Întemeierea Moldovei.

Caracterul şi data întemeierii statului moldovean
Caracterul şi data întemeierii statului moldovean. Între întemeierea Munteniei şi aceea a Moldovei este o mare deosebire; cea dintâi se datorează reunirii diferitelor formaţiuni politice dintre Dunăre şi Carpaţi sub un conducător local, anume voievodul de la Câmpulung şi Argeş: este, prin urmare, un proces intern. Cea de-a doua este rezultatul unei cuceriri din afară, a unei ocupări a teritoriului dintre Carpaţi, Nistru şi mare de către un conducător venit de peste munţi. În Moldova a fost într-adevăr o descălecare, întâi a lui Dragoş, apoi a lui Bogdan, coborâţi amândoi din Maramureş, în timp ce, în Muntenia, întemeierea a plecat din însuşi cuprinsul viitorului stat. Deosebirea există şi în ce priveşte data: Moldova a luat fiinţă aproximativ cu o jumătate de secol mai târziu decât Ţara Românească. Data pe care o dau cronicile – toate cronicile noastre – este 1359. În acest an, povestesc ele, a ieşit Dragoş Vodă din Maramureş la vânat. Şi întâlnind un bour, l-a gonit cu câinii până pe malurile Moldovei, unde l-a ucis, sub o răchită. A făcut acolo Dragoş ospăţ cu boierii săi şi plăcându-i ţara şi locurile «desfătate», s-a hotărât să se aşeze aici. Şi aşa s-a întemeiat Moldova, Dragoş stând primul ei domn. În amintirea vânătorii, a hotărât el ca pecetea noului stat să fie un cap de bour; locul unde a căzut fiara s-a numit de atunci Boureni, iar apa pe malurile căreia s-a întâmplat această faptă a căpătat numele de Moldova după Molda, căţeaua cea iute care gonise fiara până aici şi murise apoi de oboseală. Aceasta-i legenda. Ea cuprinde totuşi un fond de adevăr: venirea lui Dragoş din Maramureş. Că întemeierea s-a făcut însă în urma unei vânători, că numele Moldovei – de origine slavă – s-ar trage din acela al legendarei Molda, precum şi explicarea pecetei statului, acestea nu le putem primi. Ele sunt explicaţii mai târzii ale unor fapte existente, au deci caracterul unor mituri etiologice. Mulţumită documentelor contemporane, cunoaştem mult mai bine procesul întemeierii Moldovei decât pe acela al Munteniei. Avem informaţii sigure atât asupra lui Bogdan, voievodul din Maramureş, cât şi asupra felului în care a reuşit acesta să constituie statul independent moldovean, izgonind pe urmaşii lui Dragoş, primul descălecător. Iată cum s-au petrecut faptele: de la retragerea lor din 1242 şi până pe la jumătatea veacului al XIV-lea, tătarii au făcut numeroase incursiuni în Ardeal şi Ungaria; drumul lor obişnuit era prin trecătorile Carpaţilor moldoveni. Regii ungari, pentru a împiedica asemenea năvăliri, întreprinseră o serie de expediţii împotriva lor. Îndată după suirea sa pe tron, Ludovic hotărî să curme aceste prădăciuni periodice ale tătarilor şi întreprinse în 1343 -după alţi cercetători în 1345 – o mare expediţie împotriva lor. La ea participară şi românii din Maramureş, sub comanda voievodului lor Dragoş, şi secuii, peste care era mai mare Andrei, fiul lui Laţco. Expediţia avu succes deplin; tătarii fură goniţi din ţinuturile de la răsărit de Carpaţi şi se retraseră spre şesurile din nordul Mării Negre. Experienţa arătase însă că Ardealul nu putea fi apărat eficace decât de pe versantul oriental al Carpaţilor. De aceea, regele ungar luă în stăpânirea sa ţinutul dintre Şiret şi munţi, cu văile Sucevei, Moldovei, Bistriţei şi Trotuşului şi făcu aici – se pare în 1352 sau 1353 – o «marcă» de apărare a regatului. Cu ocărmuirea ei fu însărcinat Dragoş, voievodul românilor din Maramureş. Moldova este întemeiată, dar nu ca stat independent, ci depinzând, în această primă fază, de regele Ungariei.

