THALES DIN ARGOS

Multumim pentru tot lui Dumnezeu, Tatl, Fiul, Duhul Sfnt, care n definirea noastr este HRISTOS prin Sfnta Fecioar M RI , Maica Dumnezeului de!rat, amin" Multumim ndrumtorilor nostri spirituali, din cer si de pe pmnt, si tuturor celor care ne#au a$utat s aducem pe %mnt rostire din rostirea &u!ntului prim, amin ' Multumim celor care !or a!ea r(darea s dea fil cu fil aceast carte, spre ntele)erea rostului ultim, amin ' Dumnezeul nostru, HRISTOS, si Maica sa %reacurat s#si re!erse (inecu!ntata *umin n sufletele noastre, amin ' SCRISORI ctre EMPEDOCLE ATENIANUL

"Eu, Thales din Argos, tiu c sufletul copilriei din voi tnjete de dorul povetii, de dorul adevrurilor eterne mbrcate n haina nepieritoarelor imagini, crainice n lumea voastr de aici, i a limbii de toi cunoscut ce se vorbete pe trmul unde creanga de aur se odihnete n apele vieii, limb pe care ai vorbit-o i voi cndva fiecare i de care sufletul copilriei i aduce aminte cu drag tnjind dup mndra-i arom ! "i dei muli dintre voi, pe dinafar, ai trecut de vrsta povetii, cel nsetat de cunoatere rmne venic copilul cel fericit st i ascult cu nesa i nsetat de cunoatere i frumos se simte mereu mboldit dinuntru, orict de multe ori le-ar au#i, s spun ca n copilrie mereu$ %mai spune odat+, mai spune, """ ,i""" ,i"""& E limba pe care voi oamenii acestui veac de sfrit de mileniu ai nceput s-o uitai, preocupai s v nsuii limba tehnicii i a tiinei materiale, limba adevrurilor prefcute n mumii, dar pe care va trebui s v strduii s o nvai din nou de acum n forma ei limpe#it i nou ca limb a sufletului contiinei voastre ce se tre#ete acum i se de#volt n voi$ limba tiinei spirituale! 'e aceea, ca impuls de pornire, legnd vechi de nou, am trimis n anii cnd ncletarea cea mare sngera pmnturile (sritului i se apropia de voi, pe trimisul meu sub nfiarea unui clugr tcut, n cetatea pe care )alli *)alatti+ a ridicat-o la voi pe 'unaris, pe ,stru, ca s v aduc aceste scrisori *precum odinioar pe -arllam i ,osoaf+ ca ele, tlmcite apoi n limba voastr s ajung la Tomis, poart de intrare pe aceste meleaguri a nelepciunii Eladei, iar de acolo, prin discipolul lui As.lepios, fiul lui Apollon, prin doctor, mai departe la voi toi!
/

"tiu c unii din voi le-au scris cu propria lor mn i le citesc an de an, rnd pe rnd n sptmna nlimilor, sear de sear, iar alii le-au ndrgit c au ajuns a crede c ei nii le-au scris, - i-i bine aa - cci orice adevr devine n noi i#vor de adevr este al nostru al tuturor deopotriv! ,ar Empedocle, cel de la nceputul epocii voastre actuale a revenit printre voi sub nfiarea lui 0aust, cuttorul de Eu, care suntei de fapt voi, fiecare, oamenii acestui veac de rscruce, ce lupt cu cele dou fee ale rului, strduindu-v s ajungei i s acionai din Eu, din mie#ul venic, nealterat al fiinei, ca s putei apoi r#bate n chip nou, n libertate deplin, din nou la trmul unde creanga de aur se oglindete n apele vieii i unde se vorbete limba cea vie de toi neleas, limba nelegerii viitoare dintre oameni i #ei$ limba Epocii 1pirituale! 2u binecuvntarea 'umne#eietii iubiri care rscumpr, i a 1fintei 3nelepciuni despre om, a 1fintei 1ofia ce vestete n veacul nostru de sfrit de mileniu revelarea cea mare, tuturor celor ce au citit, bucurie4
THALES DIN ARGOS 1. POCALUL AL II-LEA DE INITIERE Thales din Argos c! "ntele#ci!nea P!r!rea Tinerei Maicii $ecioare% la toti #re&enti '!c!rie ( C! ) *ii de ani "n !r* "ntele#t!l Heraclid Int!necat!l a s#!s ( -Thales, a venit ceasul t5u 4 A#i, cnd (a-6uminosul va apune, te vei cobor n templul subteran al lui ,sis si vei primi acolo al doilea pocal de initiere din minile 'ivinei 7aici! Thales, oare este tare sufletul t5u8 Thales, oare este curat5 inima ta8 Thales, oare este nteleapt5 ratiunea ta8 'ac5 nu ai aceste trei calit5ti, tu, muritor, nu vei putea suporta privirea 9eitei 7aici : - ,nv5t5torule, am r5spuns lui, e tare sufletul meu, e mare iubirea mea si mai mare e ratiunea mea sugerat5 de tine! 05r5 team5 m5 voi cobor n nc5perea templului subteran si ucenicul nu va face de rusine nv5t5torul s5u! % 'u-te, Thales din Argos, a spus ;eraclid! 1i cnd umbrele noptii au acoperit suprafata m5rteat5 a <ilului, cnd vnturi de noapte din pustiu au r5corit arsita p5mntului, eu, Thales, nv5luit n mantie si cu o lantern5 aprins5 cu focul p5mntesc, m-am cobort n templul subteran al lui ,sis! 7ult timp am mers prin coridorul strmt, care, cte o dat5 se micsora pn5 la cr5p5tura prin care eu treceam trs n genunchi, nestiind dac5 este iesire nainte sau dac5 voi putea s5 m5 rentorc!

Am mers pe sc5rile umede, am mers prin catacombele imense de pe bolta c5rora picura ap5 si iat5> patru#ecisinou5 de trepte! 7-am urcat! ?sa era c5ptusit5 cu fier si deasupra ei erau semnele de foc $ Muritor, opreste-te. 'ar eu, Thales, m5 duceam dup5 nemurire si ce-mi p5sa mie de aceste semne de precautiune 84 2u mna puternic5 am deschis usa si am intrat! 7i-a venit o adiere de ume#eal5 a unui subteran imens! 7ult timp am mers! -uind se au#eau pasii mei de lespe#ile de piatr5 si, deodat5, deasupra capului meu, undeva n n5ltime, a str5lucit lumina mai mare, mai larg5, mai albastr5! @alpitnd, au fugit n toate p5rtile umbre!1-au desemnat $ colonade, grote, statui si mam v5#ut stnd n centrul imensului templu! ,n fat5 era altarul de marmur5 alb5, simplu, pe care st5tea un potir de aur, iar acolo, dup5 altar, se n5lta statuia unei femei cu fata acoperit5! ,ntr-o mn5 femeia tinea sfera, iar n cealalt5 un triunghi cu vrful n jos! Templul era gol, numai eu, Thales, eram acolo fat5 n fat5 cu statuia 9eitei ,sis! <ici un sunet, nici un fream5t> T5cere de moarte! 'ar vine aici unul care cere a doua initiere, f5r5 s5 stie ce trebuie f5cut, f5r5 s5 stie s5 ntrebe, f5r5 s5 stie cum s5 cheme! El vine aici singur, cu ntelepciunea sa, cu cur5tenia sa si cu t5ria sufletului s5u! 1i eu, Thales, fiu ntelept al str5lucitei Elade, urmasul dinastiei dumne#eiesti, al orasului * cet5tii + @oarta de Aur, cu pasi ndr5#neti m-am apropiat de Altar! Am ridicat minile si, poruncitor, am chemat pe Acela, care ntodeauna r5spunde la chemarea mea, ca st5pnul elementelor v5#duhului! A usoar5 suflare a trecut prin templu si am au#it $ - Eu sunt aici, Thales 4 2e vrei de la mine n acest groa#nic loc si neobisnuit 84 % Ajutor si sfat, am r5spuns eu+ 2um trebuie s5 chem pe marea 9eit5 ,sis 8 - @5cat, Thales, nu stiu asta - a r5spuns! - Atunci pleac5, am spus! 1i eu, Thales, am r5mas singur cu telepciunea mea! Am p5truns n trecutul meu,si mi-am adus aminte de tot ce era n m5reata Atlantid5! 2u curaj m-am ridicat n planul m5retei ratiuni, cu ndr5#neal5 m5 ag5tam de toat5 nv5t5tura tainic5! Eu stiam c5 dac5 nu voi chema pe 9eit5,nu voi iesi din acest templu, cum n-au iesit toti cei care s-au cobort n templul acesta nainte de mine, asta o stiam! Atunci ntelepciunea mea mi-a spus ce trebuie s5 fac! 2u curaj am nceput s5 pronunt marile si tainicele rug5ciuni, care r5sunau n Atlantida, n templul @ururea-Tinerei7aici-0ecioare! - 7aic5 ,sis, strigam eu, ridic5 v5lul 0etei Tale 4 Eu te cunosc 4 7-am rugat Tie n m5reata Atlantid5! (idic5 valul T5u 4 Eu Te cunosteam pe Tine sub numele @ururea-Tn5r5-7aic50ecioar5! A 4 7aic5 75reat5 4 'echide fata Ta preotului T5u 4 1i ncet, ncet, din colturile ndep5rtate ale templului, s-au prelins sunete argintii, tremur5toare de 1istrum * instrument de mu#ic5 n Egipt+! 'e undeva de sus, s-au au#it clopotei luminosi, un cntec dep5rtat si templul a nceput s5 se umple cu ceata argintie albastr5 si nourul acestei cete s-a l5sat pe Altar> 1i prin aceast5 ceat5, s-au aprins doi ochi! 'ac5 voi ati fi v5#ut adncimea pr5pastie haosului, asem5n5tor mie, ati fi ajuns la marginile universului, numai atunci ati putea s5 v5 dati seama de profun#imea acestor ochi!

,at5 schita capului n clafat ! 2ele mai frumoase tr5s5turi de frumusete cereasc5! )igantului tors cu linii de frumusete nenchipuit5 si iat5 si corul de ngeri> nu> aceasta este vocea 9eitei! 1i eu o aud! - Thales, mare e ntelepciunea ta: Thales mare e ndr5#neala ta 4 Thales mare va fi recompensa ta 4 Am venit la tine Thales! Am venit la tine, preotul meu b5trn care mi se ruga n templele Atlantidei : Am venit la tine lumina hramului de Theba, acum, ca ocrotitoarea ta, ,sis! Apropie-te fiul meu 4 Am s5 suflu peste tine suflarea mea! Tare era sufletul meu! 7-am apropiat cu curaj de altar si am ngenunchiat si aici am primit suflarea 9eitei 7aici! - Thales, a spus Ea! ,n nesfrsitul universului Eu viu sub multe chipuri si numai nteleptii ca tine, Thales, n nesfrsitele aparitii ale mele! Thales am stiut c5 m5 vei recunoaste, am stiut aceasta din cau#5 c5 atunci cnd ai primit ntelept prima initiere, ai vorbit cu Elada, cu luminoasa mea fiic5, pe care voi o numiti @allas-Athena, si atunci am citit n gndurile tale c5 toate astea sunt una si aceeasi! ,nti, ,ntelepciunea a plecat n ntmpinarea marei (evelatiuni! Atunci te-am pecetluit cu degetul meu! Am stiut, ca si a#i, c5 ntelepciune ta va r5mne biruitoare! 2u ce am s5 te r5spl5tesc, marele meu fiu8 Eu v5d r5spunsul t5u! - 2u nimic 7aic5 75reat5 4 'ar Eu te r5spl5tesc cu cuvintele mele $ Thales, stranie, nenteleas5 si neobisnuit5 va fi soarta ta!Tu fiind om, vei fi ne -om, supra-om! @uterea ta va fi f5r5 margini! 'ar, Thales, puterea aceasta va fi adus5 de tine la picioarele mele! -or trece mii de ani deasupra capului t5u si numai atunci tu, chiar tu mare n ntelepciunea ta, vei ntelege ce ti-am spus n acest Templu! 9eita a luat potirul, l-a ridicat la snul s5u dreptsi a ap5sat snul din care a pornit o tsnitur5 n potir! 2nd potirul s-a umplut Ea mi l-a ntins mie! - Cea, fiul meu 4 Cea laptele mamei tale! 1i eu am b5ut! ?n tr5#net s-a de#l5ntuit n pieptul meu! ?n #gomot de sute de mii de cosmose, a trecut pe deasupra capului meu, parc5 nem5rginirea eu-lui c5dea n pr5pastie, parc5 nem5rginirea eu-lui se n5lta spre perdeaua de foc> 7-am desteptat si am v5#ut la capul meu fata ngrijorat5 si blnd5 a nv5t5torului meu ;eraclid! - 1coal5, fiul meu 4 1coal5, noua lumin5 a sanctuarului Thebei! Aceasta a fie scris deosebit de c5tre 2leon! 'umne#eu s5 v5 binecuvnte#e! T;A6E1 din A()A1 2. BLACHIS REGINA SA IEI Thales c5tre Empedocle, fiul lui 7eles din Atena $ - Cucur5-te de ntelepciunea @allas Atenei! 15 d5m deoparte ceata trecutului, amicule Empedocle si s5 ne ducem n sfera aceia pe voi oamenii secolului DD o numiti poveste, iar noi fii constiintei nemuritoare a ntelepciunii care e pre#ent5 n analele universului, fapta!

Era noapte si 1elene, ca stlp de diamant se reflecta n apele tainice ale <ilului! Eu, Thales, am stat pe turnuletul templului ,sidei si am notat pe panglica papirusului socotelile mele despre ridicarea unei stele noi - )ora - n constelatia 2inelui! 1i iat5, o mn5 de#mierd5toare s-a l5sat pe um5rul meu si a r5sunat glasul dulce al nv5t5torului meu, marele ;eraclid! - Thales, a spus el, stii tu istoria str5lucitei regine a 1aviei, a acelei frumoase Clachis 8 - ,nv5t5torule, am r5spuns eu, tu stii c5 de mii de ani eu sunt cufundat n cercetarea marilor scripte ale gene#ei, si am ar5tat cupolaf5r5 margini a cerului nstelat care se ntinde deasupra noastr5! 2nd am avut timp s5 m5 ocup cu istoria reginei p5mntului 8 2u toate c5 ea ar fi fost la fel de frumoas5 ca si regina cerului nstelat, steaua diminetii! ;eraclid a cl5tinat din cap! - Thales, a spus el, n r5spunsul t5u se aude o not5 de ironie care nu poate lipsii mintii fiului nobilei Elade, dar s5 cre#i nv5t5torul t5u, c5 nu pentru vorba desart5 am pus tie aceast5 ntrebare! Asea#5-te, fiul meu, si ia aminte! 1i eu m-am ase#at lng5 nv5t5torul meu si cuvntarea lui lin5 si armonioas5 a curs, nct se contopea cu r5sunetul ra#elor 1elenei care rev5rsa lumina sa asupra mea si asupra nv5t5torului si peste turnul templului ,sidei si apele tainice ale <ilului si adncimea tainic5 a pustiului mut ce se ntinde peste fluviu! 1i iat5 ce mi-a povestit nv5t5torul $ 2nd focul p5mntului a nghetat, p5mntul negru din preajma nasterii fericitei Atlantida si masivele primei 6emurii creat5 au devenit fundul oceanului, catastrofa nu a atins templul 9eitei -ietii, resedinta veche a regelui negrilor, tainicul Araim! ,ns5, nu cu mult nainte de aceast5 catastrof5 a disp5rut, nu se stie unde, marele rege, l5snd p5mntul s5u, templul si unica sa fiic5, care a devenit prima slujitoare a 9eitei -ietii! ,nconjurat5 de F preoti ntelepti, ea, fiica aceasta, frumoasa Clachis, a ntmpinat b5rb5teste aceast5 catastrof5 si tot asa de b5rb5teste a suportat-o! 'ar, cnd, n sfrsit, dup5 multe luni, s-au mpr5stiat norii fumului si ai cenusei, care acopereau bolta cerului, iar locuitorii templului 9eitei -ietii s-au v5#ut pe o insul5 mic5 nconjurat5 de apele tulburi si spumoase ale unui ocean nou, frumoasa Clachis a s5vrsit primul serviciu sacru al altarului 9eitei -ietii si a dat f5g5duinta ferm5, de a consacra viata ei afl5rii tat5lui ei, tainicul Araim, deoarece ea stia c5 pe el era pecetea vietii vesnice si el nu putea s5 moar5! 1i a iesit preotul cel mare, Gainan, care cu al treile ochi a v5#ut marea ras5 a titanilor de nord, care a disp5rut si a #is $ - Clachis, cum dai tu o f5g5duint5, nestiind dac5 marele suveran, al nostru Araim, fiul ntelepciunii, vrea s5 fie c5utat de tine 8 0iindc5, iat5, cnd pe p5mnt tr5iau titanii nordului, tainicul Araim era pe p5m5nt, care nu e deloc leag5nul lui, din moment ce alt p5mnt si alt cer si alte adncuri ceresti au fost martorii nasterii lui! 2t de frumoas5 si de nteleapt5 ai fi tu, Clachis, tu esti totusi numai firul de iarb5 pe drumul lui tainic si nenteles! -a trece termenul vietii tale si p5mntul va primi corpul t5u grbovit de b5trnete, dar el mai mare si mai tainic va merge mai departe si fiecare pas al lui va fi egal cu mii de ani ai vietii tale! 2u sprncenele ncruntate si nelinistit5, a ascultat frumoasa Clachis cubintele ntelepte ale preotului cu trei ochi! - Gainan, a strigat ea, departe vede ochiul t5u al treilea, dar nu el este n stare s5 vad5 adncimea inimii mele, inima fiicei lui Araim, nteleapta Clachis! Aduceti aici pe Arra, a poruncit ea blnd preotilor si a ntors fata spre statuia 9eitei!
H

Gainan a cl5tinat din cap cu de#aprobare! - Clachis, Clachis, a spus el, gndeste-te ce puteri vrei s5 atingi, ce legi vrei s5 le pui n favoarea ta 4 'e capacit5tile Arrei s-au folosit pn5 n pre#ent numai pentru leg5tura cu st5pnul vietii si cu #eita n persoan5! - @lec5, b5trne, a strigat sup5rat5 Clachis, sau nu sunt eu fiica lui Araim 8 <u sunt eu preoteasa suprem5 a 9eitei 8 Ea s-a ndreptat si n figura ei a fost atta frumusete dumne#eiasc5, plin5 de putere nespus5, c5 preotul b5trn a plecat capul si, blbind ceva ncet, s-a dat nd5r5t! @reotii, n momentul acesta, au adus n templu o fat5 frumoas5, de statur5 mic5! Ea era de alt5 ras5, necunoscut5, deoarece pielea ei era alb5 ca #5pada, n contrast cu pielea brun5-cafenie a 6emurilor, iar ochii nu erau de culoare albastr5 nchis5, ca la frumoasa Clachis, ci negri! @5rul nu i se ase#a cu bucle frumoase pe umeri ci c5dea ca o cascad5 pn5 la poale si toat5 figura ei parc5 era p5truns5 de ceva nep5mntesc! @arc5 o suflare a altei lumi a intrat odat5 cu ea sub boltile templului! @reotii b5trni stiau c5 n #adar ar fi s5 caute pe tat5l si mama Arrei printre 6emuri! A fost stiut c5 bravul marinar 0alacoil a adus cteva familii de astfel de oameni ciudati, f5cnd c5l5toria spre tainicele pustiet5ti de ghiat5, la polul sud! ,nteleptul Araim a poruncit a pune femeile pe lng5 temple si a nv5tat pe proti a se folosi de ciudata si tainica lor aplicare! C5rbatii tribului necunoscut degrab5 au murit cu totii si numai femeile continuau a vietui pe lng5 temple cu viata florilor de sear5! 0ata intrat5, sperios s-a uitat mprejur! - -ino aici, Arra, a spus poruncitor Clachis, vino si se#i pe locul sfnt! 0ata s-a apropiat ascult5toare de jertfelnic si s-a ase#at pe piedestalul lui, ca pe un fotoliu din ba#alt, mprejmuit cu pietre scumpe de diferite culori! Clachis ia pus pe cap un cerc de aur cu un disc poleit dinainte, dintr-un mare diamant, si ncet a miscat capul Arrei, asa ca centrul discului s5 prind5 refleIul de la un disc gigantic, concav atrnat de un stlp n mijlocul templului! 1tlpul era misc5tor si se nvrtea cu ajutorul mecanismului, asa ca ra#ele soarelui se adunau n mijlocul lui! Abia cnd focarele discurilor au coincis, Arra a nchis ochii si s-a afundat ntr-un somn tainic al vietii, al doilea semn, principiul c5ruia e cunoscut lui Thales, ca unui initiat 1i iat5, cea adormit5 a nceput s5 vorbesc5 $ - 2e vrei de la mine, Clachis 8 - )5seste pe tat5l meu, a spus Clachis poruncitor! - Eu l v5d aproape imediat, a r5spuns Arra! - ,ntreab5-l pe el cum poate fi g5sit! 'up5 o t5cere lung5, adormita a r5spuns $ - El a r5spuns c5 tie nu ti se cade s5l cauti pe el, deoarece picioarele lui sunt pe bra#da 'omnului, pe care tu nu poti s5 te duci, Clachis! <u pentru cei muritori e c5rarea asta! Clachis a ncruntat sup5rat5 din sprncene! - 1pune lui, a strigat ea, c5 el nu este drept s5 renunte la fiica lui! -reau s5 stiu pe ce c5rare au fost picioarele lui cnd el m-a n5scut! Eu vreau s5 fiu lng5 el! - El nu renunt5 la tine , Clachis, a r5spuns Arra, deoarece el este todeauna cu tine! 'ar si la conceperea ta el eIecuta legea 'omnului, dar tu cu el, tu muritoare, nu poti s5 fii!
J

