Initierea ii permite practicantului sa stabileasca 0 relatie privilegiata cu unul din personajele reprezentate pe lIlau<Jala. $i aici, aceasta comu?

iune ii permite fiintei care exista inca pe planul pasiunilor sa ~e pun~ la. ~llve!ul lumii Trezirii. Ma~I<Jala ar putea fi mteleasa ca 0 concretIzare a Idell de 111terpenetrare a diferitelor planuri de existenta, de coincidentia O?POs~tOl~ulll al carei principiu era enuntat, a~a cum am vazut, de cele mal man sutre mahayanice. Meditatia penniteca lIla~I<Jala sa fie ~'ecr~ata in s?ir~t,. s~ fie flicuta sa apara ~i sa dispara intr-un proces denllurglc care 11 ndlca pe adept la rangul unui Trezit.
"Realizai'ile" pSi/lO-cOlporale. Tantrismul constituie ~i 0 reabilitare a trupului in practica budista: ceea ce meditatia asupra lIla~I<Jala I.i permite spiritului, Ii permit compusului trup-spirit exercitiile fizice speclfice ezoterismului. Nu se poate infirma faptul ca Vehiculul de diamant nu a acordat un loc proeminent obtinerii unor puteri extraordinare. Aceasta ca~t.ar~, cel mai adesea condamnata ca atare in budism, a pus in valoare practici dlferite de cele ale altor curente. In meditatie, ea duce la exercitii de "contemplare a impurului", contemplare care ia drept obiect reprezentarea unui cadavru in descompullere, a;;a cum se petrece in Japollia, sau reducerea propriului trup la starea de schelet pentru a-I transmuta apoi i~l~'-:l11c.orp de aur nedegradabil, alaturi de tot universul, a;;a cum se practlca 111 Tibet ;;i in Mongolia, poate sub influenta ;;amanismului. . . Practicile sexuale care s-au dezvoltat in tanh'ism au flicut oblectul unel atentii deosebite in Occident. Ele sint paralele in curentele hinduiste ;;i budist~ ;;i fac parte dintr-un ans31n~lu de practici antinomice reze.rvate in principiu adeptilor de inalt nive!. Intelegerea texte lor care transmit a~est: practici nu este posibila decit prin talmacirea unui I:laestru: se. cons.ldera ca ele sint scrise intr-un "Iimbaj intentional" (uneon tradus: "hmbaJ cre. .. .. 64 puscular") care necesit:i decnptarea unul 1I1ltlat. . Intelpretarea difera in functie de ;;coala, in special vocabularul. sexual pune probleme delicate. Caci dadi termeni in aparenta filozofici pot fi luati in sens sexual, termenii sexuali, la rlndul lor, pot ascunde concepte reli'gioase superioare sau termeni liturgici: astfel termenul "gind despre Trezire" poate desenU1a samlnta virila, dar "femeia lasciva" va fi intelepciunea, iar "fecioara" un vas utilizat in anumite initieri.65 S-a remarcat adesea ca Invataturile tantrice extreme ("tantrismul miinii stingi"), raspindite m India 9i 'in Tibet, nu s-au transmis in China decit cu pretul unei cenzuri considerabile exercitate de catre literati. Noi vlastare ale acestor inva64 0 culegere de asemenea texte poate fi gasil1i in Per Kvaerne, All Anthology of Buddhist Talltric SOllgS, Bangkok, White Orchid Press, 1986. 65 Cf Alex Wayman, The Bliddhist Talltras - Light Oil Illdo-Tibetan Esotericislll. Londra, ROlltledge & Kegan Paul, 1973, p. 62.

taturi vor aparea insa in laponia, in unele mi~cari clandestine influentate printre altele de practicile daoiste. Afirmmd ca principiu fundamental al operarji sale conceptul de coemergenta (sa/wja) a fenomenalului ~i a realului, a integrarii traite a planurilor opuse, fliTa abolirea persoanei, ci mai degraba printr-o transfigurare a acesteia In slnul lui Buddha primordial, tanh'ismul a reintrodu's m budism o veritabiIa dimensiune panteista, chiar monoteista. Aceasta idee, care a fost dezvoltata de marele budolog japonez Nagao Gajin, este desigur u~or provocatoare, Insa cel putin ea arata cit de mult s-a indepartat vajraytinQ de budismul ateu alinceputurilor.

