Walt Whitman -- Cntec de drumul mare (fragment)

Pe jos, cu inima uoar, iau drumul mare,

Sntos i slobod - lumea mi-e deschis,
Drumeagul de pmnt bttorit e lung dinainte-mi i duce unde vreau.

De acum nu-mi mai chem norocul, eu nsumi norocul mi-l fac,

De acum nainte nici nu m mai plng, nici nu mai amn, de nimic nu mai am trebuin,
M-am sturat pn-n gt de cei patru perei, i de cri, de crcotaele critici,
Puternic i voios ies n drumul mare.

Pmntul acesta mi-ajunge,

Nu doresc constelaiile mai aproape, nu in s le-ating,
tiu c stau bine i ele acolo unde se afl,
tiu c i ele-s de ajuns pentru cte le au.

(Dar i aici vreau s trag dup mine povara-mi cea veche i drag,
Da, pe brbai i pe femeile lumii cu mine-am s-i port oriiunde m-a duce,
Jur c nu pot fr ei,
Sunt prea plin de ei i-i doresc i pe ei plini de mine.)

(...)

Walt Whitman
1881