,ntunecat5 se uita Clachis n fata Arrei! - Cine, a spus ea aspru, ntoarce privirea ta de la tat5l meu, Arra ascult5-m5 pe mine $ poti tu cu duhul t5u minunat a g5si drumul spre marele foc al vietii p5mntesti 8 @reotii au tres5rit! 2u un gest de disperare si-a acoperit capul b5trnul Ganain! @e fata adormitei s-a rev5rsat paliditatea de moarte si bu#ele ei au soptit $ - @ot> stiu> cad>dar dac5-ti voi spune se va stinge scnteia mea de viat5! Clachis a ridicat umerii cu ner5bdare! - 2e-mi pas5 8 Tu trebuie s5-mi spui! Eu, pe urm5, te voi ajuta a te ncarna si a fi lng5 mine! - Asta nu e n puterea ta, Clachis, a r5spuns adormita! Eu niciodat5 n-am s5 fiu lng5 tine> Eu m5 tem de toti care nu fac voia ?nicului! - 'estul a b5tut din picior Clachis! Eu vreau s5 stiu si voi sti chiar daca din cau#a aceasta se va prabusi tot pamntul > -orbeste, eu ascult! @reotii, cu gramada, au inceput s5 fug5 din templu, urmnd pe Gainan, nedorind a au#i r5spunsul nfricosat! - 15 nu-l au#im nici noi Thales, e destul c5 am s5-ti spun c5 frumoasa Clachis a primit ce a cerut, cu pretul vietii s5rmanei Arra 4 Ea a aflat drumul spre focul vesnic al vietii p5mntesti, a g5sit acest foc si a primit in dar viata de planeta! Tu esti numit Thales de ndr5#neala f5r5 de margini a lui Clachis 8 2ine stie, Thales, dac5 ea, odat5 cu viata planetar5 nu a primit tot atta suferint5 8 A#i, ea domneste n 1avia, mai spre nord de p5mntul Arr si domneste ntelept, deoarece a avut timp destul a se intelepti, dar niciodata nu se oboseste a c5uta pe tat5l ei! - 'ar noi stim prea bine pe marele nv5t5tor, am spus eu, Thales! - El a binevoit s5 se descopere nou5, mi-a r5spuns ;eraclit, dar niciodat5 nu se va descoperi fiicei lui neascult5toare! 6a fiecare o mie de ani, ea va da o mare serbare de intelepciune si va strange pe repre#entantii tuturor consacrarilor, pe marii intelepti ai lumii, in speranta #adarnica de a afla ceva despre tatal ei! 1i aici este o viclenie, Thales, deoarece multi intelepti schimb5 fidelitatea lor, a simbolului consacr5rii, cu devotamentul c5tre o femeie frumoas5 a planetei si r5mn atasati cu lanturi de tronul ei, pe veci! - 'ar asta e o c5dere, inv5t5torule 8 am intrebat eu! - 'a, mi-a raspuns trist ;eraclit, dar frumoasa Clachis numai decat daruieste celui ca#ut focul vietii si prin aceasta impiedica moarte lui 4 'ar totdeauna, puternicul Araim imediat stinge amintirea despre el, in cei care l-a cunoscut! 1anctuarul de la Teba, a adaugat dupa o mica tacere ;eraclit a pierdut pe langa tronul ei, trei fii ai sai! - Atunci de ce sanctuarul trimite la serbarea aceasta pe initiatii sai 8 am intrebat eu, Thales! - 'ar care sanctuar are voie a renunta la incercare 8 mi-a raspuns inteleptul! 9ilele acestea se apropie timpul serbarii si frumoasa Clachis a trimis deja invitatia ei! - 1i tu ai hotarat, invatatorule, sa ma trimiti pe mine, am adaugat linistit eu, Thales! - 'a, fiul meu, mi-a raspuns inteleptul! <umai sufletul tau, fiul Eladei, este egal cu linistea stancilor de ba#alt in fundul oceanului si sanctuarul nostru este linistit in privinta ta! - 1a fie, am raspuns eu, deoarece am stiut atunci sa ne supunem! @e apele sacre ale <ilului, am ajuns pana la muntii Etiopiei, cu luntrea, trecand cu bine ase#area fiilor salbatici ai pustiei si tara mortilor, dand drumul cu pacea matelotilor fenicieni
F

care m-au condus si singur am intrat in stramtoarea muntilor, fortand un sarpe intelept sa-mi arate drumul, care repede s-a tarat inaintea mea! <-a fost in obiceiul sanctuarului Tebei a calatori cu fast, deoarece noi stiam ca stralucirea si luIul pamantului sunt pulbere sub picioarele 'omnului si intelepciunea noastra in ochii lui! - 1inguratici si cersetori au umblat fiii intelepti ai farului eternitatii pe fata planetei si n-a fost niciunul mai bogat decat noi! 'upa doua #ile de drum, am intalnit o caravana luIoasa, urmata de vreo BK camile si /K elefanti, urmate de un detasament intreg de calareti smoliti la piele, frumos imbracati si cu coifuri de aur$ B elefanti erau de culoare alba si purtau pe puternicele lor spinari turle intregi de aur, argint si platina, cu pietre scumpe, fiind drapati cu tesaturi fine de matase a tarurilor 'ravadelor! Asa se indreptau la festival fiind intelepti ai Triunghiului! Eu m-am dat modest la o parte si, cu sfortarea vointii, am stins semnul farului Eternitatii care stralucea asupra capului meu, ca sa nu fiu recunoscut de fiii Triunghiului! 2aravana aceasta a fost urmata de alta, formata din camile albe, in capul caravanei, inteleptul invatat al sanctuarului 6umii, un 2haldeu carunt, se afla in targa de fildes impodobita cu randuri de rubine si dantele din fire subtiri de aur! Targa era purtata de /= sclavi negri, din pamantul departat al 7isei, pe care candva am vi#itat-o si eu, cand sanctuarul din Teba m-a trimis sa conduc pe vitea#ul 0enician )ainan in lunga lui calatorie! 6a inceput, privirea inteleptului 2haldeu a alunecat indiferent asupra mea, dar oprindu-se cu capul sarpelui care era culcat langa picioarele mele, s-a aprins de focul recunoasterii si, cu un suras ironic dar bun, a miscat bu#ele lui! El a facut un semn si sclavii s-au oprit! - ,nteleptule strain, s-a adresat binevoitor 2haldeul, cer scu#e pentru fratii mei intru intelepciune din simbolul Triunghiului care nu te-au recunoscut! 'ar marea lor intelepciune nu incepe pe acest pamant pacatos si, din cau#a aceasta, privirea lor totdeauna este indreptata sus pe cer! - ,nsa privirea batranului si saracului 2hadeu, totdeauna, luneca pe pamant cautand a strange bobotele intelepciunii imprastiate de ei: si iata, am va#ut capul ghidului tau, cam neobisnuit, inteleptule Elin din sanctuarul mare al Tebei! Aare nu vei fi tu asa de bun si nu vei cinsti batranetele, cu aprobarea de a impartasi cu mine singuratatea mea, in lungul meu drum 8 1i am va#ut ca nu e chip sa ma ascund de intelepciunea sireata a 2haldeului, dar nici nu aveam preteIt a refu#a invitatia! Eu m-am ase#at in targa dand drumul prietenos ghidului meu! - 'e unde ai cunoscut tu, venerabilule 2haldeu, ca eu sunt Elin 8 - <u numai Elin, a #ambit viclean 2haldeul, dar urmasul regestilor Atlanti! Aare tu niciodata nu te-ai uitat in otel poleit 8 1tatura ta, umerii tai si dumne#eiasca corpolenta, imediat te dau de gol ca tu esti fiul nobilei Elade, dar linistea severa a fetei regulate si frumusetea liniilor ei, ma transporta in timpuri de mult trecute, cand eu 2haldeu batran am avut placerea de a avea colegiul preotilor din templul -esnic-Tinerei-0ecioare-7aria lui @oseidon! Aare nu din mijlocul vostru a iesit dumne#eiescul 9oroastru, pe care l-am salutat o data, cand el a avut bunavointa a vi#ita orasul meu matal ?rr, din 2haldeia! 'ar ca am recunoscut imediat in persoana ta pe fiul sanctuarului din Teba, asta gratie ghidului tau, nobile Thales deoarece numai pamantul lui Gam a pastrat legatura cu regnul serpilos! 'ar eu vad ca tu, inteleptule,
L

vrei sa ma intrebi de unde mi-e cunoscut numele tau 8 Aare nu tu ai savarsit renumita calatorie cu )ainan fenicianul, vi#itand tribul 2abilelor, pe langa stalpul lui ;ercules 8 'ar tribul acesta este sub protectia noastra, inteleptule! 2um sa nu te recunoastem pe tine, adaugand ca la festivalul reginei Clachis, inteleptul ;eraclit nu putea sa te trimita decat pe tine, Thales! - -oi, 2haldeii, am raspuns su Thales, ati renuntat la contactul cu regatul serpilor, dar ati insusit intelepciunea lor! - Asa, asa, Thales, a spus cu tristete 2haldeul, nete#indu-si barba lunga, dar dupa aceasta noi ne taram cu intelepciunea noastra pe pantece, pe fata 7aicei Terra! - Eu, Thales, am fortat vointa mea si imediat m-am transportat in sfera schemelor si sunetelor incepatoare si am aflat tot ce am avut nevoie si in aceeasi clipa m-am intors inapoi! - 1unt bucuros, am spus ceu cinstit, ca ;ermes, cel de trei ori maret, in grija fara preget pentru copii lui, mi-a dat prilej de conversatie plina de invatatura cu inteleptul (abbi ,srail din ?rr al 2haldeilor! 2haldeul s-a uitat la mine cu atentie si cu respect a plecat capul! - 2e inseamna intelepciunea unui sarpe tarator, in comparatie cu intelepciunea unui vultur, care planea#a sub cer! <imic nu se ascunde de privirea lui, a adaugat el ganditor! 'upa cateva ore de drum petrecute in convorbire cu inteleptul 2haldeu, noi am ajuns la marginea gradinilor care inconjoara orasul reginei! - Aici am parasit pe 2haldeu, deoarece i-am spus lui, nu este permis initiatului Thebeilor a veni in car strain ca oaspete al reginei! - @ana maine, inteleptule Thales, mi-a raspuns cu respect 2haldeul! Eu, Thales, nu m-am dus in oras, ci, inconjurandu-l, m-am dus in padure si acolo am petrecut noaptea, sacrificand orele intunericului, convorbirii si evocarii celor necesare mie!

'imineata, splendidele gradini ca din basme ale reginei Clachis, imprejmuite cu garduri de marmura ro#a si udate de sute de ba#ine margaritare, s-au umplut cu oaspetii poftiti! Aici au fost frumosii arraini, cu priviri fiIe, din 'raida, parca ochii lor au fost orbiti de necontenita contemplare a intelepciunii! Erau urmasii 'ravatei, cu pielea aramie rosie, din tara provenita din mare, la apus de fosta Atlantida! Erau urmasii negrilor 6enuri din fundul Africei, au fost Atlantii cu ochi frumosi si plete mari ca la femei: a saptea generatie a mongolilor care locuiesc in tainica tara inconjurata cu pereti *2hina+ pe taramul marei mari a 6emuriei: au fost magii albi din tara ghetarilor de nord: au fost si 2haldeii sireti cu barbi lungi! 6uIul si splendoarea sosirii lor si imbracamintea lor sunt de nedescris, caci ce nu este pe planeta, ce nu poate gasi sau face intelepciunea magiei pamantesti 4 'ar mai luIos si mai bogat au fost imbracati inteleptii reginei Clachis, care inconjoarau tronul ei de poveste, impreuna cu cativa lei, din care unul, umilit a pus capul lui regesc sub picioarele mici ale reginei! - Trebuie sa-ti spun, Empedocle, despre frumusetea lui Clachis 8 2red ca nici gamerodele din Ellada n-a visat asa frumusete si chiar Elena apare fata de ea, femeia obisniuta! 0rumusetea nespusa parca se intarea dinauntru cu stralucirea marei intelepciuni si mandria mare incorona
M

fata ei cu aureola regeasca, iar vointa puternica arunca scantei din ochii ei albastri ca cerul de mia#a#i! 2u nesat a cercetat Clachis pe oaspetii veniti, indreptand cu dibacie conversatia la subiectul ce o interesa, dar pana in pre#ent, precum se vede, nu putuse afla nimic interesant, deoarece incretitura maniei ascunse a trecut pe fata ei de marmora! - ,nteleptilor, a raspuns vocea ei incantatoare, vreau ca intotdeauna sa incep festivalul meu cu slujba #eului 1oarelui, dar lipseste inca initiatul Thebei, caruia apartine primul loc din acest dserviciu! @oate el a intar#iat sau > si in vocea ei s-a au#it nota de batjocora, inteleptul ;eraclit se teme sa piarda inca un fiu din moment ce trei initiati din Theba, a#i impodobesc tronul meu > - (egina inteleapta, binecuvantarea lui Adonai sa fie peste tine, a rasunat vocea magulitoare a rabinului israelit, initiatul din Theba va sosi, eu l-am intalnit ieri pe drum, spre cetatea ta minunata! E un Ellin intelept, Thales din Argos! - Ellin, cu atat mai bine, a #ambit regina! @rimii trei oaspeti au fost egipteni! 7ie imi plac nobilii fii ai Elladei! 1i iata, incet, s-au despartit randurile celor invitati si, sub evantaiele de pene ale reginei Clachis, am aparul eu, Thales, urmasul farului Eternitatii, urmasul dinastiei regale a Atlantidei! Eu n-am avut nici o podoaba pamanteasca, deoarece cu mine era intelepciunea mea! - ,nteleptul, marele ;eraclit, servitorul simbolului vesnic al vietii, iti trimite, regina, salutul lui, am spus eu calm, iar eu, Thales, iti doresc bucurie de intelepciunea marei #eite @alas Athena, frumoasa Clachis! 6anga mine, deodata, s-a format un loc larg, pustiu, caci inca niciodata regina serpilor nu aparea asa, chiar intre oamenii initiati! 2apul ei mic, incoronat cu coroana din piatra ciudata a lunie, s-a lasat pe umarul meu! 2hiar inteleapta regina Clachis a ingalbenit uitandu-se in ochii regescului sarpe! - Te salut, trimis al Thebei, a spus cu voce tremuratoare Calchis! Nur, pe marea amintire a tatalui meu, a strigat ea, inca niciodata eu, regina 1aviei, stapana focului pamantesc, n-am va#ut asemenea aparitie a unui intelept! <-am cuvinte pentru eIprimarea multumirii mele, lui ;eraclit ca te-a trimis la mine, pe tine, cel mai intelept dintre muritori, deoarece cand si cine a au#it ca regeasca poruncitoare a serpilor ar consimti sa se supuie unui om 8 1pune-mi, inteleptule Thales, cum ai ajuns la aceasta8 1au asta e un nou secret al intelepciunii sanctuarului din Theba8 - Asta nu-i o taina, regina, am raspuns eu linistit! Eu am ajuns la aceasta prin ceea ce nu ai tu! Calchis s-a uitat la mirata in ochii mei! - 'ar ce n-am eu, Thales 8 - 1amanta iubirii cosmice, frumoasa si inteleapta Calchis, am raspuns eu! ,n multimea initiatilor s-au au#it soapte si toti parca involuntar s-au apropiat de mine! - ,ubirea cosmica 8 a intrebat regina, incruntand sprancenele! 2e fel de iubire e aceasta - iubire cosmica 8 ,ubirea pe ca nu o cunosc eu, Thales 8 a spus ea #ambind siret! ,ntreaba macar pe acesti trei - si ea mi-a aratat trei figuri inalte si pososmorate, care stateau langa tronul ei - ei sunt fratii tai de sanctuar, Thales, intreaba-i pe dansii daca intelege frumoasa Calchis ce este iubirea 8 6inistit si senin am privir eu, Thales, cu ochii albastri si reginei!
/K

- <u despre astfel de iubire vorbesc eu, Clachis, a fost raspunsul meu! Eu vorbesc despre iubirea fata de tot eIistent care respira si traieste, pe care se revarsa lumina si caldura dumne#eiescului (a > - 0ata de tot eIistent 8 a intrebat Clachis, adica trebuie sa iubesc si pamantul si >pe negrul meu sclav 8 1i rasul de margaritar al reginei a rasunat in sala, urmat de suita ei! ,nvitatii insa n-au ras, fiindca intelepciunea lor a simtit ceva nou in revelatiunea mea! - 1i pe sarpe, si pe sclavul tau, regina, am raspuns eu, caci iata sarpele este sora ta, iar sclavul este fratele tau! 7ania a sclipit in ochii lui Calchis, dar deodata s-a stins! - 2e fel de invatatura noua proclami tu, Thales 8 a intrebat ea cu calm, muscandu-si bu#ele! - Asta nu e invatatura noua, Calchis, am raspuns eu! 1i baiatului, cand ii da tatal sau prima data sulita , se pare noua, dar ea a ucis deja multi! A#i, si aici, am ridicat vocea si ea ca un tunet a rasunat sub boltile salii, este vremea a vesti omenirii despre samanta iubirii cosmice! 1amanta, spun eu, regina, deoarece iubirea va aduce cu sine, numele Aceluia care este Taina 2osmica, dar timpul venirii lui il stie numai ?nicul! ,ncruntand din sprancene, a cuprins Calchis cu privirea de fos toata adunarea! - A au#it cineva dintre intelepti despre aceasta invatatura, despre samanta iubirii, pe care o proclama trimisul Thebei 8 a intrebat ea tare! - 'in multime a iesit cu pasi domoli un batran inalt, cu mustati carunte si tot cu astfel de coada! 1ub sprancenele stufoase, erau fiIate ciudate, doua cercuri rotunde si strave#ii, prin care, serios si calm priveau ochi de intelepciune neeIplicabila! - Eu sunt trimisul tarii 'ragonului, de la tarmul marii 6emuriei! <umele meu, 6ao-'#i si eu sunt slujitorul ?nicului 'umne#eu Tao, a tot desavarsit! Tao, in care se ascunde si se uneste tot! 1i trimisulintelept din Theba, si tu regina frumoasa si sarpele si negrul sclav si eu, smeritul slujitor al lui Tao si toata aceasta mare taina a unirii a toate si in toate, se savarseste numai gratir iubirii dumne#eiesti pe care ne-o proclama inteleptul Ellin > 1a fie acoperamant Tao asupra capului tau Thales, s-a adresat el mie, caci iata, eu de vestirea ta mare, a#i linistit ma voi duce in pestera mea ca sa sarut pamantul stramosilor mei, caci simt ca atunci cand va veni 7arele din cei 7ari, El ma va chema si umbra mea, modestul profet al lui Tao, al celui a tot perfect, a venit pentru a-, sluji lui! 1i era atata simplitate frumoasa in inima aceasta si liniste inteleapta, ca eu, Thales, m-am aplecat in fata lui, iar regina serpilor a suierat prietenos, clatinand capul ei de smarald, asupra parului meu! ,n sala s-a restabilit tacerea! - 'ar cine sunt cei trei despre care ai vorbit tu, Elline 8 m-a intrebat palida Calchis! - @e unul din ei il cunosti, regina, am raspuns eu linistit! E Araim de patru ori maret, preotul Aurorei, tatal si protectorul negrilor! 7ainile lui Calchis au strans convulsiv manerul tronului si brusc s-a aplecat inainte - Tata 4 inecandu-se a strigat ea! Tu l-ai va#ut inteleptule 8 - ,l cunosc si l-am va#ut, Calchis, am raspuns eu! - 2nd si cum 8