Istoria difuzarii budismului Marelui Vehicul In Asia orientala este extrem de complexa. Acest lung proces a mceput in China 0 data cu primul secol al erei cre;;tine ~i este indisoeiabil, la inceput, de propagarea Micului Vehicul, in timp ce Tibetul s-a convertit mcetul cu incetul, sub influenta directa a tantrismului, incepind de-abia cu secolul al VII-lea. Aeeste doua tari sint polii de raspindire a budismului in Extremul Orient ;;i in Asia superioara (micile regate din Turkestanul aChIaI, care a avut 0 mare imp ortanta istorica, ;;i-au vazut rolul disparind cu totul 0 data eu inaintarea islamului). Din China, budisnml a trecut in regiunile sinizate ca 0 componenta a civilizatiei chineze, mai degraba decit ca 0 religie independenta. Din Tibet, el a fost transmis in tinuturile mongole a caror cultura spirituala a ;;i Intemeiat-o, mail1te de a fi adoptat mai tirziu de mal1ciurieni. Cu toate acestea, situatia celor doua culturi este cu greu comparabila: cmd China a primit budismul, ea avea deja in spate 0 istorie de doua ori milenara ;;i 0 traditie religioasa ~i filozofica de 0 bogatie ce nu-~i gase;;te pereche decit in India 9i Grecia, iar noua religie a prim it din China poate tot atit de mult cit a dat. Despre Tibet se poate spune ca intr-un fel s-a nascut 0 data cu budismul; in epoca moderna nu dainuia acolo, in orice caz, l1ici 0 instihlpe politica sau religioasa care sa nu fi fost Intr-o oarecare masudi inspirata de budism. Sil1izindu-se, religia indiana a cunoscut 0 schimbare de perspectiva care a an' as dupa sine 0 relativizare a conceptelor sale fundamentale: ciclul na;;terilor ~i al mOl1ilor, chiar daca este in continuare acceptat, pierde mult din caraeterul tragic; el nu mai este in aceea~i masura raul de care te elibereaza practica, fapt care lasa cale libed unor conceptii mai imanente despre mlntuire.Se ~tie de asemenea ca valori intru totul chineze, precum pietatea filiala, s-au grefat pe bud ism. Aceste schimbari de perspectiva an-

treneaza profunde diferen~e In viziunea despre lume pe care 0 dezvaluie budismul chinez. Nu '10m sublinia aici decit una singura. Este vorba de 0 metoda hermeneutica comuna, ca principiu, Inva~a~ilor budi~ti din India ~i China: daca un text canonic pare a contrazice un altul sau un adevar universal recunoscut In budism, precum absen~a Eului, impem1anen~a sau vacuitatea, aceasta Inseamna ca sensul acestui text trebuie reinterpretat (neyiirtha), pentru a-I pune in annonie cu Inva~aturile al caror sens este sigur (nitiirtha). Astfel, atunci cind Mahaparinirvii~la-siltra pare a afirma In Inva~aturile sale existen~a unui Permanent, a unei Fericiri, a unui Eu ~i a unei Puriili~i supreme, trebuie In~eles, potrivit exege~ilor tradi~ionali~ti pentm care ace~ti teoneni slnt incompatibili cu doctrina stricili, ca avem de-a face cu olnva~atura adaptata unor discipoli inca foarte marca~i de substan~ialismul brahmanic, dar In nici un caz cu 0 doctrina definitiva. Exegeza chineza recunoa~te ~i ea aceasta dubla categorie, folosind cu u~urin~a tennenii de sens "circumstantial" (qllan) ~i sens "real" (shi), Or, chiar aceste Inv5taturi din Mahaparinirva~1a-sl]tra slnt considerate reale de catre marele exeget Zhanran (secolul al VIII-lea), care, In al sau Scalpel de diamant, se serve~te de aceasta sutdi pentm a demonstra prezen~a reala a naturii de buddha plna ~i in inanimatul vegetal ~i mineral; aceasta interpretare este sus~inuta, de traducerea chineza a Siltrei Florii de LotllS, Inu'-un pasaj tara par'alela exacta in originalul sanscrit, care proslave~te "realitatea lucrurilor" in dimensiunea lor absoluta, Aceasta teorie ar fi cu siguran~a inacceptabila In budismul indian ~i tara Indoiala ~i In eel tibetan, Insa ea a putut fi adoptata In largi straturi ale lumii sinizate; ceea ce era "sens de interpretat" pentru indieni devine deci, dimpou'iva, "sens real" pentru chinezi, Intr-o oarecare masura, aceste divergen~e pot fi urmarite plna la cele doua mari tradi~ii filozofice ale mahiiyanei, madhyamaka sau "calea de mijloc" ~i yogiiciira sau "practica yoga". Aceasta din urma, care a dominat in China, a influen~at chiar ~i ~colile care se revendicau din prima.66 Par'e deci oricum mai corect sa vorbim de evolu~ii proprii gindirii chineze, Pentru a pricepe ceea ce distinge budismul indian ~i cel ehinez, este mai In~elept, In limita acestor pagini, sa ne marginim sa evocam doua mari tradi~ii mahayanice extraindiene: acestea slnt Inca vii, au ~i un viitor, fiind In acela~i timp putemic Inradacinate intr-o tradi~ie nelntrerupili.

