Sunteți pe pagina 1din 169

RAMTHA

REFLECŢIILE UNUI MAESTRU


DESPRE
ISTORIA UMANITĂŢII
~ VOLUMUL I ~

NOTA EDITORULUI

Câtva timp în urmă, la o sesiune de studii cu Ramtha, discutam cu partenera mea


ceea ce Ramtha tocmai ne învăţase. Obosisem să fiu filozof toată viaţa şi probabil şi
multe alte vieţi. I-am spus că vreau să-i experimentez cunoştinţele, să trăiesc adevărul
învăţurilor, să nu mai fiu ipocritul care are cheile, dar nu deschide uşile. Îmi amintesc că
îi spuneam: "Nu mai vreau să mai propovăduiesc nimănui şi nici să mai scriu vreo carte.
Nu vreau să mai scriu vorbe sofisticate despre nimic, niciodată. Vreau s ă devin un
adevărat master "(am să folosesc acest cuvânt, care înseamnă "i 
", deci
pentru mine, mai mult decât cuvântul "maestru "). Am observat că Ramtha ascultă
discuţia noastră şi zîmbea ca un soare strălucitor.
La scurtă vreme după acel incident, Ramtha mi-a cerut să tipăresc o colecţie
comprehensivă a învăţăturilor lui. Şi atunci mi-am amintit ce-i spusesem partenerei
mele la cursul trecut.  i       i 
      i   
            i      
 
 
    