//

- ,eri, in padure, lnga orasul tau, regina, a fost raspunsul meu! ?n foc salbatic s-a aprins in ochii frumoasei regine! - Aici > aproape > a repetat ea 4 si nu a poruncit sa-mi spui nimic 8 - 7i-a poruncit sa-ti spun regino, ca srguintele tale de a-l gasi si dorinta de a-l vedea sunt #adarnice chiar daca tu vei rapi focul, nu de pe planeta, dar din toate noua, tu niciodata nu-l vei vedea din moment ce ai calcat poruncile templului #eitei -ietii, indra#nind a patrunde cu fortele ;aosului! Afara de aceasta, tu nu ai avut mila de viata profetei pretioase, slujitoarea 9eitei! 0rumusetea si intelepciunea date tie le-ai intrebuintat ca sa arunci in prapastia caderii inteleptii initiari! ,ata, Calchis, ultimul testament al tatalui tau: tu il vei vedea numai atunci cnd focul pamntului, care arde in tine, il vei preface in flacara iubirii cosmice si cnd 7aretul, care va veni in lume, te va uni pe tine cu tatal tau! Crusc si infricosata s-a ridicat regina Calchis de pe tronul ei si un foc funebru avea in ochii ei albastri! - 2u mine, intelepti ai regelui meu, a sunat vocea sa, (egina si stapna voastra este ofensata de venitul necunoscut! El e inselator! <u putea tatal meu, Arrainul meu, sa-mi trimeata astfel de cuvinte care ma injosesc! 1a se ridice stapnul focului pamntesc si sa prefaca in cenusa pe inamicii mei! 1i, inconjurata de vn#atorii sanctuarelor tainice, cuprinsa de un nor de lumina rosie, a inceput a cnta un cntec salbate de blestem, iar slujile ei o secundau! Adunarea s-a cutremurat: am va#ut cum initiatii au parasit sala unul dupa altul si in sfrsit in ea am ramas eu, Thales, inteleptul batrn 6ao-'#i, care cu interes trist privea pe regina si rabi ,srail, care sia acoperit capul cu mantaua si incet, mormaia ceva pentru sine! 1e darmase peretele din fata al salii si in locul lui s-a ridicat altul, din ceata funebra, care se ridica grame#i dintr-o be#n! Am simtit apropierea focului pamntului, iar dupa mine cobora incet regescul sarpe si a inceput a se invrti intr-un dans ritmic lnga tronul lui Calchis, parca tragnd in jurul nostru, celor trei, cercuri mari: capul sarpelui, care arde de o lumina albastruie, totdeauna era indreptat spre peretele intunericului, iar ochii de rubin, erau ca niste sageti ce strabateau aburii adncurilor planetei! 1i linistit am fost eu, Thales, deoarece mare a fost puterea sufletului meu! Am va#ut, alaturi de figura lui (abi ,srail, cum s-au desenat conturele a doua spirite: al lunii cu coarnele tiaramei pe cap si in spatele inteptului Atlant 6ao-'#i, misuna gramada neagra a duhurilor pustiei! ,ar, in intunericul cetei, se ridica fata gigantica a cuiva, de culoare rosie vnata, se vedeau ochii atenti si rai si se ridica corpul acoperit cu limbile flacarii! Acesta a fost Cafomet in persoana, stapnul intunericului, regele tartarului, marele gonit! ?n minut sau doua, ne privi cu ochii plini de rautate, iar pe urma s-a indreptat spre Calchis, care statea cu minil intinse spre el! - <ebuna Calchis, a sunat vocea lui asemanatoare cu #gomotul valurilor in craterul vulcanului, pentru ce m-ai chemat 8 @ot eu sa ma lupt cu mine insumi 8 ,ata, regina serpilor s-a rasculat contra ta, nebuna Calchis 4 Eu sunt stapn al focului pamntesc, dar iata spiritele lumii s-au inarmat contra mea si eu contra Ellinului care nu iti place, cnd binecuvntarea tatalui tau, Arrain, este peste el 8 Aare slugile pustiei nu sunt slugile aceluia a carui nume este Tacere, care este unul din Treime, Calchis nebuna 4 Aceata este pedeapsa ta, deoarece legatura este
/=

intre tine, sluga mea si tatal tau Armain, picioarele caruia sunt pe bra#da Aceluia al carui nume eu nu-l pot pronunta! Achita-te cum stii, dar tine minte ca nici o iubire cosmica nu te va scoate din inima si minile mele! - 1piritele minciunii si ale negatiei, am strigat eu fara cutremur, ca raspuns la ultimele cuvinte ale respinsului! 1a plece regina serpilor, spiritele lumii saritele pustiei, sa ramn eu singur, Thales, purtatorul farului eternitatii sacre, cu samnta marei iubiri cosmice in inima si sa incepem o lupta groa#nica intre noi, pentru sufletul frumoasei Calchis, fiindca tatal ei Arraim, de patru ori maret, mi-a poruncit sa nu o pierd, cui sa o indrept pe calea binelui! 2u mare mirare s-a uitat spiritul gonit! 1i iata fata lui parca s-a nete#it si in ochi s-a stins rautatea, incepnd a straluci lumina de compatimire! - -itea#ule Ellin, a raspuns vocea lui batjocoritoare, poate ca tu cre#i ca in planul eIistentei mele se afla si bataile cu diferiti viermi omenesti, care cred ca sunt intelepti numai din cau#a ca deasupra capului lor arde un semn in forma crucii! Aare inteleptul ;eraclid nu ti-a insuflat tie ca lupta cu mine este lupta in timp 8 Ai destul manvatar la dispo#itia ta, vierme din Theba, pentru ca sa te hotarasti pentru astfel de lupta 8 'u-te pe drumul tau, vierme, si cine stie, cu timpul, cnd te vei cuminti, atunci poate vom vorbi inca, fiindca din toti viermii omenesti tu promiti sa fii mai mult in viitor! 1i deodata s-a stins focul ochilor lui, s-au spulberat contururile capului si trupului lui, s-a imprastiat ceata haotica si din nou s-a pus la loc peretele salii! Eu am privit in jurul meu! 2latinndu-se ritmic inainte si inapoi, se ruga rabi ,srail! 2u capul descoperit, gnditor, pipaind mica sa barba, statea inteleptul 6ao-'#i, iar mai departe, lnga tronul lui Calchis, era culcata, in cele mai nenaturale po#e, multimea ghemuita a inteleptilor ei! 1ingura, Calchis, palida ca moartea, sedea nemiscata pe tronul ei, fiInd ochii plini de nebunie, in ochii de rubin ai sarpelui regesc, care, cu suieratul lui, a continuat dansul magic, in fata ei! Eu am pronuntat o conjurare si ea incet m-a primit si din nou s-a apropiat de mine si mi-a infasurat trupul! 2orpurile inteleptilor lui Calchis au inceput a da semne de viata si singura regina, repirnd adnc si-a acoperit fata cu minile! - Tacerea a durat mult timp! ,n sfrsit, regina cu vocea intrerupta a pronuntat$ - Tu ai invins pe frumoasa Calchis, Thales! 'u-te si anunta lumii intregi biruinta ta! - Tu intr-adevar esti nebuna Calchis, am raspuns eu! Eu n-am invins pe nimeni! A invins tatal tau Arraim, de patru ori maret si iubirea dumne#eiasca! 'ar, daca tu recunosti invingerea ta, eu atunci cer de la tine sa dai libertatea imediat celor trei initiati ai sanctuarului din Theba, pe care tu i-ai legat de tronul tau, de frumusetea ta, si de intelepciunea ta > 0rumoasa Calchis a dat din umeri! - 2e nevoie am eu de ei, Thales, a raspuns ea! ,-ai! ,nsa, spune-mi Elline intelept, de la tine tu ai luat, apararea sufletului meu, in fata stapnului focului pamntesc, sau in numele tatalui meu 8 - 'e la mine, regina, am raspuns eu, caci stiu ca iubirea cosmica tronea#a in inima lui Arraim si atunci cum va abandona pe copila lui sa piara *pralein+! 2ine poate sa se opuna intelepciunii si primului mag al planetei8

/B

- Tu intr-adevar esti intelept eline, a spus cu voce slaba si ganditoare Clachis! ,ar acum plecati de la mine, inteleptilor, s-a adresat ea catre cei trei si lasati pe biata Clachis in siguranta ca sa pot medita despre iubirea cosmica, a incheiat ea, cu o gluma usoara! - 1a fie cu tine Tao, suflet ratacit 4 a raspuns incet 6ao-'#i! - Adonai sa fie binecuvntat numele tau, sa trimeata sufletului tau #buciumat, pacea 4 a soptit rabi ,srail! - 1a-ti lumine#e sufletul tau iubirea dumne#eiasca, Calchis, si sa te intorci in imbratisarile parintesti, i-am spus eu tare si am suflat reginei suflarea intelepciunii mele, eu, Thales! 'eodata, obrajii ei s-au rumenit si s-au aprins de viata si de forta ochilor ei albastri! - <-am sa uit urarea ta, Thales, a stigat ea! 'e trei ori am invins sanctuarul din Theba, iar a E-a oara tu te-ai ra#bunat cu prisosinta, inteleptule Ellin! 'ar, mi-este martor cerul, n-am nici o rautate in inima mea, fata de tine > 1i iata, noi am lasat pe frumoasa Clachis > 'e data aceasta, eu, Thales, am luat de la rabi ,srail E camile ase#nd pe trei din ele pe cei trei tradatori ai sanctuarului, pe care ,-am eliberat! 2ald, cu binecuvntari reciproce, ne-am luat ramas bun noi trei neuitnd a da suflarile noastre, ca recompensa, reginei serpilor! 6a despartire, inleleptul 6ao-'#i mi-a spus$ - 7ulte si nesfrsite sunt ceasurile in Tao, dar cel mai fericit va fi acela in care eu din nou ma voi intlni cu tine, nobile Ellin! 1ufletul meu a citi in cartea lui Tao ca eu voi fi chemat de 7aretul 7aretilor pentru slujirea 6ui! ,a aminte, Thales, ca si atunci eu n-am sa uit despre intlnirea noastra si tu imi vei aminti de ea! - 1i eu stiu, ca nu ultima data ma intlnesc cu voi inteleptilor, a confirmat rabi ,srail! ,n adevar, planeta noastra este mica pentru intelepti! 7are a fost bucuria ta Theba, cnd eu, Thales, m-am intors! 2u un fast nespus, am savrsit serviciul divin in templul ,sidei si singur ;ermes, in persoana, de trei ori maret, s-a aratat noua in nori de foc si m-a incornorat pe mine, Thales, cu ra#ele initierii supreme! 'upa aceea, ,erofantul sanctuarul:ui, inteleptul ;eraclid, a cobort focul spatiului pe capetele tradatorilor adusi de mine la sanctuar, dnd sufletelor lor in proprietatea serpilor care au slujit fidel in calatoria mea! 1a fie pacea mea asupra capului tau, Empedocle! - ,n povestirile urmatoare tu vei intlni inca persoanele pe care le-am numit a#i, in povestirea mea! !. IN GRADINA MAGDALEI Thales catre -mpedocle, fiul lui Miles tenianul, despre intelepciunea Marelui In!atator din .alileia" Asculta, amicul meu cu atentie, caci niciodata, mai ciudat, mai tainica, n-a patruns in urechea unui muritor, o fapta #ic eu, Thales, si nu legenda! @e cnd farul din cerul eternitatii a incoronat cu ra#ele sale palida mea frunte, ca semn de mare initiat al sanctuarului din Theba, eu, Thales si 2laudiu 7acedoneanul, care s-a invrednicit de

/E

aceeasi trepta, am primit din mna marelui ,eromat, pocalul vietii si apoi el m-a trimis in adapostul misterios al fiului inteplciunii, la ;eraclid, pe care glasul poporului l-a numit ,ntunecatul, pentru ca si el si invatatura lui era greu de patruns si chiar de inteles pentru popor! 2ti ani au trecut de cnd noi absorbeam intelepciunea lui, de cte ori am parasit noi adapostul ca sa ducem oamenilor farmiturile stiintei rndiute si de cte ori ne-am apropiat, nu e necesar a socoti! ,ntr-unul din acele rastimpuri, cnd ma gaseam sub infatisarea unui filo#of stoic, te-am gasit si pe tine, amice Empedocle, pe lnga inteleptul 1ocrate si am legat mai tare firele ce ne uneau de pe vremea a#i adormitului aras sub valurile oceanului, oras supranumit @ortile de aur ! ,ntr-o #i inteleptul invatator ne-a chemat la sine si ne-a #is$ - 'uceti-va in lume si salutati in numele meu pe marele ,nvatator care vine pe pamnt! <u va voi spune unde il veti gasi! ,ntepciunea voastra va va fi ghid voua! - 'ar daca ,nvatatorul Acesta este atat de mare, a spus 2laudiu macedoneanul, de ce inteleptule nu te duci tu singur in intmpinarea lui 8 - 'eoarece, ne-a raspuns ;eraclid, eu stiu cine este El, si stiinta mea imi spune ca nu sunt vrednic de intlnirea cu El! ,ar voi nu-l cunoasteti, stiti numai de la mine ca este un 7are ,nvatator si nimic mai mult! <umai orbii pot sa se uite la soare fara frica! @e timpul acela, eu stiam inca sa ma supun, si tacut, impreuna cu 2laudiu, am plecat in lunga noastra cale! A doua #i, camilele ne duceau spre nord, la sanctuarul #eitei cu fata neagra! Acolo, cei din urma preoti negri, tacuti ca pietrele pustiului, ne-au indrumat la centru cel mare, spre acela al carui nume este Tacere si calculul anilor pierduti in noaptea vremurilor, incalculabil in calendarul planetar si al carui destin este de a astepta sfrsitul, pentru a fi ultimul gropar al pamntului! 2nd 2laudiu si eu ne-am intins in praf, in fata lui, el mngindu-ne ne-a ridicat si ne-a spus$ - 2opii, 6-am va#ut pe cnd El era prunc, m-am inchinat 6ui! 'aca fiul meu ;eraclid v-a trimis la El, duceti-va! Acum, El seamana samanta, dar tine-ti minte, copii, cnd ,l veti gasi, voi veti pierde totul! <imic mai mult nu ne-a spus fiul stelei de dimineata, al carui nume este Tacere, a carui fiinta e tainica, a carui menire este de a fi nasul si groparul pamntului, a carui denumire este @reotul <egraiului ! <imic nu ne-a spus el, numai cu mna ne-a aratat spre nord! 'in nou am ratacit in pustie, n-am vorbit nici un cuvnt, prin#nd doar firel.e magnetice ale intelepciunii cunoscute de noi! <u aveam teama ca vom piede tot fiindca stiam sa spunem! 1i iata am ajuns in @alestina, de unde ni se parea ca veneau firele magnetice, amestecate groa#nic cu fluidele urte ale poporului, slugi ale puterii 6umii! <e inabuseau de intensitatea atmosferei templelor lor, unde domne intelepciunea falsa, prefacatoria si cru#imea! <oi am vorbit cu preotii lor, oameni sireti si bogati, intrebndu-i daca sunt intre ei invatatori intelepti! 1-a intmplat ca ni ,-a aratat pe acestia, dar vai, am gasit numai oameni falsi si mai prosti si inca mai cru#i! @opor simplu, popor batjocori si amagit, ne impartasea cu bucurie legendele sale desfigurate si pline de superstitii si alterari!

/H

'ar, eu, Thales si tovarasul 2laudiu, am aflat aci, rasunetele rasei rosii, reflectate prin prisma stiintei soarelui 2haldeii desfigurata de nestiinta salbateca a preotilor iudei, mi#erabila mostenire a renegatului si dementului ;a#araifo! 'ar poporul acesta astepta pe invatator, insa un invatator in purpura si aur care trebuia, dupa parerea lor, sa supuna universul sub dominatia preotilor lor lacomi! Ei nu stiau nimic mai mult despre invatatorul care era venit! Am au#it intr-o #i, de la un iudeu nobil, care s-a nascut si a trait aproape toata viata sa la Athena, o astfel de poveste$ - Eu, <icodem, pot sa va arat filosofilor, un om ciudat, care traieste in pestera, pe malul ,iordanului! 'uceti-va la el si ii puneti intrebarile ce va interesea#a pe voi! El e gol si sarac, ucenicii sunt salbatici la vedere si par mi#antropi, numele lui e ,oan! )rabiti-va caci am au#it ca s-a dat porunca sa-l inchida in inchisoare, pentru discursurile lui impotriva preotilor si chiar a imparatului! Totusi, filosofilor, a adaugat <icodem, cu #ambet, nu cred ca veti gasi in el ce va trebuie! 'ar de ce, inteleptilor, sa u faceti cunostinta cu cei pe care poporul nostru ii numeste prooroci 8 - 1i noi am va#ut pe acel ,oan! ,ntr-adevar, el era goa#nic$ un corp plin de par, lipsit de imbracaminte, slab si istovit, iar parul si barba niciodata pieptanata, cadeau pe umerii si pe pieptul lui! -ocea lui era stridenta si ragusita! <oi l-am va#ut stand pe piatra de pe malul raului, in fata unui covor, ingenunchiat! El gesticula cu mainile, cu furie si spuma la gura, blestema si ocara! El chema asupra acestei nenorocite turme omenesti, mania dumne#eiasca, ameninta aceasta jalnica, murdara, flamanda si plina de suferinta si groa#a, aceasta multime care, supusa ca niste robi, il asculta cu smerenie! 'ar noi, pe capul carora sta farul eternitatii, am va#ut ochii lui stralucitori, in care am recunoscut focul sacru al fiilor vietii si am va#ut si firele fluidice in care nu era nimic asemanator cu fluidele omenesti! 1i eu, Thales si 2laudiu, am plecat capetele noastre, cugetand la caile necunoscute prin care 2el 'esavarsit trimite fluidele sale lumii materiale, caci in fata noastra, sub infatisarea unui invatator de#gustator desigur statea fiul -ietii iar nu om! - <e-am apropiat de el, Thales, a spus 2laudiu! Este oare tinta cercetarilor noastra 8 'ar, eu, Thales, eram mai rece si mai linistit decat 2laudiu si ratiunea mea mai putin calda si mai putin iute, era mai mult pamanteasca si din cau#a aceasta si mai inteleapta! - ,nvatatorule, poate fi numai un om, 2laudius, am raspuns eu, dar acesta este 0iul -ietii ! <oi am asteptat pana cand cel ce se numea ,oan a scufundat toata gloata in apa ,ordanului, si ea certata, scuipata si uda pe corp, dar plina de bucurie in suflet a plecat cantand cantece melodioase, inspre oras! ,ar noi linistiti, ne-am apropiat de proorocul care ramasese singur pe malul apei murdare si sca#uta a raului! Eu, Thales, am ridicat mana si am acoperit ceafa si spinarea lui ,ona cu un curent de salutari calde din partea sanctuarului si am pronuntat, in limba misterioasa a intelepciunii oculte, o formulare de chemare a fiilor vietii ! Atunci, el s-a incruntat catre noi, iar in acest moment ochii care mai inainte erau incruntati, acum straluceau de o nespusa blandete! ,n privirea lui nu era nici mirare, nici surprindere! - 2e trebuinta tu fiii intelepciunii pamantesti de la robul lui 'umne#eu 8 a raspuns vocea lui linistita, care cu cateva minute tuna de blesteme si injurii!

/J

- <oi cautam pe ,<-ATATA(?6 2E6 7A(E, am raspuns eu Thales! <oi mergem sa-i aducem salutul sanctuarului, ?nde il vom gasi 8 Cland si plin de dragoste se uita la noi 0iul -ietii cu infatisarea omeneasca ,oan ! - 'ar stiti voi ce veti pierde, a spus el, cand il veti vedea 8 - 'a, am raspuns noi, dar noi suntem ucenici ascultatori ai sanctuarului si apoi !!! parca !!! plange apa cand se evaporea#a de ra#ele soarelui 8 Ea se inalta sus, pier#and insusirile ei de apa! ,oan a #ambit cu bunatate! - Adevarati intelepti sunteti voi, nobili greci, a raspuns el! 2um veti gasi pe ,nvatatorul 8 7ergeti in )alileia! 2el @rea Cun sa va binecuvante#e, dandu-va intalnire cu ,isus <a#arineanul si binecuvantandu-ne a plecat! Eu, Thales, am spus lui 2laudius$ - Apreste #borul ratiunii tale, 7acedonene, caci daca fiul vietii primeste infatisarea unui prooroc desgustator al ,udeilor, ce infatisare trebuie sa aibe ,nvatatorul 8 <u te uita la stele, priveste pamantul, in praful lui trebuie sa apara adevarul! 1i, iata noi, seara tar#iu, ne-am apropiat de acest adevar! <e-am apropiat simplu pentru ca in 6umea 2elui @rea ,nalt totul e simplu! Era seara si luna era plina! <i s-a spus$ - ,isus din <a#aret pe care-l cautati, abia acum a sosit, in casa lui 6a#ar, pe care l-a inviat din somnul mortii! Aici este casa aceasta! A gradina tufoasa inconjura casa! 2and noi am intrat in ea, doi oameni ne-au oprit drumul$ unul in floarea maturitatii barbatesti, grosolan si intunecat, altul un adolescent bland, cu ochi albastri si cu parul lung ce-i cadea pe umeri! - 2e cautati, strainilor 8 cu brutalitate ne-a intrebat unul din ei! - 'orim sa vedem pe 7arele ,nvatator, raspunse 2laudiu! - ,nvatatorul n-a venit pentru voi, paganilor, suparat a raspuns iudeul! -oi nu sunteti vrednici sa-l vedeti, plecati de aici 4 - Eu vad ca tu esti un om sfant si drept, am raspuns eu, Thales, dar ce-ti va adauga tie ,nvatatorul, la aceasta sfintenie si dreptate8 <oi suntem inca pagani si sarmani si dorim sa invatam cate ceva de la ,nvatatorul, cel putin atat cat sa fim si noi sfinti si drepti ca tine, mare si bun barbat! Atunci, adolescentul a tras repede de maneca hitonului pe iudeul pierdut, care se uita prosteste la noi si i-a soptit ceva la ureche, apoi cu #ambetul cald ne-a spus$ - <u cheltuiti, mari straini, sagetile spiritualitatii voastre pentru nimicirea unui sarman ,udeu! 6uati loc pe banca aceasta, indata am sa trimit un prieten al nostru, caruia ii veti spune ce va trebuie voua! <oi, obositi, ne-am lasat pe banca, dar cu mare flacara ardea inima lui 2laudius si cu lumina divina era patrunsa ratiunea lui! <oi stiam ca am gasit pe ,nvatatorul, caci nu se putea ascunde de ochii unui initiat, fluidul stralucitor al eternitatii, care se intindea deasupra modestei gradini a maslinilor din 7agdala! 1i iata, s-a pre#entat in fata noastra un barbat in haina curata, alba, cu pecetea ratiunii pacifice pe frunte, pe care ardea misterios semnul de initiere al rasei rosii, sanctuarul caruia ascundea in sine Asia! departata, de unde a venit de trei ori 2el 7are, unde

/F

orase intregi sunt locuite de intelepti si unde domneste semnul triunghiului! 1i am va#ut noi ca pentru el nu sunt un mister semnele farului eternitatii pe care noi il purtam! El s-a inclinat si ne-a spus$ - -a ascult, frati din Theba! Eu sunt Toma, smeritul ucenic al aceluia pe care voi il cautati! @ovestiti-mi tinta calatoriei voastre! 2ine va trimis 8 - 1i a decurs convorbirea noastra in limba sanctuarului 6umii! ,ntr-o ora, noi am aflat de la fratele Toma tot ce a precedat venirea ,nvatatorului si cum si in ce fel a binevoit El sa se descopere lumii! A mare si binecuvantate pricepere ne-a patruns pe noi, care eram invatati a cauta nimic in 7are , cum puteam sa pricepem 7arele in 7ic 8 Adevarat, striga 2laudius, ,nvatatorul acesta era insusit in sine toate proorocirile si toata mitologia lumii! - El le-a tranformat in adevar, am spus eu, Thales, sau tu ai uitat 2laudius, ce ne-a spus marele ;eraclid, sau ai uitat cum preotul celui <egrait, al carui nume e Tacere, cum ne-a povestit inchinarea ,nvatatorului, in templul <asterii 6ui 8 @regateste-te, 2laudius, a vedea pe insusi A'E-A(?6! Toma s-a sculat si s-a inclinat in fata mea! - <-am nimic de #is mai mult fratilor, a spus el! ,ntelepciunea voastra, in adevar, va serveste ca un far! 7a duc sa anunt pe ,nvatatorul! 'upa ce a plecat , eu, Thales, invocand numele misterios al <egraitului, m-am cufundat in vi#iunea viitorului si mie mi-a fost dat sa vad in vi#iune ceva ce s-a pus la ba#a intregului trecut! 2and am deschis ochii, in fata noastra statea o femeie inca tanara, frumoasa, cu ochi de ga#ela speriata si cu pecetea unei mari griji pe fata! - 1trainii, va cheama ,nvatatorul, a spus ea incet! <oi am plecat in urma ei! 2laudius cu graba, neputand modera elanul inimii inflacarate, iar eu, Thales, linistit, caci ratiunea mea era plina de marea infrigurarea a groa#nicei cunostinte date mie, in scurta privire a viitorului! Am purtat frigul intregii lumi in mine! Asa am ajuns noi pe terasa luminata de luna! ,ntr-un colt al ei, in urma unui maslin, sedea el, ,nvatatorul! ,ata ce am va#ut eu, Thales$ El era de statura inalta, mai mult slab decat robust! ?n hiton simplu, plin de praf pana jos, acoperea umerii lui! @icioarele desculte se odihneau pe o rogojina de stuf! @arul si barba lui de culoare castanie si pieptanat, fata slaba si supta de marea suferinta a 6umii, iar in ochii 6ui am va#ut toata iubirea ?niversului intreg si am inteles totul, independent de ceea ce mi-a fost descris ca unui initiat, inconjurarea duhovniceasca a ,nvatatorului! 2laudius era posternat la picioarele ,nvatatorului si le saruta, facand sa rasune gradina si terasa de plansul lui! femeia care ne-a adus, pe jumatate speriata si indignata, se uita la mine, Thales, care statea linistit in fata ,nvatatorului! @rivirea de desmierdare cereasca a iubirii, ca incarnata, sufla asupra mea si o voce asemanatoare cu vocea 7aicii lumii intregi mi-a spus mie$ - 1tai langa mine, inteleptule Thales, 1pune-mi pentru ce 7-ai cautat 8 Eu nu intreb despre aceasta pe amicul tau, caci lacrimile lui ,mi spune totul! 'ar tu 8 1i eu, Thales, m-am ase#at de-a dreapta lui 'umne#eu, caci frigul intregii lumi a fost in ratiunea mea!