Sursa: Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, volumul II, Editura ALL, Bucuresti, 2010

http://enciclopediauniversala.wordpress.com/2013/01/19/intemeierea-moldoveicaracterul-si-data-intemeierii-statului-moldovean/

s-a amestecat cu migratorii Slavi (dintre care cei mai cunoscuți suntAnții. fiind numită în cronici Civitas iassiorum (azi Iași)[4]. ca voievod a unei mărci împotriva tătarilor : Moldova (în maghiară Moldva).. refugiată în ținuturile muntoase sau păduroase cum ar fi Carpații.Hr. sau cel al Bârladnicilor (cu capitala la Bârlad). Astfel. în timp ce statele sedentare creștinești se consolidau. Ludovic I. Balc de Bedeu. Bogdan de la Dolha a domnit până la 1363. o mul țime de popoare migratoare au trecut prin această regiune : hunii. cel al cetății Hansca (în ținutul Lăpușnei). Valea Nistrului și Bugeacul erau stăpânite de tătari. goții.[6]. pecinegii. Ungaria și-a extins influen ța în această zonă și me șterii săi sa și au creat ni ște fortificații în apropierea râului Trotuș (în România de azi) și în zona Neamțului (Baia sau Mulda) din cauza deselor invazii tătare. regele Ungariei. În 1347. îl alungă pe nepotul lui Drago ș. După ce Imperiul Roman s-a retras din nordul Dunării în 271 d. fiind împăr țită în mici cnezatelocale ca cel de la Onutu (lîngă Hotin). cumanii și tătarii. Nistru. Bogdan de la Dolha. Dobrogea șiBugeacul) a creat o nouă cultură prin romanizarea de către coloni știi romani a popula ției locale. hazarii. Iașii (popor iranic înrudit cu actualii Oseți din Caucaz) stăpâneau centrul țării. care a domnit între 1272-1290). [modificare]Istoria medievală . si îl lasă pe unul dintre participan ții la campanie. un alt cneaz din Maramureș. Dunăre și mare. iașii. azi Ciobruci). în timp ce Balc s-a întors în Maramureș lângă vărul său Drag. Moldova se găsea în zona de influen ță a regatului Gali ției și Volîniei. Oltenia. Dar popula ția romanizată. în 1359. Dragoș de la Bedeu. pe măsură ce invaziile se răreau. cneaz în Maramureș. stabilind în calea tătarilor tabere de osta și secui. Populația băștinașă a Moldovei se trage din triburile daco-getice romanizate. de la care au rămas denumirile de Mikloshély (Miclăușeni). bulgarii. Codrulsau Măcinul. a revenit treptat spre șesuri. În secolul XIII. trece îi invinge pe tătari la răsărit de Carpați (dupa Pavel Parasca si alti istorici [5] bătălia cu tătarii a avut loc în 1285 în timpul lui Vladislav al IV-lea zis Cumanul. și declară independența Moldovei. trece în Moldova. În secolul XIV. slavii. Mai târziu. Perioada de ocupație romană a Daciei și a litoralului pontic până la Olbia (în zilele noastre Transilvania. Aski. Tiverții și Ulicii ) și Iranici (dintre care cei mai cunoscuți sunt Iașii ) pe care i-a asimilat. Urmașii lui Bogdan de la Dolha au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpați. avarii. capitala lor.Istoria timpurie Machetă a aşezării întărite slavo-române timpurie de la Echimăuţi (sec XII). Kis-Jenö (Chișinău) și Csupor (Ciubărciu. Vàrhély (Orhei). maghiarii.

Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir. a fost treptat înlocuită prin trupe de mercenari albanezi sau maghiari. În aceste condi ții. iar armata. Urmașii săi și-au întins stăpânirea mai ales spre sud și est. a luptat în 36 de bătălii majore. Sărata și Codăești (la sud de Cetatea-Albă): hotar cu Țara Românească. astfel că la înscăunarea lui Bogdan I din Dolha.Ştefan cel Mare Pe vremea lui Dragoș din Bedeu. în 1775. Urmându-i domni mai slabi. din cauza pericolului turcesc. Sub domnia lui Alexandru cel Bun Pocuția îi reveni Poloniei. care se intitula „Domn de la munte până la mare”. Moldova a ajuns atunci la întinderea și puterea ei maximă. Moldova se extinse spre nord (Pocuția) și peste Nistru (Dubăsari. Moldova era cuprinsă între: la nord și est Nistrul. Moldova a mai pierdut și teritorii: ținuturile Țintului. Bârlad. intervenția în alegerea conducătorilor Moldovei a autorită ților otomane a redus treptat independen ța voievodatului. Ștefan a fost nevoit să le cedeze turcilor Chilia. către Imperiul Rus. transportând persoane și mărfuri) [7]. inițial compusă din moșneni și răze și capabili să lupte îndârjit pentru pământul lor. s-au evidențiat pozitiv doar patru: Petru Rareș. Moldova a căzut sub influența puterii otomane în 1512. [modificare]Expansiunea rusească Monumentul din Iași (1875) dedicat domnitorului Grigore al III-lea Ghica care a plătit cu viața pentru opoziția sa față de cedarea Bucovinei După ce. râurile Ceremuș și Siret. cât și împotriva celor tătare. Dintre domnii