Vechii greci nu aveau zei ai prieteniei, dei aveau cultul prieteniei. Cum s -ar putea explica asta?

Zeii i zeiele sunt plini de capricii, geloi, impulsivi, mnioi, i abandoneaz protejaii, lovesc, i folosesc pe oameni n propriul interes, i nal i i coboar dup bunul plac. Nu te poi ncrede n ei, nu te poi bizui pe ajutorul lor, chiar cnd sunt de partea ta. Dac n vechiul cer grecesc prietenia nu are un zeu, asta se ntmpl pentru c ea este deasupra capriciilor i mniilor, desupra dorinelor hulpave, a rsplii i a rzbunrii. Nu exist un zeu al prieteniei pentru c zeii nu sunt destul de senini ca s -o patroneze, nu se ridic la nlimea ei. Dintre cele trei feluri de prietenie pe care le numete Aristotel prietenia din necesitate, cea din plcere i cea perfect, a oamenilor [...] care-i doresc unul altuia binele, numai cea din urm merit numele de prietenie i rezist. S doreti binele pentru altcineva nseamn, n acest din urm caz, s -l doreti, totodat, pentru tine. * Pe msur ce nisipul se adun n cupa de jos, ntoars spre pmnt, a clepsidrei vieii, i omul nu mai ateapt nimic de la tumultul mictor din cupa ei superioar, prietenia preuiete mai mult dect dragostea. Prietenia e refugiu, e odihn, dragostea e cmp de lupt. (De altfel unica ans a dragostei care s-ar dori salvat ar fi s se transforme n prietenie i s ias de sub capriciile Afroditei i ale invidiei zeilor.) Prietenia nu te face s suferi. Dac te face s suferi, nu e prietenie. Prietenia nu exist fr reciprocitate i fr egalitate, indiferent de valoarea, vrsta, sexul sau calitile fiecruia dintre prieteni. n momentul n care unul se simte deasupra celuilalt nu mai exist prietenie.