/L

- Am venit la tine, <egraitule, calm am raspuns eu, si Ti-am adus salutul invatatorului meu ;eraclid, precum si salutul de la sanctuar si adapost! Am venit la tine ca sa pierd totul si in adevar, eu am pierdut totul chiar, caci in mine port 0rigul marii cunoasteri ! - 'ar de ce amicul tau, pier#and totul, poarta acum in sine caldura 7arii ,ubiri 8 m-a intrebat el incet! - El n-a va#ut ce am va#ut eu, <egraitule, am raspuns eu! - 1i tu inteleptule, Thales, 7-ai recunoscut, daca 7a numesti asa pe mine! - <imeni nu poate sa te cunoasca, am raspuns eu! E posibil a cunoaste numai ceea ce binevoiesti Tu sa ne arati, si eu nu cer nimic de la Tine, caci am pierdut totul si nu cer nimic !!! 1i incet, incet, ca puful de stuf, mana 6ui s-a intins de capul meu! 'ar frigul unei prevederi domnea in inima mea si eu statea linistit! - 7aria, s-a au#it vocea 6ui, spune, floarea iubirii dumne#eiesti care a inflorit in inima ta, cine din acesti doi 7a iubeste si 7a cunoaste pe 7ine mai mult 8 Achii femeii s-au inflacarat! - ,nvatatorule, cu o voce care abia se aude a spus ea, Te iubeste acela, si ea a aratat pe 2laudius, dar acesta !!! acesta, !!! mi-e frica mai mult ,nvatatorule! - 2hiar iubirea dumne#eiasca s-a speriat de suferinta ta, atat de mare, Thales, mi-a spus El! 0ericit esti Tu, ca inima ta este plina de barbatie si esti in stare a suporta frigul Eternei 1tiinte, al carui nume e suferinta cea mare! - ,nvatatorule, emotionata 6-a intrebat femeia, dar acesta pe care Tu il numesti Thales, el e mai apropiat de Tine! ?n #ambet a trecut pe fata <a#arineanului! - 'rept ai spus tu, 7arie, a spus El, Thales e mai aprope de 7ine, caci el, a#i a simtit in inima lui ceea ce degraba voi suferi Eu! 'ar el este numai om si de aceea pe tine te sperie aceasta, ce ma va rapi pe urma in 2er !!! Asadar, 2laudius, 1-a adresat El 7acedoneanului, tu vei merge dupa 7ine 8 - Eu sunt al tau, ,nvatatorului, a raspuns 2laudius plangand! - Am sa te iau cu 7ine, si mana <a#arineanului puternic a strans pe fruntea lui 2lausius 0arul Eternitatii ce ardea pe fruntea lui! Am stins crucea de pe fruntea ta si am depus-o pe umerii tai! Tu vei duce jugul 7eu si cuvantul 7eu in tarile necunoscute! Aamenii nu te vor cunoaste pe tine si nu-si vor aminti de tine! Am sa schimb intelepciunea ta, prin iubire! 6a sfarsitul vietii tale, crucea pe care Eu o pun acum pe umerii tai va fi patul tau de moarte, dar tu vei birui moartea si vei veni la 7ine! 'e a#i, Eu te despart pe tine de prietenul tau! 'rumurile voastre sunt diferite! dar tu, thales, 1-a adresat 2el <egrait, tu ai pierdut tot, ce sa-ti dau eu in schimb 8 - Eu, Te-am va#ut si am vorbit cu tine, am raspuns calm, ce ai putea sa-mi dai inca 8 2u mare dragoste m-a privit <egraitul si a #is$ - ,n adevar e sanctificata intelepciunea omeneasca in tine, Thales, si tu vei veni dupa 7ine! % 'upa Tine nu pot sa vin, am aspuns eu, dar niciodata n-am sa ma duc dupa acei pe care ii voi duce dupa Tine! - 0ie, a spus cu tristete <a#arineanul, du-te Thales! Eu nu sting farul eternitatii dupa fruntea ta, iti intorc termenul vietii omenesc numai! <u-ti iau intelepciunea ta, caci ea este sanctificata de
/M

suferinta cea mare! 'oar in be#na, inteleptule! 7ergi, acum, unde te va duce farul tau! ,ntoarce-te la invatatorul tau si spunei lui ca-i poruncesc sa astepte pana cand voi veni eu din nou! - Tu sa nu te duci la acela al carui nume este Tacere , caci eu sunt totdeauna cu el! -e#i pe invatatorul tau si apoi intoarce-te aici si asteapta sfarsitul meu, caci numai sfarsitul meu va scoate din fiinta ta groa#nicul frig al marii stiinte! 1i eu, Thales din Argos, m-am sculat si lasand pe 2laudius la picioarele <a#arineanului, m-am inchinat 6ui si incet am coborat de pe terasa! ,n drum, am intalnit un grup tacut de ucenici printre care era si acela care m-a intampinat cu brutalitate! El s-a despartit de grup si apropiindu-se de mine a #is$ - 1tapane, daca te-am ofensat, iarta-ma! ,n ochii lui se vedeau si in pre#ent dusmania si rautatea! - <-am nici o jignire in inima mea, ,udeule, i-am raspuns, stinge dusmania care arde in ochii tai, cu iubirea invatatorului tau! <oi ne vom mai intalni insa amandoi, atunci cand suferinta ta va fi mai mare decat a mea! 'ar pana atunci !!! bucura-te de intelepciunea marei #eite @alas Athenas, bucura-te caci ea, mare in intelepciunea sa, mi-a destainuit ca intre spinii coroanei invatatorului va fi si spinul tau, spinul marii tradari a <egraitului! 2a muscat de sarpe, s-a retras de la mine ,udeul! 2u frica s-a dat la o parte din fata mea ucenicii, eu care duceam groa#nicul frig al marii stiinte, in inima mea care murea! <umai Toma, cu alt ucenic tanar, a venit dupa mine pana la iesirea din gradina! Aici, Toma s-a inchinat in fata mea si a spus in limba oculta$ - 7area intelepciune a sanctuarului de la Tiva, acum este sanctificata cu lumina <egraiutului, Thales! Eu ma inchin hranitoarei mele caci prin ea noi suntem frati! Eu statea linistit, iar tanarul ucenic s-a apropiat cu timiditate de mine #ambind$ Eu sunt suferinta ta netarmurita, Thales, si mie mila de tine! ,a acest trandafir din gradina 7agdalei sa-ti incal#eas#a putin inima inghetata de durerea prevederii si iubirea mea sa-ti dea puterea! <u respinge dragul meu, Thales, caci trandafirul acesta a fost rupt de ,nvatatorul nostru si amandoi suntem ucenicii 6ui !!! Am luat trandafirul, l-am sarutat si l-am ascuns la pieptul meui raspun#and$ - @entru iubirea ta iti dau in schimb vechea mea pace, caci nu o mai am in inima mea! Ea e pe langa mine, ia-o! <e vom revedea si am sa-ti indic locul adapostului, pentru ca sa poti vi#ita pe ,nvatatorul meu ;eraclid, caci eu vad ca vietile voastre se intalnesc intr-un punct al marelui @roclamator al ,ntelepciunii, al 1telei de 'imineata si al 7arelui Apostol al negraitului! 'ar tu te inseli, caci eu nu stiu cine este el! 1i am parasit @alestina! 1osind la adapostul tainic, am gasit pe invatatorul meu tulburat, care va#andu-ma s-a repe#it la mine, spunand lanturile duhurilor vietii, dar ce frig de moarte vine de la tine intelepciunea mea n-a putut patrunde peste cercul marelui ,nvatator si eu nu stiu nimic ce s-a petrecut cu tine! @ovesteste-mi tot, Thales! Eu, stand langa coloana, incet, i-am povestit totul! Am va#ut atunci pe marele ;eraclid posternat la picioarele mele!

=K

- Te salut, Thales din Argos, intelept elev al meu, care a stat la dreapta lui 'umne#eu, a strigat el! 7ultumesc pentru crucea mare a asteptarii, pe care tu mi-ai adus-o de la El, <egraitul! 1a fie voia 6ui 4!!! 1i eu, Thales, apoi l-am parasit fara regret pe invatatorul, caci ce mai putea fi pentru mine, care purtam cu infrigurare groa#nica prevedere in sufletul meu! Am navigat pana la Ellada si acolo, in linistea sanctuarului lui @alion *munte in Thesalia+, am chemat pe #eita @alas Athena si ea, stralucitoare a venit la mine, in linistea noptii reci, la radacina platanului sfant! - Am au#it chemarea ta, ,nteleptule fiu al elladei, dragul inimii mele, a spus #eita! ce doreste fiul intelepciunii de la maica lui 8 - Atunci eu din nou am povestit tot ce s-a petrecut cu mine! )anditoare ea m-a ascultat si mana inteleptei 7aici s-a aplecat pe fruntea mea rece! - 1i tu, Thales, ai venit la 7ine, ca sa-mi spui ca te desparti de mine a spus ea! 0ie, fie, fie!!! tu, care ai stat la dreapta lui 'umne#eu nu ai loc la picioarele 7ele! 'ar, Thales, cine stie daca nu vei gasi acolo si particica mea, atunci cand se va implini groa#nica prevedere 8 2ine stie daca nu vor sclipi ochii 7ei sub valul ce acopera chipul unei femei Evree 4!!! 2aci stie, Thales4 E mare intelepciunea ta fiu al elladei, dar noi, locuitorii cerului, stim mai mult decat tine! Tu ai lasat pe 2laudius la piciorele <egraitului, dar de unde stii ca n-am stat eu la aceste picioare, mai inainte inca de vremea cand rasaritul vietii era aprins deasupra planetei voastre 8 ?ita-te, Thales, si inteleapta mi-a aratat 2alea 6actee, cate gradini ale 7agdalei sunt imprastiate pe @alestina 2ereasca 4 'e ce nu as fi putut fi altadata o modesta 7aria in ele 8 - )andeste-te ai destul timp, intelepte si iubit fiu al meu, fiul iubirii mele, al elladei, care a stat de-a dreapta lui dumne#eu! ,ata eu glumesc abdicarea ta, caci prevad o abdicare si mai mare in inima ta! ,n adevar, nu poti sa nu te duci dupa El 4 OOO 1i #eita, incet, a atins trandafirul cu mana, pe care l-a primit in gradina 7agdalei si trandafirul a inflorit din nou si iubirea a invins, ca un val fierbinte a tasnit din inima mea, dar intalnind marele frig al prevederii, iubirea s-a topit! 'in nou am venit in @alestina! Aici, sub valul unui arab nobil, am intalnit pe acela ce purta numele de Tacere , care s-a inchinat copilului ,isus si care guverna alta data, intelept, in rasa neagra! El nu s-a mirat ca nu i-am dat 2elui 7are inchinarea cuvenita, caci toate tainele erau descoperite lui! @rivirea lui, care linistita urmarea lantul 7anvatar, cu compatimire era indreptata spre mine! - Thales din argos, a spus el, eu te vad pe tine pasind pe poteca straina, tu care ai purtat farul Eternitatii pe fruntea ta, te vei intalni cu mine in be#na si ne vom urca inca, in numele Aceluia, de-a dreapta caruia tu ai stat in modesta gradina a 7agdalei! - Amice empedocle, trebuie sa-ti repet ce tu stii despre marea tradare si rastignire a 'umne#eului de catre oameni 8 <u, n-am sa-ti repet acestea, am sa-ti spun numai ca la picioarele 2rucii am fost eu, Thales, impreuna cu domnitorul alb, al rasei negre, si ca pe noi, cu dragoste nespusa, s-a odihnit privirea muribunda a 'umne#eului rastignit! 1i privirea

=/

aceasta a topit frigul stiintei mele si a scos lantul de gheata de pe inima mea, dar nu mi-a schimbat hotararea intelepciunii mele! 1i in gradina modesta, unde a fost ingropat El si a inviat, am intalnit o femeie evreica, modesta de sub al carui val curat m-au privit ochii #eitei @allas Athena! numele ei era 7aria! 1i inca un alt nume mi-a comunicat ucenicul tanar al (astignitului, ,oan, dar bu#ele mele pastrea#a taina acestui nume! 1i l-a va#ut pe acel ucenic, acela care mi-a vorbit brutal in gradina 7agdalei! El fusese plin de sudoare, cu ochii scosi din orbite, de gora#a si cu spume la gura, el ragea ca un animal ranit si, va#andu-ma pe mine a ca#ut in praf, strigand$ - A, inteleptule, stapane, ajuta-ma pe mine caci 6-am tradat si suferintele lumii intregi sfasiie inima mea 4 1i eu, Thales, tacut, i-am dat franghia si i-am aratat lui un copac din apropiere! El a strigat ca o fiara si apucand franghia a alergat spre copac! 1i eu priveam linistit, cum in fata mea, prin el, primea moartea intrega omenire urata de mine! ?cenicii (astignitului m-au rugat sa raman cu ei, dar eu, Thales, i-am parasit ducandu-ma la acela al carui nume este Tacere si i-am spus$ - (ege si Tata, iata, eu, Thales din Argos, fiu al Elladei libere, initiat in gradul cel mai inalt al sanctuarului din tiva, urmas al dinastiei sfinte a orasului @oarta de aur , a#i abdic de la tine! (ege si Tata, abdic de la omenire! ,ntelepciunea mea mi-a descoperit ca stapanul stiintei ceresti primeste a#i duhul meu! 6asa-ma, (ege si Tata4 1i el m-a lasat, caci aceasta este binecuvantarea rastignitului! 7ulti ani dupa aceasta, am intalnit pe calea #borului meu, o flacara de lumina omeneasca! Aceasta era amicul meu 2laudius! 2u cat entu#iasm mi-a povestit cum era el rastignit pe cruce in numele lui ,isus si cum El singur l-a ajutat sa se duca pe calea chinurilor! - Te salut, claudius 7acedoneanul, inteleptul ucenic al ratiunii omenesti si copil iubirii omenesti! 2um sa nu te salut eu, sarmanul duh al stihiei, pe tine lumina omenirii, omenirea care a predat la rastignire pe 'umne#eul sau! 2re#and ca la servit pe El, a dus la rastignire si chinuri pe maica sa si surorile sale! Amenire jalnica si cruda, chiar in dorinta de a sluji pe (astignitul si 7antuitorul Tau 4 A copii ai pamantului, cum puteti fi voi sarmani pui de porumbel 8 - 1i, fericit de despartirea mea de aceasta omenire blestemata eu, Thales, in furtuna si vifor am #burat departe, iar sarmanul manunchi de lumina omeneasca, in urma mea, imi facea semnul crucii! - 0a crucea, dar cre#i tu ca farul Eternitatii, care ardea pe fruntea mea, n-a fost mai aurat decat crucea ta 8 2rucea pe care tu ai patat-o cu mare tradare 8 Eu am primit aceasta cruce nepatata de crima ta groa#nica si de nimic omenesc, caci nici insasi sfintia voastra omeneasca nu va pata splendide si nobila lumina a Elementului! 1a fie cu tine pacea 'omnului (astignit, dragul meu amic Empedocle! Thales din Argos

==

". MARIA &atre -mpedocle, fiul lui Miles din thena" - Cucura-te de intelepciunea Eterne - Tinerei - 0ecioare - 7aria 4 Adinioara, Empedocle, eu n-am gasit de cuvinta sa-ti comunic ca n-am parasit @alestina de o data, dupa ce intalnirea din gradina 7agdalei a umplut inima mea de frigul enorm al unei vi#iuni infricosate! Eu, Thales, am simtit in toata fiinta mea, ca adancurile tainei unirii intre catapeteasma de foc si manifestarea eIistentei in cosmos, nu sunt inca bine insusite de intelepciunea mea! 2a taina apariteiei 6ui 'umne#eu in chip de om, nu poate fi conceputa de mine pana cand eu n-am sa inteleg i#vorul vietii, care a produs in lume acest 'umne#eiesc trup! 1imteam necesitatea sa pricep aceasta, caci intelegeam cat de infricosator a fost frigul marii vi#iuni care a inghetat inima mea, dar abisul intelepciunii care s-a ivit pe drumul meu cosmic, trebuie sa fie cercetat pe deplin! 7arele initiat nu putea sa ramana la jumatatea drumului! 'rumurile si deserturile au fost incurcate, stra#ile strambe si pline de praf ale <a#aretului, in care eu, Thales, am pasit in templul tainicului rasarit al 1ilenei! 2asele mici, ce adaposteau populatia pasnica, erau inconjurate de copaci de maslin! Eu, Thales, nu aveam voie sa intreb pe cineva despre drum, deoarece am va#ut un stalp de lumina alba-albastruie, care se drept deasupra unei casute mici, lumina care se ridica drept in cer si se pierdea acolo in drumurile stelare! Aceasta a fost o lumina deosebita, proprie i#vorului unei vieti mari, lumina #eitatii feminine, lumina care orna capul Etern - Tinerei - 0ecioare - 7aria din Atlantida si care inconjura aparitiile 'umne#eiestii ,sida din Theba! ,ncet, dar hotarat, am batut in usa unei a din acestea si usa imediat s-a deschis, iar in pragul ei s-a ivit o femeie inalta, ale carei forme se pierdeau in cutele unei rochii albastre, simple! 0ata ei era acoperita cu un val gros de productie feniciana! - 2e doresti tu, calatorule 8 a raspuns vocea Ei de un timbru jos, care a reinviat imediat in memoria mea, sunetul tremurator al coardelor de argint ale sistrului, in templul 'umne#eiestei ,sida! - Eu sunt un strain, 7aica, am raspuns eu, caut un adapost sa ma odihnesc si sa mananc ceva! Este in obiceiul copiilor 6ui Adonai a primi pe calator in ore asa de tar#ie 8 Eu sunt numai o sarmana vaduva, straina, s-a au#it un raspuns! ,nvatatorii si sinagoga condamna pe femeile singure, care primesc pe pribegi si Eu sunt singura, deoarece fii raposatului meu sot lucrea#a pe camp in apropierea Cetleemului, la niste saduchei bogati, iar ?nicul 7eu 0iu, aici femeia sa oprit, a plecat la ,erusalim! 'ar n-am curaj sa te refu#, calatorule, obosit, si daca o cana de lapte de capra si o turta de ore# te vor indestula, atunci !!! - Atunci eu voi chema binecuvantarea lui 'umne#eu asupra Ta, 7aica, am raspuns eu! 2u cateva #ile inainte am va#ut pe 0iul Tau, 7aica, am spus eu! - Tu ai vorbit cu El 8 2e face 8 si Ea s-a apropiat tulburata de mine, dar deodata s-a oprit! - ,arta-ma calatorule, iarta pe mama care este ingrijorata pentru ?nicul Ei 0iu! ,ntra, odihneste-te si mananca!