care i-au urmat lui Ștefan cel Mare. de la "dubasele" rotunde cu care barcagii treceau fluviul. în 1792. devenind un stat tributar al Imperiului Otoman pentru următorii 300 de ani. de o parte și de alta a râului Moldova. Pentru a poteja independența țării. După războiul ruso-turc din 1806. anume : Ștefan cel Mare. împreună cu armata sa de boieri și răzeși a luptat cu succes atât împotriva invaziilor turcești. Tighina fiind numită Bender). care a trebuit să sufere și numeroase invazii turcești. Astfel. și pleca în pribegie. tătăre ști și ruse ști. biruind de 34 de ori și terminând doar două nedecis. Imperiul Rus a ajuns să aibă o frontieră comună cu Moldova. ce s-au aflat mai mult sau mai pu țin sub tutela boierimii. Sub domnia lui Roman I. Ștefan. a părții de dincolo de Trotuș și a ținutului Putnei. cu excep ția Chiliei. teritoriul Bugeacului figura sub numele de Basarabia (după numele . pe măsură ce șerbia deposeda țăranii și-i lega de glie. Ștefan a rămas pe tron în timp ce adversarii au părăsit țara cu pierderi foarte mari. prin Tratatul de la Iași. Lungăi și Tighinei între 1534 și 1538 (de atunci încoace numite Bugeac. Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina). în evul mediu. dar în schimb Țara Românească îi cedă Moldovei ținutul de la Dunăre la mare. la vest Mun ții Carpa ți. precum și în toate hărțile europene. Cetatea Albă (principalele porturi ale Moldovei) și Insula Șerpilor. ori era ucis. ori era alungat peste hotare. hotar cu Polonia. Bugeac era un nume turcesc: în românește. prin Tratatul de la București din 1812 Imperiul Rus anexă trei noi teritorii: ținuturile turcești Hotin și Bugeac. ținutul Hotinului în1713 și n 1775. La sfâr șitul domniei sale. Moldova nu depășea ținutul dintre Carpați. De altfel. independen ța Moldovei era nesigură. Gotești. partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina) a fost cedată Imperiului Habsburgic. și ținutul moldovenesc dintre Prut și Nistru. Pe deasupra. Moldova a decăzut și a sărăcit: nu mai avea flotă. cel mai vestit domnitor moldovean. trecând mai jos de Bacău. Pe lângă plata tributului către Imperiul Otoman. cu Lituania și cu tătarii. Imperiul Otoman a fost forțat să cedeze și teritoriile deținute în regiunea care acum se nume ște Transnistria. comerțul era periclitat. iar la sud o linie legând Carpații de Marea Neagră. pe care le va lua un nepot al lui Alexandru cel Bun dar și văr al lui Vlad Țepeș. atunci când un domnitor pierdea o luptă în propria țară. hotar cu Transilvania. Alexandru Lăpușneanu. maghiare și poloneze. Ștefan cel Mare.

de vreme ce biserica Sf. Chi șinăului și Tighinei. Sas şi Balc sau Baliţă. mai ales la orașe. Nici Laţcu nu a avut condiţiile necesare abordării oficiale a înfiinţării unei mitropolii a Moldovei. Bolgrad și Ismail. înlocuindu-i cu găgăuți și bulgari veni ți din sudul Dunării. avea loc special pentru scaunul arhieresc. și a clădit orașe rusești (populate și de mul ți Evrei și Armeni) pe lângă vechile târguri moldovenești ale Băl ților. în anul 1372. Prin Tratatul de la Berlin din 1878. unde se organizase o marcă de apărare a Transilvaniei şi Ungariei. În 1365. WIKIPEDIA http://ro. a construit căi ferate care duceau aceste produc ții la Odesa. deceda ți pe frontul de vest antihitlerist mai ales în anii 1944-1945[13] și 5 mii de basarabeni (din circa 10000 de participan ți). Aşa s-au pus bazele Princiatului independent Moldova (Voievodatul Moldovei sau Ţara Moldovei). Trebuie să mai menţionăm faptul că pînă în secolele XIII-XIV exista o numeroasă populaţie românească în părţile Haliciului. Bogdan a reunit toate formaţiunile politice preexistente pe acest teritoriu. Urmaşii săi. la ctitori şi Nicolae. Meletie. rămase compact moldovene. Obluci ța. care bineînţeles dorea să-şi păstreze influenţa în zonă.org/wiki/Istoria_Moldovei Mitropolia Moldovei . adică a ocolurilor Cahul. Bogdan este succedat la domnia Moldovei de fiul său Laţcu (1365-1375). struguri. au fost extinse ulterior (în 1923) la toată România. fusese un mic târg din ținutul Lăpușna)[8]. în persoana lui Alexandru Ioan Cuza. Nu se putea să nu fi fost sfătuite de un ierarh de la curte. Anastasia şi Ana. Mai la nord. Existenţa unei ierarhii în Moldova. care a dominat în Europa la sfârșitul primului război mondial. mai ales în anii 1941-1944. la curte. Cetatea Albă sau Codăe ști erau desemnate de preferință prin numirile lor turcești. în timp ce localități ca Frumoasa. Iosif. Expansiunea catolică. mai ales în jumatătatea a doua a anului 1941. dar existenţa unei ierarhii nu poate fi pusă la îndoială.1401) Contextul istoric.wikipedia. El şi-a stabilit reşedinţa la Baia. nu au reuşit să coaguleze forţele locale împotriva regelui maghiar. Unirea acestor teritorii a fost posibilă mul țumită afirmării treptate a sentimentului românesc atât în împărățiile Austro-Ungariei și a Rusiei. și Moldova și-a recăpătat unitatea. voievodul Bogdan. iar românii moldoveni spre România. 