        
i  i     i 
   !
Am înţeles că această sarcină nu putea fi îndeplinitã de un teolog, antropolog sau
teoretician din afară, ci de un elev a "Marii Lucrari", cu dorinţa de a experimenta şi
pune în practică adevărul şi conţinutul acestor învăţături. Numai cînd începi să
explorezi cu sinceritate această filozofie începi să înţelegi şi să cuprinzi adîncimea ei,
lumina şi strălucirea acestor perle de înţelepciune. Este cu adevărat o călătorie
personalã către autodescoperire, care nu se poate cuprinde în cuvinte. Doar cel care o
trăieşte poate înţelege.
Mai târziu Ramtha mi-a cerut să scriu comentarii la fiecare capitol, despre felul cum
învăţăturile lui răspund la întrebări fundamentale despre existenţa umană de-a lungul
secolelor. Adeseori felul în care Ramtha înţelege natura realităţii şi ne-o explică nouă, ne
ajută la interpretarea mai corectã a filozofiilor antice, a ritualurilor, religiilor şi chiar a
ştiinţei. Comentariile introductorii intenţionează să sugereze un mod de apropiere celor
interesaţi în învăţaturile lui Ramtha şi în experimentarea lor. Ele sunt menite a fi un
instrument ajutător pentru cei interesaţi să înţeleagă enorma profunzime a învăţăturilor
lui şi contribuţia lor la înţelepciunea rasei umane.
Învăţăturile lui Ramtha sunt un sistem metafizic de gândire unic.Este nevoie de o
foarte atentã examinare şi consideraţie ca să poţi înţelege în profunzime. Ele sunt
metafizice în natură, pentru că se adresează întrebărilor fundamentale despre existenta
umanităţii şi persoana umană, despre originile şi destinul nostru, despre natura binelui
şi răului, suflet, moarte şi viaţă, despre lume şi relaţiile noastre cu alţii.
Formatul în care Ramtha îşi prezintă învaţăturile, este intrinsec cu mesajul lor. Ele
nu sunt doar o disertaţie pe o anume temă şi nici o analizã intelectualã, aşa cum nu sunt
nici dezvăluite de adevăr care cere ascultare oarbă. Învăţăturile lui Ramtha nu sunt o
nouă religie şi nici nu pun bazele unei noi biserici. Ele sunt un sistem de gândire ce
conţine elemente, mecanisme care îngăduie individului să verifice şi să experimenteze
conţinutul lor. Cu alte cuvinte, acest aspect unic al învăţăturilor, îngăduie filozofiei, sau
conceptelor despre realitate să fie experimentate şi să devină înţelepciune despre natura
realităţii
Această calitate deosebită a sistemului de gândire a lui Ramtha se aseamănă
iniţierilor, ştiinţelor sacre, practicate de şcolile antice de mister din Grecia, Egipt şi
Estul Mijlociu, şcolile gnostice antice din Estul Mijlociu şi Europa. Este important de
notat că această caracteristică desebeşte învăţăturile lui Ramtha de şcolile filozofice
tradiţionale din lumea vestică. Metodele ştiinţifice sunt limitate la cunoaşterea
fenomenelor care pot fi observate şi verificate prin intermediul simţurilor corpului fizic.
Orice în afară acestor limite este considerat mit şi folclor.
Cu alte cuvinte natura realităţii şi persoana umană nu sunt nimic mai mult decât
natura ei fizicã şi materială, un exemplu care face studiul lui Sigmund Freud despre
psihanaliză şi profilul psihicului uman.
Corpul fizic şi lumea materială în gândirea lui Ramtha, sunt numai un aspect al lumii
ireale. De fapt ele sunt numai produsul, efectul, conştiinţei şi energiei în lumea reală.
Persoana umană este cel mai bine descrisă ca "conştiinţă şi energie care crează natura
realităţii". Lumea fizică este doar unul din cele 7 nivele de expresie a conştiinţei şi
energiei, Ramtha foloseşte termenul de observator din fizica quantică ca să explice
conceptul de conştiinţă şi energie. El mai foloseşte şi conceptul de Dumnezeu ca şi
creator şi suveran - pentru a descrie persoana umană ca şi conştiinţa şi energie.
Este uşor pentru multe sectoare ale civilizaţiei de astăzi să nege învăţăturile lui
Ramtha, datorită felului foarte neobişnuit în care el le prezintã. Din nefericire, este
foarte obişnuit să ataci un mesaj neconvenient judecând forma de prezentare.
Marketingul, comunicaţiile, publicitatea, sunt exemple sublime.
Formatul neobişnuit în care Ramtha îşi prezintă învăţăturile, nu este de loc arbitrar şi
superficial. El subliniază cã pentru a cuprinde şi înţelege mesajul, este foarte important
să devii conştient de paradigmele gândirii, de rădăcinile ideilor preconcepute,
inconştiente şi tiparele în care noi percepem şi evaluãm realitatea. Tehnicile pe care el le
predã pun la încercare individul şi le oferă totodată şi instrumentele prin care el îşi dă
seama de ideile preconcepute prin care el percepe realitatea.
Scopul lui Ramtha este de a lărgi perspectiva minţii ascultătorului, de a-l face pe
acesta să trăiască realitatea cu mai multã profonzime, nelimitat, conştient, ca şi de a
dărui ascultătorului un spectru mai amplu de potenţial pentru experienţă, decât a fost
posibil pânã acum.
Cel mai controversat aspect al învăţăturilor lui Ramtha este modul în care el a ales să-
şi prezinte mesajul către omenire. Prin prezentarea filozofiei sale, ca fruct al experienţei
şi adevărului său personal, el subliniază, că el însuşi este întruparea acestei filozofii,
reprezentarea vie şi manifestarea gândului sãu. El spune că este un Zeu (Dumnezeu
nemuritor, conştiinţă şi energie, şi a trăit ca şi fiinţă umană cu 35000 de ani în urmă pe
demult dispărutul continent Lemuria. În acea viaţă, el şi-a pus întrebări despre existenţa
umană şi despre menirea vieţii, şi prin propria observare, reflecţie şi contemplare a
devenit iluminat şi a cucerit lumea fizică şi moartea.
A găsit un mijloc de a-şi lua corpul fizic cu el la un nivel al minţii în care adevărata lui
esenţă (ca şi conştiinţă şi energie), să rămână complet conştiientã, complet liberă şi
nelimitată pentru a putea sã experimenteze toate aspectele creaţiei şi să continue să facă
necunoscutul cunoscut " i 
      
 
 #i  #
 
              i      
   
 
i  i
    i i   
   
 

