercetătorului Ion Pachia Tatomirescu numele derivă de la cuvintele: 'moldă'=„albie/vale fortificată“ plus '-dava'=„cetate sacră“.. Astfel că Bogdan Petriceicu Hasdeu dar şi A. administrative. Tot Dimitrie Cantemir ne mai spune că “în vremurile de demult Moldova era împărţită în trei părţi: cea de jos. El era cel care conducea ţara îndeplinind şi funcţiile de cel mai înalt judecător şi de comandant suprem al armatei. vine de la râul cu acelaşi nume. după râul cu acelaşi nume. fiscale şi militare. căci întinderea ei este când mai mare. sau Maurovlahia adică Vlahia neagră (de la pădurile de nepătruns). Şi există mai multe variante. pe care tot ruşii o numesc Basarabia. În 1775 Austria ia nordul Moldovei pe care îl numeşte Bucovina în timp ce Rusia în 1812 ia partea de est a Moldovei. adică Vlahia de lângă Rusia. Moldova se întindea de la munţi şi până la mare. adică Vlahia dinspre Ungaria. funcţie ce ar corespunde azi celei de ministru. Sursă: http://ro. foloseau denumirea Ungrovlahia. D. Este posibil ca numele să fi provenit de la o cetate dacică Moldava. Sub atacurile imperiilor vecine i-au fost luate pentru anumite perioade unele teritorii pe care agresorii le-au redenumit în interes propriu. cea de sus şi Basarabia. În fruntea ţării se afla domnul. Domnul era ajutat în cârmuirea ţării de dregători. Potrivit “Enciclopediei Cugetarea” numele se poate să fi rămas de la bastarni sau goţi. Dacă întemeierea Moldovei s-a făcut în perimetrul râurilor Moldova-Siret. "Moldova n-a avut aceleaşi hotare în toate vremurile. şi după modul în care era percepută de stăini. Grecii o denumeau Rusovlahia. luate la un loc 23 de ţinuturi mai mici”. Xenopol susţin că denumirea ar provine din termenul de origine gotică “Mulda” care înseamnă „praf”. Turcii foloseau denumirile: Bogdanili. adîncitură” şi de la cumanul 'uwe' = „vale. termen care vine de asemenea din latină de ladirigo care înseamnă “a conduce”. a doua categorie era aceea de pârcălabi care conduceau judeţele. Mai există unele teorii în care se presupune originea numelui Moldova. sau de la 'Mollior Davia'.org/wiki/Moldova 23 martie 2011 4:29 Iacoban Ancuţa Gabriela . Astfel în actele cancelariei domneşti ţara era denumită Moldova. adică partea cea mai plăcută din vechea Dacie. groapă. În “Descrierea Moldovei” se spune că numele râului ar veni de la Molda căţeluşa voievodului Dragoş. adică Davia moale.metapedia. şi dregătorii mici care îndeplineau funcţii judecătoreşti. O altă teorie a lui Emil Vîrtosu considera că numele ar veni de la germanul 'Molde'. Numele Denumirea de Moldova. în care se numărau. Istoricii Giurescu & Giurescu. adică Vlahia Moldovenească. adică ţara lui Bogdan sau Cara-Bogdan însemnând Bogdania neagră (cu aceeaşi referire la pădurile de nepătruns). Dregătorii erau de trei categorii: dregători mari. dintre Prut şi Nistru. în perioada care a urmat şi-a extins hotarele astfel încât în timpul lui Roman I. Se poate ca o parte a Daciei să se fi numit 'Molisdavia'.După cum ne spune Dimitrie Cantemir. în timp ce pentru Muntenia. Există mai multe teorii asupra originii numelui de Moldova.

http://istoriauniversala.com/formarea+statelor+medievale+romanesti+moldova++4 .wikispaces.