110 mii de români basarabeni. cât și în "principatele dunărene" (cum se spunea atunci) ale Moldovei și Țării Române ști. la ierarhi. pentru a sublinia unitatea vechiului voievodat) [10]. Statul medieval Moldova s-a înfiinţat prin descălecatul voievozilor maramureşeni. organizat într-o nouă gubernie. cu capitala la Chi șinău (care. deceda ți ca osta și ai armatei române pe frontul de est. Ciubărciu. Banat. deşi credem că va fi avut vreun ierarh la curtea sa.9 mai 1945 se compun din circa 50-80 de mii de evrei deceda ți ca urmare a holocaustului[12]. guvernul român a fost nevoit să cedeze din nou sudul Basarabiei către Imperiul Rus. De notat că anumite legi democratice. . tătăre ști sau ruse ști de Kagul. În Bugeac. altar şi pomelnicul începe cu Bogdan. Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. prin unirea Basarabiei. cu nem ți veni ți din Șvabia și din Würtemberg. Pierderile umane suportate de basarabeni în intervalul 22 iunie 1941 . pentru prima oară de la 1484 încoace. Lavrentie şi alţii. Akkerman sau Katorga. ceea ce va duce la înfiinţarea unei episcopii catolice la Siret (1370). la est de Carpaţi. cu Elve țieni din Valais (la Șaba). Orheiului. Dragoş. nu a afectat prea mult satele. în Moldova. Zoreni. În cadrul "marii Uniri" a României. sub acelaşi sceptru a lui Ludovic cel Mare al Ungariei (1342-1382). În anul 1359. a trecut din Cuhea Maramureşului. Acesta a considerat gubernia Basarabiei ca un ținut agricol producător de cereale. Tighina. din Maramureş. însoţit de fiii. a fost rezultatul acțiunii românilor în conjunctura favorabilă datorată primului război mondial. ceea ce irita pe papa Urban V. prin alegerea unui singur domn pentru ambele principate. în această perioadă. Ungaria şi Polonia. în Sf. cu o organizare politică şi bisericească independentă. rudele şi apropiaţii săi. Puterile europene au acceptat-o în contextul afirmării interna ționale a principiului autodeterminării na ționalită ților. a crescut în acel an prin unirea celor două state vecine. vite și cai. cu ruși și ucraineni desigur. iar numirile au fost rusificate. Izmail. domnind cîţiva implicit sub suzeranitate ungară. Prin anul 1352. acesta fusese hirotonit de un ierarh local.domnitorului muntean Basarab I care îi biruise acolo pe tătari în 1328 și 1331). prin alipirea Moldovei dintre Carpați și Prut cu Bucovina și cu Moldova dintre Prut și Nistru (proclamând independen ța fa ța de Rusia. când Sfatul Țării din Basarabia. punând astfel baza statului modernRomânia. de la Hotin la mare. în faţa tătarilor. În 1859 Principatul Moldovei s-a unit cu Țara Românească. în fruntea acestei unităţi administrative era voievodul român. Tratatul de la Paris stipula ca Moldova (și Țara Românească) să fie puse sub garan ția colectivă a celor șapte puteri străine care au semnat tratatul de retrocedare a Sudului Basarabiei către Moldova. cum ar fi reforma agrară sau dreptul de vot pentru femei. în care s-a înfiinţat mitropolia Moldovei. dar nu schimbate (Orgheiov și Kișiniov pentru Orhei și Chi șinău) [9]. alungând turcii și tătarii spre Imperiul otoman. mulțumită acțiunii deputaților moldoveni [11]. După înfrângerea rușilor din Războiul Crimeii (1853-1856). ctitorie a lui Bogdan I. Sfatul Țării alesese numele de Moldova în locul celui de Basarabia. tutun. Rusia a procedat la schimbări de popula ții și de denumiri. [modificare]Marea Unire Realizarea Marii Uniri. El nu a avut timpul necesar să se ocupe de problema bisericească. Crișana și Maramureș au decis unirea cu România. Sau dacă aveau vre-un preot. Ciobruci. de care depindea. Nicolae din Rădăuţi. Imperiul Rus a preluat numele de Basarabia pentru a desemna întreg teritoriul anexat în 1812. care măreşte hotarele ţării şi are bune raporturi cu Polonia. colonizarea rusească.întemeierea (1381 . Consiliul național al Bucovinei și cel al Românilor din Transilvania. Bender. votate încă din 1918 în Basarabia și Bucovina. Staroselie. până atunci. a fost cu totul altul decît în Muntenia. este confirmată şi de faptul că fiica şi soţia lui Laţcu. erau bune ortodoxe. Ştefan. El a reuşit să preia conducerea mărcii şi a respins atacurile regelui maghiar.