=B

1i eu, Thales, am intrat in modesta locuinta a 7aicii 'omnului! 'oua banci, o masa, un saracacios pat de stuf in colt, un fus langa o fereastra, un luminator vechi *lampa+ pe o policioara in colt, iata toata podoaba noului templu in care am intrat eu, Thales! )rabit a pus femeia pe masa o mare cana de lut, plina de lapte si o turta neagra, din pricina carbunilor ce s-au lipit pe ea si inchinandu-se a spus$ - @rimeste, calatorule, si gusta painea noastra 4 - 7-am inchinat si eu si stand la masa am privit cu privirea patrun#atoare pe femeia care statea in fata mea si i-am spus$ - Cinecuvantata sa fie painea Ta 7aica, dar din laptele Tau, eu am baut deja !!! 0emeia a ridicat capul! - Tu ai mai fost candva la noi, straine 8 a intrebat Ea! A noua infricosata enigma a facerii <egraitului m-a privit prin ochii acestei femei, dar mie, Thales, marelui initiat al Tivelor, care poarta simbolul farului Eternitatii pe fruntesi frigul marii vi#iuni in inima, eu sa ma retrag din fata tainei eIistentei 8 7i-am incordat puterile si am inconjurat pe femeie cu caldura intelepciunii mele, care ascundea rasuflarea 7aicii ,sida! 0emeia a tresarit si s-a ase#at pe banca din fata mea! - Tu ai chemat binecuvantarea 'omnului asupra casei 7ele, straine, a spus Ea, asa este caci Eu imediat am simtit linistea in inima mea! Tu ai va#ut pe 0iul 7eu si ai vorbit cu El 8 - 'a, eu 6-am va#ut si am vorbit cu El, 7aica si El m-a binecuvantat! 2e inseamna binecuvantarea mea, a unui vierme sarman, pe langa binecuvantarea 6ui 'umne#eu asupra casei 7aicii 6ui ,isus!, 'ulgherul din <a#aret 8 0emeia tresari din nou! - Tu ai cre#ut in El, straine 8 El te-a luat in mijlocul ucenicilor 6ui 8 incet, dar intrerupt, a intrebat Ea! - <u, 7aica, am raspuns eu, eu n-am cre#ut in El, deoarece eu 6-am recunoscut si nu pot sa fiu discipolul 6ui, ci pana a#i si in veci, voi fi numai un rob umil al 6ui! - 2iudate sunt vorbele tale, straine, dupa o tacere a rostit femeia, insa pe fata ta Eu citesc intelepciunea si suferinta enorma si inima 7ea, inima sarmanei si umile vaduve te compatimeste si ma atrage spre tine! 1pune-mi, inteleptule strain, cum socotesti tu, cine este 0iul 7eu 8 - 'ar cum socotesti Tu, 7aica, caci este 0iul Tau 8 0emeia a oftat si a inceput a ase#a cu degetele, colturile valului Ei! - Tu, straine, a #is Ea, parca ai adus aici suflarea 0iului 7eu !!! El parca este aici si inima 7ea este plina de incredere fata de tine! Toata viata ma chinuieste intrebarea pe care mi-ai pus-o, cre#i tu, straine8 2ate o data de#legarea ei 7a ingro#este! 2ine este 0iul Tau 8 @arca Eu stiu, straine 8 E in stare ratiunea slaba, a unei femei, a percepe tot ce s-a intamplat in drumul vietii 7ele modeste 8 1i, cu soapte abia au#ite si intrerupte, femeia a inceput a povesti despre copilaria Ei curata, despre simplii si neprihanitii ei parinti, despre minunatele voci neva#ute care neincetat ii soptesc cuvinte stranii si minunate, despre visele Ei neobisnuite, despre aratarea luminosului

=E

tanar cu aripi, care a vestit Ei vestea buna, despre casatoria Ei curata si despre feciorelnica nasterea a 0iului cand , s-au inchinat Acestuia trei barbati cu aspect regesc! - Ei au semanat cu tine, a spus femeia, nu la fata, dar pacea cea mare care porneste de la ei si prin intelepciunea pe care o vad si la tine, dar pe fata lor n-au fost cute de mare suferinta, straine calator necunoscut! 'ar ce a fost mai departe8 1i din nou au curs povestiri despre intelepciunea timpurie a 2opilului minunat, despre minunile ce se faceau langa El, si de El personal, de marea iubire a 6ui fata de tot eIistent! <umai una nu intelegea parca, femeia aceasta! <egraita iubire cosmica pe care Ea o pune singura in cuvintele Ei, vorbind despre 0iul Ei si, in agitatia vorbirii, Ea a dat la o parte valul de pe fata eEi si, sa fie binecuvantat numele Etern-Tinerei-7aici-0ecioare, eu, Thales, am va#ut frumoasele trasaturi ale fetii si ochii, a caror adancime a imprastiat indoielile mele, dar parca aua adancit be#na enigmei care s-a desfasurat inaintea mea! - 7aica, am spus eu, oare nu stii, Tu ca 0iul Tau este 7esia, pre#is de prooroci si de 7oise 8 'ar, se prea poate, am adaugat eu, inca poate si mai mare decat 7esia! 0emeia s-a uitat la mine speriata! - 'ar !!! 'ar El este un Am, straine, a soptit Ea uimita! - 'ar si Tu esti o simpla femeie, 7aica, am raspuns eu si cu nimic nu te deosebesti de surorile Tale, ori poate, 7aica, nu mi-ai povestit tot 8 0emeia stingherita a plecat capul! - <umai un lucru, a spus Ea, tulburata inima 7ea! Eu sunt o evreica foarte credincioasa, care implineste cu staruinta tot ce este proscris de lege si de invatatorii nostri, dar visele 7ele 7a nelinistesc !!! - Eu sunt talmacitor de vise, 7aica, din Egipt, repede am spus eu! @oveste-mi visele Tale si eu voi incerca sa talmacesc! - Asa 8 bucuros a eIclamat femeia, sa fie binecuvantata venirea ta straine! @oate tu vei ridica greutatea necunostintei de pe sufletul 7eu! 1i sfios, parca rusinata, Ea a inceput a-mi povesti visele! 'in primele Ei cuvinte, aurora marii intelegeri s-a aprins in capul meu! ,n fata privirii mele spirituale, au trecut, in #gomotul stihiilor cosmice si in suspinele lumilor ce se nasteau, tablourile nedescrise si grandioase ale vietii Atotputernicii marii #eite ce hranea cu pieputl ei cosmose noi, calcand cu putere, cu 'umne#eiescul Ei calcai daramiturile vechilor #ei care oranduiesc viata be#nelor intunecate a haosului, 9eita care asculta rugaciunile a sute de milioane de tari, de popoare, de oameni, de evolutii, 9eita care porunceste legiunilor de duhuri luminoase, cu priviri stralucitoare, de la care fuge stapanul intunericului, 9eita care a au#it vocea mea, a marelui slujitor al Templului Etern - Tinerei - 7aici - 0ecioare si mi-a fost dat mie lui, Thales, a asculta acste povestiri din bu#ele tremuratoare ale unei simple, sarmane si modeste vaduve a unui dulgher din ,udeea! - 1pune-mi 7aica, am intrebat eu, ai spus Tu, candva despre visele Tale, 0iului Tau 8 - Am spus, a raspuns Ea, abia au#it! - 1i ce a spus El, 7aica 8 - 1traniu a fost raspunsul 6ui, a #is Ea, El mi-a spus de#mierdator $ ?ita-le, deocamdata, minunatele tale vi#iuni !
=H

- 'ar nu este nici un pacat in ele, sunt de la 'umne#eu, iar El a spus$ 2and se va termina 2rucea Ta, 7aica, 2rucea pe care ai luat-o pentreu 7ine, Tu Te vei intoarce in viata vi#iunilor Tale 4 'ar ce inseamna asta, Eu nu stiu 4 - 1pune, 7aica, am continuat eu, nu tii minte daca am figurat si eu in vi#iunile Tale 8 0emeia m-a privit cu atentie si ganditor a indreptat privirea Ei in coltul intunecat al colibei! - 2and ai intrat aici, straine, incet Eu am simtit ca nu-7i esti strain 7ie, dar, pana in pre#ent, in #adar rascolesc memoria 7ea !!! dar, stai !! si deodata Ea s-a uitat la mine cu privirea Ei fara margini! - 2e au insemnat cuvintele tale, ca tu ai baut deja din laptele 7eu 8 si Ea s-a ridicat de la locul Ei, fara sa incete#e a ma privi cu acea privire in care ardeau miliardele de lumini! 7-am ridicat si eu, Thales, intelegand ca s-a apropiat marele si infricosatorul moment al biruintei lumii asupra intunericului, a 1piritului asupra 7ateriei, a 2erului asupra pamantului, a 9eitei asupra femeii! - 1tai, 7i-am adus aminte, fara graba a spus femeia si incet au rasunat din colturile colibei sunetele gingase ale sistrului *instrument de coarde+ si clopoteilor de argint! -ad !!!Templul !!!! si Eu !!! si tu posternat la picioarele 7ele marele 7eu slujitor !!! alt templu !!! si iar tu mare si intelept !!! tu !!! beai !!! laptele 7eu, Thales, marele 7eu rob !!! @arca niste acorduri rasunatoare au iesit din gura Ei si, in acest moment, am ca#ut la picioarele 7arei 9eite ,sisda, care se redestepta! 7ult am stat posternat, eu, Thales, neindra#nind a ridica capul, deoarece m-am socotit nedestoinic a privi fata 9eitei, care se redestepta! ,ar sunetele frumoase ale melodiilor pamantesti, le au#eam crescand si numai din cand in cand mi se parea ca ele domina acum maret in sunet de tristete si de durere, parca cosmosul intreg se jeluia 6ui 'ume#eu, din orfelinajul fara plecare, nu se stie stie unde, a 9eitei 7ama! - (idica-te, Thales, ridica-te iubitul meu slujitor, s-a au#ot deasupra mea, vovea #eitei! (idicate si stai! ?ita cerul, caci aici tu nu esti pentru cer, ci pentru pamant! - 1i eu, Thales, m-am ridicat si m-am ase#at! Totul era ca si mai inainte si coliba si coltul intunecat si femeia imbracata in haina aspra si inchisa in valul de fata! - ,n adevar, minunata este soarta ta, Thales, a continuat ,sida- 7aria! 2and te-am hranit cu laptele 7eu, eu singura n-am stiut ca tie iti este sortit a juca un rol in viata, faptele 7ele, ca o sa apari tu in momentul cand trebuie sa se sfarseasca visul 7eu pamantesc, dar el s-a terminat si acum stiu ca ceasul pentru care am venit pe pamant este aproape! Tu stii despre care ceas este vorrbesc Eu, Thales, acela este ceasul din prevederea ta, care a inghetat inima-ti inteleapta si plina de barbatie! 0iu al Elladei, se apropie jertfa cea mare si a#i am inteles ce inseamna sabia ce trebuie sa treaca prin inima mea, despre care au vorbit proorocii cand Eu am pasit intaia oara pe treptele Templului lui Adonai! ,nfricosat lucru este, Thales, de a avea inima unei mame iubitoare, aici pe pamant si inca mai infricosat a fi luminata cu constiinta 'umne#eirii! ,ata dar despre ce 2ruce 7i-a vorbit 7ie, Acela pe care ,l socotesc 0iul 7eu! ,ata de unde este aceasta mare iubire, care leaga inima 7ea cu ivirile <egraitului! - 1-a ase#at o tacere, capul 9eitei ,sida era aplecat, gandurile 'umne#eiesti se invarteau in jurul fruntii Ei acoperite!
=J

- Thales, incet a continuat Ea, ti-a descoperit tie intelepciunea ta, de ce tocmai Eu, a#i sunt o obisnuita femeie, sub acoperamantul careia nimeni afara de cei trei si a#i tu, <eofitul Egiptului, nu cunoaste pe 9eita - 7ama 8 'umne#eiescul 7eu 0iu trebuia sa vina pe pamant ca om, deoarece numai un om poate salva omenirea! 'in aceasta cau#a a trebuit sa se nasca dintr-o mama pamanteana, si nimic nu trebuia sa tulbure mintea si va#ul omenesc la ivirea 6ui 'umne#eu, in chip de om! 1i iata, Eu, dupa voia <egraitului, am luat chip de om si inca am consimtit chiar a da constiinta 7ea, schimband-o cu constiinta unei femei pamantene, pana cand nu voi avea nevoie de puterea si forta 9eitei, pentru a indeplini misiunea ce 7i s-a incredintat! 1i a#i, Eu nu voi da putinta nimanui sa observe desteptarea 7ea, ci voi ramene o simpla 7aria, pana la sfarsitul #ilelor oricarui om! ,n viata fiecarei 0ecioare 7aici, care naste un @amantean <ou, sunt astfel de momente cand Ea, ,ndeplinind inalta-, misiune, o absoarbe tristetea si mahnirea a toate nascute de Ea, iar pentru acest moment este nevoie de toata puterea si de toata intelepciunea Ei, ca sa ramana in adevar 7aica a toate cele eIistente, caci numai pentru 'umne#eu intelegi intrega iubire a 6ui 'umne#eu care, pana atunci, dormitea#a pe campiile (aiului 2elui @rea ,nalt, in )radina 7aicilor 'umne#eiesti! - 2and cel infricosat moment va veni, sa fii acolo, Thales, langa 7ine! A, nu ca sa-mi ajuti, deoarece 7ie nu-7i va ajuta nimic si nu trebuie sa fiu ajutata, dar pentru ca mare in intelepciune sa devii si mai mare, de la privirea a doua jertfe 'umne#eiesti !!! ,ar in pre#ent, incordea#a, Thales, intelepciunea ta si evoca in fata 7ea imaginea 0iului 7eu, deoarece Eu, redesteptata din somn, am nevoie de imbracamintea din privirea 6ui! Eu singura n-am dreptul a iesi cu cineva din drepturile unei femei obisnuite pamantene! 1i eu, Thales, m-am ridicat si poruncitor am chemat si ordonat duhurilor viclene ale refleIului sa trimita imaginile noastre in spatiu, iar impreuna cu ele am trimis si sagetile de foc ale gandurilor mele! 2a viforul au inceput a se invarti in jurul nostru refleIele drumurilor, ale campiilor, gradinilor si satelor, !!! s-au cutremurat si s-au oprit, si iata, noi am #arit un maslin singuratic in mijlocul campiilor inver#ite! 2ativa oameni linistiti erau adormiti langa copac! ?nul sedea aplecat pe o piatra nu departe! Acesta era El, 0iul 6ui 'umne#eu, care cu de#mierdare lina, adevarat dumne#eiasca a privit pe 7aica 1a! - Cinecuvantarea Tatalui sa fie cu Tine, 7aica 7ea desteptata, a #is El, se indeplineste ce a fost dat din veac pamantului acesta! -ino la ,erusalim, 7aica, se apropie tinta drumului nostru, ce 2ruce! 1i privirea 6ui 'umne#eiasca s-a oprit la mine! - Tu ai indeplinit tot ce trebuia sa faci, intelept fiu al pamnatului, a spus El! Termina calea calatoriei tale pamantesti, deoarece asa de mari taine ce ti s-au descoperit tie, fac pamantul neputincios a te purta mai mult Thales! Eu vad pe spinarea ta aripi care se deschid, fiu al Elladei, si tu vei #bura de la stea la stea si semnul 2rucii 7ele il vei duce la marginile 2reatiunii, propovaduind numele 7eu si numele 7aicii 7ele! El a intins mainile 6ui, a binecuvantat si vi#iunea a disparut! 1i din nou eu m-am posternat in fata maicii ,sisda! - 7are 7aica, am spus eu, tot ce nu am eu si tot ce voi avea, tot aduc la picioarele Tale, 7are 7aica a tot eIistent, caci totul este dat de laptele Tau! 'ar frigul marii vi#iuni a inghetat inima

=F

mea si constiinta mea, si iata, eu vad ca sunt sarac si nu am nimic si nici nu am nevoie de nimic! 7aica ,sida 7aria cu iubire s-a atins de mine$ - 1coala-te, Thales, clipa aceasta a marii suferinte Eu am preva#ut-o in sanctuarul din Theba inchinat 7ie! (idica-te, slujitorul 7eu, robul <egraitului, ceea ce a spus 0iul 7eu trebuie sa se implineasca, dar niciodata, nici un fel de aripi nu te vor indeparta de la iubirea si de la suflarea 7ea: dar, acum, pleaca la drum, intelept fiu al Elladei! <oi inca o data ne vom intalni la picioarele 2rucii 0iului 7eu! 1i eu am plecat! 1i erau tacute campiile, si erau tacute drumurile si incet 1ilena trimitea lumina ei slaba si toate acestea se oglindeau in refleIe reci, in inima inghetata a calatorului singuratic ce purta in pieptul lui infricosata intelepciune a vi#iunii! 1i numai undeva, in inaltimi, sub bolta albastra, au rasunat coardele sistrumului neva#ut, parca ingerii 2elui <egrait pa#ea pacea 7aicii ,sida, intrupata, inabusindu-i durerea cu aripile lor! @ace tie, Empedocle 4 Thales din Argos #. AHAS ER Thales din r)os catre -mpedocle fiul lui Miles din thena/ 0ucura#te de (inecu!antarea Domnului Rasti)nit ' Am sa-ti povestesc Empedocle o mare fapta despre acela care a pornit la drum in #iua fatala a (astignirii 'omnului si care calatoreste pana in pre#ent si va calatori pana se va indepluini tot ce a poruncit (astignitul despre ultimele #ile ale planetei! 6arga era calea pe care se urca jertfa 'umne#eiasca la )olgota, caci totdeauna e larga calea care duce la suferinta si ingusta cararea ce duce la fericire! A caldura chinuitoare a crapat pamantul cleios, plin de bra#de adanci si de bulgari uscati de pe urma carutelor! ,n tacerea mormanatala a caldurii de amia#a, s-a oprit stihia aerului, care nu indra#nea inca sa creada ceea ce se savarsea pe pamant! @e drum mergea, cu racnete si urlete, o uriasa gloata de oameni! ,nante, cu un pas regulat de ostas, fara patima, mergea un centurion varstin! ,l urmau doi soldati! A gramada de baieti #gomotosi inconjurau pe acei care mergeau dupa ei, un grup de trei oameni insangerati, batuti, care duceau fiecare, in spate cate o cruce mare! Eu, Thales, n-am sa descriu pe Acela care metrgea putin mai inainte si spre care au fost indrumate toate batjocorile si strigatele turmei omenesti, care-6 inconjura! <-am sa fac aceasta, din cau#a ca in limba ta Empedocle, nu sunt nici cuvinte nici culori pentru redarea stralucirii iubirii 'umne#eiesti, amestecata cu suferinta omeneasca, ce lumina fata blanda, cu inteleapta si totdeauna supraomeneasca a )alileianului! ?rmele de sange numai adanceau taina cea mare si infricosata care lumina aceasta fata cu aripile ei! 'upa El mergea un urias ,udeu, care usor si cu mandrie, purta pe umerii lui greutatea unei cruci gigantice! Achii lui mari si infricosatori cu mare dispret priveau gloata, ochi in care se
=L

reflectau privirile a #eci de victime, ce au ca#ut de mana lui, a celui mai mare talhar, pe drumul TPrului! Tacut, cu siroaie de sudoare amestecate cu sange, mergea si numai din cand in cand, va#and ca multimea inghesuia prea mult pe 2el ce mergea inainte, el slobo#ea un racnet, ca un leu salbatic, imbatat de sange, iar multimea se arunca la o parte, iar soldatii romani, care mergeau pe de laturi tresareau si sttrangeau mai tare armele in mainile lor! 2omplet aplecat la pamant, sub greutatea crucii, abia se tara al treilea! 1ange si sudoare se amestecau pe fata lui cu lacrimi, care nu erau :acrimi de disperare, ci de de#gustatoare frica! 1i el racnea ca o hiena urmarita, plangandu-se tare tot timpul de nedreptatea judecatorului, care la condamnat la moarte si inca o moarte infricosatoare, pentru o vina de nimic! 'ar pe fata lui cu ochii tulburi si plini de puroi, erau scrise toate viciile si decaderile lumii intregi, amestecate cu cea mai josnica si jalnica frica pentru viata sa nedemna! 7ultimea care ii inconjura era, ca oricare multime, puturoasa si proasta! <emernici care abia s-au tre#it dupa betia de noapte, adresandu-, glume urate, multimea de cersetori si fanatici, care nebuneste protestau contra hulelor Aceluia care mergea inainte! Erau si din cei indiferenti ca animalele, care se bucurau de privelistea ce va fi, femei desfrante in imbracaminte, strigatoare si fardate, iar intre ele grupuri de oameni bine imbracati, care discutau mandru si serios despre trebuinta uciderii <a#arineanului indra#net, care a cute#at a critica o clasa dominanta, atribuindu-i vicii si sapand astfel orice respect fata de ea! Acestia erau saducheii! <umai ici colea, in inghesuiala, se vedeau fete palide cu priviri ganditoare, figuri imbracate neglijent ale carturarilor si invatatorilor, pe fetele carora se vedea efortul de a ghici o enigma ramasa fara de#legare pentru ei! 'e ce aseara, in sedinta de noapte a sinedriului, a fost asa de trist marele intelept 2aiafa8 'e ce el a poruncit sa se distruga toate scriptele despre ,nvatatorul din <a#aret, care se duce acum la rastignire 8 El care stia asa de bine scriptura si proorocii, ,nvatatorul care era respectat de inteleptii <icodem si )amaliel! 1i, in sfarsit, cel mai principal lucru despre care a vorbit el, 2aiafa, in soapta, un timp asa de indelungat, intr-un colt al curtii, cu tanarul ucenic al (astignitului, ,oan 8 1i ce insemnau ultimele cuvinte ale lui 2aiafa$ 1timati frati si alesi ai lui ,srael, saducheii cer moartea lui ,isus <a#arineanul, numit de popor ;ristos! 'aca noi nu ne asociem la cererea lor, ei ne vor acu#a in fata conducatorului ,udeii de aderenta cu El, care neaga privilegiile, bogatia, nobilimea si meritele, propovaduind saracia si egalitatea! (omanii ne vor banui de dorinta de a ridica la rascoala, vor di#olva sinedriul si vor pune si mai mari biruri, iar la sfarsit, ,l vor rastigni pe <a#arinea! Atunci, fratilor, nu-i mai bine sa moara un om pentru un popor 8 Asa au gandit carturarii, dar sa se distruga atunci scriptele despre faptele mari ale <a#arineanului 8 'ar ce ar fi spus ei daca luau ei parte la sedinta tainica la marele sinederiu, compus din doispre#ece chaldei, care au pierdut si socoteala anilor, luminati de semnul marii intelepciuni a 6umii Adonai misterios, care domnea in Cabilon sub numele 'umne#eului Caal! 9apacit, fara autoritate obisnuita, rasuna vocea aceluiasi 2aiafa, care spunea$ - ,nteleptii 'omnului, ai lui Avraam, ,sac si ,acob, 2opiii lui Adonai, sa fie binecuvantat numele 6ui, a sosit ceasul groa#nic, pe care noi nu l-am asteptat! ,ntelepciunea noastra e neputincioasa,soarele tace, stihiile la fel, pamantul a amutit, in 1fanta 1fintelor Templului eu nu pot capata raspuns de la marele sanctuar al 6umii! 0ratilor, noi am ramas singuri cu
=M