BudiS1J1ul in Japonia
De la transmiterea sa din China, prin intermediul Coreei, catre mijlocul secolului al VI-lea ~i plna la valul, destul de scmi ~i de restrlns In fond, de
66 Mai ales ~coala Tiantai, c1'ireia ii apaI1inea Zhanran ~i care II includea pe Nagarjuna, murele maesrm al tradi\iei madhyamaka, in Iinia patriarhilor silL

represiuni inspirate de na~ionalism pe care a trebuit sa il supOlie In jurul anilor 1870, la Inceputul modemizarii ~arii, budismul japonez cunoa~te 0 remarcabila continuitate care nu se poate regasi in ~arile sale de origine. In China, Intr-adevar, eonflictele eu puterea imperiala ~i eu cele doua sisteme autohtone, confucianismul ~i daoismul, au provocat In patru rlnduri, Intre secolele al V -lea ~i al X-lea, persecu~ii masive (cea de-a treia, cea de la mijlocul secolului al IX-lea, a avut consecin~e durabile prin faptul ea a tulburat faza "c1asica" Tang care t110delase budiSl11ul japonez), Pe de alta paIie, cind dinastia Ming, 0 dinastie pur chineza, i-a urmat, In secolul al XIV-lea, dinastiei l110ngole (Yuan) care cucerise ~i dominase China din secolul al XIII-lea plna In secolul al XIV-lea ~i penu'u care budismul - "lal11aismul" de origine tibetana ~i nonchineza - era religia oficiala, reactia nationalista car'e s-a produs atunci, Intemeiata pe repunerea In vigoare a confucianisl11ului, a fost nefasta pentru ansamblul budismului timp de mai multe secole. Tot astfel, In Coreea, care suferise domina~ia 1110ngoUi,Intel11eierea dinastiei Yi (1392-1910) a dus ~i la instaurarea confucianismului ca doctrina de stat, cu 0 severa represiune a budismului, Budismulnu a fost restaurat aici decit prin mijlocirea eolonizarii japoneze de la Inceputul acestui seeol. La fel ea In cazul cre~tinisl11ului In til11pul 1110demizarii din epoea Meiji, dar' Intr-o mai mica l11asura, budismul a fost repede adoptat In Japonia, In ciuda opozitiei eltOlva fal11ilii u'aditionaliste, Intrucit se credea ca nu poate fi disociat de superioritatea culturala chineza, Marea perioada de introducere sistematica a ~colilor ~i a sectelor chineze coincide cu epoca "legatii1or In China", acele ambasade diplomatice ~i culturale pe care cluiea japoneza Ie trimitea pe continent pentru a aduce de acolo tot ce era apreciat ea util progresului cultural. Dupa 1110miea, In 622, a printtdui Shotoku, format ca budist de catre calugarii coreeni, datele impOliante ale acestei istorii se Inseriu aproape In intregime In limitele dinastiei Tang (618-907), Unul din punctele eulminante ale budismului In Japonia este consU'uetia marelui Buddha din templul Todai-ji de la Nara, in 751, In chiar templul unde s-a stabilit la putina 'Ire me dupa aceea calugalUl Ganjin, venit din China pentru a-i hirotonisi pe monahii japonezi dupa regulile monastice, Un altul este calatoria din 804-805 a celor doi monahi, Saicho ~i Kukai, care au ad us de pe continent unul, dbcu-inele ~colii Tiantai (Tendai), ~i celalalt, ezoterismul, doua eurente ce au modelat In profunzime viata spirituala din secolele urmatoare. In secolul al X-lea, dupa intreruperea aetivitatii legatiilor provocata de dezordinile care au marcat sfir~itul dinastiei Tang, 'led em aparind personalitati japoneze care anun~a faza dezvoltarilor inteme; printre aceste personalitati se numara ~i marele Genshin, care era versat in logica ~i in scolastica Tendai l,)icare a pus in scrierile sale bazele mi~carii pietiste a Pamlntului Pur.