care. Precizăm mai întâi că problema începuturilor mitropoliei Moldovei a frământat mulţi istorici şi certitudinea a venit abia în urma descoperirii unui Manual de cancelarie bizantin. 1389 sau 1390”. La est de Carpaţi. care nu era un stat organizat deplin. în lumina izvoarelor documentare. Informaţiile istorice ne îngăduie să distingem o primă etapă a procesului de întemeiere a Moldovei. trecuţi în pomelnicul bisericii Sf. în cei 16 ani de domnie. cu aşezări orăşeneşti. Nu se cunoaşte exact anul hirotoniei celor doi. În ceea ce priveşte mitropolia Haliciului. Delegatul în această privinţă a domnitorului a fost Grigore Ţamblac. ridicându-se la . ca unitate eclezială canonică. scris în vremea lui Ştefan cel Mare. îşi trimitea propriul ierarh. numirea lui Iosif ca Mitropolit în Moldova nu era primită de Patriarhul de la Constantinopol care vroia să impună un mitropolit grec. în urma insistentelor cereri. rudă cu familia domnitoare şi Meletie. despre recenta înfiinţare a două mitropolii în Muntenia şi a doua cu următorul text: „ Εγενετο εφ’ ημον και μητροπολιτης Βιδυνης και Μαυροβλαχιας ετερος ”. mai ales după 1371. consemnează: „ potrivit ultimelor cercetări. între Moldova şi Patriarhia ecumenică. Dovadă că Letopiseţul de când s-a întemeiat Ţara Moldovei.unde datele istorice aşează o formaţiune prestatlă românească . Aici se găsesc două ştiri care privesc biserica românească: prima. ci această cinste să fie rezervată exclusiv pentru clerul ridicat şi binecuvântat de Dumnezeu din slăvita cetate a Constantinopolului. dintre care amintim numai mănăstirea Neamţ. De aici deducem că cererea pentru înfiinţarea noii mitropolii nu putea să vină decît din partea lui Petru I Muşat. Se presupune că acest eveniment s-a petrecut prin anii 1381-1386. asistat de unul sau doi ierarhi. aflaţi în afară. dar cea de a doua contravenea uzanţelor patriarhiei ecumenice. Nicolae de la Rădăuţi. Cu acest prilej. deci în timpul domniei lui Petru I Muşat (1375-1391) şi a patriarhului ecumenic Nil (1379-1388) ”. Organizarea Moldovei în timpul lui Dragoş a pornit şi de la formaţiunile politice anterioare. pentru că este anul cel mai tîrziu cînd a fost recunoscută mitropolia Moldovei. Aceste tendinţe se împletesc cu cele de emancipare de sub regalitatea maghiară. Petru I Muşat a trimis la Halici. prof. Aceştia erau Iosif. cu siguranţă. politcă şi militară condusă de Dragoş. Prima etapă a întemeierii Moldovei. consideră pe Dragoş întemeietorul moldovean. Bogdan a fost stăpânul unui cnezat situat pe Valea Vişeului. dar şi ctitor de biserici şi mănăstiri. originar din Tîrnova în Bulgaria. în acelaşi timp: aprobarea înfiinţării unei mitropolii şi recunoaşterea unui mitropolit autohton. cu puţin timp înainte de moartea sa. în acest sens. adică „a fost făcut în timpul nostru un mitropolit la Vidin şi altul la Moldovlahia”. Nu mai înainte de 1386. Dar iată cum s-au petrecut lucrurile: Profitînd de raporturile de bună vecinătate cu Polonia. s-a dovedit un priceput organizator al noului stat. o unitate teritorială. Ea îndedeplinea funcţia de apărare. de Patriarhia ecumenică. Istoricii au vorbit. Cea dintîi cerere a fost satisfăcută. în valea râului Moldova . se crease o stăpânire care poate fi considerată Moldova mică. înainte de septembrie 1386. în eparhiile nou înfiinţate. Slăbirea puterii tătarilor a însemnat şi înlăturarea unor piedici din calea comerţului răsăritean care putea străbate de acum nestingherit Moldova. care va dura mai bine de un deceniu. Petru I Muşat dovedea şi ataşamentul său faţă de Polonia. Cazimir dorise ca toţi ortodocşii din regatul său să fie obligaţi se supune unui mitropolit din lăuntrul şi nu mitropolitului de Kiev sau Moscova. a izbucnit o schizmă. prevedea ca pe viitor să nu se mai numească ierarhi locali. Sub aspect cronologic. arhiepiscopale şi episcopale în fiinţă. în anul 1969 . Pînă la Alexandru cel Bun Voievod. nu putea fi înainte de 1386 şi nici mai tîrziu de iulie 1391. de unde făcea parte şi Haliciul şi. Ultimul manual de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române. în timpul luptelor împotriva tătarilor. al XIV-lea. Dată fiind situaţia Bisericii Ortodoxe din Polonia învecinată. în stăpânirea Moldovei. petrecută mai cu seamă în anii 1352-1353. Polonia. Baia drept capitală. dar.se organizează de către regalitatea maghiară o marcă de apărare împotriva tătarilor. Aici. doi călugări moldoveni pentru a fi hirotoniţi arhierei. din anul 1355.În 1353 întîlnim un episcop cu numele Chiril Românul în oraşul Przemyzl. unde păstorea mitropolitul Antonie. probabil Nicolae şi Ştefan. prietenia faţă de rege şi totodată se menţinea în limitele strictei canonicităţi faţă de Patriarhia ecumenică. în anul 1370. fapt ce a creat o nouă schismă între biserica moldovenească şi Patriarhia ecumenică (Patriarhia Constantinopolului). Meritul lui Alexandru cel Bun a fost obţinerea acordul Patriarhului de recunoaştere a lui Iosif ca mitropolit canonic asupra întregii Moldove în anul 1401. El făcea parte din feudalitatea românească maramureşeană. către Constantinopol. tocmai de aceea. ca hirotonia lui Iosif şi Meletie să fi avut loc după intrarea acestor teritorii. compus din 22 de state şi având reşedinţă fortificată la Cuhea. care. au fost hirotoniţi de episcopul de Halici. de care depindea mitropolia Haliciului. „ Nu este exclus. Menţionăm faptul că Manualul trebuia să ofere celor ce alcătuiau actele şi scrisorile patriarhale modele de adresare şi avea înşirate scaunele patriarhale. în condiţii asemănătoare cu ceele petrecute în Ţara Românească. Mircea Păcurariu. reuşind să-i ridice puterea şi prestigiul. devenit în anul 1371 mitropolit. Mitropolia Moldovei a luat fiinţă. Un act patriarhal. ea fusese ridicată la această treaptă. voievodul românilor maramureşeni. A doua etapă a întemeierii Moldovei. Procesul istoric al întemeiereii statului moldovean a fost favorizat de unii factori externi printre care slăbirea dominaţiei tătare. cînd mitropolitul Antonie trecea la cele veşnice. Dar cel care avea să se ocupe oficial de problema înfiinţării unei mitropolii autohtone a fost domnitorul Petru I Muşat (1375-1391). în partea de nord est. cu statut canonic recunoscut de Patriarhia ecumenică. în procesul de întemeiere deosebim trei etape. mitropolitane. de descălecarea lui Bogdan. din eparhiile învecinate. ca urmare a luptei desfăşurate de Ungaria. intitulat Ectesis nea –Εκθεσις νεα. Ea oglindedşte tendinţele locale de organizare statală. exploatînd această descoperire. A doua etapă începe cu 1359. deci în 1388. care a revenit de la Constantinopol cu un hrisov care recunoştea pe Iosif Mitropolit al Moldovei. atunci cînd aproba înfiinţarea unei unităţi ecleziale. amplificate în perioada următoare. voievodul românilor din Maramureş pe care l-au socotit întemeietorul statului feudal Moldova. pe un şes întins cu multe sate. El îi trimitea la Halici şi pentru faptul că era de facto deţinătorul ca zălog al Pocuţiei.md/articol/68 Întemeierea Moldovei Întemeierea Moldovei este asemănătoare în mare parte cu cea a Ţării Româneşti. cînd este atestată documentar pentru prima oară într-un Manual de cancelarie bizantin. fără însă să lipsească şi alte caracteristici ale viitorului stat. trebuie să admitem că primii ierarhi moldoveni. a pr. Cum domnitorul Petru I Muşat nu a renunţat la dorinţa sa. mitropolitul Antonie se simţea dator să dea curs favorabil cererii potenţialului său suveran. http://istoria. Ţara Românească. intitulat Εκθεσις νεα – Expunere nouă. şi nu mai tîrziu de iulie 1391. ale regelui Cazimir. Credem că el a cerut patriarhiei ecumenice două lucruri. ca zălog. evenimentele petrecute în Moldova au loc la mijlocul sec. Prin trimiterea candidaţilor la Halici.