intelepciunea noastra in fata marii enigme a simplului lemnar din <a#aret! 0ratilor, din toate coturile pamantului v-am adunat aici pentru o consfatuire mare, caci a venit momentul cel mare in viata poporului care este in pa#a noastra! Aceasta o stim noi! 2e sa facem, fratilor 8 2um e de salvat poporul si ce po#itie e de luat fata de marea enigma a lemnarului din <a#aret 8 7ult timp adunarea tacu, nete#indu-si barbile lungi! ,n sfarsit, s-a ridicat marele chaldeu 'aniil, fost prim preot al Cabilonului si incredintatul regilor lui puternici, si a spus$ - 0ratilor, nici eu nu pot sa va spun nimic! @revedera mea tace, nu am descoperirea de la duhurile luminoase ale lui Adonai, nu gasesc re#olvarea nici in scrisurile tainice ale 2abalei, cine este acest iisus! Acel pe care ,l asteapQta lumea, ori o stranie creatura a adacurilor altui cosmos, necunoscuta noua8 2um sa aflam 87isterioase si mari sunt faptele 6ui, dar stranie si neasteptata este invatatura 6ui, care descopera infricosatele taine ale intelepciunii vechi, aducandu-le la cunostinta si judecata multimii, iar noi suntem chemati a pastra tainele intelepciunii! 1i astfel, El e cel mai mare criminal al cosmosului sau, ini e teama a pronunta, 'umne#eu 8 1i cine vom fi noi slujindu-6 sau opunanduKne 6ui 8,nfricosata ora, fratilor, pentru noi, lasati in ora aceasta de Adonai, sa fie binecuvantat numele 6ui! 1a fie toate fortele intelepciunii voastre incordate, fratilor, caci este neclar ca nu #adarnic noi suntem lasdati singuri! E clar ca aceasta chestiune trebuie sa fie re#olvata numai cu intelepciunea pamanteana! Aici s-a sculat batranul (abi ,srael din <inive si a spus$ - 0ratilor, intelept este repre#entantul vostru in sinedriul lui 2aiafa, dar vad acolo, dupa perdea, pe trei repre#entanti ai altor sanctuare ale intelepciunii vechi! El i-a poftit aici, iar eu aprob actiunea lui si macar cu statutul nostru, al sanctuarului 6umii, inter#ic folosirea intelepciunii straine, ceasul este prea infricosat si mare, ca sa nu cedam literii legii! Eu vad semnele celor doi si numai semnul celui de al treilea este intunecat pentru mine! 0ratilor, sa-i rugam sa-si eIprime parerea lor in acest groa#nic moment, sa lasam intelepciunea straina sa intareasca pe a noastra! 2u tacuta inclinare a capetelor, adunarea a eIprimat aprobarea cuvintelor inteleptului rabi ,srael, precum si hotararea inteleptului 2aiafa! 'upa perdea au iesit trei insi, care erau$ eu, Thales, din Argos, marele initiat al sanctuarului Tivei, purtatorul farului Eternitatii, inteleptul Toma initiatul Triunghiului si discipolul <a#arineanului si al treilea, care nu purta nici un semn, insa toata figura lui stralucea de o lumina alba albastruie si fata lui era acoperita de privirea strainilor cu un val alb! @rimul a vorbit Toma, care cu vocea inceata si domoala a spus$ 0iilor intelepciunii 6unii, eu nu pot sa le spun nimic, caci triunghiul meu este depus de mine la picioarele Aceluia, care dupa o #i va fi ridicat pe cruce! 0ratilor, dupa intelepciunea omeneasca eu sunt discipolul <a#arineanului si nu eu trebuie sa va spun despre el! Tacuti, au plecat capetele membrii sinedriului au#ind cuvintele simple ale lui Toma! 7odest si fara #gomot, a plecat el la o parte! 6ocul lui l-am ocupat eu, Thales! - -oi aici pre#enti, intelepciunea 7arelui Tata al ,ntelepciunii, ;eraclit, bucurati-va! Asa am inceput eu! 0arul Eternitatii care arde deasupra fruntii mele, farul aprins de ;ermes, de trei ori
BK

maret, mi-a luminat mie adancurile cosmosului, si, eu, Thales, marele initiat al sanctuarului Tivelor, am patruns enigma cea mare din <a#aret! 'e odata, s-au ridicat toti doispr#ece chaldei si Toma cu ei si cel a carui fata era acoperita cu valul alb si s-au inchinat mie$ 1a fie salutata marea intelepciune a sanctuarului Tivei 4 a rasunat sala deodata! ,nsa, am continuat eu poruncitor, descoperirea care mi s-a facut mie e o taina, dar nu taina pamantului, ci taina cosmosului si a haosului! -oi stiti ca astfel de adevaruri nu pot fi redate, ci trebuie sa fie dobandite si din cau#a aceasta eu trebuie sa tac! @ot sa va spun numai, ca frigul marii aratari m-a inghetat si infricosata enigma a cosmosului si a haosului a daramat chiar iubirea mea pentru farul cel mare al Eternitatii, care arde deasupra fruntii mele !!! Eu am spus tot !!! ?imiti si tulburati, s-au sculat de la locurile lor chaldeii! 1-a au#it din nou vocea stridenta a inteleptului 'aniil$ - 0ratilor, cuvinte mari am au#it noi acum si ele au inghetat inima mea! 2e fel de taina infricosata este aceasta, care a cuprins cu frig iubirea puternica a marelui initiat 8 2e fel de taina infricosata, care a putut sa franga iubirea cosmica a marelui initiat, de simbolul initierii sale 8 7ariti precautiunea voastra, inteleptilor 2haldei! @e locul meu statea deja al treilea, cel necunoscut! @an#a alba era ridicata de pe fata lui! Achii negri, adanci ca o be#na si o fata de bron# linistita ca cerul Elladei, priveau adunarea! - Araim cel mare 4 a soptit 'aniil si a ca#ut la picioarele regelui si domnitorului rasei negre! EIemplul lui a fost urmat si de altii, chiar Toma s-a aplecat pe un genunchi, numai eu, Thales, mare initiat al Tivelor, urmas al dinastiei regale a orasului @oarta de aur , am ramas nemiscat, caci ce era pentru mine, purtatorul marelui frig al stiintei, marimea pamantului 8 - 2haldei, s-a au#it vocea metalica, linistita si puternica precum stihia a lui Araim, ascultatima pe mine! -oi, parasiti asta#i pe ocrotitorul vostru si ramasi fata in fata cu intelepciunea voastra, singuri trebuie sa gasiti iesirea din situatia in care va gasiti! 7arele initiat al sanctuarului din Tive, Thales din Argos, care a aflat adevarul, nu poate sa vi-6 dea voua, caci adevarul se afla nu se da! Trebuie sa luati calea mijlocie, calea vointei <egraitului! <u ajutati nimanui si nu va opuneti la nimic! 1a se faca voia ?nicului! @e ,isus <a#arineanul, daca nu ,ati patruns taina, socotiti-6 ca pe un om! 'istrugeti toate scriptele in privinta invataturii 6ui, a vietii si a faptelor 6ui, caci toate acestea vin de la <egrait, atunci El, ?nicul va avea grija ca opera 6ui sa nu se piarda, iar daca acestea nu sunt de la El, atunci totul se va stinge caci stiti cu totii, ca numai samanta buna da roade bune! @oate ca acolo, in adancimea veacurilor, veti gasi de#legarea enigmei lemnarului din <a#aret! A liniste a cuprins adunarea! 7ult timp au gandit chaldeii, nete#indu-si lungile lor barbi! - 1a fie asa, a pronuntat 'aniil si toti ca unul s-au sculat si s-au inchinat inca o data in fata lui Araim si au parasit unul dupa altul locul adunarii! Acum, Empedocle, sa ne intoarcem la inceputul povestirii mele! 1oarele ardea, parca voia sa arda pamantul plin de pacate! )loata parca s-a facut mai lenesa si staruia sa mearga pe marginea drumului, unde din cand in cand umbre de copaci! ,n apropierea )olgotei, multimea a dat peste un rand de case mari, inecate in verdeata splendidelor gradini! Avcestea erau casele saducheilor bogati! @e langa una din ele, statea un grup de femei care,

B/

probabil asteptau trecerea convoiului! ,ntre ele se gasea si tanarul ucenic al <a#arineanului, ,oan! Ei toti inconjurau o femeie inalta, cu fata acoperita si care suferea gro#av! @rin valul lasat, am recunoscut ochii 7ariei - 7aica 2elui 7aret, cu care am vorbit eu, Thales! 'espre aceasta intrevedere am sa-ti povestesc alta data, Empedocle, mai tar#iu, atunci cand va fi voia <egraitului si tu vei fi mai intelept, caci taine mai am sa-ti povestesc, dragul meu amic, iar ratiunea ta nu este inca in stare sa le inteleaga! 2and codrul cel mare a acoperit crengile lui ospitaliere, tot alaiul si-a aruncat pe fata 2omandantului 'ivin umbra lui si in momentul cand El a fost luminat de ochii 'ivinei 6ui 7aici suferind, El s-a clatinat si a ca#ut in genunchi! 1-a au#it atunci un hohot de#gustator si glumele multimii, precum si racnetele de#gustatoare ale celui de al treilea condamnat si numai talharul gigant s-a aplecat induiosat asupra lui ,isus si mana sa a ridicat putin crucea care apasa cu greutate pe <a#arinean! - 7are Thales, a rasunat langa mine vocea inceata a lui Araim, RRRRRRRRRRR Abservand oprirea multimii, centurionul care mergea in capul coloanei s-a oprit si a aruncat o privire crunta de soldat aspru multimii$ - @orci ai ,erusalimului, a strigat el tare, El este dat voua spre batjocora, a-6 rastigni, voi aveti dreptul, dar in drumul spre moarte eu nu va dau voie sa-6 batjocoriti! El e sleit de puteri si 2rucea 6ui e mai mare ca a celorlalti! @oate cineva il va ajuta! 7ultimea a incremenit! 2um 8 1a ia crucea unui condamnat 8 inseamna prin aceasta a lua parte din de#onoarea 6ui asupra ta! 2ine iudeii cei drepti se va hotara a face aceasta 8 - Nur pe Asiris, ai dreptate ostasule, s-a au#it o voce tunatoare a cuiva si, prin multime, poruncitor, s-a strecurat un om de statura gigantica, cu barba deasa, argintie! - Are dreptate ostasul, numai cei spurcati pot glumi pe socoteala suferintelor unui om care, cum am au#it a fost condamnat numai pentru placerea bogatilor! Apleaca-te amicul meu, eu am sa duc crucea Ta, sa fie ea si de plumb, pe Asiris si pe ,sida, sa nu fiu eu fierarul 1imon din 2irena! 1i gigantul a apucat crucea 7antuitorului si cu un gest a ridicat-o pe umerii sai! ,n acelasi moment, ochii lui au eIprimat o mirare$ - 2hiar adevarat ca este grea, parca e de plumb, a mormait el! 2um a putut sa o duca El pana acum 8 - 7are Thales, am au#it iar langa mine vocea lui Araim, urmarind cu atentie talharul din 0enicia, ostasul din (oma si fierarul urias din Egipt, ce vei spune tu de semanatura modestului lemnar din )alileia 8 'eodata, grupul de femei du despartit de o mana alba puternica! 'e langa 1uferindul 'ivin s-a aratat un iudeu in varsta, inalt si mare, imbracat in haina bogata de saducheu! Achii lui straluceau de rautate salbatica! El apuca furios pe )alileian de umar, si impingandu-l striga$ - 'u-te, du-Te numai aceasta a putut pronunta, sufocandu-se de ura si furie! Cland 1-a uitat la el 7antuitorul$ - Te salut, Ahasver *iudeu ratacitor+, incet de tot au soptit bu#ele lui insangerate si El 1-a ridicat incet din praf si a urmat pe 1imion, care ducea crucea 6ui:

B=

2u tipete si urlete a pornit multimea dupa El, precum si grupul de femei ce-6 asteptau! 6a portile casei 1ale a ramas singur Ahasver, continuand a arunca in urma condamnatului blesteme! A clipa, Araim s-a oprit in fata 6ui! <u l-a recunoscut, el nu mai era un pelerin modest sau un invatator care indruma pe 2haldeii invatati la marea stiinta! Acum era preotul mare al lui 6ucifer, sluga lui de foc, care adunat in sine toata puterea magnetica a planetei! 2u o forta de neinvins straluceau ochii lui si o spaima de nedescris, o oroare groa#nica a cuprins trupul lui Ahasver! ,ncet, incet s-a ridicat mana lui araim$ Ahasver , ca de otel a raspuns vocea lui, iti repet cuvintele tale$ 'u-te, du-te pana cand se va intoarce El! 'u-te de la est la vest, acesta este drumul tau 4 'u-te si in fiecare deceniu iti dau un loc pentru odihna! 'u-te, ratiunea ta sa lucre#e fara incetare! 'u-te si cauta sa inveti si sa te pocaiesti, du-te! @rimeste blestemul meu, al lui araim, regele si domnitorul negrilor, du-te! ,n numele Aceluia al carui nume este Tacere si care este primul preot al <egraitului, iti spun tie, du-te! 1i, Ahasver, parca in vis, a tresarit, s-a clatinat si !!!! s-a dus !!!! El merge si in pre#ent, Empedocle! 6-am va#ut in tara 1iberiei si pe stra#ile @arisului si pe culmile An#ilor si in nisipurile 1aharei si pe gheturile de la @olul <ord, ghebos, cu barba lunga, prafuit, cu ochii ar#atori, el merge socotit de la un pol la altul, de la est la vest, merge patruns de mare intelepciune si cu o cainta tot asa de mare! ,n pre#ent el nu umbla singur, caci ochii unui initiat pot vedea pe langa el o figura alba, inconjurata de o stralucire albastra, cu ochii blan#i, o figura pe care batranul Ahasver o duce sub brat si incet, incet ii sopteste cu duiosie la ureche! 1i ochii batranului evreu vesnic calator se invaluiesc atunci in lacrimi ar#atoare si bu#ele-i uscate soptesc$ - 'omnul si 7antuitorul meu 4 A fapta minunata ti-am povestit Empedocle! 2andva, daca lumina vietii va licari in tine si in inima ta, Empedocle, stihia va fi in stare sa-ti aduca aminte, fara cutremur, de trecut, atunci am sa-ti povestesc despre ultimele momente ale 'omnului in trupul omenesc! @acea sa fie cu tine, amicul meu Empedocle 4 Thales din Argos $. LA PICIOARELE CRUCII Thales din r)os catre -mpedocle, fiul lui Miles thenianul/ 0ucura#te de iu(irea infinita a Dumnezeului Rasti)nit ' 'ragul meu etern, fara sfarsit, intre cararile stelare universale si cosmice, nu-mi atinge visul$ @ralaia - lantul 7anvatar - fumega in fata mea cu ceata lui, dar nu eIista nici o be#na a haosului, nu eIista o vesnicie unde eu, Thales, am sa uit macar o clipa cele petrecute de mine la picioarele crucii, pe )olgota! -oi incerca a-ti reda, Empedocle, cu graiul nedesavarsit omenesc, povestea plina de durere neomeneasca si desavarsita! 2and eu, Thales, ti-am povestit povestea lui Ahasver am ajuns la momentul cand cei condamnati la crucificare, inconjurati de infecta turma a oamenilor, s-au apropiat de )olgota! @e culmea colinei statea un mic grup de saduchei si de preoti fanatici, care probabil ordonau

BB

totul! 'upa indicatiile lor, 1imon, fierarul, a coborat cu greu crucea )alileianului in groapa din mijloc! El si-a sters sudoarea ce-i curgea pe fata si a #is$ - Nur pe Asiris, ca nici o data in viata mea n-am purtat asa greutate! 1a nu fiu eu, 1imon fierarul, daca nu as fi consimtit sa port aceasta cruce pana la sfarsitul vietii mele, numai sa pot scapa de chinuri pe acest bland om! - 1a fii binecuvantat tu, 1imon, pentru serviciul adus 7ie, s-a au#it glasul dulce al )alileianului, cine macar o clipa a purtat crucea 7ea, va purta fericirea eterna in gradinile Tatalui 7eu !!! - Eu nu inteleg ce spui tu, cu sinceritate a raspuns 1imon, dar simt ca nu a fost si nu va fi o clipa mai buna in viata mea! 'ar ce am facut, cine esti Tu, omule bland, caci cuvantul Tau este parca apa rece pentru bu#ele uscate de arsita 84 - 'estula vorba, racni un preot mic de statura, rau la suflet, cu barba ciufulita si ochi de bruta, care se invartea in jur, dand lumea la o parte! ?ltimele lui cuvinte au fost adresate soldatilor romani, care stateau in semicerc langa posomoratul lor centurion! - <u dai porunca acolo unde coman#i, intelept a raspuns centurionul, soldatii mei isi fac datoria fata de cei doi, si arata spre talhar si #araf, deoarece ei sunt osanditi de proconsul: iar in ce priveste pe nenorocitul de <a#arinean, El va este dat voua si voi faceti cu El ce doriti, mana soldatului roman nu se va atinge de El! Eu voi face ceea ce trebuie sa fac! 2u aceste cuvinte, centurionul s-a intors si a facut semn soldatilor care stateau in spatele lui! Acela i-a intins o tablita de lemn vopsita viu, pe care era scris latineste$ ,isus <a#arineanul (egele ,udeilor ! 2enturionul a batut tablita cu o lovitura de ciocan la capatul de sus al crucii <a#arineanului! 'in gura saducheilor si preotilor, care s-au adunat in jurul lui, au i#bucnit racnete de furie si de protest$ 'a aceasta jos, soldatule, da jos imediat, tipau ei, iar preotul cel mic a facut chiar o incercare de a rupe tablita, dar puternicul centurion l-a aruncat la o parte$ - 'upa ordinul loctiitorului lui 2e#ar, @ilat din @ont, a spus el poruncitor si a ridicat mana in sus, dac voua nu va place inscriptia, duceti-va la 2onsul si cereti desfiintarea, dar pana atunci, jur pe jupiter, nu sfatuiesc pe nimeni a imp-iedica pe soldatul roman de a indeplini porunca primita! Apucati-va de treaba, a comandat el soldatilor lui! Acestia, tacuti, s-au apropiat de talhar si de #araf! @rimul, singur si-a aruncat hainele si s-a culcat pe crucea lui, neluand nici o clipa privirea de la blandul si sleitul de puteri )alileian, a carui fata era luminata de o lumina launtrica si care statea cu mainile impreunate langa crucea sa! 1cene de#gustatoare s-au inceput cu #araful care tipa, racnea, musca mainile soldatilor, care incepusera sa-l de#brace! @reotul cel mic, refacandu-se de lovitura centurionului, se sfatuia in soapta cu un grup de iudei si in sfarsit, apropiindu-se de El, a inceput sa-i vorbeasca ceva repede, dand din maini si aratand ba pe talharu: care era deja culcat pe crucea sa, ba pe #araful care tipa! A eIpresie de de#gust de neeIsprimat si de dispret a trecut pe fata barbateasca a soldatului! - Nur pe Nupiter, a soptit el printre dinti, ca multa josnicie se ascunde in inima ta, preotule! 2arui 'umne#eu slujesti tu 8 1ange, dupa legea ta, a varsa este oprit: dar a minti, a insela si a
BE

preda astfel la moarte se poate 8 Tu ai dreptate, acesti doi netrebnici sunt tot iudei si in privinta lor eu n-am ordin, tu esti indicat ca organi#ator al eIecutiei! 0a ce vrei, eu nu ma voi impotrivi! @reotul a alergat la soldati si i-a oprit! Talharul, mirat s-a ridicat de pe cruce si se uita nedumerit la preot si la saducheii ce s-au apropiat de el! Tot aici, alaturi, au pus si pe #araful aproape gol si tremurator, care se uita ca un caine speriat in jurul lui! - Ascultati, tipand si cu o momeala a spus preotul, noi vom interveni imediat la consul pentru a fi iertati, cu conditia ca voi sa-l eIecutati pe Acest ;ulitor, a spus el, aratand pe )alileian! <oi nu avem drept a varsa sange si deci n-am calaii nostri, iar romanii nu vor sa-6 eIecute, deoarece nu 6-au judecat ei! Ei, consimti8 - 6uati-ma, luati-ma, eu oricand voi sluji voua 4 !!! @reotul a dat din cap in semn de consimtire si a #ambit cu dispret! - 'ar, tu, s-a adresat la talhar, tu vrei sa-6 pironesti pe cruce 8 a #is el aratand spre )alileian! 'a 4 nerabdator a spus preotul! ,n ochii talharului a fulgerat mania! El a respirat adanc si cu furie a scuipat drept in ochii preotului, pe urma s-a intors si dand la o parte multimea, s-a apropiat de crucea sa si din nou tacut, s-a culcat pe ea! ,n spatele lui, s-a au#it tunetul aprobator al vocii centurionului$ - @e Nupiter, el ar fi un soldat bun, a spus el! @reotul si-a revenit din ofensa neasteptata si si spume d eturbare au acoperit bu#ele lui! - @ironiti-l, pironiti-l, tipa el apropiindu-se de talharul culcat pe cruce si lovindu-l in cap cu piciorul incaltat in sandala! Aici, soldatii, dupa semnul centurionului, l-au intins si tacut au inceput fapta lor infricosatoare! <-au trecut nici trei minute si enorma cruce cu trupul gigantic, sangerand, al talharul:ui, s-a ridicat asupra multimii si greu s-a infundat in groapa! <ici un geamat n-a iesit din bu#ele inclestate ale celui eIecutat! @e fata lui strambata de durere, au stralucit luminos ochii lui, care priveau fara incetare la )alileian, care ridicand mana si binecuvantand pe talhar, a soptit ceva incet! 1i ochii mei, ochii unui initiat de grad superior, au va#ut cum niste aripi fine, abia observate chiar si de ochii mei, au luminat ochii talharului ridicat pe cruce si au tremurat asupra lui! ?raciosul #araf se ostenea grabit langa )alileianul nemiscat, rupand hainele dupa El! 0apta lui diabolica era intovarasita de vorbe josnice si de ocara si glume, uitandu-se chioras in jurul lui, cautand parca, cu purtarea lui, a castiga aprobarea multimii! 0etele saducheilor si preotilor ardeau de ra#bunare si de rautate, iar fetele soldatilor erau intunecate, posomorate! 7ultimea se inghesuia in jurul 6ui, fiind retinuta de semicercul soldatilor! - Thales, mi-a #is mie Araim, care statea langa mine, se apropie clipa jertfei celei mari! 1imti tu, cum toata natura s-a constrans de infricosare 8 1i, in adevar, viata clocotea parca numai si numai pe )olgota, in jur parca totul amutise si incetat! <u era nici o adiere de vant, nici pasarile nu #burau, nici o miscare a insectelor! 1oarele se facuse rosu, iar puterea ra#elor lui era mai calda, mai inabusitoare !!! 'e la ori#ont, venea o negura deasa si infricosatoare!

