II. MEIOZA (din gr.

meion mai mic ) reprezinta diviziunea indirecta a celulelor li niei germinale (2n) prin care se formeaza celulele sexuale (gameti) haploizi (n) . Deci este diviziunea prin care celulele-fiice primesc jumatate din garnitura d e cromozomi a celulei-mama. Meioza a fost descoperita de E. van Beneden n 1883 la Parascaris equorum. Consta in doua diviziuni succesive deosebite: diviziunea (etapa) reductionala (sau primara, heterotipica, meioza I); diviziunea (etapa) ecvationala (sau secundara, homotipica, meioza II). Ca rezultat al primei diviziuni, dintr-o celula diploida (2n=4c) se obtin doua c elule haploide (n=2c). A doua diviziune este echivalenta celei mitotice, si din cele doua celule haploide se obtin 4 celule, tot haploide = gameti (n=c). Meioza este precedata de interfaza, n care are loc replicarea moleculelor de ADN (4c). ntre diviziunea I si II poate exista o perioada de trecere interchineza dar fara sinteza suplimentara de ADN. Fiecare diviziune este formata din 4 faze succesive (profaza, metafaza, anafaza, telofaza) cu trasaturile lor specifice. Meioza poate dura zile, luni sau ani, iar profaza I dureaza 90% din intrega meio za II. MEIOZA I Profaza I parcurge cinci stadii succesive: leptoten, zigoten, pachiten, diploten , diachineza. Leptoten (din gr. leptos fin, subtire; teino a ntinde) Se evidentiaza cromozomii subtiri, bicromatidici (formati din 2 cromatide). Ei se mpletesc ntr-o retea numita spirem. Au capetele atasate de anvelopa nucleara prin placi de atasare. Zigoten (din gr. zigon cuplu) Are loc mperecherea (sinapsa conjugarea cromozomilor omologi (unul matern si unul patern) pe axul longitudinal cu ajutorul complexului sinaptinemal. Perechile de cromozomi omologi formeaza bivalentii descoperiti de T. H. Montgome ry (1901) si W.S. Sutton (1902). Conjugarea cromozomilor are loc treptat dinspre capete spre centromer si se inch ide asemenea unui fermoar. n acest caz, locii omologi corespund si se produce ali nierea perfecta a genelor. Daca cei doi cromozomi din bivalent nu sunt identici, conjugarea are loc doar ntr e portiunile omoloage. Complexul sinaptinemal (sinaptonul) este o structura axiala tripartita cu o gros ime de 120-240 nm: un element central situat de-a lungul celor doi cromozomi omologi conjugati; doua elemente laterale, cte unul pentru fiecare cromozom omolog; Pachiten (din gr. pachys gros) Are loc condensarea si spiralizarea cromozomilor. Cei doi cromozomi omologi formeaza o structura tetracromatidica, numita tetrada. ntre cromatidele omoloage nesurori se evidentiaza punctele de contact (chiasmele) , considerate drept expresie citologica a crossing-overului. Crossing-overul reprezinta schimbul de segmente dintre cromatidele nesurori ale cromozomilor omologi si asigura recombinarea genetica. Diploten (din gr. diploos dublu) Are loc clivajul cromozomilor pe toata lungimea lor si respingerea cromatidelor cromozomilor omologi. Acest proces ncepe n regiunea centromerului. Cromozomii omologi (tetradele formate din 4 cromatide 4 c) mai sunt uniti doar p rin chiasme. Prezenta chiasmelor este dovada crossing-overul. Spre sfrsitul diplotenului, sinaptonul se descompune, nucleolii se reduc n dimens iuni. Diachineza (din gr. de prin, de-a curmezisul; kinesis miscare) Ingrosarea cromozomilor este maxima. Cromozomii omologi sunt uniti doar prin cteva chiasme si se desprind de invelisul nuclear.

Spre sfrsitul etapei, nucleolii si membrana nucleara se dezorganizeaza, Incepe sa se formeze fusul de diviziune. Metafaza I Bivalentii se aseaza perpendicular pe planul ecuatorial al celulei, formnd placa metafazica. Fibrele kinetocorale ale fusului de diviziune se fixeaza de centromerii cromozom ilor din bivalent. ntre cei doi centromeri ai bivalentului are loc o respingere activa ceea ce duce la ndepartarea si separarea cromozomilor omologi. Anafaza I Spre fiecare pol al celulei se deplaseaza cte un cromozom (bicromatidic) din fiec are bivalent. Cromatidele fiecarui cromozom se deplaseaza impreuna, deoarece nu s-a produs clivarea centromerului. Deci, are loc reducerea numarului de cromozomi de la 2n=4c la n=2c. Telofaza I Formarea a doua nuclee haploide (n), iar fiecare cromozom contine doua cromatide (2c). Nucleele si restabilesc structura, apare membrana nucleara, urmeaza citoch ineza. n rezultat, se obtine o diada (doua celule-fiice haploide). Interchineza nu este obligatorie. Etapa ecvationala se aseamana cu cea mitotica: se divid cele doua celule haploid e - n (fiecare cromozom e bicromatidic 2c) si se formeaza 4 celule haploide, cro mozomii lor fiind alcatuiti dintr-o singura cromatida 1c. Se deruleaza, de asemenea, n 4 faze: profaza II, metafaza II, anafaza II, telofaz a II. n profaza II are loc condensarea cromozomilor, dezorganizarea nucleolilor si a me mbranei nucleare. Formarea fusului de diviziune. n metafaza II cromozomii formeaza placa metafazica (cate unul, cap la cap, la ecu atorul celulei). Ei sunt fixati n regiunea centromerului de fibrele kinetocorale ale fusului de diviziune. n anafaza II cromatidele-surori ale fiecarui cromozom se despart (clivaj longitud inal) si se ndreapta spre polii celulei. n telofaza II cromozomii monocromatidici, ajunsi la cei doi poli, se despiralizea za. Se refac nucleele, apare membrana celulara si se observa la microscop patru celule haploide (numarul de cromozomi monocromatidici este de doua ori mai mic d ect n celula-mama). Aceste patru celule alcatuiesc o tetrada si sunt precursorii g ametilor. Celulele obtinute n finalul meiozei au o evolutie diferita. La masculi, toate cele patru celule vor deveni gameti masculi (spermatozoizi la animale sau microspori la plante) n urma procesului de spermatogeneza (sau micros porogeneza). La animale femele, trei dintre cele patru celule avorteaza, transformndu-se n nucl ee polare, iar cea de-a patra celula se transforma n gamet-femel (ovul). La plante femele, doua dintre celulele tetradei (uneori toate patru) participa l a formarea sacului embrionar, n care are loc formarea: oosferei, a 2 sinergide, a 3 antipode si a celulei diploide centrale.