BUDISMUL

Vedem astfel schitindu-se 0 mi~care dubUi, 0 perioada de impolt de pe continent urmata de 0 perioada de asimilare ~i de transformare. Acest principiu de altel11antase regase~te, cu unele variante, in timpul altor doua mari epoci ale istoriei religioase japoneze: secolul al XIII-lea este perioada marilor mi~cari novatoare ~i reformatoare, 0 data cu radicalizarea doctrinelor Pamlntului Pur (realizata de catre Shinran) ~i absolutizarea credintei In Sutra Florii de Lotus (proslavita de catre Nichiren); acest secol asista de asemenea la importarea din China, datorata unor calugari japonezi, a doctrinelor zen, care vor da un nou impuls budismului japonez: Eisai a adus zenul denumit Rinzai, iar discipolul sau, Dogen, zenul Soto. Ultimul mare val a fost provocat de rastul11area dinastiei Ming ~i preluarea puterii de catre manciurieni, in secolul al XVII-lea. Atunci monahii chinezi care fugeau din calea tulburarilor au adus in Japonia ultimele tendinte ale artei zen ~i practicile viitoarei ~coli Obaku, cea de-a treia ramura de zen. Aceasta altel11anta a fazelor de impOlt ~i de asimilare i-a pelmis budismului japonez sa pastreze 0 anumita distanta fata de originile sale chineze ~i sa faca 0 triere a doctrinelor ce radiau de pe continent. Fenomenul nu este propriu budismului; s-ar putea face aceea~i remarca despre literatura ~i filozofie, despre arta ~i ~tiinte. Cele doua feluri de budism, cel chinez ~i cel japonez, sint deci departe de a se suprapune exact, Insa evolutia continua pe care a cunoscut-o budismul japonez face din el un fel de "model izare" a budismului chinez. Sa Incercam sa-i distirtgem trasaturile majore. In primul rind, limba este comuna in cele doua tari: .ca ~i coreenii ~i vietnamezii, ~i spre deosebire de tibetani, japonezii au adoptat limba chineza in religie, ca ~i In alte domenii: ei citesc deci acelea~i texte, chiar daca intelegerea acestora poate sa difere; inovatiile pot fi astfel transmise ~i apreciate imediat. Apoi, japonezii au preluat cu fidelitate ~colile chineze. Dar daca acestea erau entitati fluide, care au sfir~it de altminteri prirt a fuziona de-a lungul timpului, japonezii au avut 0 tendinta marcata de a fixa diferentele. Schimbarile doctrinare erau marcate prin aparitia unor noi vlastare ~i, chiar daca nu provocau aparitia unei noi ~coli, ele duceau totu~i la na~terea unei ramuri sau a unei subramuri distincte. lstoriografiei budiste japoneze i-a placut sa enumere ~colile ~i sa prezinte diferentele doctrinare In expuneri sistematice care au avut ca rezultat ~i 0 rafinare a metodelor de critica istorica.
Marile Foli.

Printre ~colile vechi ~i descendentii lor modemi, se pot distirtge mai Intli marile traditii scolastice: i;>coala intemeiata pe Sutra Ornamentatiei Florale (Kegon-shG), al carei centru este la Todai-ji dirt Nara, i;>i~coala Marcilor dharl/lei (Hosso-shG), care perpetueaza Invatatura yogtidira in Kofuku-ji ~i Yakushi-ji din Nara. Chiar daca aceste i;>coli ra-

a Iasat 0 culegere de koan) - au inceput 0 colaborare in domeniul cerceHirii care este foarte incuraJatoare. Luind in consideratie numaml de camine care tin de minastirile afiliate zenului ~colile zen reunite ar constitui cel mai ~ast dint:re curentele budiste din J~ponia; exista aici un paradox pentm o traditie adesea prezentata ca elitista. Mi~carile ~colilor Pamintului Pur, considerate ca populare prin excelenta si mai ales secta J5do-shinshli fondata de Shiman, au fost cele care, la s'fi~~itul secolului al XIX-lea, au inteles cel mai repede necesitatea unei modemizari radicale, poate din pricina unei traditii reformatoare ce nu poate fi negata. De secole, ele aveau, alaturi de secta Nichiren, 0 baza foarte larga in comunitatile mrale ~i in mediile urbane burgheze. Ele au implantat in con~tiinte atitudini care astazi sint acceptate de la sine in J~ponia desi in bud ism luat in ansamblul sau aceste atitudini sint in realttate C~Ito'tul particuI~e. Cea mai spectacuI~asa este casatoria monahilor (calugaritele sint celibatare); ea se regase~te in toate curentele, chiar ~i in cele mai vechi ~coli, ceea ce iti permite sa fii dllugar din tata in fiu, iar templul sa fie transmis ca patrimoniu. Numai un numar infim de credincio~i intra in aceste ordine calugare~ti din exterio . Veritabila innoire are loc in miscarile laice cu toate ca si acolo se observa 0 tendinta clara de transmite:e a autorit~tii in cadml' familiei. Aceasta favorizea~a desigur multiplicarea sectelor: caci pentru a avea 0 filiatie independenta trebuie intemeiata 0 noua secta. Faptul ca budismul nu a avut niciodata puterea politica in Japonia I-a pus poate la adapost de persecutii. Acest lucru, precum ~i permanenta ~intoismului in domeniul religios, la fel ca cea a confucianisn1Ului in politica, au contribuit la a-i conferi budismului un loc mai discret, la prima vedere, decit in tarile in care a fost religie de stat, fie in regatele Asiei de Sud-Est, fie ll~ Tibet. Dar aparentele sint lll~elatoare; comparatia dintre limbile chineza ~I japoneza arata de exemplu ca aceasta c~inurma a consel-vat un numar de termeni ~i expresii de origine budista cu mult mai mare decit chineza, in care exista 0 granita mai neta intre ceea ce este budist ~i ceea ce nu este. Tot astfel, sensibilitatea japoneza este atit de impregnata de concep.tele budiste - impermanenta, vacuitatea, nonexistenta, karma, legea retnbutiei etc. - incit ele nu se pot disocia mai mult decit cre~tinismul de mentalitatea europeana. In orice clipa, acest bud ism al adincurilor poate reveni la suprafata intr-o maniera neprevazuta: este lucmlla care asistam in acest moment 0 data cu nea~teptata yoga a artei budiste care se rasplllde~te de citeva luni printre tinerii japonezi.

Budismul

in Tibet

budismul sa fi fost transmis sub 0 dubla egida, conferita de sotii1e, nepaleza ~i chineza, ale regelui Srong-btsan-sgam-po (secolul al VII-lea), fiecare dintre acestea instaurind in capitala regala cultul budist, a~a cum era acesta practicat in patria ei. Aceasta dubla transmitere nu a intirziat sa duca la o confruntare al carei punct culminant a fost disputa organizata intre un calugar chinez ~i unul indian.67 Prim41 apara practicarea "treptata" a budismului indian, in timp ce al dpilea sustinea teza "sllbitista" a chan-uilli (zenlilui) chinez. Documentele Slllt atit de contradictorii incH nu se ~tie exact cine a avut ci~tig de callza. Este insa sigur ca, incetul cu incetlll, traditia indiana a invins-o pe cea chineza ~i ca raporturile constante intre monahii subcontinentului ~i discipolii lor tibetani au favorizat ocultarea budismului chinez. Dincolo de aceasta indianizare profunda, se regasesc uneori in Tibet invataturi specifice ~i practici care pot fi llrmarite pina la originale chineze, tara a mai vorbi de numeroase texte care sint traduceri din limba chineza. Este adevarat ca raporturile politice framintate dintre cele doua tari la inceput in favoarea Tibetllilli (in secolele al VII-lea ~i al VIII-lea 0 parte considerabila a Chinei se afla sub dominatia Tibetului), dar 0 data cu dinastia mongola aproape constant in detrimentlll sau, mai ales dupa dramatica ocupatie chineza din 1951 - nu sint deloc propice unui studiu obiectiv al acestor influente. Acesta nu este insa un motiv pentm a Ie trece sub tacere. Ni se pare chiar ca ele nu fac decit sa dea 0 ~i mai mare valoare experientei religioase un ice a poporului tibetan. Aceasta translatio a budismului in Tibet este de asemenea 0 fapta de vitejie lingvistica exceptionala. Pe cind statele sinizate se mliitumisera la inceput sa adopte ca atare limba chineza scrisa ~i pastrasera apoi 0 parte impOltanta a vocabulamlui lor impnnTIlitat din chineza, tibetanii, de la inceput, au hotmit sa traduca sistematic in limba lor slitrele indiene ~i sa echivaleze prin termeni pur tibetani lexicul infinit de complex al filozofiei de expresie sanscrita. Este yorba practic de 0 creatie ex nihilo. Incepind cu secolul al IX-lea, 0 comisie de invatati tibetani ~i indieni a stabilit astfel 0 lista de echivalente care trebuiau utilizate sistematic in traduceri (aceasta lista, revizuita de mai multe ori, a fost, incepllld cu secolul al XIX-lea, un pretios instrument de lucru al speciali~tilor modemi in budism). Punctul culminant al acestei activitati a fost compilarea, incheiata in secolul al XIV-lea, a dublului COlpUS bKa'- 'gyur ~i bsTan- 'gyur: primul reunea sutrele, iar cel de-al doilea comentariile ~i tratatele savantilor indieni, totul reprezentind mai mult de trei sute de volume xilografiate, larg difuzate in toate templele ~i minastirile din Tibet ~i din Mongolia. Dintr-o
67

Era normal ca Tibetul , situat Intre India si influen" China sa primeasca ta acestor doua civilizatii inca de la inceputul istoriei sale. Traditia vrea ca

Aceasta a avut lac in secalul al VIII-lea la minastirea bSam-yas, prima intemeiata in

Tibet.