Unificarea teritorială deplină. care şi+au unit forţele cu cele din Moldova. reacţionează prin campanii militare.În vremea lui Petru Muşat (1374-1391). La ea participă şi Bogdan. cu ajutorul boierimii lcoale moldovene răsculate împotriva dominaţiei maghiare. La întemeiere au participat cetele de vieji maramureşeni. voievodul Maramureşului. Deşi a fost atacat în mai multe rânduri chiar de oştile regelui. se spune: "Bogdan. Bogdan se opune încercărilor de organizare a comitatului de către regalitatea maghiară şi înlăturării voievodatului maramureşan autohton românesc. în a doua jumătate a veacului. cu ajutorul valahilor dee acolo a trecut în taină în Ţara Moldovei. ea s-a mărit.. În aceste împrejurări. ale continuei presiuni politice şi religioase a regalităţii maghiare asupra românilor din interiorul arcului carpatic şi din exteriorul lu. stabileşte raporturi cu papalitatea. o cronică scrisă ded Ioan de Târnave. sincronizându-şi eforturile. cecl de-al doilea stat românesc câştigă o legitimitate pe plan internaţional. mai ferite de inixtiunile politicii regatului ungar. prin urmare. partea de sud a Moldovei. Statul întemeiat în partea de nord nu încorpora toate teritoriile Moldovei şi nici nu-şi desăvârşise organizarea statatlă. făcându-se o domnie " . instituţie ce va contribui la întărirea puterii centrale. consolidându-şi independenţa. Bogdan a întemeiat o nouă stăpânire. care pleacă spre Moldova. prin eliminarea pretenţiilor de dominaţie ale statului ungar. încecrcând s-o scoată de sub controlul coroanei maghiare. semn al rezistenţei româneşti la politica de anulare a vechilor libertăţi. totuşi crescând numărul valahilor ce locuiau în această ţară. În timpul lui Roman voievod (1391-1394) . Creatorului statului moldovean independent îi urmează Laţcu (1365-1374) care. ca şi în cazul Ţării româneşti. dispărând ultimele rămăşiţe ale stăpânirii tătare din Moldova. supusă coroanei ungureşti. Regalitatea maghiară. Întemeierea Mitropoliei a însemnat şi reccunoaşterea de către Polonia a autonomiei politice şi bisericeşti.. având să facă faţă presiunii polono-maghiare. se opun ofensivei regalităţii maghiare. are loc o răscoală împotriva Dragoşeştilor. Astfel. ceea ce nu s-a putut împlini în Maramureş se realizează în afara arcului. Surse: Istoria romnânilor din cele mai vechi timpuri până la revoluţia din 1821. Editura Didactică şi pedagogică. Formarea statului feudal Moldova nu se încjeiase o dată cu Bogdan. se înfiinţează Mitropolia. fiind recunoscut ca ded sine stătător. care a dat statului o nouă orientare politică independentă. Înlăturând pe urmaşii lui Dragoş. creşte prosperitatea ţării. în anii 1374-1375. Astfel. aspirând la dominaţia Moldovei. desăvârşind începuturile de organizare statală a Moldovei. se bat primele monede moldoveneşti. sub conducerea lui Bogdan. Ca atare. În timpul lui. Roman se intitulează "voievod moldovean şi moştenitor a toată Ţara Românească de la munţi până la ţărmul mării". O fac urmaşii. Într-unul din izvoarele narative. Spre mijlocul sec. fără ca ele să fie încununate de succes.Bucureşti-1994 Legenda formării Moldovei Harta Moldovei la 1483 . voievodul valahilor (românilor) din Maramueş.funcţia de voievod în rândul numeroşilor cnezi români. vasalii voievodului. urmaşul lui Laţcu. în 1359. devine o nouă ţară românească. Moldova. al XIV-lea. Se manifestă preocupări pentru organizarea economică şi administrativă. este încorporată Ţara de jos. Documentele regale îl pomenesc cu calificativul de necredinciosul nostru. statul moldovean îşi consolidează poziţia politică în raport cu Ungaria şi Polonia. Ţara Românească şi Moldova. prin unificarea teritorială şi consolidarea ei politică internă şi externă. Moldova se afirmă ca stat de sine stătător. Ascensiunea Dragoşeştilor şi atribuirea mărcii moldovene acestora împiedicau libertatea de mişcare şi comunicare cu teritoriile din afara Carpaţilor. politice şi religioase.