BH

- ?ita-te, Thales, din nou a rasunat vocea lui Araim! 1i pe campul intunecat al cerului albastru - negru eu, Thales, am va#ut niste ochi plini de tristete, de durere omeneasca negraita si sufletul inghetat de frigul cel mare s-a cutremurat de negraitul si tainicul mister al tristetii 'umne#eiesti si eu, Thales, al carui spirit avusese linistea asemanatoare stancilor de ba#alt din fundurile oceanului, am simtit cum lacrimile fierbinti ale ochilor meu au topit gheata inimii mele! Acestia au fost ochii lui 'umne#eu, ridicat pe 2ruce de oameni! 1i ca o disonanta blestemata a patruns aici tipatul urlator al #arafului inselat de preot si acum, infuriat, sfasiat de soldatii romani! ,nca un minut si trei cruci au impodobit culmea )olgotei! - Este scris$ si cu cei fara de lege va fi judecata am au#it cuvintele pronuntate langa mine si intorcandu-ma am va#ut pe tanarul ,oan, care cu ochii plini de lacrimi, privea pe ,nvatatorul si 'umne#eul sau! ,nundat de minumata minune a iubirii, sufletul meu n-a putu re#ista si eu l-am luat de mana! El a tresarit si s-a uitat la mine! - ,nteleptule elin, iata unde ne-am intalnit noi, a #is el! Tu ai pre#is asta! Eu stiu ca tu-l iubesti pe ,nvatatorul, poti tu sa rogi pe romani ca sa dea voie 7aicii 'umne#eului meu sa se apropie de cruce 8 ,mediat am fost gata sa indeplinesc cererea lui ,oan! ,n aceeasi clipa am va#ut pe centurion care se apropia cu Araim de noi! - Acest distins etiopian, a #is el aratand pe cel din urma, a venit de la @ilat din @ont cu ordinul de a indeplini dorinta 7aicii (astignitului, (ege al ,udeilor! El mi-a spus ca Ea este aici cu Tine, discipolul 2elui (astignit! ?nde este Ea si ce vrea 8 Nur pe Nupiter, ca am sa fac tot ce pot si chiar mai mult, caci niciodata sufletul meu n-a suferit mai mult ca acum, cand asist la eIecutarea aceasta murdara a unui <evinovat! ?itati-va, si el a aratat un grup de sadPchei si de preoti, ce de#gustator huleau, cu o bucurie satanica, la picioarele crucii! ?itati-va, am va#ut multe in viata mea, sa nu ucida tra#netul, dar niciodata n-am va#ut sange mai curat decat 2el 2are se varsa asta#i, si oameni mai hidosi decat compatriotii tai, discipol al 2elui (astignit! 1i intorcandu-se, a scuipat cu de#gust! -<oi am vrut sa te rugam, (omane, sa dai dai voie langa 2ruce, 7aicii ,nvatatorului meu, domol a spus ,oan! - 2a sa auda Ea toate batjocorile si hulile care cad pe capul 0iului Ei suferind, din partea acestor copii ai Tartarului 8 a #is romanul, dar in orice ca# am sa fac aceasta! 2heama aici pe 0emeie, si vino aici, dupa mine! 1i centurionul s-a apropiat de 2ruce$ - 'estul 4 a stigat el rasunator, treba voastra s-a eIecutat, regele vostru a fost span#urat pe 2ruce, duceti-va de aici, dati locul lacrimilor sacre 7aicii 6ui! ,nfuriati, privind pe centurion, si murmurand nemultumiti, s-au dus de la cruce saducheii si preotii! 2u mersul incet, re#emata de mana lui ,oan, 1-a apropiat de cruce, invelita in naframa, 0emeia, si, cu plansul mut, a ca#ut la picioarele insangerate ale (astignitului! 2u 'umne#eiasca blandete au privit in jos ochii 6ui 'umne#eu, care suferea ca om$

BJ

- ,oane, 1-a au#it vocea lina, iti dau tie pe 7aica 7ea, da-o lor 4 7aica 7ea, coboara-Te de pe inaltimile Tale si urmea#a-i lui !!! 1i din nou s-au ridicat ochii 7antuitorului si s-au oprit pe grupul pe care il formam eu, Thales, Araim si centurionul! ,nvoluntar am privit pe Araim, care, atintind ochii lui asupra 7antuitorului, cel mai puternic mag de pe pamant era avantul si indreptarea! Eu am inteles ca numai un singur semn de pe 2ruce si totul in jurul 2rucii, ar fi fost topit de focul ingro#itor al spatiului! 1i incet, incet, s-a au#it de pe 2ruce$ - Tata, iarte-le lor, ca nu stiu ce fac 4 2apul lui Araim s-a aplecat in jos sub povara acestei mustrari a 7arelui ,ntelept al planetei! - Nur pe Nupiter, mirat a soptit centurionul langa mine, ascultati, El le iarta lor! Adevarat ca este 0iul 6ui 'umne#eu 4 Eu, Thales, cu nesatiu am observat totul, deoarece inima mea era plina, in loc de frigul cunostintei, acum, de torentul iubirii 'umne#eiesti! 1i am va#ut cum ochii 6ui 'umne#eu, sau indreptat spre talharul care, de pe cruce, in cele mai cumplite suferinte, nu inceta a privi pe 'omnul! @arca un geamat, un racnet, a fost raspunsul la privirea 6ui 'umne#eu$ - ?nde este imparatia Ta, (ege (astignit, s-a au#it un strigat iesit din pietul talharului sfasiat de suferinta: ori de vei fi Tu, Clandule, ia-ma si pe mine cu Tine4 - 2hiar a#i, vei fi cu 7ine in imparatia 7ea, s-a au#it raspunsul bland, de pe cruce! 1i din nou am va#ut cum aripile neva#ute au falfait tremurator deasupra capului primului ales al 6ui 'umne#eu, talharul de la drumul mare, si o umbra s-a ase#at pe fata lui! El a rasuflat adanc si capul i s-a aplecat pe piept! - Nur pe Nupiter, a soptit, fara a intelege, centurionul, care statea langa mine, ce lucruri minunate se petrec asta#i 4 @arca el a si murit! - ?ita-te, Thales, mi-a #is mie Araim, si mana lui s-a ase#at pe umarul meu, negura care demult sta la ori#ont parca s-a acoperit si s-a facut mai intunecata! 1i eu, Thales, am va#ut cum din ea au crescut doua aripi negre, gigantice, asemanatoare aripilor de liliac, cum s-au deschis doi ochi mari de culoatre rosie ca sangele si cum s-a proiectat o fata mandra ca rasuflarea haosului, cu triunghiul rasturnat asupra lui, si iata, toate aceste fapte, acest ceva nespus de penibil, s-a revarsat asupra )olgotei! 1i din intuneric a rasunat un trasnet, la care pamantul a raspuns cu un cutremur! 1-a au#it mugetul multimii omenesti, care cuprinsa de groa#a, a inceput sa fuga prin intuneric, apucand fiecare in ce parte nimerea, ca#and in gropi si ierugi, rasturnandu-se si calcandu-se unii pe altii! ,ar magura neagra s-a facut ca un ghem si un corp gigantic, rotund ca un corp de sarpe, incet, s-a tarat spre )olgota si o minune din minunile cosmosului s-au infaptuit! 2apul cu ochii rosii ca sangele s-a aplecat la picioarele insangerate ale (astignitului si urechile mele, urechile marelui initiat, au au#it o armonie originala a haosului, care parca ridica din necunoscut cu indepartate bubuituri de tunet, creatiuni din necunoscute prapastii! Aceasta a fost vocea a insusi ,ntunericului in persoana, vocea marelui stapan al 7aicii care nu s-a ivit in duh, El a #is$ - 6uminate0rate, Tu ai luat la Tine pe sluga mea, ia la Tine si pe stapanul lui! - Asadar, vino, suferindule, se au#i vocea de pe 2ruce!
BF

- 1i samanta femeii, a raspuns capul sarpelui, am au#it soapta metalica a lui Araim! 1-a facut marea taina a impacarii, uita-te, Thales 4 1i in fata ochilor mei s-au desfasurat atat de frumoase tablouri, pe care eu n-am sa le mai vad niciodata, chiar daca bilioanele marilor cicluri de creatiuni vor trece prin fata mea! 1-a aprins marea lumina si snopul ei larg ca ori#ontul s-a ridicat spre cer si in snopul acesta de lumina am va#ut capul (astignitului de o 'umne#eiasca frumusete, luminat cu eIpresia unei 'umne#eiesti iubiri, de nedescris, intrecand chiar melodiile corului de arhangheli! 'ar aceasta nu se poate reda in vorbe! 1i iata, alaturi de capul lui 'umne#eu care parasise trupul, s-a apropiat alt cap, de o desavarsita frumusete omeneasca! @e el inca nu s-au sters semnele marii suferinte, nu s-au dus inca semnele luptei cosmice, dar ochii n-au mai fost rosii ca sangele, ci au lucit ca adancurile cerurilor de mia#a#i, ardeau cu iubirea necunoscuta oamenilor, indreptata spre figura lui ;ristos ,nvingatorul! - 2lipa nasterii <oului Arhanghel, a soptit Araim! 1i tot aici, intre aceste doua figuri gigantice, palpita un snop de lumina alba, care cu bucurie aluneca langa pieptul 6ui 'umne#eu! Acesta era sufletul talharului eliberat, al talharului de pe drumul mare al TPrului !!! 1i parca coadele unei harfe gigantice s-au rupt din ceruri si un sunet jos a trecut asupra pamantului! - 1-a sfarsit 4 1i s-a tarat de pe colina coprul sarpelui decapitat imprestiindu-se in spatiu, care s-a facut mai veninos! Tulburat de cele intamplate, m-am apropiat de 2ruce, impreuna cu Araim si ridicand ochii spre 2el (astignit, am va#ut ochii 6ui inca vii, dar 'umne#eu nu mai era in El! Aceasta era numai o fiinta omeneasca, suferinda, nemarginit de buna, nemarginit de iubitoare, dar vai, numai umana, 'uhul a parasit-o lasand-o la ultima incercare a chinuitoarei singuratati! 1i fiinta a gemut$ - 'umne#eul 7eu de ce 7-ai parasit 8 - Nur pe Nupiterul 7eu, numai pot suporta a tipat ragusit centurionul, care statea langa mine si, smulgand din mana unui soldat palid ca moartea o sulita, cu forta a infipt-o in coasta (astignitului! 0ie, sa calc juramantul pentru a-, micsora chinurile, a #is centurionul, atintind asupra mea privirea aproape nebuna, dar la ce am fost martor a#i, n-ar fi putut suferi nici 2e#arul in persoana! 2e negura a fost asta, ce voci imi soptesc mie, inteleptule Etiopian 8 cu vocea tremuratoare s-a adresat el lui Araim! - Tu singur, de mult ai spus, militarule, ca acesta a fost 0iul 6ui 'umne#eu, i-a raspuns lui Araim! 1i nedumerit, tinand mainile semiridicate, romanul, brutal, cu eIpresia unei intrebari chinuitoare se uita la fata )alileianului, fata care era invaluita de umbra mortii! 1i incet, s-a miscat si s-a uitat in jur! <umai doi soldati pali#i si speriati de moarte erau in picioare, restul stateau culcati cu fetele la pamant! 7ultimea era plecata! <u departe, era rostogolit cadavrul micului preot, cu fata acoperita de spume si de sange! 6anga 2rucea 'omnului era Aceeasi 0emeie, lipita de picioarele (astignitului si ,oan, adancit in rugaciune si foarte trist!

BL

'ar luminata figura, puternica, a soldatului roman, era inaintea 2rucii cu cei doi fii ai intelepciunii$ eu si Araim, iata anturajul ultimelor momente din viata 6ui 'umne#eu pe pamant! 1i numai in corpul nefericitului #araf era inca viata! 2enturionul revenit, stapan pe sine, a dat soldatilor ordin sa-i #drobeasca fluierele picioarelor si singur si ganditor, s-a dus de o parte! ,n acest moment, din tufele din apropiere, s-au ivit fetele palide ale unei femei si ale discipolilor )alileianului! Am recunoscut pe 7aria din 7agdala si pe @etru! -a#andu-ma pe mine, 7aria a alergat la mine si plangand m-a intrebat$ - Elline intelept, oare El a putut muri 8 - El a inviat, 7arie, am raspuns eu, va#and chinurile ei, am inconjurat-o cu caldura intelepciunii mele! Ea a tresarit si s-a indreptat$ - Eu stiu aceasta, multumesc, inteleptule, a soptit ea si apropiindu-se de cruce s-a lipit de picioarele 2elui (astignit! 2enturionul, disperat, privea aceasta scena$ - Nur pe Nupiter, eu nu stiu ce sa fac, bombanea el! - <u te tulbura, vitea#ule soldat, i-a #is Araim luandu-l de mana, eu cunosc toate gandurile stimatului @ilat din @ont, care este prietenul meu, si crede-ma, ca indulgenta sa fata de femei si de ucenicii 2elui (astignit, nu va fi condamnata de el! Eu stiu ca el ar da si trupul 6ui, veneratorilor 6ui! - ,ti multumesc, Etiopiene, i-a raspuns lui, centurionul stergand sudoarea ce-i curgea pe fata, dar nu poti sa-mi spui de la cine pot sa aflu mai amanuntit cine a fost (astignitul si ce inseamna cuvintele 0iul 6ui 'umne#eu , pe care, fara voia mea, le-a pronuntat limba mea 8 1i ce fel de minuni sunt acestea, al caror martor am fost eu a#i 8 Araim l-a privit ganditor$ - 1a nu pier#i din vedere pe acela, si-l arata pe ,oan, el este discipolul 6ui si-ti va povesti tot si vei afla cine este (astignitul! 1i vei fi primul crestin rastignit pe cruce, a adaugat el in soapta, adresandu-se mie! 1a plecam de aici, Thales, a #is el tare, ca sa nu fie ochi de prisos care sa priveasca tristetea 7aicii! <oi incet am inceput a cobora dupa culme! ,ci si colo, stateau inca culcati oameni care nu-si revenisera din spaima! 7ai multe case s-au prefacut in ruine din cau#a cutremurului, cerul parca s-a curatit si noaptea si-a asternut invelisul asupra pamantului care, din cand in cand, inca se mai cutremura! ,n departare, am va#ut un grup de oameni care se grabeau! ,ntre ei am recunoscut barba mare si alba a ,nteleptului ,osif din Arimateia! @enultimul acord al marelui mister cosmic, s-a terminat si incepe ultimul, cel mai maret! @acea sa fie cu tine, Empedocle 4 Thales din Argos

BM

%. IN IEREA LUI HRISTOS Thales din r)os catre -mpedocle, fiul lui Miles din thena" De atotpururea 1emar)initei Iu(iri Rasti)nite, (ucura#te ' 1e inclina spre seara, a treia #i dupa jertfirea <egraitului! Amurgul serii n-a imprastiat inca pe ceruri luminile sale colorate si eu, Thales, ma rugam in gradina )hetsimani, langa piatra care mi se parea mie ca nu s-a uscat inca de lacrimile lui 'umne#eu! 7-am rugat ?nicului (a si, pentru prima data pe planeta pamantului, marele initiat a adaugat la rugaciunea lui si numele 6ui 'umene#eu (astignit! 1i imediat ce acest nume a #burat de pe bu#ele mele care au pronuntat o rugaciune tainica in limba sacra a stramosilor nostri din inaltimile cosmosului, ca un raspuns indepartat, mi-au raspuns mie, lui Thales, corurile evolutiei sfinte si aripile lor, in imbucuratoare mirare, s-au leganat in jurul meu! - 0ericit esti tu, barbat intelept, primul care ai aruncat numele lui 'umne#eu in be#nele cosmosului, au soptit gurile lor imateriale, slava lui Thales, slava lui, care a chemat numele nou al ?nicului! 1i eu, Thales, am au#it un suspin incet de bucurie, al 7aicii pamantului$ - @rimeste si binecuvantarea mea, fiul 7eu, mare si intelept fiu al 7eu 4 - a soptit pamantul deaoarece numele nou al ?nicului 'umne#eu a fost pronuntat de tine ca om, ca tarina 7ea, ca inima 7ea! 7aica pamantului iti aduce multumiri, inteleptul 7eu, Thales! 1i din nou am au#it aIologia 6ui 'umne#eu, Atotstiutorul 6ui ,isus ;ristos 2el (astignit,! 1i iata, toata natura, de jos si de su, pamant si bolta cereasca, cu soapta abia au#ita au repetat cuvintele mele si pieptul meu s-a umplut de imensa putere, parand ca in el s-au adunat toate puterile cosmosului divin! - ,n adevar, esti indra#net si intelept, Thales, am au#it eu in spatele meu vocea lui Araim, de patru ori maret, din moment ce tu ai indra#nit mai inainte de Taina 2elui <egrait, a pronunta numele 6ui, numele nou al ?nicului 'umne#eu! - A nu, nu este prea devreme, de patru ori marite, am raspuns eu, deoarece taina aceasta s-a si savarsit in inima mea si in credinta mea: iata jertfelnic mare pe care va re#ista universul intreg !!! Araim m-a privit tinta$ - Adevarat, binecuvantata este Ellada pentru tine, inteleptule din cele patru evolutii omenesti, pe care le-am va#ut eu, Asraim, pe drumul pribegiilor mele pe hotarele atotsupremului, n-a fost nici unul mai curajos si mai intelept ca tine! 'ar pune mana ta pe umarul meu si cred ca e timpul , Thales, sa ne ducem acolo, unde se odihneste trupul 'umne#eiesc! Eu, Thales, asteptam aceasta invitatie si, facand in tacere semn cu capul, fara graba, l-am urmat pe Araim! El, iesind din gradina, a intrat in oras si acolo, intrand pentru un moment intro casa mica, s-a intors tinand in mana pe ucenicul cel tanar al (astignitului, blandul ,oan! -a#andu-ma pe mine, a ca#ut ,oan pe umarul meu si a plans chinuitor, in hohote! - Aare tu nu cre#i, ,oane 8 serios l-am intrebat eu, Thales, si respiratia mea si puterea mea au ca#ut pe capul tanarului!