RELIGIILE

LUMII

limba care in aparenta nu mai fusese fixata in scri~, a carei scriere de~a~ia fusese impoltata din India, generatii de traducaton68 au facut un subtIl. mstrument, potrivit pentru cele mai inalte speculatii logice ~i metafizlc~, care a devenit la rindul sau limba nobila a Asiei superioare pina la marglnile Siberiei. Istoria budismului tibetan este insa departe de a fi atit de calma ca in Japonia. La mai putin de un secol ~i jumatate dupa recunoa~terea budismului ca religie de stat, in 799, ultimul rege tibetan, gLang-dar-ma, a declan~at 0 violenta persecutie impotriva acestuia, ill mare. parte pr?vo~ata de abuzurile bigote ale prea piosului sau predecesor. Asasmarea pngomtorului de catre un calugar, in 842, a marcat atH SIlr~itul monarhiei tibetane, cit ~i inceputul unei lungi perioade intelmediare. Budismul "prin~ei transmiteri" despre care se spunea ca dateaza din vremea calugarilor Si:'intarak~ita ~i Padmasambhava, a fost apoi cuprins de haos, p~15 ci~d i~l seco.I~1 al Xl-lea un alt monah indian, Atisa, a venit sa restabdeasca lurotonlSlrea regulata ~i 0 traditie recunoscuta de invatatura: aceasta "a doua transmitere" nu a mai fost intrerupUi pina in secolul nostru. Pina la Dalai-Lama, in secolul al XVII-lea, nu a mai existat 0 putere politica cent:raIa in Tibet. Dalai-Lama reprezenta el insu~i 0 autori.tate esentialmente spirituala, autoritatea temporala ~~nd cel mm ades~a ~SlgUrata de 0 putere exterioara, incepind cu mongolll, care au fost pnmll care i-au dat lui Dalai-Lama acest titlu in limba lor. lnainte, minastirea Sa-skya se prevalase de patronajul dinastiei m.ong~le Y.ua~ ~ent~u .. a-~~ ~I~ti~de autoritatea, muIt contestata, asupra celel mal man partl a tarll. Alcl 1~1 au originea raporturile conflictuale ~i ambigue .in:ret.~ute .de Tib~t cu m~ngolii, cu China dinastiei Ming ~i cu manClllnenll, tot I socotmdu-se mdreptatiti sa-i acorde protectia lor politic5in cadl:u.1unui raport.in~re patrOl~ laic ~i maestru spiritual; in schimb, maestrul spmtual benefiCia m acela~1 timp de 0 delegare a puterii politice. . . Spre deosebire de Japonia, cele trei doctI:ine, bu~ismul~ confuclamsm~1 ~i ~intoismul s-au aflat rar in conflict deschls. Budlsmul tIbetan a.v~a, prm religia Bon, un rival direct eu acelea~i nazuinte universaliste. ReIIg13 ~on, care era adesea calificata aItadata drept religie autohtona, este in reahtate, in forma pe ear~ a luat-o in Evul Mediu, un sistem de credinte probabil originare in parte din Iran ~i din diverse regiuni ale Indiei? amestecate ~u veehea religie tibetana, dar fomie putemic remodelate sub mfluenta budlsmului.69 Practicantii de Bon au ~i ei minastiri, iar invataturile lor sint strinse ill cOlpusuri stabilite pe modelul eanonului budist. Persecutiile pe care
68 Lo-tsa-ba. Tibetul reprezinta lara indoiaHi cultura in care tradudiIorul se bucura de staturul intelectual cel mai reprezentativ. . . 69 Alit de mult inci't lmii au vrut sa vada in ea rezultatlllllnlli prim import al budlsmllllli inainte de transmiterea sa istoridi.