metapedia. adică partea cea mai plăcută din vechea Dacie.. Istoricii Giurescu & Giurescu.După cum ne spune Dimitrie Cantemir. şi dregătorii mici care îndeplineau funcţii judecătoreşti. luate la un loc 23 de ţinuturi mai mici”. În fruntea ţării se afla domnul. dintre Prut şi Nistru. termen care vine de asemenea din latină de ladirigo care înseamnă “a conduce”. Tot Dimitrie Cantemir ne mai spune că “în vremurile de demult Moldova era împărţită în trei părţi: cea de jos. adică Vlahia Moldovenească. în perioada care a urmat şi-a extins hotarele astfel încât în timpul lui Roman I. pe valea căruia a fost întemeiat noul voievodat.org/wiki/Moldova 23 martie 2011 4:29 Iacoban Ancuţa Gabriela . cea de sus şi Basarabia. Potrivit “Enciclopediei Cugetarea” numele se poate să fi rămas de la bastarni sau goţi. În 1775 Austria ia nordul Moldovei pe care îl numeşte Bucovina în timp ce Rusia în 1812 ia partea de est a Moldovei. căci întinderea ei este când mai mare. în care se numărau. a doua categorie era aceea de pârcălabi care conduceau judeţele. în timp ce pentru Muntenia. după râul cu acelaşi nume. după starea de înălţare sau de cădere a ţării”. adică Vlahia de lângă Rusia. O altă teorie a lui Emil Vîrtosu considera că numele ar veni de la germanul 'Molde'. adică ţara lui Bogdan sau Cara-Bogdan însemnând Bogdania neagră (cu aceeaşi referire la pădurile de nepătruns). În “Descrierea Moldovei” se spune că numele râului ar veni de la Molda căţeluşa voievodului Dragoş. şi după modul în care era percepută de stăini. D. când mai mică. iar uneori apare şi numele de Moldovlahia. Şi există mai multe variante. adică Davia moale. adîncitură” şi de la cumanul 'uwe' = „vale. Se poate ca o parte a Daciei să se fi numit 'Molisdavia'. Este posibil ca numele să fi provenit de la o cetate dacică Moldava. fiscale şi militare. Iar potrivit lingvistului şi cercetătorului Ion Pachia Tatomirescu numele derivă de la cuvintele: 'moldă'=„albie/vale fortificată“ plus '-dava'=„cetate sacră“. Mai există unele teorii în care se presupune originea numelui Moldova. Xenopol susţin că denumirea ar provine din termenul de origine gotică “Mulda” care înseamnă „praf”. Există mai multe teorii asupra originii numelui de Moldova. Grecii o denumeau Rusovlahia. scobitură”. funcţie ce ar corespunde azi celei de ministru. Denumirea ţării în documente s-a făcut în funcţie de cum îşi spuneau locuitorii înşişi. foloseau denumirea Ungrovlahia. Sub atacurile imperiilor vecine i-au fost luate pentru anumite perioade unele teritorii pe care agresorii le-au redenumit în interes propriu. pe care tot ruşii o numesc Basarabia. cuvânt care vine din latinescul dominus. vine de la râul cu acelaşi nume. Sursă: http://ro. Numele Denumirea de Moldova. Există teoria care spune că numele este de origine dacică. Dregătorii erau de trei categorii: dregători mari. 'Mulde' tradus „albie. adică Vlahia dinspre Ungaria. Moldova se întindea de la munţi şi până la mare. El era cel care conducea ţara îndeplinind şi funcţiile de cel mai înalt judecător şi de comandant suprem al armatei. dar şi Iorgu Iordan susţin că numele de Moldova ar veni de la molid. administrative. sau Maurovlahia adică Vlahia neagră (de la pădurile de nepătruns). "Moldova n-a avut aceleaşi hotare în toate vremurile. Astfel în actele cancelariei domneşti ţara era denumită Moldova. groapă. Dacă întemeierea Moldovei s-a făcut în perimetrul râurilor Moldova-Siret. sau de la 'Mollior Davia'. Turcii foloseau denumirile: Bogdanili. Astfel că Bogdan Petriceicu Hasdeu dar şi A. Domnul era ajutat în cârmuirea ţării de dregători.

http://istoriauniversala.wikispaces.com/formarea+statelor+medievale+romanesti+moldova++4 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful