Dr.

Sperana Farca Formare: Doctor n tiinele educaiei din 2003, la Universitatea din Bucureti, Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei, cu teza Psihanaliz i Educaie Liceniat n tiinele educaiei n 1996, la Universitatea din Bucureti, Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei, cu teza Psihanaliz i Educaie pentru copii Formare n Psihanaliz cu membri IPA, 1995 2003 Domenii de expertiz: psihanaliz, educaie, educaie timpurie, dezvoltarea copilului Proiecte coordonate: Acomodarea copilului cu trecerile de nivel din nv mntul obligatoriu (2012-2013) Responsabilitatea profesorului n formarea moral a elevilor (2011) Comunicarea eficient dintre familie i grdini (2010) Formarea prinilor pentru educaia timpurie (2009) Psihanaliz terapie i formare (1999 2002) Psihanaliz i educaie pentru copii (1996 1998) Cri de autor publicate: Farca S. Grdinia mea favorit! Ghid pentru prini i educatoare 2012, ISBN 978-973-0-12311-1 ebook, iTunes Farca S. Cum ntmpinm copilul ca prini, bunici, medici i educatori Editura Trei, Bucureti, 2010, ISBN 978-973-707-338-9 (426 pagini) Farca S. Ce triete copilul i ce simte mama lui. Repere psihanalitice pentru maternitate i copilrie Editura Trei, Bucureti, 2009, ISBN 978-973-707-336-5 (457 pagini) Farca S. Psihanaliza i cele patru vrste ale eului. Cum devenim prini Editura Trei, Bucureti, 2003, ISBN 973-8291-53-4 (336 pagini) Activiti: Cadru didactic asociat la Universitatea de Arte Bucureti (2008-2012), la SNSPA (2003-2005) Psihanalist specializat n relaia mam-copil Atitudini ale adulilor ce pot genera manifestri agresive ale copiilor 8 October 2011 Copilul arat senin ceea ce noi nu ne mai putem permite s recunoatem. Atunci fie devenim noi nine prea agresivi, prea represivi, fie ne gndim c poate copilul nu este tocmai normal (dac are ADHD?) Ca aduli ne confruntm adeseori cu agresivitatea copiilor prea liber exprimat, ceea ce poate fi frustrant. Evident, atitudinea adulilor i comportamentul lor influeneaz comportamentul copilului. De aceea, n loc s-i cerem copilului s-i remedieze manifestrile, mult mai eficient este s corectm la noi ceea ce genereaz aceste manifestri. Pentru a corecta ns, este necesar s identificm greelile noastre de comportament care pot genera manifestri agresive ale copilului. Ateptarea agresiv Adesea manifestarea agresiv a copilului este provocat din exterior, prin ateptarea celorlali: Dac un copil este acuzat pe nedrept de nfptuirea unei agresiuni, acuzaia nu va rmne mult vreme nedreapt, deoarece el va face ceva ca s o merite. Este o situaie descris de S. Freud care arat c, uneori, sentimentul de vin este anterior actului agresiv care vine ca o descrcare (se folosete pentru exemplificare de romanul Crim i pedeaps al lui Dostoievski). Muli dintre copiii cu manifestri agresive au prini care i nvinovesc, i critic, se ateapt ca ei s fie ri, se tem de ce se va alege din ei. Adesea un copil ru este de fapt un copil pentru care adulii din jurul lui nu au suficient rbdare i toleran cu el. Copilul ajunge s mplineasc, fr s vrea, premoniiile sumbre ale prinilor: Nu mai alerga aa c ai s cazi! Nu mai sri aa c l vei lovi pe frior! Ai grij c ai s veri apa pe parchet! ndreptind afirmaia victorioas: Vezi, i-am spus eu s fi cuminte!? Uite ce ai fcut! 1

nelegerea greit Se ntmpl adesea ca adulii s aib o alt gril de interpretare dect cea a copiilor. Un copil poate s arunce cu nisip n jurul su pentru c nu se gndete dect la construcia sa; poate s taie rochia mamei pentru c a vrut s-i croiasc un costum de prines; poate s rup caietul de teme al surorii pentru c e amuzant cum se transform hrtia Adultul ns, care se confrunt cu consecine neplcute, are tendina de a vedea simplele jocuri ca pe nite acte de agresivitate. El gsete o intenie agresiv acolo unde ea nu exist i astfel pervertete inocena copilului: data viitoare, va face aceste acte, nu din joac, ci pentru a supra. Nenelegerea Un copil care nu poate stabili o relaie de comunicare real cu prinii si se simte debusolat i singur, lipsit de ajutor. Un copil poate: plnge nu pentru a deranja, ci pentru c are nevoie s fie inut n brae i asigurat; spune vrute i nevrute nu pentru c vrea s-i pun n dificultate pe prini, ci pentru c vrea s se arate mare i cunosctor, vrea s participe i el la discuia adulilor; povesti multe neadevruri nu pentru c este mincinos, ci pentru c are nevoie de mplinire fantasmatic a dorinelor; cere date numeroase despre un eveniment sau lucru pentru c este impresionat i vrea s se asigure i nu pentru c vrea s agaseze; s fie urcios i distant pentru c s-a simit rnit, lipsit de atenia celor pe care i iubete i nu din rutate. Dac toate acestea sunt interpretate superficial, copilul se va confrunta cu un eec n comunicarea cu ceilali, se va simi neneles, diferit i bizar i poate deveni provocator pentru a obine o oglindire, poate deveni violent pentru a-i exprima angoasa de a fi singur ntr-o lume care nu-l pricepe. Deposedarea Un copil are drept de proprietate asupra hainelor, jucriilor, crilor i realizrilor proprii. Acestea nu sunt simple obiecte, ele fac parte din sinele su i constituie lumea existenei lui. Atunci cnd printele se nstpnete abuziv asupra lucrurilor copilului (haine, jucrii, obiecte) i chiar asupra corpului su (mbrcndu-l, hrnindu-l, gestionndu-l fr prea multe ntrebri) e normal reacia de aprare furioas a posesorului de drept. Atitudinea adultului arat c nu-l consider pe copil un om cu drepturi i c, prin for, se poate nstpni asupra lucrurilor sale. Copilul are astfel dou motive importante pentru a deveni agresiv: aprarea proprietii i afirmarea de sine. Nedreptatea Copilul, pentru a se putea adapta, este foarte atent la msura prin care prinii lui judec lumea. Dac ns printele folosete ocale diferite pentru situaii similare, copilul se revolt dac este nedreptit sau devine abuziv dac este favorizat. Ambele atitudini duc la manifestri de agresivitate. Copilul are nevoie de repere clare, de reguli stabile pentru a se simi asigurat ntr-o lume care poate fi cunoscut i care nu se las schimbat subiectiv. Dramatizarea Copiii experimenteaz modaliti de comportament, se joac de-a ceea ce vd i i atribuie roluri diverse. Scopul este acela de adaptare social. Dac ns, prinii fac adevrate drame n jurul acestor jocuri, lundu-le n serios, complic i risc s permanentizeze situaii care altfel s-ar fi stins de la sine. Absena neutralitii Copilul spune i face multe, dac la toate prin tele are reacii personale puternice, am nelege c este o icanare ntre covrstnici i nicidecum o relaie educativ. Copilul poate crede c face o glum bun, sau poate reda ceea ce i s-a spus lui de ctre altcineva, poate s exagereze i s ntreac msura, dar un rspuns cu aceeai moned nu este nici educativ i nici eficient. Aici copilul are nevoie de nite limite care s-l asigure i ntre care, comportamentul lui s nu mai fie exagerat, are nevoie de un model de reacie. 2

Exagerarea copilului este normal deoarece el experimenteaz, cunoate, se autodescoper i-i caut repere. Rspunsul exagerat al printelui ns, nu mai este tot aa de firesc. Ironia Ironia este o form de agresivitate verbal. Cu excepia autoironiei i a cuvntului de spirit, ea nu arat o prea mare elaborare i, n fapt, nu se deosebete, dect intelectual de injurie. n inta ironiei adultului, copilul este, de fapt, agresat i dezarmat cci nu se poate apra. El simte lovitura, dar nu tie ce i se ntmpl, uneori nici nu nelege sensul cuvintelor care l rnesc. Rsul nseamn plcere, bucurie, detensionare, dar n ironie, el este confiscat i ntors agresiv ca o arm: rd de tine. Rsul ncepe s-i piard veselia, se ncarc cu amarul din rnire, ruine i pedeaps. Aa c nu ar trebui s ne mire dac acei copii tratai astfel rd de cineva blamat i ajung ca, mai apoi, s inventeze amuzamente sadice pe seama altor copii mai mici sau mai slabi.
1. 2. 3. 9 comentarii despre acest articol Foarte reusit articol si va multumesc pentru el! Sigur va fi de folos pentru multi parinti de la Cristina-Eliza, transmis pe 14 March 2012 la 4:42 PM i eu sper asta, copiii notri merit o alt abordare numai c ne este foarte dificil ca prini s ne descurcm n acelai timp i cu agresivitatea noastr i cu cea a copilului Nu e uor s fii printe, dar este i tare frumos! de la speranta, transmis pe 14 March 2012 la 5:51 PM Un articol asa de frumosm-a intristat. Mi-am amintit cum si mai ales cat ma ironiza tatal meu in copilaria mica si in continuu de atunci. Era mai mult decat ironie; era si batjocura, umilinta si sublinierea neputintelor mele. Deja in clasa a VI-a, incepusem sa deprind si eu aceasta arta otravita pe care o testam, initial timid, pe diferiti subiecti. Ulterior m-am perfectionat si bebeficiarul direct este chiar tatal meu. Din pacatefac asta adesea si cu sotul meu si cu mama mea (si am pretentia ca e fina),chiar si cu mine ne distram de minune. Aparent. Sper sa ma pot metriza macar in raport cu cel mic, care are doar 5 luni. Ieri am comandat una din cartile dvs. si sunt foarte impresionata si fericita ca am descoperit-o. Pe ea si pe dvs. de la Alexandra, transmis pe 14 March 2012 la 9:03 PM Foarte interesant ce spuneti. Mi-am dat si eu seama acum ceva timp de unele dintre lucrurile prezentate in articol, de exemplu despre catalogarea copilului ca fiind rau; din lipsa de rabdare cu cel de-al dolea copil, de multe ori ma trezesc spunand ca e o fetita rea si ca nu stiu ce-o sa ma fac cu ea. Observ ca greseala o repet deseori, desi sunt constienta ca problema nu este copilul, ci eu. Poate scrieti sau ne oferiti si cateva randuri cu solutii pentru pastrarea rabdarii si a tolerantei in cazul celui de-al doilea copil (la primul nu au existat astfel de situatii nici in trecut si nici acum, in prezent). Va multumesc! de la Laura, transmis pe 17 April 2012 la 2:30 AM Multumesc! E un articol venit la timpul potrivit pentru mine! de la Roxana, transmis pe 15 May 2012 la 8:08 AM Pentru Laura. E firesc s avei mai puin rbdare pentru c suntei mult mai solicitat. Dac suntei mai tolerant cu dvs. vei fi i cu copiii. Ei v neleg dac le spunei exact ceea ce simii, c avei i dvs. nevoie de puin linite, c nu putei fi n priz tot timpul. Atunci nu vei mai avea nevoie s le spunei c sunt ri. Dac dvs. v nelegei i i nelegei i ei v vor nelege. Chiar vor ncerca s contribuie la linitea dvs.: s nu v mai cear paharul cu ap, ci s vi-l aduc, s nu se mai certe ateptnd s-i desprii, ci s se ndemne s fac un pic de linite ca s se odihneasc mama apoi cu toi vei putea savura citirea unei cri de poveti, o partid de gdilat, o alergare prin parc sau ce v place s facei mpreun. Bineneles, asta nu se potrivete dac fetia dvs. e bebelu. Aici avei nevoie de ajutorul unui adult: tticul, o bunic, o bon, o vecin, o prieten, oricine este binevenit s v ajute mcar puin. de la speranta, transmis pe 15 May 2012 la 9:06 AM Pentru Alexandra. Da, din pcate, nvm pe pielea noastr i bune i rele. Prinii nu sunt niciodat prefeci i e bine c este aa. Oricum, fiecare printe ncearc din rsputeri s fie mcar puin mai evoluat dect printele pe care la avut. Iubirea pentru copil ne nva s ne corectm greelile (cu tot cu cauza lor generatoare) i s nvm din ele. Nu v ateptai s nu greii, nu greeala este problema, ci persistena ei. Avei ngduin cu tatl dvs. (att a putut i el) i vei avea ngduin i cu dvs. La cele cinci luni ale bieelului dvs. cred c v rscolete toate tristeile trecute, dar aceasta este pentru o bun aezare i arat i o bun nelegere a tristeilor lui. Mulumesc pentru cuvintele frumoase i m bucur c v sunt de folos scrierile mele. de la speranta, transmis pe 15 May 2012 la 9:19 AM cata dreptate in aceste cuvinte!!!citisem la un moment dat ca un copil nu e rau, ci noi suntem otraviti.de toate cate ni s-au intamplat sau ni se intampla.sa avem rabdare cu ei,inseamna sa avem cu noi si sa avem grija,cel putin eu observ la mine,fata mea cea mare e oglinda mea si a reactiilor mele.de fapt ma vad pe mine.cam atat.astept si alte articole frumoase.

4.

5. 6.

7.

8.

9.

de la Elena, transmis pe 15 May 2012 la 12:19 PM Pentru Elena. Relaia de oglindire este una dintre cele mai profunde posibile care ne permite autocorectarea. De fapt, ducnd mai departe ideea dvs., nici nu trebuie s-i mustrm pe copiii notri, dac putem corecta la noi ceea ce ei oglindesc i ei preiau ndreptarea de la sine. Alte articole similare mai putei gsi pe situl meu. De asemenea, despre agresivitate am mai scris i n cartea mea Cum ntmpinm copilul ca prini, bunici, medici i educatori aprut la Editura Trei n 2010

Dresajul i agresivitatea copiilor 19 October 2011 Dresajul dezumanizeaz i ndreptete reaciile copilului n acelai registru: al agresivitii brute, directe, fr elaborri specific umane. Ce ne facem ns atunci cnd nu mai putem decela ntre educaie i tehnici ale dresajului? Educaie sau dresaj? O mmic poate spune: Pi dac nu-l amenin, cum s-l fac s neleag ce nu are voie? Un profesor poate spune: Dac nu pun note, cum i pot stimula pe elevi s nvee? Sunt atitudini comode, care pot prea ndreptite, dar educaia este o cale spre independen, libertate i responsabilitate. Educaia Educaia are funcie adaptativ, ea trebuie s instrumenteze copilul cu modaliti de anticipare a efectelor actelor proprii, a consecinelor. Prin educaie omul ajunge s-i poat anticipa consecinele actelor proprii, s fac alegeri responsabile pe care apoi s i le asume. Omul devine astfel matur afectiv: ntreg, independent, responsabil, liber i creativ. Dresajul Dresajul sparge legtura dintre aciune i consecina ei i ncearc supunerea prin dependen, a copilului de ctre adultuldresor. Copilul nu e ndemnat s neleag consecinele actelor sale, ci efectele pe care acestea le au asupra adultului responsabil pentru el. Se creeaz astfel o unitate simbiotic n care adultul va fi mereu cel responsabil, iar copilului nu-i rmne dect s se supun. Agresivitatea din dresaj Legtura prea puternic pe care o instituie dresajul ntre printe i copil face imposibil desprinderea i de aceea este foarte ncrcat de agresivitate. i printele, i copilul se simt mpovrai unul de cellalt, dar nici nu se pot descurca independent, ambii avnd nevoie de aceast simbioz. Rbufnirile violente, din ambele pri, arat ct de grea este o astfel de relaie n care nimeni nu evolueaz. Tehnici ale dresajului Cum putem ns evita dresajul mai ales dac l considerm a fi autentic educaie? Simplu! Identificnd n procesul educativ una sau mai multe tehnici ale dresajului: Condiionarea Condiionarea apare ca o formul magic de tipul: Dac atunci! Printele poate spune: Dac faci cum i spun eu, va fi bine!, Dac stai dezbrcat n frig, nu te mai scot n parc, Dac loveti un alt copil, te lovesc i eu pe tine s vezi cum este . Prin aceste exprimri, printele se erijeaz n for divin, atottiutoare, gratulatoare i pedepsitoare care trebuie crezut fr nici o cercetare. Consecinele care i sunt prezentate copilului pentru explicaie in de subiectivitatea printelui i nu de realitatea pe care el ar trebui s nvee s o cunoasc. Printele are datoria de a dezlega, de a sprijini copilul s devin independent i responsabil, ajutndu-l la descoperirea legitilor naturale sau sociale: Dac stai dezbrcat n frig, poi rci, Nu poi lovi un alt om pentru c oamenii obinuiesc s se exprime altfel. Prin condiionare ns, explicaiile se nvrt n jurul prghiilor gsite de adult pentru supunere sporind legtura deoarece copilul este orientat s descopere ce s fac pentru a-i fi adultului pe plac i pentru a obine de la el un maxim de beneficiu.

n coal se practic abundent condiionarea: bucuria de nva ceva, de a pune ntrebri, de a descoperi, de a dobndi nite capaciti este aproape n totalitate confiscat de goana dup F.B.-uri, note mari, premii i medalii. Copilul are dou opiuni: una de identificare cu adultul, devenind el cel care condiioneaz (Dac nu mi cumperi mingea, nu mai mnnc ciorba!) i una de nedezvoltare, de asumare a dependenei afective n care altcineva este responsabil, el este o victim neneleas, urmrit de ghinion i nenoroc. Constrngerea Aici este trmul lui trebuie, lui nu ai ncotro. Relaia dintre printe i copil este una direct agresiv, de impunere a superioritii adultului. Printele cere supunere n schimbul satisfacerii nevoilor copilului:Trebuie s faci ce i spun eu pentru c ai nevoie de mine!. Copilul accept aceste impuneri nu pentru c le nelege importana, ci pentru c, deocamdat nu are ce face. Riscul este ca relaia formatoare dintre printe i copil s se transforme ntr-una de lupt: care pe care. De asemenea, prelund exemplul printelui, i copilul va deveni constrngtor (i-am spus c vreau la toalet, dac nu m-ai dus, am fcut pipi pe mine!). n perspectiv, un risc major este adolescena zbuciumat a copilului crescut astfel. Simindu-se oarecum independent, poate aboli orice regul, poate face totul de-a-valma fr chibzuin, i poate pune prinii n situaii n care nu au de ales. Pedeapsa i recompensa Dictonul este: Cine ascult va fi recompensat, cine nu, va fi pedepsit! n utilizarea pedepsei i recompensei, legarea de cel care opereaz biciul i bombonica este evident. Riscul unor tulburri de comportament este mare: copilul va solicita recompensa, iar dac nu o va primi, va provoca adultul pentru a obine reversul: pedeapsa. Comparaiile ntre copii Este reprezentativ pentru comparaie binecunoscuta expresie: Ia uit-te la copilul acela (frate, coleg, vecin, prieten)! El de ce poate i tu nu? O astfel de remarc nu l poate face pe copil mai cuminte, mai asculttor sau mai silitor. ns cu siguran va trezi anxietate, frustrare, dorin de rzbunare. Dac printele ncearc s stpneasc dezbinnd, nu ar trebui s se mire de relaia agresiv dintre frai. Exemplul biblic cu Abel i Cain, fiind elocvent. Numai c odat pornit tvlugul agresivitii, invidiei i rzbunrii, greu mai poate fi oprit i adesea se ajunge ca victima s fie chiar printele nsui care se confrunt cu reprouri permanente i nemulumiri din partea copilului. O alt reacie a copilului poate fi aceea a ignorrii strugurilor oricum prea acri. El poate ntoarce spatele unei relaii formatoare, mulumindu-se s fie copilul celuilalt printe. Diferenele dintre copii sunt majore i de aceea compararea lor (precum merele cu perele) nu poate fi de ajutor nici prinilor, nici profesorilor. Culpabilizarea Vezi ce ai fcut? Din cauza ta s-a ntmplat! Legtura prin vinovie este cea mai puternic i cea mai agresiv dintre toate. Aa se face c relaiile configurate astfel sunt marcate de violene i abuzuri. Copilul oricum se simte buricul pmntului datorit gndirii sale egocentrice i magice. Conform acestei gndiri, tot ce se ntmpl n jurul s i se datoreaz pentru c se leag de unele dorine i temeri: se simte vinovat cnd friorul cade (doar i-a dorit s se loveasc atunci cnd s-au certat), se simte vinovat dac prinii se despart (pentru c i-a dorit ca mama s se ocupe doar de el), se simte vinovat pentru boala bunicii (doar i-a spus s nu mai sar i nu a ascultat-o). Printele, dac el nsui nu este matur afectiv, poate profita nedemn de caracteristicile gndirii infantile pentru a subjuga copilul. Astfel, copilul nu va mai putea evolua dincolo de nivelul unei gndiri magice, atotputernice; va rmne legat prin vinovie de printele su i nu se va putea autoasuma responsabil. Riscul de boal psihic i de manifestri autoagresive este foarte mare. Copilul are nevoie de prini securizani care s-l ajute s acumuleze experien, s constate c, n realitate, nu poate influena ntotdeauna mersul lucrurilor, c sunt legi i cursuri ale evenimentelor ce fac abstracie de el i c trebuie s se adapteze. Decderea din zona atotputerniciei, i permite copilului s nu se mai simt vinovat pentru ceea ce nu este i s-i asume responsabiliti reale.

Argumentul autoritii Exprimarea Faci cum i spun eu pentru c eu tiu mai bine! are rolul de a marca o relaie vertical: adultul are superioritatea (forei, experienei, vrstei, banului). Aici adultul se impune pentru c este nesigur i infantil. De pe aceast poziie nu poate securiza copilul i nici nu ofer un exemplu prea fericit. Dac printele nu este asigurator, copilul care nu se simte n siguran i este susceptibil de a deveni agresiv, el fiind n alert pentru a se apra. De asemenea, copilul simind nesigurana printelui o va evidenia, o va taxa, o va aduce n prim plan pentru a rsturna raportul de fore ndat ce devine posibil. i aici, relaia care ar trebui s fie formativ ajunge s fie o lupt pentru putere.
1. 6 comentarii despre acest articol Inteleg ca acest articol este de genul asa nu. Totusi, puteati sa dati mai multe detalii asa da la fiecare asa nu sau macar sa lasati un link la un alt articol asa da. Astfel, acest articol nu prea este de mare ajutor. Aveti o incercare prin acest paragraf: Copilul are nevoie de prini securizani care s-l ajute s acumuleze experien, s constate c, n realitate, nu poate influena ntotdeauna mersul lucrurilor, c sunt legi i cursuri ale evenimentelor ce fac abstracie de el i c trebuie s se adapteze. Decderea din zona atotputerniciei, i permite copilului s nu se mai simt vinovat pentru ceea ce nu este i s-i asume responsabiliti reale. si inca un paragraf spre finalul articolului, dar acestea sunt cam vagi si nu atat de la obiect pe cat este restul articolului. Este loc de mai bine pentru acest articol. de la Crina, transmis pe 4 February 2012 la 1:58 PM Bun ziua, v mulumesc pentru semnalrile dvs. foarte adevrate. Este un articol perfectibil i m-a bucura mult dac l-ai putea completa cu cte ceva din experiena dvs. care ne-ar putea fi util i nou ca cititori. de la Sperana Farca, transmis pe 4 February 2012 la 11:49 PM Buna ziua. Sunt intru totul de acord cu comentariul anterior. Sunt de acord cu articolul, dar ar fi nevoie de cateva sfaturi, nu doar de reprosuri, sa zic asa, nu-mi vine momentan in minte un cuvant mai bun. Sunt o mamica a doi copilasi, relativ mici: 1 an si 2 ani si 10 luni, si de multe ori este fooooaaaaarte greu sa nu faci nicio greseala. Sunt muuuulte situatii in care chiar nu stii ce sa faci, cel putin eu nu gasesc tot timpul solutie, mai ales in relatia de frati. de la mama, transmis pe 29 February 2012 la 10:51 PM Sigur c greim adesea ca prini i aceasta e bine pentru c n acest fel i putem nelege mai bine pe copiii notri atunci cnd greesc. Eu nu ofer sfaturi pentru c fiecare relaie mam-copil are caracteristicile sale i fiecare mam tie cel mai bine ce se potrivete copiilor ei. M-am simit doar datoare s art c greelile noastre ca prini se ntorc tot mpotriva noastr i de aceea poate c ne-ar fi de ajutor s gsim soluii mai potrivite. E simplu s gsim aceste soluii punndu-ne n locul copilului i gndindu-ne cum ne-ar plcea s fim tratai ntr-o situaie sau alta. n privina relaiei dintre frai eu cred c ei i-o gestioneaz mai bine cu ct intervenia noastr este mai mic. n fond aa sunt fraii ba se pup, ba se bat de la speranta, transmis pe 1 March 2012 la 4:10 PM Va multumesc pentru articol, dar in afara faptului ca m-am regasit cel putin o data in fiecare din situatiile descrise de dumneavoastra nu m-a ajutat la nimic. Niste exemple de abordare pozitiva a acestor situatii m-ar ajuta mai mult. Ca parinte (a doi copii de 5 si 2 ani) imi dau seama cand gresesc fata de ei, dar asta nu inseamna ca si gasesc solutia la problema. As vrea sa cunosc un parinte care poate spune cu mana pe inima ca el nu a apelat niciodata la metoda dresajului. In momentul in care ne-am hotarat sa avem copii, atat eu, cat si sotul meu, ne-am propus sa-i crestem frumos, liber, fara presiune si agresivitate. De la dorinta la putinta e cale lunga. Din fericire suntem destul de rationali ca sa evitam agresivitatea, dar conditionarea verbala este unul din instrumentele care ne ajuta sa obtinem de la copii reactia dorita. Partea proasta e ca avem copii inteligenti si ne raspund la fel. Si atunci ce facem? de la Laura, transmis pe 1 March 2012 la 9:44 PM Condiionarea leag un comportament al copilului de unul de-al nostru i atunci copilul nva s obin maximul de beneficiu exploatndu-ne slbiciunile. Or noi ne dorim s-i ajutm pe copiii notri s fie ct mai independeni i atunci am putea s le prezentm consecinele actelor lor pe care ei nu au experiena de a le ntrevedea. Uneori, cnd nu este periculos i putem lsa chiar s i le asume ca s se conving. De pild, ieim la zpad i copilul nu vrea s-i pun mnuile. Pot alege s-l condiionez: Dac nu i iei mnuile nu mai mergem afar! i atunci i art c este n puterea mea. Sau pot alege s-i prezint consecinele: Dac nu i iei mnuile, i vor nghea minile i va trebui s venim repede n cas, fr a construi iglooul aa cum i-ai propus. Aici, copilul poate alege s mearg fr mnui i s ne ntoarcem mult mai repede, dar cu o lecie nvat: n ultima variant, copilul nu trebuie s fac ceva pentru c aa vreau eu, ci pentru c este mai bine pentru el.

2.

3.

4.

5.

6.

De asemenea, copiii au nevoie de limite pe care cu toii le respectm: Trecem pe la semafor, doar pe zebr i doar pe culoarea verde. Asta nu nseamn c atunci cnd m grbesc o iau cu copilul tr pe rou. Copilul are nevoie i s neleag c aa cum i este respectat libertatea lui, trebuie respectat libertatea oricrui om. Aa c i putem cere s vorbeasc frumos, s-i respecte rndul, s-i asculte i pe ceilali pentru c i el i dorete acelai lucru pentru sine. Prin urmare, reiau ce am spus pentru comentariul anterior: ce ie nu-i place altuia nu-i face. i exist numeroase modaliti de a ne purta omenete i cu respect unii cu alii, cu att mai mult cu copiii notri pe care i iubim mult i pe care nu putem s i cretem ca oameni respectabili dac nici mcar noi nu-i respectm. C greim cu toii ca prini avei dreptate, important este s dorim s remediem greelile atunci cnd le observm i copiii notri vor remarca ndat devenind ei nii respectuoi, asculttori i iubitori vznd c ne strduim mcar s i nelegem. de la speranta, transmis pe 1 March 2012 la 11:04 PM

De ce sunt copiii agresivi 1 October 2011 Care sunt motivele pentru care copiii sunt normalagresivi? Cum i putem nelege i ajuta n dezvoltarea lor fr a le impune s fie altfel dect sunt? Ambivalena afectiv Copilul trece, n dezvoltarea sa, prin stri afective puternice i difuze n care nu poate s disting ce simte i triete. Acestea sunt simminte puternice, uneori copleitoare i adesea bipolarizate (iubireur, curiozitatespaim). Aici copilul are nevoie de un mediu vscos, care s nu vibreze prea puternic la ambivalenele sale i care s i le atenueze. De pild, copilul mic se poate trezi urlnd de spaim c lumea pe care a lsat-o la adormire nu mai este aceeai, dar mama vine senin i-i vorbete blnd, l ia n brae i-l mngie: mama iubit nu a pit nimic ru, iar el va avea o zi frumoas! Cnd copilul mai mare este agitat i nelinitit, dac prinii sunt relaxai i dornici de a-l asculta, el va putea mai lesne s-i formuleze frustrrile. E important ca reacia prinilor la aceste exprimri s nu fie una de nvinovire, sftuire, convingere, moralizare. Copilul are nevoie de o oglindire pentru autocunoatere, nu de un deget care s-i indice ce a greit i nici de un printe care s se lase afec tat mai tare dect el. Sentimentul de neputin Copilul se descoper posesorul unui corp vulnerabil i limitat care nu-l poate urma n mplinirea dorinelor i fantasmelor. Din toate cte i dorete foarte puin poate nfptui din cauza neputinei corporale i a interdiciilor parentale. n aceste condiii sunt naturale fantasmele de omnipoten (aprute ca identificri cu eroi grozavi) i ambivalena fa de prini (ca ei dorete s ajung, de ei este nc dependent, dar pe ei vrea s-i nving pentru a nu mai avea limitri i restricii). Prinii pot sprijini copilul dac reuesc s fie neutri la manifestrile lui de agresivitate, dac nu rspund cu aceeai moned, dac nu iau n tragic i prea personal unele exprimri. Relaxarea printelui ajut la detensionarea copilului. De asemenea, este important ca n aceast perioad, prinii s-l ajute pe copil s descopere activiti la care copilul se pricepe i poate avea succes pentru a constata c nu este c nu este mereu neputincios. Nevoia descrcrii Copilul se ncarc adesea de tensiuni, frustrri i agresiuni externe pe care le suport pasiv ca apoi, s le exporte aa cum le-a primit, n aceeai manier, fr nici o prelucrare. Ca i n jocul de-a leapa, plesnitul devine plesnitor, prednd tafeta violenei. Aici printelui nu-i este de folos s tie cine a nceput i nici s inventeze pedepse. Mai profitabil ar fi ncercarea de indicare a unor modaliti de sublimare a agresivitii: suprarea poate fi povestit, desenat, modelat ca i plastilina, pictat cu acuarele, cntat la pian etc. Atragerea ateniei

Orice copil are nevoie, n mod sntos, de atenie. Pierderea ateniei mamei pentru copil este debusolant, de aceea atunci cnd ea vorbete la telefon, cnd are pe cineva n vizit, cnd se preocup de frate sau cnd are un material de terminat pentru serviciu, copilul devine foarte solicitant i nzdrvan. Lipsa ateniei prinilor l face pe copil s se simt deznvestit i de aceea face orice ca s o obin. De pild (este doar un exemplu cci fiecare situaie este diferit), copilul vine i i roag mama care discut cu o prieten: Vino cu mine s ne jucm cu mainuele, dac mama nu d curs cerinei e foarte posibil ca mainua s rstoarne din greeal cana cu lapte. Dac nu a avut atenia jucu a mamei, mcar grija suprat s o aib. Dac nici aa nu merge, se trece la urmtorul nivel: va aluneca, tot din greeal, pe laptele vrsat i se va lovi cu capul de dulap acum obine sigur atenia de care avea nevoie: mama ngrijorat vine i ogoiete copilul care plnge. Dect s fie ignorat, copilul prefer s ias n eviden n mod negativ. Dac nu poate impresiona prin merite i drglenii atunci va deranja, speria, ngrijora. Este important ca prinii s neleag nevoia copilului de aport narcisic i s nu-i retrag atenia dect treptat, pe msur ce copilul se desprinde n mod natural. De asemenea, este preferabil rspunsul la cererile rezonabile i nu la soluiile disperate gsite de copil. Prin rspunsul su, printele ndrum copilul spre descoperirea modalitilor acceptabile de obinere a ateniei. Nevoia unui model Copilul care se confrunt cu propria sa furie se simte copleit i incapabil de reacie. De aceea, de ce le mai multe ori, plnge, ip, azvrle din mini i picioare de parc nu ar mai avea nevoie de ele. Prin manifestrile sale, copilul trezete n printe afecte similare. Printele, el nsui nfuriat, ofer un model viu de reacie. Comportamentul printelui n astfel de situaii este observat de ctre copil i preluat ca exemplu: deci aa se procedeaz atunci cnd te simi furios! e o lecie nvat. Copilul nu face aceast cercetare nici deliberat i nici din rutate este o modalitate de relaie proiectiv (M. Klein) prin care afectele necunoscute sunt externalizate pentru a putea fi vzute din exterior i abia apoi nsuite. nelegnd aceasta, printele poate ti de ce el nsui trebuie s-i modeleze comportamentul, s cugete, s se nelepeasc. Lipsa de maturitate afectiv, reaciile brutale, fr prelucrare ale printelui nu vor ntrzia s se oglindeasc n comportamentul copilului, tensionnd relaia. Un model pozitiv de autogestionare a agresivitii este nepreuit pentru copilul care, imediat profit de el, prelundu-l. Spaima Agresivitatea l ajut pe copil s fie alert n sesizarea pericolelor pentru a se apra. Deci este normal ca atunci cnd copilul se simte speriat, ameninat, n nesiguran s devin agresiv. Un copil nspimntat poate avea reacii neprevzute, greu de gestionat, poate nva s sperie la rndul su, poate reaciona agresiv sau autoagresiv, se poate nchide n sine sau i poate stopa dezvoltarea. tiind aceasta, prinii ar putea nelege ct de important este pentru copil un mediu asigurator i armonios plin de iubire i n care neprevzutul este bine dozat. Ar putea intui c unui copil nu-i este necesar s tie de fric, c nu este nevoie de pedeaps n educaie. Negocierea poziiei n grup Integrarea ntr-un grup presupune adaptare, competiie i impunere deci agresivitate. Deci nu ar avea de ce s ne surprind faptul c n grup, copiii sunt mai agresivi unii cu alii pn ajung s se cunoasc i s-i stabileasc nite ierarhi. Copiii i folosesc agresivitatea n grup pentru a se apra i pentru a ataca, pentru a i negocia poziia i pentru a se afirma, pentru a se cunoate pe sine i a-i cunoate pe ceilali, pentru a crea relaii de alian. Aceste exerciii de manifestare agresiv pe care copiii le fac n grupurile de congeneri i ajut s deprind reguli de interaciune social, s nvee s se cunoasc pentru a se putea stpni, s se afirme, s cunoasc limitele ntre care aceste manifestri nu sunt vtmtoare. Conflictele aprinse ivite din senin sunt obinuite n grupurile de copii. Ele nu depesc nivelul de hrjoan. ncercarea adultului de a domoli manifestrile de agresivitate din grupurile de copii, apare ca tentativa de a stinge focul cu paie precum caraghioasa i neneleapta bab descris de Cobuc n Iarna pe uli. Aici adulilor le trebuie capacitatea matur de a lua distan i de a avea ncredere c totul nu este dect o joac de copii ce-or crete mari. Totui, ei tre buie s creeze un cadru asigurator aa nct nivelul ciondnelilor fireti s nu poat fi depit i nimeni s nu fie rnit din astfel de dispute. 8

1.

2.

3.

4.

5.

6.

6 comentarii despre acest articol Buna Speranta, este extraordinar de linistitor acest articol, si eu am un baietel de un an si 8 luni, este la cresa de cateva luni, insa imi pun problema in fiecare zi ca petrec din ce in ce mai putin timp cu el si simt cateodata ca nu este suficient, imi este teama sa nu il afecteze lipsa mea. Desi tin sa subliniez ca timpul petrecut impreuna este extraordinar, este un copil foarte vesel si comunicativ, insa de cateva zile atunci cand sunt acasa imi cauta prezenta in fiecare clipa, iar asta ma face sa imi pun intrebari. Asta se intampla de cand mai ramane dupamasa cu bunica, dupa ce iese de la cresa. Acest articol imi spune totusi ca probabil si nelinistea mea ii poate produce aceasta anxietate, atunci ar trebui ca eu sa fiu prima care sa fiu multumita cu timpul petrecut impreuna si sa ma bucur de el. O zi cat mai fumoasa si cat mai multe articole lafel de utile. de la Andreea, transmis pe 24 July 2012 la 11:11 AM Multumesc pentru acest articol. Vine la un moment destul de tensionat si plin de astfel de momente de agresivitate, mai mult fonica. Am un baiat de 2.9 ani, pentru care totul incepe acum cu nu pot. Daca nu reuseste ceva din prima, incep tipete, plansete, tranteli si asa mai departe. Recunosc, ne simtim depasiti si la capatul rabadarii uneori, pentru ca sunt zile cand totul este un tipat si cand simti, ca adult, ca ai epuizat toate formele de a reactiona calm si educativ la astfel de rabufneli. In acelasi timp incercam sa intelegem prin ce trece si cum putem noi stinge focul. de la Maria, transmis pe 30 July 2012 la 6:31 PM Chiar dac nu tii prin ce trece, v face el s simii exact 2 ani i 9 luni este vrsta biatul dvs. care ar vrea s poat i totui nu poate, ar vrea s decid el pentru sine, dar nu-i poate asuma decizia i este greu i v face i pe dvs. s-i simii dificultatea. Asta este bine, nseamn c este o bun comunicare ntre dvs. i el. Putei ncerca s v oferii mai mult timp pentru a modifica activitatea s-l pregtii vorbindu-i despre ce urmeaz s facei i s v jucai mult Aa vei reui s v relaxai i el va simi aceasta i se va calma. (De pild: Uite, acum ne mbrcm i mergem n parc nu e nimic dac nu poi s te mbraci, te ajut eu dac vrei te ajut s pui bluza? Unde e biatul? Cucu-Bau uite biatul a ieit capul din bluzi). de la speranta, transmis pe 30 July 2012 la 11:35 PM Am o fetita de 1 an si 10 luni si un baielel de 3 luni.De cand a venit cel mic fiica mea a devenit agresiva cu el dar si cu copii din parc, cu noi, cu bunicii. Acum parca nu il mai vaneaza pe cel mic dar tot il mai loveste uneori zicand nu, nu.stie ca nu are voie. Vroiam sa imi cresc copii fara nu-uri excesiveaparent esuez fara sa imi dau seama De la ceilalti copii din parc nu obtine un raspuns la violenta ei pentru ca ea este prea mica si nu isi pun mintea cu ea, sau sunt prea rapizi parintii in a-i desparti. Am incercat sa ii explic, am lovit-o peste mana, am pedepsit-o inchizand-o in camera ptr 5 minnu a functionat nimicceva sugestiisau asteptam cu multa rabdare sa mai creasca? de la miruna, transmis pe 10 September 2012 la 5:34 PM Fetia dvs. este nc un bebelu i ea, chiar dac este sor mai mare Reacia ei este sntoas i vrea s v comunice ct de greu i este s renune la statutul de centru al ateniei i de sigur beneficiar al iubirii dvs. Ea are nc mare nevoie de afeciune i aceasta arat comportamentul ei, dar trebuie s suporte frustrri i renunri pentru care nu poate fi pregtit cci este prea mic. E bine c mi-ai scris cci este important s rspundei prompt comportamentului ei agresiv cu mult iubire i nelegere, cu afeciune i blndee. Cu timpul, ea va fi mai puin frustrat, se va simi neleas i va avea i un model de comportament blnd, aa c nu va mai avea motive de agresivitate. Dvs. ns v va fi foarte greu s facei fa solicitrilor intense a doi bebelui cu cerine foarte variate, de aceea cred c orice ajutor v-ar prii: implicarea soului, a mamei, a soacrei, a unei prietene n fine, oricine v poate ajuta fr s v tensioneze i fr s tensioneze copiii. ncercai s lsai n planul doi orice alt grij n afara copiilor i ncercai s v odihnii ori de cte ori putei astfel nct s putei fi calm i iubitoare cci de asta are nevoie mai ales fetia dvs. de la speranta, transmis pe 10 September 2012 la 6:56 PM Speram sa beneficiez macar de lipsa geloziei prin diferenta mica de varsta intre copiiprobabil trebuia sa fie si mai mica diferenta ca cea mare sa simta ca cel mic a fost intotdeauna cu noi. Bine spus ca am nevoie de ajutorul cuiva care sa nu ma tensioneze acum gandindu-ma la mama si la soacra care au viziuni total diferite de crestere a copilului care trebuie sa planga, nu trebuie sa fie atata alaptat la cerere ci cu program si multe, multe altele. din fericire ma ajuta sotul meu :) Mai am o mica problemacu toate ca fiica mea este in general independenta, curajoasa si sociabila are o fobie foarte puternica pentru toate obiectele care scot zgomote puterniceaspirator,robot de bucatarie, feon,masina de spalat, masini zgomotoase.Am incercat sa o tin in brate si sa ii arat ca nu e nici un pericol, i-am cumparat aspirator de jucarie pe care cum l-a vazut cum a inceput sa tipe, incerc sa fac din zgomotele masinii de spalat o joaca dar are prea puntin efect sau pentru o perioada foarte scurta de timp. Cum as putea sa o ajut sa treaca peste aceasta fobie? de la miruna, transmis pe 11 September 2012 la 1:10 PM

Agresivitatea copilului 26 September 2011 Ca aduli ne confruntm adeseori cu agresivitatea copiilor prea liber exprimat ceea ce poate fi frustrant: copilul arat senin ceea ce noi nu ne mai putem permite s recunoatem. Cum pot nelege adulii educatori agresivitatea copiilor i ce reacii benefice pot avea? Agresivitatea copilului Agresivitatea copilului ine de capacitatea lui de reacie la mediul nconjurtor cu scop de aprare, de sesizare a pericolului, de adaptare deci este strns legat de aptitudinea de a tri. n dezvoltarea sa afectiv, copilul trece prin mai multe etape pn cnd i con stituie capacitatea de coninere i de sublimare a agresivitii (capacitate rar i la un adult). De formele de manifestare a agresivitii copilului arat starea lui de evoluie afectiv, cutrile sale de inserare social, modul n care el se percepe pe sine n raport cu ceilali. Manifestrile de agresivitate ale copilului pornesc de la simpla neascultare pn la ipete, urlete, trntiri pe jos, injurii, obrznicii, lovirii i chiar exprimri somatice (mbolnviri datorate tensiunilor, crora copilul nu le poate face fa). Fiecare copil are preferinele sale de manifestare n funcie de reacia educativ pe care o ntlnete. Orice copil are ns nevoie s fie ne les i ajutat s se exprime favorabil lui i celor din jurul su. Copiii sunt mai agresivi dect adulii? Comparativ cu adulii, copiii au manifestri de agresivitate mai puternice, mai directe, mai puin nuanate i mai frecvente deoarece: Fora vital a copilului este mai puternic i mai vie este natural ca i manifestrile de agresivitate s fie mai accentuate. Copilul nu dispune nc de modele personale i culturale de drenare i sublimare a manifestrilor agresive deci, agresivitatea nu se poate manifesta dect direct. Copilul, prin manifestrile sale, nva s se cunoasc pentru a se putea controla. El este copleit de tririle sale pe care nu i le nelege, dar pe care le reia pn cnd reuete s le deslueasc, integreze i elaboreze. Ce nevoi de formare au copiii Copiii trebuie s creasc ntr-un climat n care manifestarea lor liber nu poate ngrdi sau sminti libertatea altcuiva. Reacia adultului educator, la contactul cu agresivitatea copilului, ofer un reper copilului, un model de comportament. De aceea, este important ca prinii s aib un bun echilibru afectiv, sau mcar s doreasc s se maturizeze crescndu-i copilul. Copiii pot nelege motivele reale de agresivitate i pot, de asemenea, s descopere soluii pentru pozitivarea relaiilor. Aici prinii au rolul de a fi doar susintori, de ncredere, un model de urmat. Copilul nsui va nva s fie sincer i s-i asume consecinele actelor sale. Este o cale ctre formarea responsabilitii. Fiecare copil are nevoile sale specifice i de aceea relaia pe care o construiete printele cu el este unic i formatoare pentru ambii. Aa se face c nu ne pot fi de ajutor n veritabila nelegere a copilului reetele sau sfaturile. Din acest motiv nu se susin argumente precum cel al tradiiei (aa se obinuiete, aa au procedat i prinii mei cu mine), al uzanei (aa procedeaz majoritatea prinilor), al autoritii (un bun specialist recomand aceasta), al practicii de succes (aa a procedat cineva i a avut rezultate bune).
1. 5 comentarii despre acest articol Nu ma pricep foarte bine la psihanaliza, dar totusi, nu ar trebui sa veniti cu mai multe amanunte, de genul: copilul ce varsta, baiat sau fetita? Am citit si eu, poate foarte putin, dar stiu ca un copil de 3 ani este diferit de un copil de 6 ani. Nu ne putem astepta sa inteleaga, sa se comporte sau sa reactioneze la fel. n dezvoltarea sa afectiv, copilul trece prin mai multe etape pn cnd i constituie capacitatea de coninere i de sublimare a agresivitii (capacitate rar i la un adult). puteti intra mai mult in detalii? Spuneti in titlu: Cum pot nelege adulii educatori agresivitatea copiilor i ce reacii benefice pot avea? eu una nam regasit in articol acest cum si ce. de la Crina, transmis pe 4 February 2012 la 2:17 PM V mulumesc i de aceast dat pentru semnalri. Bineneles c sexul i vrsta copilului sunt foarte importante. Eu am dat nite exemple n articol, dac ele se potrivesc

2.

10

3.

4.

5.

cu un copil atunci la el fac referire, dac nu, nseamn c iese din adresarea mea. Prin urmare, atunci cnd vorbesc despre un copil care se trntete pe jos cnd este frustrat, evident c nu m refer la un copil de 12 ani i nici la toi copiii de vrst precolar. De asemenea, fiecare printe nelege i gestioneaz n felul lui manifestrile copilului i de aceea nu mi se pare firesc s dau eu exemple de bun practic. De altfel, exist numeroase cri care ofer reete pentru anumite comportamente ca s mai vin i eu cu altele. Ar fi interesant ns, s ne mprtii din experiena dvs. fa de aceste aspecte. de la Sperana Farca, transmis pe 5 February 2012 la 12:01 AM Interesant!Daca am acorda mai multa rabdare unor aspecte comportamentale ale copilului,atunci greseli, carente de ordin educativ ar putea fi evitateIn beneficiul copilului, desigur As fi interesata de niste articole legate de intarzierea in vorbire la copiii cu varsta de 2 3 ani :cauzele de ordin anatomic, neorologic bolcaje emotionale etc. de la ela, transmis pe 17 May 2012 la 10:02 AM Din ceea ce tiu eu, logopezii nu consider o ntrziere de vorbire dac este vorba despre un copil (mai ales dac este biat) nainte de 3 ani. Prin urmare nu cred c ar trebui s v facei griji, dar ca s v linitii, putei merge la un logoped. Cte ceva despre importana limbii materne i formarea abilitilor de comunicare a copilului mic am scris i eu n cartea mea Ce triete copilul i ce simte mama lui aprut la Editura Trei n 2009. de la speranta, transmis pe 17 May 2012 la 7:28 PM Multumesc pentru raspuns !Voi cauta cartea pentru a o cumpara . Da, e baiat,intelege si executa diverse comenzi verbale cu 23 cerinte,vocabularul insa e sarac si prefera onomatopeele in locul substantivelor. Au fost la un logoped dar copilul a plans in timpul si dupa consultatia la acesta iar parintii au renuntat la alte intalniri.Sa speram ca totul va evolua spre normal. Voi urmari cu interes viitoarele dv. articole sau aparitii editoriale. de la ela, transmis pe 17 May 2012 la 10:38 PM