i  "   $!
El numeşte acest process "ascensiune".
Faptul că el nu mai este limitat de corpul fizic, îngăduie conştiinţei şi energiei să
interacţioneze cu lumea fizică în alte forme. Adeseori el se referă la sine ca fiind vântul
care împinge norii, sau dimineaţa, sau un străin, ori un cerşetor pe stradã observâd
civilizaţii care vin şi trec, sau orice altceva conştiinţa îndrăzneşte să-şi imagineze.
El îşi comunicã învăţăturile printr-un fenomen pe care îl numeşte canalizare. A fost
Ramtha cel care a făcut acest termen cunoscut. El foloseşte corpul lui JZ Knight (se
citeste Gezi Nait), pentru a se canaliza pe sine şi a preda învăţăturile în persoană. Un
canal este diferit de un medium prin aceea cã, canalul nu este intermediar între
conştiinţa care vine prin el şi audienţă.
Canalul nu rămâne în transă, sau o altă stare alterată în timp ce canalizeazã, el îşi
părăseşte complet corpul, ca atunci când cineva moare, şi îngăduie conştiinţei care vine
să aibă control complet asupra mişcărilor şi tuturor funcţiilor corpului. În timp ce este
canalizat de JZ Knight, Ramtha poate deschide ochii, merge, dansa, mânca şi bea, râde,
vorbi şi preda studenţilor. JZ Knight este singurul canal pe care el 1-a ales şi pe care el îl
va folosi vreodată pentru a-şi aduce mesajul.
Alegerea lui de a canaliza printr-o femeie şi nu de a-şi folosi propriul corp, este cu
scopul de a sublinia că Dumnezeu şi divinitatea nu sunt prerogative masculine, că femeia
este în egală măsură o expresie a divinitaţii, capabilã de geniu şi de a deveni Dumnezeu -
realizat. Un alt scop este acela de a ne face să înţelegem că important în filozofia lui nu
este divinizarea mesagerului sau a unei feţe - ceea ce a cauzat căderea atâtor eforturi de
iluminare în trecut - ci de a asculta mesajul însuşi. Totodată el vrea sã spună că
adevărata esenţă "umană" nu este limitată la corpul fizic sau la un anume sex.
Fenomenul de canalizare a fost făcut posibil ca atare de sistemul de gândire a lui
Ramtha. Cu alte cuvinte canalizarea prin persoana lui JZ Knight, aşa cum are ea loc,
este posibilă numai dacă învăţăturile lui Ramtha sunt adevărate.
Veracitatea acestui fenomen subliniază adevărul mesajului lui Ramtha. Acesta este un
punct foare important de considerat, deoarece ştiinţa a dezvoltat teste şi echipament
care pot studia fenomenul de canalizare din punct de vedere fiziolofic, neurologic şi
psihologic.
În 1996 un distins grup de savanţi în medicină, psihologie, sociologie şi experţi în
religie au studiat-o pe JZ Knight înainte în timpul şi după canalizarea lui Ramtha. După
ce au terminat studiul ştiinţific pentru care au folosit cele mai moderne tehnici şi
echipamente posibile, au concluzionat că rezultatele sunt atât de dramatice încât exclud
categoric posibilitatea prefăcătoriei, a schizofreniei sau multiplei personalităţi. Ramtha
se străduieşte să facă pe toţi cei din audienţă să înţeleagă totul, de aceea el insistă în
importanţa ca studenţii să explice cu glas tare unul altuia fiecare capitol din învăţături,
în timp ce el citeşte minţile lor, vede în aura lor dacă au înţeles şi pregăteşte explicaţii ca
să înţeleagă fiecare, după pregătirea şi nivelul lor de înţelegere. Uneori el angajează
audienţa la profundă contemplare filozofică, alteori dramatizează sau glumeşte pe tema
respectivă pentru a mări impactul cu auditoriul şi posibilitatea de înţelegere a acestuia.
Odată ce aspectul filozofic al învăţăturii a fost predat, Ramtha iniţiază studentul în
acele cunoştinţe, pentru ca acestea să poată fi transformate în experienţa personală şi
apoi în înţelepciune. Aceste iniţieri au forma unor diverse discipline concepute de el,
prin care studentul are ocazia de a obţine cunoaştere. Ramtha este deosebit de alţi
învăţători în acest aspect. El işi ia rolul de Maestru - învăţător şi hierofant -un învăţător
care are puterea de a manifesta ceea ce spune şi intenţionează. Acestã este un aspect
foarte important al învăţăturilor lui, care le leagă de mişcarea filizofică şi gnostică ale
şcolilor antice de mister (ocultism).
Fără îndoială că o observare mai atentă a sistemului de gândire a lui Ramtha, aratã o
clară deosebire în forma şi conţinut de ceea ce este cunoscut ca şi gnosticism şi filozofia
şcolilor de ocultism antice. Ramtha însuşi numeşte sistemul lui de gândire: "Şcoala de
iluminare, de înţelepciune antică, dedicată Marii Lucrări". Marea lucrare, este partea
de aplicare practică a învăţăturilor lui, prin care studentul poate cunoaşte el însuşi şi
deveni iluminat.
Cunoscând toate acestea, cititorul trebuie să înţeleagă că învăţaturile lui Ramtha în
forma tipărită sunt lipsite de elementul dinamic, de inflexiunile vocii, de învăţaturile
fără cuvinte, de acţiunea momentului în care au fost predate. Ramtha completează
limbajul pe care îl foloseşte cu cuvinte inventate de el, a căror înţeles devine foarte clar
în context şi care au scopul de a face mai uşoară înţelegerea.
Învăţăturile lui Ramtha acoperă un vast număr de subiecte cu concepte funda-
mentale ale propriului său sistem de gândire. În repetate ocazii, el spune că totalitatea
învăţăturilor lui poate fi cuprinsă în afirmaţia: "Ê  %i ." Dar cum putem
noi interpreta acesta afirmaţie? Probabil că există atâtea definiţii ale cuvîntului
"Dumnezeu", cîţi oameni sunt pe pământ.
Ca sã înţelegem corect învăţăturile lui Ramtha, este de importanţă crucială să
devenim conştienţi de conceptul propriu asupra termenului, ca şi de deosebirea cu
înţelesul pe care i-l dă Ramtha.
Care este esenţa tuturor lucrurilor? Care este sursa lor? Care este natura lor? Care
este destinul lor? Răspunsul lui Ramtha la aceste întrebări începe cu explicarea
conceptului de Void (vid, sursa).
Voidul este sursa din care a izvorit tot ce există. El descrie voidul ca:
"Un vast nimic material şi potenţialul a toate". În Void nu este nimic, nici mişcare, nici
acţiune. Mulţi filozofi, încluzând teologii religiilor monoteiste, considerau că Dumnezeu
este o fiinţă
a-toate-ştiutoare, infinită, absolută, transcendentă în sistemul lui Ramtha, aceste
caracteristici aparţin Voidului. Voidul este de sine conţinător, de sine suficient, în stare
de odinhă şi fără nici o necesitate.Voidul este văzut ca vastitatea de necuprins, care în
starea sa originală nu are cunoaştere de sine, căci a cunoaşte este acţiune.
Conceptul de Dumnezeu ca şi creator, cauza primordială şi nemişcat mişcător îl
găsim în filozofia lui Aristotel şi teologia lui Thomas Aquinas.
Ramtha spune că Voidul s-a contemplat pe sine ca să se cunoască pe sine. Acest act de
contemplare reprezintă unica mişcare care a existat în Void şi care a produs, a dat
naştere la un punct de conştiinţă şi cunoaştere de sine. Ramtha numeşte acest punct:
Punctul Zero, Observatorul, conştiinţă primară, conştiinţă şi energie - Dumnezeu.
Punctul Zero poartă intenţia primordialã de a face cunoscut şi experimenta tot ceea
ce este necunoscut şi în stare de potenţial în Void. Aceasta este baza evoluţiei. Afirmaţia
lui Ramtha: "Eşti Dumnezeu" se referă la persoana ca Observator, întruparea
Punctului Zero, Conştiinţă şi Energie creatoare.
Punctul Zero şi-a îndeplinit natura de a face necunoscutul cunoscut şi de a evolua
imitând actul de contemplare al Voidului. Făcînd aceasta, Punctul Zero a produs un
punct de referinţă a cunoaşterii, care a servit ca oglindă pentru cunoaşterea sinelui.
Ramtha numeşte această oglindă conştiinţa secundară. Punctul Zero se odihneşte în
vârful Voidului şi nu are limită în cee ce cunoaşte.
Reflecţia dintre Punctul Zero şi conştiinţa - oglindă, produce un mediu, un plan
tangibil de existenţă în timp şi spaţiu. &
  
  i  '  (.
Este dorinţa sau intenţia care doreşte să cunoască şi să exploreze necunoscutul.
Explorarea potenţialelor din Void de către Punctul Zero şi conştiinţa - oglindă este ceea
ce a produs şapte nivele de conştiinţă şi corespunzator, şapte nivele de timp şi spaţiu, sau
frecvenţă. Acest act de creaţie a celor şapte nivele de conştiinţă şi energie, este numit
involuţie.
Călătoria înapoi la Dumnezeu şi Void, este numită evolutie. Sufletul este diferit de
Spirit. Ramtha numeşte sufletul: "Cartea Vieţii". Sufletul este cel care înregistrează
toate experienţele şi înţelepciunea câştigate în involuţie şi evoluţie.
În discuţia despre fiinţa umană, el foloseşte cuvinte ca: uitare, amnezie, ignoranţã a
originii şi destinului. Călătorul, sau conştiinţa-oglindă, s-a identificat atât de mult cu
planul cel mai jos sau cel mai dens încât şi-a uitat propria nemurire şi cunoaştere de
sine. Omenirea a devenit un străin sieşi, Dumnezeului care este în noi şi a început să
caute ajutor, însemnătate şi mângâiere la surse din afară. Făcând aceasta umanitatea îşi
neagă divinitatea şi înlătură orice şansă de eliberare din prezenta condiţie.
Calea spre iluminare este evoluţia înapoi la Punctul Zero. Astfel se îndeplineşte
sarcina, mandatul de a face necunoscutul cunoscut şi a aduce în Void experienţa sa,
pentru a fi transformată în infinită înţelepciune. Disciplinele concepute de Ramtha
pentru a-şi iniţia studenţii în învăţaturile lui, imită într-un fel procesul prin care Voidul
s-a contemplat pe sine, care a dat naştere conştiinţei şi energiei, care la rândul ei crează
natura realităţii.
În concluzie cele patru pietre de temelie ale filozofiei lui Ramtha sunt conceptual de
Void, Conştiinţă şi energie, creând cele şapte nivele ale realităţii, afirmaţia: (& #
%i ( şi mandatul de a face cunoscut necunoscutul. Multe din ideile filozofiei lui
Ramtha pot fi găsite în tradiţiile antice, chiar dacă ceea ce a ajuns pînă la noi sunt doar
nişte ecouri, care şi ele abia au supravieţuit trecerii timpului şi contextul lor de
interpretare s-a pierdut.
Este vorba despre filozofii Egiptului şi faraonul Akhnaton, descripţia lui Buda des pre
iluminarea (trezirea) lui însuşi, modul cum Socrate înţelegea virtutea şi nemurirea
sufletului, conceptul lui Plato despre formele de univers, viaţa şi învăţăturile lui Isus
(Jesua ben Joseph), lucrările apostolului Thomas, Imnul Perlei, imnul pentru lumea
divină din Gospel dupã John.Apollonius din Tyana; Origen, Mani, Catarsii şi Albigenii.
Francis din Assissi, poveşti despre muntele Cârmei unde vîrful muntelui ar sta pe capul
unui corp uman, lucrările multor artişti ca: Michelangelo şi Leonardo da Vinci, scrierile
despre experienţele mistice ale Terezei din Avila, umaniştii din Renaştere (Europa).
Rosacrucienii, maeştrii din Estul Îndepârtat şi mulţi alţii, învăţăturile lui Ramtha
oferă perspective unice misterului vieţii. Oferă un cadru cu întrebări rămase fără
răspuns pentru filozofi, ştiinţă, religie, găsesc un nou înţeles.
Sistemul lui Ramtha de gândire nu este o religie şi nici o interpretare filozofică a
realităţii. Este adevăr care a fost cucerit şi verificat de un membru al rasei umane. În
acest sens, este ştiinţa lui Ramtha.
Şi acum, după ce calea a fost făcută cunoscută, uşile sunt deschise celor care doresc
sã exploreze şi să-şi facă drum propriu către necunoscut.

CINE SUNTEM NOI ?

COMENTARIU LA CAPITOLUL 1

ADEVĂRATA ORIGINE A UMANITĂŢII

Reflecţia critică a lui Ramtha asupra istoriei civilizaţiei umane caută sã arate natura
transcedentală şi originea omului. El pune întrebări directe: Cine suntem noi? De unde
venim? Teza lui fundamntală este câ suntem Dumnezei nemuritori în evoluţie, cu scopul
de a ne cunoaşte pe sine (pe noi înşine).
Drama evoluţiei umane de la marele big-bang şi pânã în zilele noastre, dupã Ramtha,
este povestea Dumnezeilor creatori, explorând şi devenind totalitatea potenţialului lor.
Reflecţiile lui oglindesc experienţa lui personală, care 1-a dus la iluminare. El însuşi
spune că, ceea ce spune este propria lui înţelepciune şi adevăr.
El atenţionează studenţii mereu, asupra felului specific de a trata problemele, fără a
lăsa loc de speculaţii. Pentru ca să poţi avea un impact total cu spusele lui, este
important să studiezi definiţia şi felul cum foloseşte termeni ca Dumnezeu, Dumnezei
(Zei), sine, persoana umană, evoluţie, înţelepciune şi adevăr.
Povestea lui este atât de valoroasã, penru că redefineşte natura persoanei umane
într-un fel care conturează şi iluminează misterul existenţei umane. Validitatea
mesajului lui este direct proporţională cu valoarea lui însuşi. Dacã el este cu adevărat un
maestru nemuritor care a ascensionat acum 35.000 de ani, după calendarul Iulian,
atunci ne putem imagina că îşi aminteşte evenimente personale, pe care cu greu le-am
putea găsi în evidenţele arheologice şi istorice la dispoziţie astăzi. Dacã el este cu
adevărat un maestru ascendent, atunci trebuie să aibă cu adevărat posibilităţi de
cunoaştere, de informaţie, extraordinare. Dacă am trãit mii de ani ca fiinţe
cunoscătoare, atunci înţelepciunea câştigată prin observaţie şi contemplare ar fi cu
adevărat minunată. Înainte de a nega vorbele lui, ar trebui să acordăm consideraţie
observaţiilor lui şi să ne gândim dacă ascensiunea şi imortalitatea sunt doar poveşti
pentru noi. Obiectivitatea acestora este foarte neânţeleasă în lumea ştiinţifică. Ştiinţa nu
a fost în stare să demonstreze rolul de netăgăduit al Observatorului, dar nici să-l
conteste
n mod obiectiv. Putem spune că maeştrii nemuritori şi iluminarea sunt produse
ale imaginaţiei şi mitului. Dacă suportăm acestă presupunere, atunci trebuie să ne
întrebăm cum se face că ea dă formã şi culoare propriei noastre concepţii despre
Dumnezeu, sine, moralitate şi sens de viaţă. Şi toate revin la întrebărle fundamentale.
Povestea lui Ramtha este valoroasă, pentru că explicã în mod coerent şi cuprinzător
natura umanităţii şi întreaga transcendenţă, oferind soluţii la multe paradoxuri, ca
problema binelui şi răului, vieţii şi morţii, trup -minte şi realitatea liberei voinţe a omului
în relaţie cu transcendenţa divină.
Expunerea lui Ramtha despre istoria umanităţii arată că am avut un rol activ în
crearea lumii şi a universului. Cum se face că dacă suntem Dumnezei şi toate astea s-au
întâmplat nu ne putem aduce aminte ?. El explică: "Sunteţi Dumnezei, conştiinţă şi
energie care crează natura realităţii". El spune că întreaga evoluţie a umanităţii poate fi
văzută ca un efort de a găsi mai binele şi răspunsuri mai adecvate care să definească
identitatea noastră adevărată. Sunt trei întrebări de bază, care costituie forţa
propulsantă a motorului civilizaţiei umane şi formelor de autoexprimare şi explorare a
sinelui.
Aceste întrebări sunt : cine, ce şi de ce ?. Cele mai valoroase culturi, de-a lungul
istoriei, au încercat să găsească răspunsuri la aceste întrebări fundamentale despre
existenţă. Filozofi antici, gânditori religioşi, politicieni şi antropologii şi oamenii de
ştiinţă de astăzi încă mai caută răspunsuri şi explicaţii la aceste întrebări. Cine suntem?
De ce suntem aici? De unde venim? Care este scopul existenţei şi vieţii?
Cine a creat dezordinea în care trăim azi? Cine este responsabil de toate? De ce este
rău în lume ? Există cu adevărat diavolul ? Cine 1-a creat şi de ce ? Există existenta
umană dincolo de respiraţie, mâncare şi somn ? Există viaţă după moarte ? Am mai
trăit şi alte vieţi? Noi suntem biologia noastră fizică sau mai mult ? Ce este iubirea ? Şi
indiferent ce definiţie îi dăm de ce este atît de intoxicantă şi atractivă ? De ce ţinem cu
aşa disperare la respiraţia noastră la viaţă ? De ce ocrotim visele noastre cele mai
intime?
Şi acestea sunt doar cîteva întrebări care răsar din triada de bază menţionată mai
sus. Trebuie găsită o cale de a reduce miriadele de întrebări la cîteva simple, care să
cuprindă totul şi fără a cădea într-o reducere simplistă care crează confuzie. Poate că nu
găsim originea, sursa, începutul a toate, pentru că noi căutăm în direcţie greşită. Poate
ca a fi fiinţa umană înseamnă tocmai a nu cunoaşte toate răspunsurile de la început şi a
trebuit să le descoperi progresiv. Poate că viaţa şi universul nu sunt finite şi concrete şi
continue şi în veşnică devenire. Poate cã ar trebui să studiem aspectul activ al istoriei ca
să putem înţelege cine şi ce suntem cu adevărat.
Una dintre cele mai mari tragedii de astăzi este că încă ne luptãm pentru supremaţia
şi infailibilitatea punctelor de vedere personale. Dar adevărul este că încă nu am înţeles
căci dacă am fi înţeles nu ar mai fi fost opresiune şi foame, nedreptate şi violenţă, boală
şi moarte între naţiuni, culturi, rase şi sexe. Oamenii de ştiinţa se tem să publice
rezultatele cercetărilor lor, cînd acestea contrazic punctele de vedere tradiţionalele, de
teamă că vor fi ostracizaţi din comunitatea ştiinţifică.
Teologii se tem chiar şi să gândească diferit de ceea ce spune religia, politicienii nu
doresc să onoreze principiile care le-au dat putere, căci se tem că o vor pierde.
De ce negăm adevărul? Există evidenţe care sunt disponibile pentru toţi. Dar
situatiaţia este mult mai serioasă decât pare, căci ceea ce se întâmplă este ca s-a pierdut
abilitatea de a pune întrebări şi găsi răspunsuri, a fost înlocuită cu dorinţa de a rãmâne
în poziţie bună în societate, cu conştiinţa socială, a mesajului. Ramtha vrea să ne
reamintească ceea ce am uitat ca rasă, ca specie şi conştiinţă.
Dacă singura constantă într-o lume de haos este constanta diverităţii de sine, ar trebui
atunci ca să luăm asta ca asumarea principală în tratarea subiectului. Cu alte cuvinte,
Observatorul este cel care determină mediul, prin felul în care ne concentrăm şi obiectul
la care ne concentrăm.
Istoria este întotdeauna spusă dintr-un anume punct de vedere şi cu o anu mită
intenţie. O fetiţa creştină va învăţa istoria cu totul diferit decât una hindusă sau una
musulmană. Iar dacă cele trei fetiţe ajung la universitate, ele vor trebui să lupte cu ceea
ce au învăţat în familie, pentru ca să progreseze în studiile lor academice.
Ceea ce va determina geniul lor, va fi abilitatea lor de a sintetiza toate conceptele lor
vechi în paradigme care le vor ajuta să investigheze şi să înţeleagă vechile concepte într-
o lumina nouă, nu va trebui să se teamă să evolueze deasupra acceptării comune a
tradiţiilor de familie - acesta este cheia.
Aşa cum spune Ramtha: "& i   i   )i   #
 i      i
 ."
Ramtha spune că cei care câştigâ bătălia povestesc lupta cu totul diferit de cei care au
piedut-o.
De fapt, cei care au pierdut nu mai au şansa de a o spune de loc. Dar cei care au o
poziţie puternică în comunitate, politică sau religie, îşi vor aminti povestea într-un fel
convenant pentru păstrarea poziţiei lor. Acesta nu se face neapărat cu intenţii rele, ci
este implementat de legea supravieţuirii. Aşa că ne putem imagina cu uşurinţă cum a
fost scrisă istoria omenirii în ultimele şase-şapte mii de ani.
Mai ales cea din ultimele două mii de ani a fost manipulată şi refăcută ca să se
potrivească cu ceea ce oamenii vor să audă şi ca să asigure continuitatea acestui sistem
de credinţă. Este interesant că deşi din când în cînd apar noi evidenţe care contrazic, tot
punctele de vedere vechi rămân cele care măsoară şi judecă interepretarea validităţii
descoperirilor.
