Destinul de Daniel-Aurelian Radulescu Aproape nenteles, sau sigur evitat din frica, Este ca un torent se pravalind nestapnit, salbatic

Pornit din picatura pura din ghetarul arctic Ce s-a-naltat rece mister... si alegnd timpul cnd pica. Si timpul ntlniri si da c-o ntmplare, Vointa dintr-un gnd de o samnta-n bob Ce-si nfiripa-n umed un traseu-carare Pierzndu-si orice suflu de-aer n vid anaerob. Si creste picur cumulnd fiinte-n fuioare Din seve-n scurgeri cu fagasuri labirinte Purtate pe torent ce rupe radacini, nvolburnd fierbinte n calauza ce-i fara zagaz... sa se reverse-n mare. E lantul trofic cu mesaj-mister nebanuit Ce se converge-n sumum din infimele praie Din bucle de clestar, sclipind n maruntaie Pe un aval cu nceput si cu sfrsit n infinit. E precum apa-n sine; pare-un tot, dar e-o multime Ce se ntulbura, mleste, sparge mpotrivire, stnci, Noroc o-mbaie, e un abur, gheata, da pe brnci, E o sudoare, un parfum, e-un lac sau e-o iutire!... Se-alege tot de la-nceput; miere, pelin, Scurgeri purtnd pepite sau plngnd n lacrimi, Se face vinu-n Graal, un mir sa spele patimi... E tus pe-un pergament scris tot n Braille... Este destin!