Manifestrile de agresivitate 24 September 2011 Ce anume influeneaz felul n care ne manifestm agresivitatea? Cum se poate manifesta agresivitatea? Ce valori poate dobndi agresivitatea prin sublimare? Manifestri ale agresivitii Agresivitatea este o form de exprimare a energiei vitale, dar ceea ce conteaz pentru relaia cu cei din jur, este modul n care ea se prezint i manifest. Manifestrile de agresivitate sunt numeroase i depind mult de mediul n care evolueaz omul. Factori ce influeneaz manifestrile de agresivitate Cei mai importani factori care stau la baza modelrii manifestrilor de agresivitate sunt: Educaia Pentru exprimarea agresivitii sale, copilul i ia ca model prinii i educatorii. Felul n care adulii din jurul copilului i gestioneaz strile agresive devine exemplu pentru copil. Aceste modelereper sunt interiorizate i vor fi redate mai apoi ca manifestri personale fa de sine i de ceilali. Este normal ca un copil btut de ctre printele su s se simt btut de soart i s-i bat i el pe colegi; este natural ca un copil a crui mam este permanent ngrijat de sntatea lui s devin ipohondru i s aib temeri de ntmplri nefaste fa de cei dragi. Cultura Obiceiurile, tradiiile, religia, arta, miturile i credinele ofer unei populaii repere vechi pentru manifestrile individuale. Aici sunt limitele ntre care se ncadreaz cumsecdenia, sunt pedepse pentru ispirea abaterilor precum i exemple de sublimare. Acolo unde inseria cultural este prea slab i individul se simte mai lesne copleit de propriile-i afecte aflate n stare brut. Grupul de semeni de la un moment dat Grupul de semeni adecveaz elementele culturale generale la nevoile specifice unei vrste, a unei condiii sociale, materiale, religioase, profesionale, de preocupare sau de stare personal. Astfel, n grup individul 11

gsete, pentru o perioad din existena sa, susinerea de care are nevoie pentru a evolua ntr-o direcie specific. Maturitatea afectiv a individului Vrsta afectiv pe care o nregistreaz omul (care poate diferi de vrsta sa fizic, intelectual sau social) i face proprii anumite tipuri de manifestare. Traumele, tensiunile i tulburrile afective sunt responsabile de rmnerile n urm ale dezvoltrii afective. Elaborrile de sine i capacitatea de sublimare ofer remediu i permit creterea. Dat fiind influena acestor factori, dei nivelul agresiviti este oarecum similar tuturor, formele de manifestare difer foarte mult, oferind un aspect individual. Tipuri de manifestare ale agresivitii Factorii ce influeneaz manifestrile de agresivitate le ncurajeaz pe unele i le suprim pe altele. Aa se face c descoperim numeroase tipuri de manifestare de agresivitate: Manifestarea direct (violena) Aceasta este permis copiilor mici, dar dincolo de aceste vrste ea este aspru reprimat cultural din nevoia de protecie a unitii de grup. Astfel, n majoritatea culturilor umane, cei care au manifestri directe de agresivitate, fr o autolimitare sunt aruncai n nchisori sau ospicii. Aa se face c manifestrile de agresivitate direct (violena) nu apar dect n situaii n care nu exist consecine. Aceasta explic meninerea violenei n familie (cu soia i copiii), dar reprimarea ei puternic n medii exterioare. Manifestarea indirect Dac manifestarea direct nu este permis atunci ea este metamorfozat, transformat pentru a nu putea fi recunoscut i pedepsit, dar efectul pentru adresant rmne acelai: rnirea. De pild, furia brut se poate manifesta n grij sufocant care ricoeaz n agresat provocndu-i spaim pentru integritatea personal. Aici rnirea nu este produs direct, ea apare ca o autornire. Dei agresorul scap de pedeapsa social, efectul asupra victimei este acelai deci soluia nu este nicicum sntoas pentru nimeni. Autoagresivitatea Dac agresivitatea nu-i poate urma drumul su spre exterior, se ntoarce ctre sine cu efect toxic. Aici agresorul este i victim deopotriv. El poate fi o victim contient asumndu-i postura de agresor, sau incontient (se bolnvete de inim rea). Este de asemenea o soluie ct se poate de nociv. Deplasarea la nivelul tririi psihice Trirea agresiv nu este permis omului i nici el nu i-o permite, de aceea ea nu se poate manifesta recognoscibil, dar nici nu poate s dispar. Numai c un capac etan pe o oal care fierbe poate crea mai multe daune dect beneficii. Aa se face c agresivitatea refuzat de la nivelul contientului se manifest incontient. Ea apare bntuind n vise pe care le transform n comaruri, n acte ratate care se soldeaz cu rniri i autorniri, n temeri i obsesii, n griji i ipohondrii. Aceasta este o soluie de sacrificiu n care boala psihic sau fizic este foarte aproape. Deplasarea la nivelul cuvntului Aici faptul agresiv este nlocuit cu vorba agresiv: lovitura, cu njurtura direct sau cu brfa (indirect), cu ironia sau autoironia. Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte, spune Arghezi. Este o soluie ceva mai evoluat, specific uman, dar nu totdeauna permis social (dovad o fac numeroasele procese pentru calomnie). Aceste soluii nu aduc prea mari beneficii deoarece agresivitatea este fie manifest brut, fr vreo prelucrare, fie cosmetizat, reorientat, reprimat, deplasat, dar nu este nicicum transformat, prelucrat, elaborat. Sublimarea este o prelucrare benefic a agresivitii, care ns, nu este posibil n afara cunoaterii i acceptrii ei. Sublimarea agresivitii Sublimarea (S.Freud) este specific uman i nseamn transformarea unor fore brute ale fiinei noastre n stri elaborate, benefice pentru noi i pentru cei din jur. Sublimarea este ceea ce arat Eschyl n Orestia cnd Atena (nu ntmpltor, zei a nelepciunii) transform Furiile (cele care l nnebunesc pe Orest, l bntuie i l chinuie cu o for neobosit) n Eumenide (fore blnde ale creaiei, muze inspiratoare). 12

Tot o descriere a sublimrii regsim i n poezia lui T. Arghezi: Veninul strns l-am preschimbat n miere () Din bube, mucegaiuri i noroi / Iscat-am frumusei i preuri noi. Agresivitatea nu se manifest ntotdeauna distructiv sau autodistructiv, ea poate dispune i de sublimri constructive ce stau la baza competiiei, a creativitii, a autoconservrii de sine i a protejrii celorlali, a spiritului de dreptate, a susinerii unor valori. Evitarea sau ncercarea de nbuire a agresivitii i sporete manifestrile, de aceea soluia nu este s ne lipsim de aceast important for vital, ci s nvm s o utilizm fericit. Agresivitatea ca for vital 18 September 2011 Ce este agresivitatea? Unii oameni sunt mai agresivi dect alii? Agresivitatea este o npast ce trebuie nbuit? Ce contrapondere echilibrant i are agresivitatea? Ce este agresivitatea? Agresivitatea este general uman atta vreme ct nimeni nu poate spune c nu i- ar fi ieit vreodat din fire, c nu s-ar fi suprat pe ceva, cineva sau pe sine. Agresivitatea, ca i iubirea sunt forme structurale ale forei noastre vitale, fac parte din noi i ne ajut s putem tri, polarizndu-ne existena: dac iubirea ne mpinge spre druire de sine, agresivitatea ne ajut s ne autoconservm, s ne aprm, s lum din jur ceea ce avem nevoie pentru a tri. Factori de care depinde nivelul agresivitii Nivelul agresivitii nu este mereu acelai pe parcursul existenei. El depinde de numeroi factori precum: fora vital (cu ct este mai mare cu att nivelul agresivitii este mai crescut. Aceasta explic de ce n copilrie nivelul agresivitii este mai ridicat); nivelul iubirii ca i contrapondere (fora vital a omului se mparte ntre cele dou forme ale sale: iubirea i agresivitatea. Deci, cu ct nivelul iubirii crete cu att cel al agresivitii scade); sigurana mediului (dac n jurul omului este linite, el nu are de ce fi n alert pentru aprare i atac; dac mediul i ofer omului ceea ce i este necesar, el nu are de ce s se lupte pentru a-i asigura existena). Anularea agresivitii o anulare de sine Agresivitatea este o form a forei vitale i de aceea nu poate fi anulat dect afectnd grav ntreaga existen.

La anularea agresivitii se poate ajunge prin: Scderea dramatic a forei vitale Este situaia n care omul nu mai are energie nici s iubeasc, nici s urasc, nici s mai poat tri. El se mistuie din interior i orice element extern este o povar prea greu de dus. Aceasta este o descriere a strii depresive pe care o gsim ilustrat n Povestea unui om lene a lui Creang. Omul nu mai are energie agresiv, dar nici putere de a mai tri: i mestecarea hranei devine o treab prea grea care parc nu merit efortul, justificndu-i ntrebarea muiei i-s posmagii?. 2. ntoarcerea forei agresive de la exterior ctre interior Aici agresivitatea i pierde manifestarea sa caracteristic, nu mai afecteaz lumea din jur ns se ntoarce cu for nspre sine sub forma autoagresivitii (mecanismul este descris de ctre S. Freud). Aceast ntoarcere ctre sine a agresivitii poate avea efecte variate de intensiti diferite: tristei, depresie, boli ale corpului, accidente soldate cu autorniri, pierderi, eecuri. Printr-un mecanism similar, i iubirea se poate ntoarce din exterior ctre sine dobndind acelai efect ca i autoagresivitatea (o descriere a procesului o gsim la Ovidiu, n Metamorfoze, cnd vorbete despre Narcis). 3. Creterea nivelului iubirii Iubirea i agresivitatea se alimenteaz din acelai izvor. Deci, dac albia iubirii capteaz un flux mai mare de energie, rmne tot mai puin pentru agresivitate. Totui o anulare dramatic a agresivitii nu mai permite nici autoconservarea i, la limit, se poate ajunge la sacrificiu de sine. Tot astfel, i o sporire excesiv a agresivitii, fr contraponderea iubirii, genereaz o imagine dramatic (a omului hituit de stihii interne i externe asemenea lui Orest cel bntuit de Furii, care fr sprijinul preaneleptei Atena ar fi ajuns la autodistrugere).

1.

13

Dup cum se poate vedea, o anulare a agresivitii nu este posibil pe deplin fr patologie sau ndrgostire. Chiar dac n viaa noastr sunt perioade cnd balana iubireagresivitate nclin mai mult ntr-o parte sau alta, un echilibru este de tot necesar.
1. 2. 3. 3 comentarii despre acest articol sunt momente in viata cind evenimentele atrag ginduri, iar gindurile atrag persoanele care pot limpezi lucrurile:) Sunt placut surprinsa sa Va descoper si activitatea Dvs, situl. E o tema mereu actuala si credpe care o de la Fulvia, transmis pe 22 May 2012 la 8:28 PM cred ca merita si este necesar de dezvoltat subiectul. Multumesc de la Fulvia, transmis pe 22 May 2012 la 8:31 PM M bucur c v-am fost de folos. de la speranta, transmis pe 22 May 2012 la 9:17 PM

Crizele din magazin 1 November 2010 Supermagazinele sunt adesea teatrul punerii n scen a spaimelor copilului i a excedrii prinilor. Copilul se tvlete, printele nu tie ce s mai fac i toi ceilali sunt evaluatori superiori i critici ai acestei comportri: vai ce rsfat !, sau ai printelui: nu tie s-i educe copilul ! Produsele se vor cumprate n magazin, produsele nu stau pentru a fi descoperite de cumprtorul care le caut n funcie de nevoia sa, ci sunt expuse pentru a se cere cumprate, pentru a crea impresia unei nevoi care nu exist. Un produs, prin ambalajul su i prin poziia din raft creeaz iluzia satisfacerii unei nevoi bazale, profunde, generale. Un detergent nu este un simplu detergent, este un praf magic, care scutete de orice efort gospodina. Splnd cu aceast poiune, femeia nu mai este o Cenureas, ci o veritabil prines atins de bagheta magic a znei. Ea nu mai are altceva de fcut dect s mbrace rochia vrjit cu acel detergent i i va ntlni cu siguran prinul (chiar dac are acas doi, trei copiii i cre dea c a gsit deja un prin). Tot astfel se ntmpl cu bomboanele aezate frustrant lng cas, unde copilul st nebgat n seam ct prinii aaz cumprturile pe band. Ce s mai vorbim de parcurile ntregi de jucrii, exaltat colorate, care-i promit copilului o lume din care ori ce plns i suprare lipsesc. Ft-Frumos n magazin n basme, feciorul, plecat n cltorie pe un cal nzdrvan ntlnete cmpuri de flori mbietoare ce l cheam s le culeag (Zna Zorilorde Ioan Slavici): - Ia-m pe mine, c eu-s mai frumoas i dau putere celui care m rupe - Ba, ia-m pe mine i iari se mic alta i alta care mai de care mai frumoas. Feciorul, nu poate rezista chemrii dei calul (doar pentru c e mnctor de jratic) l sftuiete s nu dea curs cererii. El culege florile pentru c acestea i cer, nu pentru c le-ar dori. Tot astfel este i omul n magazin. Adultul pltete ce a cules la cas, cu bani. Copilului ns, i revine o altfel de plat: el simte promisiunea din fiecare jucrie i nu mai poate s aleag, ar voi s le culeag pe toate, toate l cheam i la toate le- ar rspunde. Alegerea nseamn a se mulumi cu o singur jucrie, deci s refuze ntreg noianul, e prea mult deja. Nu copilul este cel care vrea, ci produsele l asalteaz cu cerina lor, iar el cedeaz. Cednd unei rugmini, copilul vrea n schimb o relaie, o lume, o stare, dar se trezete cu un obiect inert i mut. Poate dac ar fi ales alt obiect, lucrurile ar fi stat altfel? Cu orice ar alege ns, dezamgirea se repet. Copilul nu primete ceea ce ateapt i se simte frustrat. Alegerea este actul declanator al luptei nverunate pe via i pe moarte cu vlve puternice i nedefinite. Este mai mult o lupt intern n care sinele se simte copleit cci se afl neneles n dorina sa. Copilul a satisfcut cerina produsului, dar produsul l-a dezamgit. Suficient motiv pentru zvrcolire, vlva netiut l pune la grea ncercare.