EK

- A, nu, inteleptule strain, a raspuns ,oan, credinta mea e neclintita, dar eu sunt un om obisnuit si oare este in stare inima omeneasca sa suporte tristetea #ilelor trecute 8 - Tu, nu esti tocmai un om obisnuit, ,oane, am spus eu, si cu o privire tainica m-am uitat drept in ochii lui! Adu-ti aminte, ,oane, iti poruncesc, adu-ti aminte de marea 6emuriei si de tara adormitului 'ragon! Adu-ti aminte, ,oane, de cuvantarea ta despre Tao 'umne#eiesc si ?nic! Adu-ti aminte, ,oane, despre intalnirea noastra la tronul reginei Calchis, adu-ti aminte, de numele tau, fiu al Atlantidei! 1i larg, larg, s-au deschis ochii tanarului si s-au aprins de focul cunoasterii cosmice deodata$ - Eu sunt 6ao-'#i, fiul tarii 'ragonului adormit, a soptit el !!! si eu, stiam !!! ca El, 'umne#eul meu si 7antuitorul meu, ma va chema la El !!! ,ar din urma se apropia cineva de noi bland, tacut si binevoitor 4 Aceasta era Ea, 7aica Atotpre#entului Etern, Tanara - 0ecioara - 7aria, ,sida, cea de mai inainte de veci, (egina 2erului, 0ecioara - 7aria Cinecuvantata! Toti trei, eu, Thales, Araim de patru ori maret si ,oan am ca#ut in praf inaintea Ei! - (idicati-va inteleptii 7ei slujitori, tu Araim si tu, Thales, a rasunat asupra capetelor noastre vocea Ei! 1coala-te si tu, fiul 7eu ,oan, scoala-te ca sa duci pe 7aica ta acolo, unde rasuna ultimul acord al vointei 2elui @rea ,nalt! 1a ne ducem cu totii impreuna, inteleptilor, fiindca iata, intelepciunea voastra de mult a incetat sa fie intelepciunea omeneasca si ochilor vostri s-a descoperit ceea ce nu pot vedea ochii fiilor pamantului! ,ar tu, Thales, mi s-a adresat Ea mie, tu care ai impletit firul tau cu firele 'umne#eiesti, caci cine daca nu tu, mi-a transmis 7ie, si cine, daca nu tu, a desteptat amintirea 0iului 7eu ,oan si ai descoperit in fata lui adancurile cosmice! Tu, Thales, spun Eu, sa fii al doilea fiu al 7eu, iar tu, vesnic credinciosul 7eu slujitor si regele copiilor 7ei cei negri, inteleptul Araim, tu vei fi 7ie fiul de al treilea! Asadar, sculati-va$ ,?C,(EA, ,<TE6E@2,?<EA, 1, @?TE(EA, copiii 7ei si sa ne ducem sa intalnim pe ,nvingatorul, pe 0iul 7eu dupa trup si Tatal meu dupa spirit! 1i cand amuHrgul de seara acoperea bolta cerului, atunci noi cei patru, intram in gradina cea mare a lui ,osif din Arimateria si ne-am ascuns sub umbra unui grup de cedri ce acoperea stanca! ,n cealalta parte a potecii, se gasea mormantul, pa#it de #ece soldati romani! - ,nchideti ochii vostri, inteleptilor, a spus autoritar 7aica 'omnului 2elui rastignit, deoarece nu vi se cuvine sa vedeti taina interiorului 2etatii 0iului 7eu! ,ar tu, Araim incordea#a vointa ta si cheama aici pe cele trei 7arii, trei inimi pline de iubire, ca sa gaseasca aici rasplata iubirii si fidelitatii lor! 1i iata, cu putere au infipt in aer cuvintele magice si a iesit puterea din ochii intunecati ai celui de patru ori maret, intelept! A iesit si s-a risipit ca un smoc de fulgere! <-a trecut nici jumatate de ora, cand, pe drum, in departare, s-au aratat trei figuri de femei! @rima era 7aria din 7agdala, a doua acea fata de evrei mititica, de sub al carei val m-au privit pe mine ochii 'umne#eiesti ai Athenei @allas si a treia, mama fiilor lui 9ebedei o femeie blanda, mama iubitoare, supusa si linistita, mare si in iubirea ei si in supunerea ei, aspectul mamelor care nu au crutat a da pe fii lor dupa fire, in slujba si jertfa 'umne#eiasca! Ele au alergat repede la 7aica 'omnului si au ca#ut in genunchi$
E/

- A, 7aica 4 a spus una din ele plangand, nu stiu ce s-a intamplat cu noi, dar am au#it glasul tau si singure nu stiu cum am ajuns aici! - Asa si trebuia, a raspuns 7aica - 0ecioara, sa fiti aici, cu 7ine, in rugaciune pana la mie#ul noptii !!! si, inclinandu-si binevoitor capul catre mine si Araim, Ea s-a indepartat cu femeile si cu ,oan in desisul copacilor, pentru rugaciune! - 1a ne ducem, Thales, si sa insemnam pe sulul memoriei noastre taina ce vine, mi-a spus mie Araim! ,ata, ceasul se apropie !!! A, 1tapanul meu 4 pe neasteptate a pronuntat Araim si s-a prosternat in praf, cu fata in jos! 1i eu, Thales, am va#ut pe campul cerului inrosit, un tablou minunat si nemiscat! Am va#ut doi ochi gigantici fiecare cu aripi, care ocupau fiecare cate un sfert de bolta cereasca, ochi minunati, inaripati, cu putere de nedescirs a unei asteptari nelinistite si a unei asteptari pasionate, priveau stanca ce cuprindea mormantul celui (astignit! 'easupra ochilor se ridica fruntea impodobita de un par de aur, care parca era din firele instelate ale intregului cosmos, ale intregului univers, ca#and din adancurile creatiei, iar gura era ca sistrumul cu sapte coarde, ce intona vesnica lauda ?nicului 2reator! 2e am va#ut eu, Thales, ca nu eIista nici un obstacol pentru privirea acelor ochi gigantici si ca ei priveau tocmai in adancul stancii, observand acolo, ceva minunat si infricosat, ce merita sa fie asteptat miliarde de veacuri, care au trecut spre apus, si era un mister cuprins in stanca, inca ceva ce dorea cu toata fiinta @osesorul celor minunati ochi inaripati, imbracat in lumina ?niversului! 1i am inteles eu, Thales, ca soarta mea, stranie mi-a trimis un moment sublim al privirii lui ,nsusi 'emiuri, al 6uceafarului 2el 'ulce al 'iminetii, @rimogenitura a ,posta#ei 2elei din -echi in Trei 0ete! - A, 6umina @rim <ascuta, 9ana 'esteptata, 2opil @rim <ascut al 2reatiei, Tata al 1tihiei de 0oc, primeste inchinaciunea mea, am strigat eu, Thales, din plinatatea inimii mele, neputand a rupe privirea mea de la ochii minunati, in adancul carora am va#ut patria sufletelor omenesti si in acelasi timp si leaganul meu! 1i in dosul capului puternic al Aurorei, s-a aprins o lumina mare si in ea se miscau cohorte nenumarate ale evolutiilor supraomenesti, a caror lumina se ducea sclipitoare in adancurile infinitului, care nici o data n-a fost obiectul gandirii, chiar cale mintilor celor mai mari initiati! @anglica aceasta nu avea sfarsit! 2urcubeul 2reatiei, ce stralucea cu toate culorile regnului solar si am stiut eu, Thales, ca sfarsitul acestui curcubeu este numai acolo, la Tronul <egraitului! 1i am va#ut pe langa Araim, posternat in prag, doua fiinte minunate, de o frumusete cereasca si aveau aripi pe spate, aripi negre cu dungi albastre! Ele s-au aplecat asupra lui Araim si-i sopteau ceva magulitor, iar pentru mine era imposibil sa nu pricep ca fiintele acestea erau fiii rasei lui Araim, fratii leaganului lui 2osmic! 1i Araim a luat seama la soaptele lor, si s-a ridicat si prima privire a lui a fost aruncata spre mine, privire de mirare$ - 2um, a strigat el, tu, un om, ai va#ut 6uceafarul purtator de lumina si totusi porti ra#a vietii in corpul tau 8 1i eu m-am ridicat drept, eu omul, Thales, fiul pamantului, si am raspuns cu mandrie lui araim$

E=

- 2e poate sa-mi faca mie, unui om, fiul pamantului, Aurora purtatoare de lumina, daca eu, omul in deplina minte fiind, am stat de-a dreapta 6ui 'umne#eu insusi, in gradina 7agdalei 8 1i cel de patru ori maret mi s-a inchinat mie! - Adevarat, a strigat el, pamantul in persoana ta, Thales, a biruit 2osmosul cu puterea ?nicului 'umne#eu! 1i acum, nu eu ,Thales, am sa te duc, a urmat el, ci te rog tu du-ma mai departe, unde noi trebuie sa vedem pe 2el desteptat! 1i eu, Thales, m-am dus curajos inainte, iar in jur, macar ca noaptea se lasase, nu adormise nimic, ci totul parca se pitea in asteptarea indeplinirii unei taine$ @rima invingere a 1piritului asupra materiei in sanul ei! ,n fata pesterii pecetluite, au adormit soldatii romani, fara sa observe ca lumina cu ra#ele subtiri patrundeau prin crapaturile pietrei aplecate!! ,n jur, era o tacere nespusa, iar pe bolta cereasca ardeau ca si inainte ochii inaripati, si tot ca inainte, pe calea curcubeului, se duceau in sus, multime de evolutii superioare si duhurile 1tihiilor, care s-au adunat in jur, cantand cu voci neau#ite, imnurile armoniilor fara de sfarsit! 1i iata, s-a au#it incet, un singur sunet inalt, curat, domol, care a rasunat o clipa si a incetat! A rasunat din nou, tot mai des si mai incet, si deodata, ca un val, au pornit sunete, dar nu de triumf cum cre#i tu, Empedocle, ci care incet si frumos plangeau bucuria! Acesta n-a fost imnul sarbatoririi triumfului, ci intoarcerea plina de iubire a 'umne#eului (astignit, in Trupul lui omenesc rastignit! <u rasuna triumful, ci iertarea deplina, caci triumf poate fi la 'umne#eu Atotputernic 8 1i incet, incet, intorcandu-se piatra, a tasnit lumina ca un snop din pestera si pe pragul ei 1-a aratat figura minunata a 6ui ,isus ;ristos! 6uminata si plina de bunatate era figura 6ui 'umne#eiasca, ochii 6ui blan#i era luminati de o iubire infinita si prima privire a 6ui a fost aruncata acolo unde pe cer ardeau ochii inaripati, ochii aurorei, care s-a aprins de odata de bucurie 'umne#eiasca! 1i s-a deschis gura minunata a 6uceafarului purtator de lumina si un imn de maretie negraita a pornit din ea, purtand in be#na haosului compunerea noilor sfere, cu un inceput nou al victoriei asupra mortii! (idicand dreapta a intins-o ;ristos in directia 6uceafarului, iar deasupra fruntii @urtatoare de lumina s-a aprins simbolul unirii luminii 2elei de la inceput, cu lumina iubirii dumne#eiesti: 2rucea, 2rucea impodobita cu florile rotii, ca sangele jertfei divine! 1i imnul Aurorei a fost prins de semn, cu evolutii supraomenesti si ale 1tihiilor si a cantat ?niversul, tot 2osmosul si chiar sunetele cele de jos, de bas, desteptandu-se au raspuns din be#na haosului! 1i din nou a ridicat, binecuvantand, dreapta 'omnul desteptat si, incet, El a #is$ - 'estul, copii, intorceti-va la locuintele voastre, lasati-7a deocamdata pe 7ine singur cu copii cei sarmani ai pamantului, care a#i, din nou, s-au regasit pentru imparatia 7ea! 1i corurile au tacut si imnurile s-au risipit, iar ochii inaripati s-au stins si s-au facut palide cohortele de evolutii supraomenesti ale 1tihiilor! 1i in fata pamantului si a omenirii statea din nou Tamplarul , Cland ,isus, 2are cu puterea 1a 'umne#eiasca a biruit moartea! 1i pamantul a raspuns! @rimul sunet a fost sunetul infricosarii pronuntat de grupul desteptat si orbit de lumina, al soldatilor romani! 1i am va#ut cum figura singuratica a unei femei s-a repe#it dintr-o data spre mormantul deschis, iar apoi repede a alergat inaintea 6ui ;ristos, care mergea incet pe poteca! Eu am recunoscut-o, era 7aria din 7agdala!
EB

- 'oamne, a inceput ea, dar apoi privind fiI, cu strigat de spaima si plina bucurie s-a aruncat la picioarele 2elui 'esteptat! - <u 7a atinge, 7ario, incet a spus El, deoarece eu sunt inca plin de gloria cereasca si ea te va arde! (idica-te si mergi, facand cunoscut ucenicilor mei sa 7a astepte in )alileia, sub codrii nostri! (idica-te, iubire umana, a#i prefacuta in iubirea divina, ridica-te blanda 7aria, mama tuturor 7ariilor ce vin in carne si oase! 1i binecuvantand pe 7aria, care plangea incet, s-a dus mai departe, unde iarasi 6-a asteptat 7aica 6ui cu inca doua femei! ,nsa pe drumul 6ui, am fost si noi, Araim cel de patru ori maret si copilul pamantului, eu Thales, Cland si de#mierdatore ne-a privit Tamplarul desteptat si 'umne#eu neadormit! - Thales, a rasunat vocea 6ui blanda, de#leg legaturile tale cu omenirea si te binecuvante# pentru noua ta misiune, dar termina intai misiunea ta pe pamant! Eu iti incredinte#, fiu al pamantului o parte din o parte din puterea 7ea, si El s-a atins de fruntea mea cu mana 6ui, duo departe in pestera din Ethiopia si da viata noua celei prim create, regina 1aviei, a pamantului, care se taraste in pulbere! 'u-o acolo si pe fiica 7ea iubita, sa ramana acolo, cu fiica lui Araim, robul 7eu, pana cand ii voi porunci sa se ridice pentru a-7i sluji 7ie !!! 1i am va#ut eu, Thales, cum 7aica 'omnului 7eu a adus la El pe fata aceea modesta, ,sraelita, sub valul careia, nu de mult, m-au privit ochii Athenei @allas! - ,ata fiica 7ea, 7i-a spus mie 'omnul meu, ea se va arata veacurilor ce vor sa vina, sub numele de 1ofia, adica intelepciunea divina! Ti-o incredinte# tie, Thales, si ea va duce lui Calchis ce sufera, tot ce ai pre#is candva tu, Elline, intelept, ce erau condus de 'uhul 7eu! @rimeste binecuvantarea 7ea, cu 7aria cea de a treia si sluga 7ea Araim! @leaca Elline, in lunga-ti cale, si binecuvantata sa fie minunata-ti viata! ,ar eu, Thales, prosternandu-7a la picioarele 'omnului meu, am luat de mana pe fecioara tacuta, si fara sa ma intorc, din moment ce am fost pe calea 'omnului, am iesit din gradina lui ,osif din Arimateia! Abia am iesit si am va#ut un om cu barba alba, lunga, care se indrepta spre noi si aducea doua camile albe pentru drum! ,n momentul intalnirii noastre, el a plecat capul inaintea mea si a #is$ - -a permite nobilul si intelesul Thales, unui vechi cunoscut a-l sluji din nou, oferindu-i camile pentru lunga lui calatorie cu sfintita lui insotitoare 8 - @icioarele tale sunt tot pe urmele 'omnului, intelepte (abi ,srael din ?r al 2haldeii, am raspuns eu! ,n numele meu si al insotitoarei, iti multumesc, inteleptule! Eu n-am stat mult de vorba cu (abi ,srael, deoarece n-a fost nimic in materie ce ar fi putut sa se ascunda de privirea batranului 2haldeu! 9ile si nopti, neobosite a alergau camilele minunate ale batranului (abi, #ile si nopti a tacut insotitoarea mea invaluita pana cand in departare s-au aratat cunoscutele siluete ale multimilor Ethiopiei! ,n fundul unui templu al #eitei 7ame, in munti, eu am gasit adapostul tainic al reginei Calchis, care de mult lepadase tronul si schimbase podoabele de regina cu valul unei vestale batrane, intr-un sanctuar retras, pentru femei! 6asand pe insotitoarea mea in curtea eIterioara a templului, eu singur am intrat in chilia lui Calchis! Ea statea aplecata asupra hristoavelor vechi, de pergament, insa era ca si in trecut,
EE

nespus de frumoasa femeie, numai ca bra#dele adanci ale suferintei si ale adancilor cugetari pusesera pecetea pe frumusetea ei inalta! 6a prima privire ce a aruncat asupra mea, un strigat ragusit a i#bucnit din frumoasele ei bu#e$ - ,nteleptule Elline 4 1i iata eu, Thales, am va#ut pe mandra regina a 1aviei, marea si frumoasa fiica a lui Araim, de patru ori maret, posternata la picioarele mele! Eu n-am ridicat-o, caci in gura mea n-au fost cuvintele mele, ci vorbe trimise prin minte de 'umne#eiescul 7artir! 'upa ce am redat totul, am dat voie lui Calchis sa se ridice si, atunci a privit fata ei renascuta de lacrimile dulci si invioratoare ale iubirii 'umne#eiesti! - <eputincioasa Calchis, nu gaseste cuvinte pentru a-ti eIprima multumirea, 'umne#eiescului sol, a #is ea, si oare ai tu nevoie de multumire 8 'ar unde este insotitoarea ta tainica, pe care trebuie sa o ingrijesc dupa porunca 7arelui dintre 2ei 7ari 8 1i cand am intrat in chilia lui Calchis cu 1ofia cea sfintita, regina a inceput a alerga #apacita, va#and fata deschisa a 1ofiei si cu nespusa infricosare a intins mainile sale! - Arra, Arra 4 a pronuntat ea ragusita, si din nou a ca#ut in praf, inaintea celor sositi! 1i prima data eu, Thales, am au#it vocea 'umne#eiestii 1ofia, si a fost vocea aceasta ca unirea a doua bilioane de voci, care s-au ridicat din adancul cosmoselor si era asemanatoare cu plangerea tuturor sistrumelor templelor #eitei 7ame si mai rasunatoare decat corurile ingeresti! - Eu nu sunt Arra, sora mea, frumoasa Calchis, ci 7aica Arrelor intregului univers, deoarece toate Arrele s-au nascut inainte de veacuri in inima mea cea necreata, a spus ea, si mainile ei sau adapostit cu iubire pe co#ile negre ale lui Calchis! (idica-te sora mea, inteleapta Calchis, ridica-te si primeste-ma pe mine pana cand vocea 1tapanului sio Tatalui meu ma va chema in lume! ,ar tu, elline, de trei ori binecuvantat, s-a adresat 'umne#eiasca 1ofia, primeste-mi binecuvantarea mea si pentru calatoria ta si pentru sfarsitul drumului omenesc! 1i eu, Thales, prosternat la picioarele unei noi enigme a cosmosului, am iesit din templu si am continuat drumul meu catre prima creatie (egina Tanara ! 1i sase #ile am mers eu, Thales, prin ganguri subterane si albii de rauri in sanul pamantului trecand prapastii intunecate si coridoare inguste ale stancilor de veci create! 'rumul meu este luminat de farul Eternitatii deasupra fruntii mele, pe care l-am aprins, iar ca ghid am avut marea intelepciune a sanctuarului Tivelor! ,n sfarsit, am ajuns pana la stratul #acamintelor de rubin si acolo, intr-un adapost sapat intr-un smarald imens, am gasit pe minunata regina a serpilor, care asa de credincioasa m-a servit intelepciunea mea, in #iua primei mele vi#ite la regina Calchis! 1i s-a indreptat minunatul sarpe pana la varful coadei mele si-a apropiat ochii ei ver#i ca smaraldul de fiinta mea! 7iliarde de ani, cu asteptarile chinuitoare, straluceau in privirea ei, si cu barbatie am ridicat eu, Thales, mana mea si cu putere am pronuntat numele <oului 'umne#eu ?nic, poruncind eu, particica puterii 6ui, data mie, a se ridica din prapastia nestiintei naturii, @rimului 2reat, (egele @amantului, 'atatorul de -iata al Amenirii! 2reatorul minunat al intelepciunii constructive si ascultator chemarii puternice facute de mine, s-a ridicat El, Adamul, @rimul 2reat, in deplina 6ui frumusete nedescrisa, s-a ridicat plin de blandete si de iubire, s-a ridicat in deplina 6ui eIistenta de rai, necunoscuta nimanui! 1i m-am atins eu, Thales, de fruntea sarpelui si am #is$
EH

- 2u voia 'omnului nostru ,isus ;ristos, care a venit in trup spre slava fiintelor pacatoase ale intregului ?nivers de la #iua 0acerii, iti poruncesc intelepta 6ilita, sa te lasi de forma taratoarei intelepte si sa primesti din nou forma ta si sa te unesti cu sotul tau! @arca mii de tunete s-au imprastiat prin pestera de rubine si coada sarpelui a ca#ut in fata mea s-a aratat in deplina putere si frumusete de nedescris , 6ilit, prima creata, luminoasa si bucuriasa, deoarece ea a primit ce n-a avut de la crearea sa, o particica a iubirii 'umne#eiesti! 1i a intins si adam, cel intai creat, imbratisarile sale, si s-au contopit si in giganticele valuri astrale au disparut, in adancurile lumii de scheme si proiecte cosmice! 1i am ridicat eu, Thales, atunci o rugaciune de multumire 'omnului ,isus ;ristos, si cu puterea intelepciunii mele am transportat si trupul meu, din sanul pamantului, in pustiul Arabiei, unde se incepea noul meu drum! 0inecu!antarea 0landului Tamplar din .alileia sa fie cu tine, prietenul meu -mpedocle ' min ' Thales din Argos

Multumim pentru tot lui Dumnezeu, Tatl, Fiul, Duhul Sfnt, care n definirea noastr este HRISTOS prin Sfnta Fecioar M RI , Maica Dumnezeului de!rat, amin" Multumim ndrumtorilor nostri spirituali,din cer si de pe pmnt,si tuturor celor care ne#au a$utat s aducem pe %mnt rostire din rostirea &u!ntului prim, amin' Multumim celor care au a!ut r(darea s dea fil cu fil aceast carte, spre ntele)erea rostului ultim, amin' Dumnezeul nostru, HRISTOS, si Maica sa %reacurat s#si re!erse (inecu!ntata *umin n sufletele noastre, amin'

EJ