Prezentarea eficienta

In ceea ce priveste constructia unei prezentari de succes, ideile dezvoltate in literatura de specialitate se bazeaza pe un model, structurat de Ion Panisoara in patru faze: Faza I: Pregatirea ce include: -selectarea ariei in care se inscrie subiectul - subiectul trebuie sa fie interesant atat pentru audienta cat si pentru vorbitor insusi; nu se recomanda tratarea acestuia cu superficialitate. -precizarea scopului prezentarii - vorbitorul trebuie sa identifice scopul pe care il urmareste in prezentarea sa si trebuie sa gandeasca in termeni de efecte pe care doreste sa le produca asupra audientei. Informeaza sau produce efecte de persuasiune? Prezentarea informativa este gandita in sensul intelegerii unui anumit subiect, probleme. Daca subiectul este controversat, vorbitorul se axeaza pe o atitudine obiectiva si nepartinitoare. Prin aceasta autorul prezentarii doreste ca o serie de informatii sa fie retinute de auditoriu. Prezentarea persuasiva are scopul de a influenta atitudinile si comportamentele audientei, de a motiva publicul, a-l directiona. -analiza propriei persoane - poate scoate n evident resurse, caracteristici, abilitti sau experiente personale care vor putea sa motiveze cu succes audienta. -analiza audientei - inaintea unei prezentari este foarte important sa stim cat de informat este publicul asupra subiectului abordat, ce ar dori sa cunoasca in special acesta din intreaga arie de fenomene ale temei abordate. De asemenea trebuie stabilita compozitia demografica a publicului (varsta, sex, fondul cultural, religia) si atitudinea publicului, ce are in vedere valorile, nivelul de acord, nivelul de implicare. De exemplu, in cazul compozitiei demografice, varsta este un criteriu definitoriu al alegerii modalitatii in care decurge prezentarea, care nu poate decurge la fel in cazul unor elevi de clasa a sasea ca in cazul unor persoane adulte. Faza a II-a: identificarea materialelor suport Dintre mijloacele care pot fi utilizate la realizarea unei prezentari enumar: experienta personala, carti, articile din ziare si reviste, site-uri web, statistici oficiale, mijloace audio si video. Din sfera conceptelor care trebuie introduse intr-o prezentare mentionam: definitia (prezinta semnificatia unui concept, arata ce este fenomenul pus in discutie), cu rol in introducerea publicului in tematica discutata, compararea- punctarea similaritatilor dintre doua sau mai multe lucruri, contrastul- pune in lumina diferentele dintre doua sau mai multe lucruri, povestirile, citatele, statisticile; Faza a treia: proiectarea prezentarii -Consta in activitatea de organizare a ideile rezultate din fazele anterioare Presupune in primul rand o actiune de identificare a ideilor centrale si a ideilor subordonate. -ideile trebuie ordonate intr-un mod care sa aiba sens pentru publicul nostru prin urmatoarele modalitati: ordonarea cronologica (utila in cazul unei abordari istorice), ordonarea de tip cauza-efect, problema-solutie, ordonarea dupa metoda dificultatii, ordonarea spatiala.

-conectorii sunt de un real folos in a oferi audientei linii de ghidaj: astfel, dupa cum vedeti, in continuare vom discuta. De ajutor sunt si rezumatele interne, care fac trecerea la urmatoarea idee. -Prezentarea va urmari trei axe 1.instiintarea audientei asupra subiectului abordat 2. Prezentarea efectiva 3.Rezumatul prezentarii (retentia) Introducerea primele momente de contact cu publicul au un rol hotarator asupra impactului mesajului transmis, functiile acesteia fiind dezvoltarea motivatiei auditoriului de a asculta si oferirea unei imagini generale asupra a ceea ce se va discuta. Introducerea poate fi relizata in urmatoarele moduri: -prin utilizarea umorului sau a unor anecdote (bineinteles, in legatura cu subiectul), demonstrarea importantei subiectului, fapte care sa creeze anxietate (de exemplu, precizati cati oameni mor anual din cauza tigarilor daca tineti o prelegere despre obiceiuri distructive ale tinerilor) - de evitat: vorbitorul nu trebuie sa isi ceara scuze in fata publicului (de genul nu sunt un bun vorbitor si nu trebuie sa sustina ca subiectul va fi captivant fara sa stie daca auditoriul este cu adevarat interesat. Concluzia sumarizeaza ideile din timpul prezentarii, dar mai mult, prin intoarcerea la ideile din introducere, se ofera imaginea completa asupra subiectului discutat (a se evita introducerea de noi informatii, pentru a nu se pierde esentialul). Tipologia concluziilor seamana cu cea a introducerilor adica cuprinde momente de umor, intrebari retorice, elemente surprinzatoare. Faza a IV-a Prezentarea -vorbitorii folosesc metode si tehnici diferite de prezentare care variaza in functie de subiectul tratat, de auditoriu, de ocazie; -cateva metode de prezentare sunt: Metoda improvizatiei implica vorbirea libera, fara a exista un discurs prealabil Metoda manuscrisului- presupune ca intreaga prezentare este citita auditoriului; dezavantajul acestei metode este limitarea contactului vizual si a feedback-ului din partea audientei Metoda memorizarii presupune scrierea discursului si memorarea cuvant cu cuvant. Necesita talent actricesc si stapanire de sine din partea vorbitorului Metoda prezentarii orale implica memorarea ideilor centrale si a ordinii in care acestea apar si a introducerii si concluziei, insa nu in mod obligatoriu. Nu se memorarea pe de rost a discursului si de folosesc notite. Astfel, interactiunea cu publicul este posibila.