au trebuit sa Ie suporte sub monarhie l?iindepaliarea lor de puterea temporala au tacut ca practicantii Bon sa dimina mai ales ill regiunile periferiee ale lumii tibetane l?i sa nu se considere legati prio aceleal?i illdatoriri de fidelitate ca ~i credincio~ii budil?ti. Budismul tibetan este l?i el divizat in numeroase l?coli l?i secte care pot fi c1asificate in trei gJupe: cele vechi (rNying-ma-pa), ale caror origini merg pilla la prima transmitere, cele noi (gSar-ma-pa), care se revendica din Atisa, l?i, vlastar al acestora din umla, dGelus-pa, aparute in urma reformei lui Tsong-kha-pa (1357-1419). Din aceasta ~coala reformaUi provine linia de Dalai-Lama, care, cu sprijinul diferitelor puteri, vor exercita in Tibet 0 suveranitate de un tip foarte special. Suprematia temporala a aeestei ~coli, care este cunoscuta ill Occident sub denumirea de "Bonetele galbene", nu trebuie sa mascheze profunda eomunitate de credinta ce 0 une~te cu celelalte secte. Budismul care s-a propagat din India ill Tibet intr-o epoca relativ tirzie este fomte marcat de tantrism. Tsong-kha-pa nu a ineercat sa-I elimine prin reforma sa; el a dorit in mod esential sa-i aduca tantrismului caracterul regulat al disciplinei monastice ~i sa faca din accesul la tantra 0 etapa superioara a studiului, care trebuie sa fie pregatita cu multa grija printr-o propedeutica intemeiata pe logica l?ipe dogmatidi. Se ~tie ca unul dintre cei mai venerati Dalai-Lama, "AI Cincilea cel Mare", in secolul al XVII-lea, studiase in profunzime traditiile mying-ma-pa; succesorul sau, al carui compOliament scandalos a dus la asasioarea sa ill 1706, a fost considerat, nu numai de popor, dar l?ide catre calugarii eminenti, a fi un practicant al misterelor tantrice, pe potriva vechilor modele. Dincolo de diferentele sectare, budismul tibetan prezinta un numar de trasaturi originale care 11diferentiaza de alte domenii ale Mm'e!ui Vehieul, ehiar daca apar, in mai midi masura, l?i in acestea. Pe plan doctrinal', de exemplu, ~i poate din pricina unui anume substantial ism la care duce tantrismul, sintem frapati de irnpOltanta rolului luminii, intrucit 0 regasim atit in Bon, cit ~i ill invatJ'iturile "Marii Impliniri" (rDzogs-chen); acest aspect distinge net "Marea Implinire" de chan chinez, caruia ii datoreaza tara indoiala 0 parte a originilor sale. Exista aici simultan 0 teorie ~i 0 mistica a luminii, care este uneori identificata cu spiritul eliberat, illsa nici una dintre ele nu este atit de dezvoItaUi nici in India ~i nici in China. Trebuie de asemenea mentionata remarcabila yoga pe care au cunoscut-o in Tibet textele socotite ascunse in perioadele mai vechi ("comoriIe", gter-ma) ~i redescoperite de catre ,,revelatori" (gter-ston), care treceau drept sfinti sau ~arlatani70, in sectele Bon-po l?i rNying-ma-pa, dar care
70 Cf lucrarilor lui Michel Arris, printre care Hidden Treasures and Secret Lives, Simla-Delhi, Indian Institute of Advanced Studies, 1988.

erau venerati de populatie in ansamblul ei. In sfiqit, de~i gasim forme invecinate ~i in China ~i in Japonia, Tibetul este locul in care s-a dezvoltat mai ales, intr-o maniera unica in Extremul Orient, genu 1 de autobiografie spirituaIa care nu exista deloc in India ~i care atrage din ce in ce mai mult publicul ~i cercetatorii. Budismul a fost reintrodus la mongoli in secolul al XVII-lea esentialmente in forma dGe-lugs-pa: traducerea in limba mongoIa a corpusurilor bKa'- 'gYlir ~i bsTan- 'gYlir a fast terminata in secolul urmator. Aceasta realizare, care a atras chiar atentia marelui istoric al ~tiintelor, Sarton, a intemeiat noua limba literara. Diferitele regiuni in care traiau mongolii au fost impinzite de minastiri care au devenit centre de studiu, nu numai religioase, ci ~i medicale. Prin kalmuci, cei mai vestici dintre mango Ii, budismul s-a propagat foarte departe catre apus, pina la malul Marii Caspice, care a marcat astfel limita inaintarii lui Buddha catre Apus inainte de epoca contemporana.

