Cand va pregatiti sa tineti un discurs , puneti-va urmatoarele intrebari: 1. Cine sunt eu ? Auditoriul ma cunoaste ?

Care este relatia dintre dumneavoastra si ei? Ce tinuta ar fi cea mai potrivita pentru a-I face sa perceapa rolul pe care il jucati? 2. Unde ma aflu ? Spatiul fizic in care va veti adresa auditoriului este factorul determinant pentru modul in care va veti folosi vocea si gesturile si tot in functie de el se stabileste daca aveti nevoie sau nu de microfon . Interesati-va ce fel de echipamente audio- video se vor folosi si cine va fi la pupitrul de comanda si stabiliti dinainte cum veti proceda daca echipamentele respective nu functioneaza. 3. Cui ma adresez si ce asteapta auditoriul de la mine ? Care sunt asteptarile auditoriului ? Au o trasatura comuna ? Au un punct de vedere cu privire cu privire la subiectul pe care urmeaza sa il abordati ? 4. Care este scopul discursului meu ? Sa omagieze , sa instruiasca , sa motiveze sau sa convinga ?

Oamenii isi formeaza parerile unii despre altii in urmatoarele moduri: - vizual ( aspectul fizic ) 55% - vocal ( felul in care vorbim ) 38% - verbal ( ceea ce spunem ) 7% Prima impresie se formeaza intr-un interval de patru pana la sapte secunde din momentul in care faci cunostinta cu cineva.

Pe cat posibil, tineti-va discursul in picioare Adaptati-va limbajul la tipul de auditoriu caruia va adresati. Nu subestimati inteligenta celor care va asculta , dar incercati ca limbajul si continutul discursului sa tina seama de natura auditoriului Incercati sa creati o punte de legatura intre dumneavoastra si cei care va asculta Nu uitati ca persoana dumneavoastra este mai importanta decat materialul pe care il prezentati Stabiliti cateva idei (4 pentru un discurs de 20 de minute ) dupa o tehnica obisnuita : prezentati conceptul , dati un exemplu descriptiv si apoi reiterati ideea.

Vorbiti cu insufletire . Nu va plecati capul cand vorbiti si pronuntati clar cuvintele. Controlati-va volumul vocii. Nu va grabiti. Vorbitorii fara experienta au tendinta de a vorbi foarte repede, ca si cum ar trebui sa umple fiecare secunda cu informatiile pe care le transmit. Evitati sa divagati si sa va repetati ideile Cand terminati , spuneti multumesc si asezati-va la locul dumnevoastra daca nu este programata o sesiune de intrebari si raspunsuri. Nu faceti remarci de genul :iata o intrebare foarte buna pentru ca veti da impresia ca faceti aprecieri de judecata asupra intrebarilor care vi se pun. Nu va adresati pe nume celui care va pune intrebarea , decat daca sunteti pregatit sa folositi aceeasi formula pentru toata lumea.

Pentru un discurs de zece minute , doua ore de pregatire nu inseamna prea mult . Dar daca imi veti cere sa vorbesc doua ore , ma pot pregati in zece minute.

Winston Churchill

Alocutiunea dureaza 10 20 minute si este mai circumstantiala decat discursul. Este forma de luare de cuvant cea mai utilizata . O alocutiune remarcabila, chiar si una scurta , va fi pregatita obligatoriu dinainte , dar va fi spusa ca si cum ar fi o improvizatie In cadrul unei alocutiuni trebuie sa avem urmatoarele repere: Se incepe prin a saluta gazda, invitatul de onoare, delegatia sau institutia pentru care este organizat evenimentul . Astfel, se personalizeaza discursul.

Se multumeste adunarii pentru participare si pentru onoarea de a ne adresa ei. Aceste multumiri se refera la ocazia de a lua cuvantul. Intrarea in subiect , care debuteaza cu rememorarea scopului evenimentului asa cum a fost definit de organizatori. Daca mentiunea este pertinenta , nu trebuie sa ezitam a evidentia contributia unei persoane, prezente sau absente. Aceste referiri sunt cu atat mai importante cu cat vorbitorul este o personalitate. In punctul central al interventiei, vorbitorul poate sa remarce propria implicare in respectivul eveniment. Alocutiunea se incheie cu o idee de continuitate, sugerand o perspectiva de viitor .

Toastul se tine in onoarea unei persoane, a unei activitati sau a unui proiect caruia i se sarbatoreste reusita. Mesajul va fi intotdeauna scurt, concis si exprimat in cuvinte sugestive. Primul toast este intotdeauna al gazdei careia , de regula ii raspunde invitatul de onoare . Daca mai sunt si alti vorbitori , acestia trebuie in prealabil programati si anuntati. Initiativele spontane nu sunt recomandate , fie si numai din cauza problemelor de protocol care pot aparea. Toastul de bun venit se tine de obicei la inceputul mesei, iar cel de elogiere la desert.

Daca stau pe scaune , invitatii se vor ridica in picioare in momentul in care vor bea. Ciocnirea paharelor este recomandabila doar in situatia in care este un numar restrans de persoane. Daca in momentul toastului aveti paharul gol sau in pahar aveti apa sau o bautura nealcoolica, eticheta cere ca in acel moment sa nu cereti umplerea paharului , fapt ce ar duce la perturbarea vorbitorului. Nu toastati niciodata in cinstea dumneavoastra. La un toast tinut in onoarea noastra nu vom bea si nu ne vom ridica. Nu cititi discursul de toast dupa notite . Daca este prea lung si nu il tineti minte , inseamna ca este intradevar prea lung si trebuie sa-i dati o forma mai scurta.

Daca sunteti oaspete de onoare si gazda tine un toast in cinstea dumneavoastra , intoarceti-i gestul de curtoazie si tineti si [Link] toast in cinstea ei. Nu bateti cu tacamul in pahar ca sa atrageti atentia mesenilor. Toastati chiar daca nu beti alcool. Puteti toasta cu orice fel de bautura ; gestul conteaza.

Se va mentiona doar titlul , nu si numele persoanei. ( Domnule ministru ) Se va folosi adresarea colectiva pentru anumite grupuri de persoane ( Doamnelor si domnilor profesori ai Universitatii ). Pentru un numar mai mare de invitati se va folosi adresarea

Doamnelor si domnilor .

Ca pretext pentru inceperea alocutiunii, oratorul poate indica gazda , cu nume si titlu, precum si invitatul de onoare. O solutie alternativa la semnalarea prezentei tuturor persoanelor importante prezente este semnalarea prezentei lor pe parcursul alocutiunii . Ordinea de precadere la salutarea personalitatilor prezente este cea inversa de la luarea de cuvant; adica se incepe cu personalitatea cu cel mai inalt rang ierarhic.

In functie de imprejurari si de natura evenimentului , regulile referitoare la ordinea luarilor de cuvant sunt urmatoarele: Personalitatea cea mai putin importanta din punct de vedere ierarhic va vorbi prima , iar cea mai importanta ultima. Se aplica in general la evenimentele organizate de institutii, partide, intrucat luarea de cuvant a persoanei cea mai importanta este punctul culminant al evenimentului si tot scenariul trebuie sa fie conceput in crescendo. Prima persoana va vorbi gazda . Persona invitata sau cea in onoarea careia se organizeaza evenimentul , de regula din afara institutiei, va vorbi dupa ea. In numele institutiei se va exprima o singura persoana ( demonstreaza o ierarhie precisa , cu responsabilitati clare ); de regula persoana cu rang superior.

Tips for the Toast