14

Ahtierea prinilor Prinii cazeaz copilul n crucior, sau l trag dup ei de mn i parc sunt gonii de furii neti ute. Merg alert cu ochii pironii pe rafturi, cerceteaz atent produse, se gndesc, se rzgndesc, de parc alchimia final a produselor n co ar salva de la pieire omenirea. Dac, n toat aceast treab important i foarte serioas, copilul ntreab ceva, i se rspunde absent cu privirea prins de aceleai rafturi. Copilul vrea s fie el nsui cumprtor asemeni prinilor, iar un refuz sun rejectant: Tu nu eti ca noi, noi cumprm, iar tu vezi-i de treaba ta. Oricum copilul ajunge s fie nerezonabil. Ce l face pe printe s se transforme aa, ce poate fi att de important pentru el aa nct copilul care se credea centrul universului printelui s fie brusc deczut i ajuns neimportant? Este o transformare care, pe bun dreptate sperie copilul. Ce e de fcut? Produsele din magazin se cer cumprate, dar copilul ce vrea? Vrea s poat face fa cerinei. Pentru aceasta are nevoie de o relaie asiguratoare i se va liniti atunci cnd o obine. Un printe copleit, nervos, amenintor l sperie pe copil i mai tare (dac printele su este afectat de situaie nseamn c ea este foarte grav, de negestionat). n timp ce un printe calm, linitit i preocupat de copil este asigurator. El ofer explicaii, are timp s citeasc etichetele, s se joace, astfel transmite copilului urmtorul mesaj: Eu cunosc locul acesta, pot cunoate i produsele, tiu ce se poate ntmpla i nu este nici un pericol. Este suficient pentru copil, el se poate simi n siguran, iar lupta intern cu vlva nu mai are loc. Defecte ale mediului ce duc la agresivitatea copilului 15 October 2011 Mediul n care triete copilul are influene directe i indirecte asupra nivelului agresivitii i a modalitilor de manifestare. De aceea, atunci cnd manifestrile agresive ale copilului sunt prea puternice, prea frecvente i prea inadecvate este evident ceva de corectat la mediul n care el triete. Mediul de existen al copilului i ofer modele de comportament i creeaz stri de alert cnd nu este asigurator. Cu simple corectri ale defectelor de mediu se poate obine relaxarea copilului i pozitivarea comportamentelor sale. Absena unor reguli clare, asiguratoare Mediul din jurul copilului este creat de ctre prinii si prin hotarurile asiguratoare pe care acetia le tiu institui. Aceste hotaruri sunt compuse din reguli, norme de conduit, din legea cumsecdeniei i a buneicuviine. Cnd copilul este mic, printele este cel care i asum s fie cumsecade, ca mai apoi, copilul crescnd si doreasc s fie ca lumea, ca toi cei asemenea. Dac aceste hotaruri din jurul copilului lipsesc sau se modific dup cum bate vntul, el se simte fr repere, la cheremul hazardului, nfricat de a nu i se rspunde cu aceeai moned. Unde nu este lege asiguratoare, se va instaura legea junglei, foarte periculoas pentru copilul neajutorat. Lipsit de un nu se cade extern, copilul i va institui el nsui comandamente, interdicii i pedepse interne foarte dure (explicnd unele superstiii, ticuri, obsesii, frici, mbolnviri). Mediul extern, nefiind asigurator, foreaz copilul s se autoasigure, autoagresndu-se. Regulile asiguratoare sunt absolut necesare copilului i nu sunt negociabile. Cine face rabat de la ele nu nseamn c i face pe plac copilului, ci c l pune n pericol. Una dintre fetiele mele, pe cnd avea trei ani a rmas ntr-o zi cu una dintre bunici. Cnd am venit le-am gsit pe amndou ncordate, tensionate. Bunica, bine intenionat, i-a spus fetei mele dup ce am plecat: Acum, c au plecat prinii, noi ne facem de cap i facem toate prostiile din lume, s vezi ce ne vom distra. Reacia ns a fost una contrar ateptrilor, urlete, zbierete i nu hotrt la orice propunere. Aceasta pentru c un copil mic are nevoie mai degrab de asigurare i nu de nclcarea interdiciilor cum are un adolescent (pentru care bunica ar fi fost considerat probabil de gac sau cool). Mediul asupritor Adulii din jurul copilului, dei mai mereu bine intenionai, nu sunt ntotdeauna i maturi afectiv. Nu este de mirare astfel, c n preajma copilului, tentaia de nstpnire poate fi mare. 15

Adultul care instaureaz o relaie dictatorialautoritarist, neinnd seama de diferena de fore, se pune la mintea copilului pentru c este la nivelul lui de maturitate afectiv. Cine are nevoie de slugi, nici pe sine nu se poate stpni, cine este autoritarist nu are autoritate. Copiii simt asta i nu se pot simi n siguran cu astfel de aduli imaturi. nva s tie de fric, dar nu vor mai nva i altceva din aceast relaie. Copilul are nevoie de reguli asiguratoare care la limit s-i fie impuse, dar conteaz foarte mult scopul acestora. Dac o regul, orict de logic, i este aplicat copilului pentru a-i diminua libertatea, pentru a-l supune n faa adultului, atunci nu e de mirare reacia de respingere a copilului. Orice copil preuiete libertatea sa mai mult dect sigurana personal, mai mult dect sntatea, mai mult dect iubirea prinilor, de aceea lupt pe via i pe moarte pentru ea. Un copil poate s se lase s moar de foame dac observ c trebuie s mnnce pentru mama; se extrage din corpul propriu (devenind autist, psihotic sau idiot) dac vede c acest corp este acaparat de vreun printe; se pune n pericol, dac i se cere supunere i toate acestea ntru aprarea libertii sale care, la vrste mici echivaleaz cu umanitatea nsi. Copilul nu poate s rspund unor ordine fr a se pierde pe sine. El are nevoia sntoas de a nelege pe deplin ceea ce face, care sunt motivele i consecinele, care sunt opiunile i alternativele. Aceast nevoie puternic de libertate a copilului este o garanie pentru devenirea lui independent i ar trebui s fie principala for care s guverneze educaia. Astfel, copilului nu trebuie s-i fie impuse reguli pentru a fi supus, ci pentru a fi n siguran el i cei din jurul lui. Nici o cerin nu este justificat dac nu ofer siguran, protecie, dac nu asigur libertatea i creterea ntru independen a copilului. Mediul agresiv Un copil care triete ntr-un mediu agresiv i care este agresat, este natural s devin el nsui agresiv. Copilul interiorizeaz mediul su, este traumatizat de experienele personale abuzive i, n mod natural, la adolescen, iese din statutul de victim, identificndu-se cu agresorul (Anna Freud). Agresiune nu nseamn doar btaia, ci i insulta, ironia, descrcrile isterice, tonul poruncitor, manipularea. Copilul care se confrunt cu aceste manifestri n mediul su, se afl traumatizat de ele i mai devreme sau mai trziu se va manifesta i el agresiv sau autoagresiv. Mediul stresant n situaii stresante, tolerana copilului este mai mic i nevoia lui de descrcare agresiv crete. Un mediu stresant este un mediu foarte solicitant, care nu ofer timp pentru integrarea experienei, pentru adaptare. Astfel schimbrile prea dese de program, activitate i oameni; grija pentru sigurana personal; frustrarea unor nevoi bazale ale copilului sunt coordonate ale unui mediu stresant. Este natural s fie stresat un copil obosit, solicitat, nfometat, nsetat, bolnav sau un copil care trece printr-o important schimbare de mediu (i-a schimbat locuina sau bona, are un frate nou-nscut, are mama bolnav sau preocupat, tocmai a intrat la grdini). Iar reacia la stres este n mod obinuit una agresiv sau autoagresiv. Supraaglomerarea Cu ct este mai mic, cu att copilul are nevoie de relaii mai puin abundente. El face fa unor cerine diferite cu oameni diferii, dar care nu sunt concomitente. Dac n jurul copilului sunt prea muli oameni el va obosi mai curnd i va ncerca s goleasc spaiul din jurul lui devenind agresiv. Absena relaiilor Nici creterea copilului n pdure, fr contacte sociale, nu duce la nimic bun. Copilul are nevoie de persoane diferite i treptat, tot mai numeroase n jurul su. n educaie este nevoie de msur i echilibru. Agresivitatea prezentat ca model de succes n educaie, copilul se confrunt prea mult cu proverbul: Trebuie s faci ce zice popa, nu ce face el. Dac, n jurul lui, prinii i permit s se poarte agresiv: ip, i adreseaz cuvinte urte, l smucesc, i ies din fire i tun i fulger i copilul va face la fel. Modelul oferit de ctre prini este modelul ideal, inta pe care copilul dorete s o ating n creterea sa, deci toate comportamentele printelui sunt dezirabile, un aa da pentru el. 16

Astfel, nici un copil nu poate nelege s fie pedepsit pentru comportamente pe care prinii si le adopt. Prinii de asemenea, nu pot cere copilului ceea ce nu i cer lor. Dresajul i agresivitatea copiilor
1. 2. 10 comentarii despre acest articol sunt intru totul de acord cu ceea ce este scris un copil va creste sanatos cu reguli si cu cei sapte ani de acasa va multumesc de la loredana, transmis pe 17 October 2011 la 3:42 PM Ma bucur ca v-am descoperit,as vrea tare mult sa va pot contacta,am un baietel de 2 ani si 5 luni,foarte agresiv,inca nu vorbeste la nivelul varstei,doar onomatopee si cateva cuvinte foarte stalcite. Ar putea fi frustrat ca nu este intotdeauna inteles si de aici nervii si agresivitatea? Va multumesc,o mamica epuizata. de la Elena Florea, transmis pe 15 December 2011 la 3:15 PM Foarte interesat articolul. Insa cum procedam cu un copil de 3 ani care nu a fost lovit niciodata (cand era mai mic, radea de cate ori era lovit in parc, nu stie de bataie), nu s-a tipat asupra lui, nu traieste in niciunul din mediile descrise mai sus? Incercam sa-i prezentam de fiecare data consecinta logica a faptelor sale, insa de multe ori alege sa faca exact ceea ce nu ar trebui. Recompensa nu mi se pare o alternativa pe termen lung, asa ca nu prea o folosim. Singura pedeapsa pe care i-o aplicam atunci cand nu reusim sa ne intelege cu el este sa-l punem in patut 5 minute (plange in continuu, striga dupa noi, insa nu incearca sa iasa din el). Este deja mare si nu cred ca mai putem apela la patut pentru multa vreme V-am descoperit de cateva zile, acum m-am apucat de citit blogul. Felicitari si multumesc! de la Laura, transmis pe 4 April 2012 la 12:38 AM Copilul dumneavoastr este prea mic s neleag consecinele logice ale aciunilor sale, de aceea el nc are mare nevoie de exemplu permanent i de supraveghere atent. Bineneles c e curios i vrea s umble peste tot i s cerceteze orice este un indiciu de inteligen. Aici pedeapsa (cu 5 minute n pat) i recompensa nu au nici un efect. El are nevoie de limite ferme impuse cu blndee i voioie. Trebuie asigurat c nu va fi lsat niciodat, sub nici un chip s se pun n pericol i va nelege c nu este loc de suprare aici dac nici dvs. nu v suprai. Eu am rspuns aici unor aspecte generale pe care le-am dedus, dar dac vrei s m ntrebai ceva concret cu o descriere a situaiei poate v pot ajuta mai mult. de la speranta, transmis pe 4 April 2012 la 3:16 PM MUltumesc foarte mult pentru raspuns. Imi vin multe situatii in minte (de ex. cand tipa la sau loveste surioara mai mica), insa a trecut ceva timp de cand nu a mai fost nevoie de pedeapsa. Sunt insa curioasa cum ar fi corect sa procedez in momentul in care apare o situatie de acest gen, asa ca o sa revin cand am ceva concret sa va intreb. Va multumesc inca o data. Sarbatori fericite! de la Laura, transmis pe 12 April 2012 la 12:32 AM Mulumesc pentru urri, i eu v doresc srbtori Pascale cu linite, lumin, sntate i bucurie. de la speranta, transmis pe 13 April 2012 la 4:39 PM Astazi citind acest articol am inteles multe despre greselile pe care le faceam cu baietelul meu de 6 ani si am inteles cat rau pot sa faca greselile mele.intro clipa am inteles de unde atata agresivitate sau reactii inexplicabile.Vreau sa intreb un singur lucru:este prea tarziu sa schimb acum unele lucruri?mai exact o sa se schimbe si el o data cu comportamentul meu sau rau este deja instalat? de la ALOREDANA, transmis pe 18 April 2012 la 11:27 PM Bun ziua, e ct se poate de normal s greim ca prini. Asta nseamn c nvm i acceptm s cretem odat cu ei, ceea ce nu poate fi dect profitabil. O problem ar fi dac am face din greelile noastre fundamentul relaiei cu copiii. Greeala depistat i ndreptat este benefic educativ pentru c: 1. i arat copilului c i noi greim, nu suntem supraoameni; 2. C nelegem ce simte el i vibrm la afectele lui; 3. C nu este grav s greeti deoarece ai ce nva din greeli; 4. C poi repara ceea ce ai greit. Astfel copilul poate simi c nu este singur, c nu este ru s greeti, c poi ndrepta o greeal i mai ales c relaia cu printele este una solid care rezist. Prin urmare, nu este nimic ireparabil. Cnd comportamentul dvs. se schimb n bine datorit unei schimbri interioare care v face s fii consecvent i unitar atunci i comportamentul copilului se va modifica pozitiv. Poate schimbarea copilului nu va fi imediat. Este posibil i o perioad n care s v provoace pentru a se dumiri dac aceast modificarea a comportamentului dvs. este temeinic i de durat. Dar cu siguran c, pn la urm, lucrurile vor intra n fgaul potrivit. de la speranta, transmis pe 19 April 2012 la 3:38 PM multumesc pentru raspuns si va rog sa imi recomandati carti de ale dumneavoastra pentru faniliile cu doi copii sau artcole etc.Vreau sa gasesc calea cea mai potrivita prin care sa o incurajez pe fetita mea sa aleaga singura fara sa si copieze fratele.o zi frumoasa !