Perspective
Daca sfir~itul celui de-al doilea razboi mondial anunta pentru budismul japonez 0 era de libertate noua, nu acela~i lucru era adevarat ~i pentm continent. Budismul mongol, plasat in orbita sovietica, fusese deja nimicit in anii '20, la capatul un or masacre de 0 violerita nemaiintilnita ~i despre care s-a aflat foarte putin in Occident (de citeva luni se anunta regulat descoperirea un or gropi comune continind fiecare corpurile a mii de calugari executati). Budismul in Tibet ~i in China a fost victima politicii de represiune care a urmat luarii puterii de catre comuni~ti, iar persecutiile au atins grade paroxistice in timpul Revolutiei Culturale, in vreme ce regimul din Coreea de Nord proclama reu~ita actiunii sale de eradicare completa a religiei. La inceputul anilor '70, numero~i erau cei care credeau ca istoria budismului in cea mai mare parte a continentului era incheiata. Desta~urarea ulterioara a evenimentelor a aratat ca lucrurile nu stateau a~a. 0 data cu revirimentulliberal al anilor '80, China a tacut mari eforturi pentm a repara intr-o oarecare masura erorile ~i crimele savir~ite in Tibet, restaurind 0 buna parte din minastirile devastate de Revolutia Culturala. Ea este insa departe de a fi restabilit increderea, iar ceea ce a tacut ramine tara indoiala ireparabil. Este interesant insa de vazut cum China incearca acum sa reia cu budismul tibetan legaturile traditionale capelan-donator care functionasera atit de bine altadata.71 Calugarii se intorc cu sutele la minastiri,care rasuna acum de ecourile disputelor traditionale cu privire la dogma, ~i primesc un salariu oficial; se publica numeroase opere budiste, printre care ~i operele lui Tsong-kha-pa. Totu~i problema relatiilor cu Da-

lai-Lama, pe care brutalitatea politicii chineze I-a transformat in ~ef incontestabil al poporului tibetan, este departe de a fi rezolvata. Prabu~irea regimului sovietic deschide noi perspective budismului mongol, despre care se credea ca a disparut pentru totdeauna. La buriati, de exemplu, ale carol' patmzeci ~i ~apte de minastiri fusesera distmse intre 1927 ~i 1928, s-au reconstruit douasprezece, intre 1990 ~i 1992, iar DalaiLama a venit sa asiste la jubileul organizat in 1992 la Ulan-Ude.72 Budismul este de asemenea in plina rena~tere in Mongolia exteriaara. A~a cum am vazut, traditia religioasa tibetano-mongola intretine cu politica legaturi mai strinse decit in Japonia ~i este un lucru sigur ca revirimentul budismuIlli va avea consecinte politice care VOl'implica ~i China. Se vorbe~te in prezent de a-I reinstaura la minastirea Gandan din Ulan-Bator pe Lama reincamat, care a fost timp de secole ~eful bisericii mongole ~i a carui autoritate 0 depa~ea pentm popoml sau pe cea a lui Dalai-Lama. In China asistam la crearea de institute de studii budiste unde sint formati caillgari, iar practicile populare precum pelerinajele s-au reluat intr-o maniera impresionanta; ele sint de altminteri inspirate adesea de aceea~i cautare a profiturilor lume~ti sau a puterilor magice pe care 0 regasim de-a lllngul intregii istorii. Se publica din ce in ce mai multe carti de emditie ~i de vulgarizare, tara a mai pomeni tratatele de arta ~i de arheologie unde religiei indiene i se reda locul sau corect in dezvoltarea artei chineze. Numaml sporit de contacte dintre calugarii chinezi ~i japonezi preveste~te de asemenea 0 propagare a dharmei in sens invers, a~a cum se produsese deja in deceniile de la inceputul acestui secol. Este totu~i inca prea devreme pentru a estima prime Ie rezultate ale acestui fenomen.

ADIKARAM, E. W., Early History of Buddhism in Ceylon, Colombo, 1953. ARRIS, M., Hidden Treasures and Secret Lives, Simla-Delhi, Indian Institute of Advanced Studies, 1988. ARONSON, H. B., Love and Sympathy of Theravtida Buddhism, Delhi, 1980. BAREAU, A., Le Bouddhisme indien, vol. III din Religions de /'Inde, Paris, Payot, 1966. ---, "La position du bouddhisme ancien devant la these de I'origine de I'univers et de la Creation du monde par Dieu", In Studia Missionalia, Roma, 1969, vol. XVII, pp. 75-85. BAREAU, A., GOMBRICH, R., The World of Buddhism , Londra, 1984. ---, Buddhismus: Staat Gesellschafl in den Liindern des Theraviida Buddhism us, Frankfurt ~i Berlin, 1966, vol. 1. BHARATI, A., TIle Tantric Tradition, New York, Anchor Books, 1970.
72 Cf. N.L. Zhukovskaya, "Buddhism Asian Survey, 11,2 iunie 1992.

and Buryat Cultural Ressurection",

Central