Ascultarea
Comunicarea eficienta implica in primul rand ascultarea de catre un auditoriu si receptarea corecta a mesajului, putini fiind aceia care remarca rolul sau. Eficienta comunicarii depinde deci si de competenta de ascultare. Ascultarea este un proces interactiv, deoarece comunicarea presupune existenta a doi actori ai comunicarii: Emitatorul si Receptorul. In context educational, comunicarea este perturbata de lipsa ascultarii, venind atat din partea elevului cat si a profesorului, daca elevul nu este deprins sa inteleaga mesajul sau daca profesorul nu recepteaza cu adevarat ceea ce spun elevii sai. Receptarea eficienta a mesajului are la baza atitudinile interlocutorului dar si abilitatile specifice dezvoltate in timp prin exersare. Atitudini cerute de ascultarea eficienta a interlocutorului Sa vrei cu adevarat sa auzi ce are de spus celalalt Sa vrei sincer sa-i ajuti pe ceilalti Sa respecti opiniile, valorile, sentimentele celuilalt, chiar daca ele vin in contracdictie cu ale tale Sa dispui de cele trei atitudini esentiale pentru o relationare pozitiva si de ajutor: autenticitate, respect, empatie Mentinerea unui nivel de baza al atentiei are urmatoarele componente: Pastrarea contactului vizual cu interlocutorul Adoptarea unei pozitii deschise pentru comunicare bratele deschise Dorinta de a invata de la altii Crearea unui mediu lipsit de zgomot Gestica si mimica adecvate Distanta interpersonala adecvata Obtinerea comportamentului de atentie: - variaza de la profesor la profesor dar in esenta are acelasi scop a obtine un moment de liniste in care toata atentia este indreptata asupra profesorului. Cateva exemple: batai usoare din palme, plasarea degetului la buze, deplasare spre partea de fata a clasei si ramanerea in pozitie nemiscata. Ascultarea pasiva este indicata la inceputul comunicarii, cand copilul incepe sa se deschida . Regulile comunicarii pasive sunt: Toata atentia est acordata persoanei ascultate Nu se va spune nimic care ar putea bloca comunicarea Receptorul arata atentie fata de ce i se spune prin limbajul trupului Receptorul ofera interlocutorului feed-back si utilizeaza incurajari prin limbajul trupului

Ascultarea activa- presupune angajarea receptorului in discutie, realizata prin: - intrebari deschise: Poti sa-mi spui mai multe despre?, Cum s-au intamplat lucrurile - parafrazarea: reda punctele cheie ale mesajului verbal transmis si permite focalizarea pe gandurile si sentimentele elevului.

Tipurile ascultarii active: - ascultarea activa cu rol de informare- permite obtinerea unor informatii care nu au fost spuse sau au fost exprimate cu neclaritatate -ascultarea activa cu rol de suport cognitiv si sentimental instrument folosit in consiliere -ascultarea activa cu rol de reducere a agresivitatii verbale a interlocutorului- foarte utila in cazul elevilor cu probleme comportamentale Ameliorarea ascultarii si metoda socratica Devito, precizeaza trei tehnici simple pentru a obtine o invatare mai putenica in procesul de ascultare: parafrazarea ideilor vorbitorului, exprimarea intelegerii pentru sentimentele acestuia si adresarea intrebarilor. Metoda socratica consta in: mai intai, este o intrebare la care cei mai multi elevi/studenti pot sa raspunda a doua secventa de intrebare incepe sa ingusteze sirul raspunsurilor si focalizezaza gandirea studentilor in cadrul strategiei de chestionare reactualizarea afirmatiilor si prelegerilor se intrepatrunde cu seria intrebarilor, tinand cont de punctele de interes major o intrebare finala, conclusiva, aduce cursantii la punctele de incheiere dorite