3.

4.

5.

6. 7.

8.

9.

17

10.

de la ALoredana, transmis pe 22 April 2012 la 4:31 PM Ne-ar prinde bine si cateva exemple! Credeti ca ne-ati putea impartasi cateva din experienta dumneavoastra? Multumim! de la Roxana, transmis pe 15 May 2012 la 9:41 AM

Despre psihanaliza si libertatea creatoare, un interviu cu Speranta Farca (1) autor: Mirela Mihaila 22 Noiembrie 2012 Pe Speranta Farca nu te saturi ascultand-o. Vocea e lina si linistitoare. Cuvintele sunt cuvinte de mama, care te cresc si te asigura. Este mama a doua fetite, este psihanalist, profesor si autor de carti. In interviul pe care a avut amabilitatea sa ni-l acorde, ne povesteste despre copilarie, despre lectiile vietii de mama, despre carti, cuvinte, educatie si libertatea creatoare. Copilul.ro: Buna ziua, Speranta Farca. Cum te-ai prezenta tu cuiva care nu te cunoaste deloc, cuiva care te vede pentru prima data sau te citeste pentru prima data? Speranta Farca: Cred ca ceea ce ma defineste este o mare nevoie de libertate. Imi asum numeroase responsabilitati, sunt consecventa si stabila, dar daca ma simt ingradita in libertatea mea, nu mai pot fi nici creativa, nici fericita. Acesta este motivul pentru care foarte rar ma implic in grupuri profesionale sau relatii de autoritate. Aceasta nevoie a mea ma face sa am un mare respect pentru libertatea celor din jurul meu: a copiilor mei, a sotului meu, a pacientilor, a studentilor. Cartile mele cred ca au, la baza, o pledoarie profilactica pentru cresterea in libertate a copilului. Boala psihica ce ne da de furca noua, psihanalistilor, cred ca este de fapt o obturare a devenirii libere: un om neliber se imbolnaveste si altereaza sufleteste. Copilul.ro: Dintre toate rolurile pe care le indeplinesti, care este cel care iti place cel mai mult? De ce? Speranta Farca: Toate se leaga intre ele: M-am pregatit in psihanaliza pentru a intelege cauza profunda a trairilor mele si constat ca ma tot descopar in relatie cu pacientii mei. M-am angajat ca profesor ca sa-mi impartasesc experienta si am constatat ca am mai multe de invatat de la studentii mei decat au ei de la mine. M-am ocupat de stiintele educatiei ca sa ma pregatesc sa fiu mama si m-am trezit ca abia copiii mei m-au ajutat sa inteleg ce inseamna educatia. In concluzie, nimic nu a iesit cum m-am gandit, ci mult, mult mai bine! Copilul.ro: Pentru rolul de mama, unul dintre rolurile definitorii pentru tine, ce anume te-a pregatit? Ce anume te-a ajutat atunci, in primele luni si ce anume te ajuta acum? Speranta Farca: Nimic din toata pregatirea teoretica in educatie, cunoasterea copilului, psihologie nu mi-a ajutat prea mult. Am gasit insa, un sprijin nepretuit in sotul meu, care imi este mereu alaturi. M-au ajutat mult si fetele mele in intentia mea de a le intelege si sustine asa cum au nevoie. M-a ajutat de asemenea psihanaliza personala si cartile pe care le-am scris pentru a-mi elabora propriile mele trairi, dileme, ganduri si intelegeri. Copilul.ro: Speranta, ce te defineste cel mai bine: copiii tai, cartile tale, pacientii tai, studentii tai sau toate la un loc? Speranta Farca: Toate la un loc si inca altele. Fara copii nu as fi fost eu. Fara pacienti nu as fi putut fi psihanalist, fara studenti nu as fi fost profesoara. Fara postura de mama, psihanalist si profesor nu as fi putut scrie cartile. Fara iubirea sotului meu nu as fi avut linistea si sustinerea pentru nimic din toate acestea. Daca ne gandim la toate activitatile mele luate separat par neverosimil de multe, dar - cum se leaga unele de altele - totul se reduce la interesul pentru copilarie unde, cred eu ca se gaseste cheia multor nestiute si neintelese. Foarte rar ma angajez in ceva care nu imi place si de aceea tot ce fac ma reprezinta si ma defineste. Copilul.ro: Au jucat scoala si dascalii un rol important in definirea personalitatii si educatiei tale? Sau au fost multe alte lucruri care au contat? Speranta Farca: Totul joaca un rol in devenirea noastra. Sigur, au fost experiente din care am invatat, pe pielea mea, ce e bine si ce e nociv ca toata lumea de altfel, aici nu cred sa fie vreo exceptie. Profesori admirabili am intalnit mereu, dar adevarati pedagogi am gasit abia in facultate. Aici am inteles diferenta intre a avea profesia de cadru didactic si a fi profesor. Asta m-a ajutat imens pentru ca daca esti identic cu profesia ta, nu mai este vreun efort ceea ce faci. Asta incerc sa transmit studentilor mei si asta cred ca simt pacientii mei. Copilul.ro: Cum ai ajuns sa lucrezi cu copiii si parintii? Sa scrii pentru parinti si educatori, despre relatia lor 18

cu copiii? Care a fost traseul tau profesional? Speranta Farca: Traseul meu profesional este imbinat cu devenirea personala si este plin de o gramada de intamplari. Mi-a placut mult geometria in spatiu si de aceea am dat examen la un liceu de matematica-fizica (Ghe.Lazar). Aici, dupa primele manifestari prea creative la ora de matematica m-am pricopsit cu primul 2 din viata mea. De atunci nu am mai inteles cum e cu matematica. Dar a fost bine caci daca nu as fi venit la acest liceu nu l-as fi intalnit pe sotul meu, si daca nu as fi patit-o asa de dur cu matematica, nu m-as fi orientat catre zona umanista. In liceu am avut primele interpretari psihanalitice ale unor texte, bineinteles fara sa stiu ceva despre psihanaliza. La Harap Alb am spus cum Flamanzila, Setila, Ochila si ceilalti nu sunt decat stari ale eroului cu care el invata sa se impace Profesoara de romana a ramas perplexa: Ce idee!?, mi-a zis, n-am inteles daca e de bine sau de rau... Cum preocuparile mele erau umaniste si centrate spre cunoasterea mea si a celor din jur mi s-a parut cel mai potrivit sa ma orientez catre Filozofie. Am invatat toate documentele de partid, caci era o conditie necesara pentru examenul la Filozofie, noroc ca a venit Revolutia. La examen am scris interpretari personale la textele lui Kant care au fost apreciate cu nota 4. Asa m-am lecuit si de Filozofie! Am decis sa raman cu studii medii si sa ma despart de sotul meu (pe atunci prieten) care era student si nu se cadea sa iasa in lume cu o neintelectuala. Decizia asta l-a motivat pe sotul meu sa-mi gaseasca o vocatie universitara. Asa a descoperit facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, sectia Pedagogie, unde eu am acceptat sa dau examen fara entuziasm. La examen am interpretat personal Hegel, dar nu la fel de dezastruos se pare, din moment ce am intrat prima. Oricum nu m-am putut bucura pentru ca intrasem la o facultate despre care nu stiam nimic, nici macar numele de Pedagogie nu-mi spunea mare lucru. Aici am avut norocul unor profesori excelenti (adevarati pedagogi) si am beneficiat de entuziasmul lor de imediat dupa Revolutie. Am avut de asemenea colege extrem de bune. Am parcurs facultatea ca o zanatica, bucurandu-ma de fiecare curs si seminar, de fiecare carte citita (stateam la scoala 10 ore, iar sotul meu imi aducea de-ale gurii pe razor). In practica am fost la Institutul de stiinte ale Educatiei unde am cunoscut-o pe una dintre cele mai importante formatoare a mea: Ioana Herseni, un profesionist extraordinar si un om deosebit. Ea era preocupata de prescolari, care pe mine nu ma pasionau la acea vreme. Intre timp ea a plecat din Institut, dar eu am ramas de 18 ani aici, preocupandu-ma de prescolari pentru care am facut o pasiune. Mi-am ales lucrarea de licenta la Istoria Pedagogiei, nu pentru ca aveam vreo veleitate, ci pentru ca am avut sansa de a studia cu un pedagog adevarat, cum rar se mai intalneste, un exponent al scolii interbelice: Ion Ghe. Stanciu. Lucrarea insa ma obosea ingrozitor si ma relaxam citind psihanaliza. Sotul meu, vazand ce fac, a provocat un important insight: De ce nu faci tu psihanaliza?... Chiar asa? De ce? Asa am ajuns sa-mi fac lucrarea pe psihanaliza si sa mi-o fundamentez cu o cercetare la gradinita, combinand-o astfel si cu activitatea mea de la Institut. Apoi mi-am inceput psihanaliza de formare cu prof. Univ. dr. Vasile Dem. Zamfirescu (care imi fusese profesor si coordonator al lucrarii de licenta). Aceasta a durat 7 ani si a fost un adevarat demers initiatic. Intre timp am inceput lucrul cu pacienti adulti si copii. Mi-am facut supervizarile si am initiat mai multe proiecte de studiere si cercetare in psihanaliza la Institutul de stiinte ale Educatiei unde am dispus de sprijinul constant al doamnei Ioana Herseni si al domnului prof.univ.dr.Viorel Nicolescu. Dupa ce am nascut prima mea fetita, nu am mai putut lucra direct cu copiii, mi-am dat seama cat de importanta este mama pentru echilibrul copilului, cat de terapeutica este aceasta relatie in mod natural, asa ca am inceput sa lucrez in psihanaliza cu mamicile, punand la punct o tehnica noua (care acum are deja 10 ani si care functioneaza foarte bine). Rezumand, se pare ca dintr-un sir nesfarsit de intamplari si de invataminte extrase din acestea am ajuns la psihanaliza. Poate ca daca nu ar fi fost acest sir, as fi gasit altul care sa ma duca tot la psihanaliza cu mamici caci prea mi se potriveste. Copilul.ro: Dintotdeauna ti-ai dorit sa faci asta? Sau crezi ca viata ne duce acolo unde nici noi nu stim ca ne dorim sa ajungem? Speranta Farca: De psihanaliza am auzit in anul patru de facultate, asa ca a fost o alegere de maturitate. In copilarie imi doream sa devin orice intalneam, dar la psihanaliza nu m-as fi gandit. Acum insa nu ma vad altcineva decat ceea ce am devenit prin psihanaliza. 19

Despre copii, parinti si copilarie - un interviu cu Speranta Farca (2) autor: Mirela Mihaila 22 Noiembrie 2012 In continuarea primei parti a interviului nostru, Speranta Farca ne povesteste despre relatia dintre parinti si copii, despre cartile pe care le scrie si despre cele pe care le citeste, precum si despre viitor, copilarie si libertatea care ne ajuta sa crestem si sa fim creatori. Copilul.ro: Speranta, care crezi ca sunt ingredientele unei bune relatii cu copiii nostri? Cum construim aceasta buna relatie? Speranta Farca: Cred ca trebuie sa ne regasim pe noi insine, sa ne ascultam mai mult inima si sa tinem mai putin seama de parerea expertilor si a anturajului. E important, de asemenea, sa ne oferim timp pentru a-l petrece cu copiii; de fiecare data cand noi vrem ceva e bine sa ne uitam in ochii lor: atunci vom stii ce vor si ei, ce au nevoie, ce simt. E foarte simplu daca ne relaxam, daca suntem noi insine si ne bucuram de viata asa cum este ea, daca nu ne simtim coplesiti de responabilitate, daca avem incredere in copiii nostri si daca ii acceptam cu toata inima asa cum sunt. Copilul.ro: Daca am pornit gresit in relatia cu copiii nostri, putem schimba lucrurile, putem pune la loc, putem repara? Sau tot ceea ce facem este ireparabil? Speranta Farca: Doar cine nu are copii nu greseste fata de ei. Este invitabila greseala si chiar benefica. O mama care nu greseste este coplesitoare, este prea perfecta pentru orice copil . Ne oferim copiilor nostri asa cum suntem, cu bune si cu rele, cu istoria noastra, cu fericirile si nefericirile noastre: in viata nimic nu este perfect si este bine ca este asa. Ce putem face - insa - este sa nu persistam in greselile noastre, sa dorim sa le descoperim, sa ni le asumam si sa incercam sa reparam. Atunci si copiii nostri vor invata sa ierte si sa se lase iertati, sa repare la randul lor si sa nu dispere. Niciodata nu este prea tarziu pentru a ne vedea greselile, pentru a ni le recunoaste si a ni le repara. Experienta unei greseli recunoscute si indreptate este mai buna pentru relatia cu copiii decat o experienta fericita de la inceput. Copilul.ro: Ca parinti, cred ca incercam sa facem ce este mai bine pentru copiii nostri. Greselile vin poate tot din incercarea de a face prea bine si prea multe. Atat noi cat si copiii nostri. Cum putem stii ce vor copiii nostri cu adevarat, ce este potrivit pentru ei si ce fac numai pentru a ne face noua placere? Speranta Farca: Nu este nimic rau sa ne fie placut ceea ce facem pentru copiii nostri. Copiii simt ce ne implica bucurosi si refuza ceea ce facem din obligatie nu le trebuie sacrificiul nostru, lor le trebuie o viata fericita impreuna. Ar fi bine insa sa distingem intre nevoile copilului si dorintele lui . Uneori aceasta distinctie este dificil de descoperit, dar este foarte importanta. Nevoile copilului trebuie musai satisfacute, neconditionat si fara a cere nimic in schimb. Copilul are nevoie de hrana, odihna, educatie, viata sanatoasa, dar mai ales de libertate, siguranta si respect. Sunt nevoi cu care nu putem glumi. Dorintele insa nu trebuie implinite in niciun caz. Ele ii apartin copilului care si le implineste singur, si le amana, isi fantasmeaza o implinire, nu e treaba noastra, noi nu suntem Zana cea Buna. Dorintele implinite sunt coplesitoare, leaga nefiresc si se opun formarii independentei copilului. Ne putem imagina ca este perfect normal ca un copil sa-si doreasca luna de pe cer, dar daca i-am aduce-o, aceasta l-ar strivi pe el si ar distruge intreaga lume metaforic vorbind, asa se intimpla cu orice dorinta. Copilul.ro: Care crezi ca sunt instrumetele necesare in educatia copiilor nostri? La ce ar fi bine si la ce este obligatoriu sa apelam? Speranta Farca: Educatie inseamna pregatirea copilului pentru a fi liber. El nu este liber atata vreme cat nu poate sa anticipeze consecintele actelor sale. Prin urmare, rolul nostru ca parinti este de a-l ajuta sa vada care sunt consecintele firesti ale faptelor. Acele consecinte pe care si le poate asuma, le va experimenta pe propria-i piele, de la altele il vom opri noi bland, dar ferm, daca il pun in pericol pe el sau ii pun in pericol pe cei din jurul lui. Un copil trebuie crescut intru libertate cu ajutorul a patru parghii principale: iubirea, respectul, autoritatea blanda si adevarul, nimic nu ne poate face sa renuntam la acestea. Educatie nu inseamna in niciun caz conditionare, pacalire, recompensa sau pedeapsa, supunere sau obligare toate acestea sunt lanturi ale dresajului care ii leaga pe copii de noi si le obtureaza devenirea libera, independenta. Copilul.ro: Daca vorbim despre carti ca instrumente de educare, de crestere, de descoperire a sinelui, as vrea sa ne spui care a fost cartea ta preferata in copilarie si care este cartea preferata acum? Ce au schimbat ele in 20

felul tau de a vedea lumea, ce a fost si este diferit de la aceste carti incolo? Speranta Farca: Imi place imens sa citesc si mi-a placut mereu. Citind, ma simt stimulata pentru a face propriile mele descoperiri. Cand eram mica imi doream sa ma marit cu printul Frantei si sa am o biblioteca imensa cu toate cartile din lume, cu o gradina mare unde sa citesc toata ziua. Printul mi l-am gasit, mi-am incropit si-o biblioteca, dar timp pentru a citi nu am cat mi-as dori. In afara cartilor de specialitate pe care le studiez cu drag, revin mereu la clasicii domeniului meu , la Freud, Lacan, Winnicott. Citesc poezie si literatura care ma inspira in descoperirea unor noi intelegeri psihanalitice. Si aici simt nevoia revenirii la clasici: Eminescu, Slavici, Shakespeare, Dostoievski, Eschil, Sofocle, Euripide, Homer, Ovidiu citesc mereu din ei macar putin, caci de fiecare data mai descopar ceva nou. Cu fetele mele citesc mai mult. Nestiind sa cant, "Luceafarul" lui Eminescu a fost "cantecul de leagan" al fetelor mele. Ma las fascinata de enciclopediile de toate felurile, care exista acum pentru copii si care nu erau pe vremea mea, din care aflu odata cu ele o gramada de lucruri interesante. Citim povesti si poezii, iar autorii pentru copii imi par cei mai intelepti filosofi. Ma impresioneaza pana la lacrimi "Micul Print" (Exupery), "Fetita cu chibrituri" (Andersen), "Cu limba de moarte" (Otilia Cazimir) si ma amuza teribil Ion Creanga. Copilul.ro: Speranta, stiu ca pare ca revenim la inceputul discutiei noastre, dar as vrea sa ne spui care sunt cartile pe care le-ai scris si cui se adreseaza ele? Si cum ai pornit in a scrie aceste carti? Speranta Farca: Cartile sunt legate de mama mea si de copiii mei. Mamei ii placea mult sa scrie, ar fi fost o foarte buna scriitoare de romane si cred ca nici acum nu ar fi tarziu. Ea imi scria compunerile pentru scoala atat de frumos, dar atat de diferit de felul in care simteam eu. Dupa ce am trecut de faza inhibitiei, am inceput sa scriu eu asa cum simteam ignorand orice "comentariu", interpretare clasica sau idee critica celebra; nici pentru a lua examenele nu am mai recitat gandurile altora daca renuntasem eu la scrierea mamei, acum nu ma mai impresiona nimic! Apoi, cand am inceput sa-mi doresc tare mult sa aduc pe lume un copil, am inceput lucrul la doctorat si la prima mea carte. Aceasta stare de dorinta a durat vreo 6 ani deoarece initial nu ne puteam permite un copil in garsoniera in care locuiam, iar apoi nu mai venea el Din acest dor de copilul meu, pe care il asteptam, am scris prima mea carte "Cele patru varste ale eului. Cum devenim parinti aparuta la Editura Trei in 2003. Cartea urmatoare am inceput-o cand eram insarcinata cu cea de-a doua fetita si cand aveam nevoie sa gasesc multa sustinere in interiorul meu, pentru a face fata in acelasi timp unor solicitari mari venite din doua directii diferite (ale celor doua fete). Aceasta carte nu a putut fi publicata ca atare caci era prea voluminoasa, asa ca mijlocul ei - partea de dezvoltare a copilului - a constituit o carte: "Ce traieste copilul si ce simte mama lui", aparuta la Editura Trei in 2009. Restul, partea de sarcina, nastere, mediu, psihoterapie si educatie, a aparut ca o alta carte: "Cum intampinam copilul ca parinti, bunici, medici si educatori", aparuta la aceeasi editura in 2010. Acum, cand simt nevoia sa ma desprind de Institut, am scris o carte care insumeaza intreaga mea experienta de 18 ani de aici: un ghid pentru parintii cu copii de gradinita si pentru educatoare care se numeste "Gradinita mea favorita", care va aparea in cateva saptamani ca ebook pe iTunes. Am dedicat aceasta carte primului meu pacient cu care am lucrat in Gradinita Nr. 111, acum 17 ani. Imi place foarte mult de tot sa scriu. Zilnic scriu cate ceva, macar cateva ganduri. Asta imi creeaza o mare stare de liniste, de clarificare cu mine. Copilul.ro: Daca o mama are nevoie sa fie ajutata, daca nu gaseste raspunsuri si ar vrea sa stea de vorba cu tine, unde te poate gasi? Speranta Farca: Pe situl meu: http://speranta.farca.ro sau pur si simplu cu cautare dupa numele meu pe Google. Copilul.ro: Ce proiecte de viitor ai? Atat proiecte profesionale, dar si personale? Speranta Farca: Sa imi vad cartea "Gradinita mea favorita" publicata pe iTunes, apoi sa o public si pe Amazon. Este o carte ce sper sa fie de ajutor tuturor celor care vor sa creeze un mediu bun pentru copiii aflati la varsta prescolara. Acolo insa, este si un capitol care ne poate ajuta sa devenim mai buni comunicatori intre noi, adultii. Deja am inceput revizuirea, remodelarea si traducerea cartilor mele pentru mamici. Din fiecare capitol am facut o carte de sine statatoare. Prima deja a fost tradusa in engleza si sper sa apara ca ebook prin toamna. Am emotii pentru ca scrierile mele sunt impregnate de cultura romaneasca si sunt curioasa sa vad cum vor fi ele receptate de catre mamicile neromance. Altfel, nu vreau multe schimbari in viata mea, caci fetele mele au nevoie de un mediu stabil pentru a putea sa faca ele schimbari pentru propria devenire. Asa ca voi lucra in continuare cu un numar foarte mic de pacienti la cabinet, ca si pana acum. Poate ca voi renunta ori la Institut ori la facultate, caci am mai imbatranit si eu si simt nevoia de activitati mai putin diverse. 21

Pentru viitorul indepartat imi doresc sa am o casuta cu gradina in care sa cultiv tot felul. Sa stau de vorba cu sotul meu si sa citim, sa ne primim la joaca nepotii si sa scriu basme. Copilul.ro: In incheiere, Speranta, spune-ne ce dimensiuni ale copilariei crezi ca ar trebui sa pastram nealterate, indiferent de varsta la care am ajuns? Speranta Farca: E foarte greu sa fii copil, noi cochetam cu o idee idealizata de copilarie, dar daca chiar ar fi sa mai putem fii copii cu tot ce inseamna aceasta, atunci nu ne-am mai dori. De aceea, este si asa de greu sa fii mama, cresterea unui copil te trimite la devenirea copilului care ai fost si nu este usor deloc. Ar fi bine, insa, daca ne-am impaca profund cu copilul care am fost, cu parintii pe care i-am avut, cu experientele pe care le-am trait. Aceasta ne-ar ajuta sa-i intelegem mai bine pe copiii nostri, sa le fim alaturi si sa-i sprijinim la nevoie. Daca insa am putea pastra disponibilitatea pentru joc, transformata in capacitate creativa, si libertatea nevanduta pentru niciun risc sau beneficiu, atunci cred ca am crea baza unei lumi mai sanatoase pentru copiii nostri. Copilul.ro: Multumesc!

22