De exemplu nimeni nu acceptă faptul ca rasa umană are originea în combinarea
genetică a unei rase avansate din alte planete, deşi s-au găsit ample dovezi arheologice
care să susţină acest adevăr. Arheologii nu vor sã accepte că acum zeci de mii de ani,
oamenii se jucau cu energia nucleară şi aveau tehnici care nu au rivalitate în zilele
noastre, (este vorba de descoperiri despre distrugera Sodomei şi Gomorei şi crearea
Mării Moarte, a Balbeckului şi altor locuri antice).
Nici un antropolog tradiţional nu vrea să admită că omul de Cro-Magnon, acum
35.000 de ani a fost capabil de vorbire sofisticată, de a gândi intelectual fără să mai
vorbim de iluminare, deoarece craniile găsite nu par să se potrivescã cu vorbirea
articulată, consoane şi cuvinte. Nu există om de religie care să vrea să accepte că nu
există diavol, că nu există un loc ca iadul, că Dumnezeul lui Abraham şi Moise a fost
sângeros, brutal, total diferit de ceea ce Isus a propovăduit şi a spus despre Dumnezeu
Tatăl.
Nu este fizician sau filozof care să dorescă să clarifice sau să se adreseze posibilităţii că
ceea ce consideram realitate, adică spaţiul şi timpul, ar putea fi un vis, o iluzie creată de
noi şi nu de forţe externe conştiinţei noastre.
În acest capitol introductoriu, Ramtha subliniază că singura cale de a deveni fiinţe
umane în deplinătatea puterilor şi să trecem peste umanitate şi slăbiciuni, este să
cunoaştem adevărul despre originea şi istoria noastră. Cînd cunoaştem adevărul, fricile
şi "groparii" nu ne mai pot lega în oarba servitute, originea noastră aparţine de epoci de
evoluţie şi nu de un singur eveniment de manipulare genetică din trecutul apropiat, sau
un big-bang cosmic fără o aparentă cauză inteligentă.
Ramtha se prezintă el însuşi ca fiind în afara timpului, ridicindu-se din mormântul
antichităţii şi al uitării, al dezinformării ca să creeze o nouă paradigmă, pentru ca
popoarele să poată sărbători istoria lor spirituală şi marea lor evoluţie.
Aşa cum şi Ramtha a trăit în timpuri cataclismice, care au jucat un rol în iluminarea
lui, şi umanitatea actualã se mişcă într-un timp de schimbări cosmice, de evoluţie şi
purificare a naturii şi societăţii. Schimbările pământului prezise nu sunt o pedeapsă de
la vreo forţă sau zeitate externă pentru păcatele omenirii nici sfirşitul timpului sau al
lumii. Aceste schimbări fac parte din mişcările şi evoluţia creaţiei. Ele sunt o ocazie de a
încorpora înţelepciunea câştigată în trecut, pentru a construi o nouă societate, care să fie
în rezonanţă cu Mama Natură şi cu transcendenţa divinei noastre naturi.
Trezirea spirituală în timpul vieţii lui Ramtaha, a dat naştere conceptului de Şcoli de
Antică Înţelepciune. Acesta este un foarte important element care a jucat un rol decisiv
în evoluţia umanităţii şi pe care Ramtha îl subliniază. Cunoaşterea despre adevărata
noastră origine în mişcarea de autocontemplare a Voidului şi natura noastră ca
Dumnezei creând realitate au fost pierdute în decursul istoriei şi asta a stopat evoluţia
naturală a rasei umane spre o completă cunoaştere de sine.
Războiul lui Ramtha împotriva aroganţei şi a tiraniei atlanţilor a fost o răscoală
împotriva decăderii în care omenirea s-a scufundat singură. Corpul fizic sau intelectul,
care sunt doar mijloace de a explora lumea materială, au devenit identitatea individuală.
Coborârea Dumnezeilor în materie fizică i-a făcut să uite adevărata lor origine şi
natură, pînă la puntul în care viaţa nu a mai fost sacră, iar tehnologia şi intelectul uman
au fost divinate. Dumnezeul Necunoscut al străbunilor lui Ramtha, a rămas o figură
distantă, mută şi inaccesibilă în vieţile oamenilor, cum de fapt este şi în multe religii
astăzi. Ura lui pentru Dumnezeul Necunoscut a condus pe Ramtha în lunga călătorie a
înţelegerii.
El a învăţat că Dumnezeu nu era de fapt separat de el, ci era chiar suflarea vieţii,
bătaia inimii, platforma a tot ce este gând şi existenţă. Ramtha s-a gîndit să înveţe
poporul său realizările şi înţelepciunea lui, punînd fundaţiile Şcolilor de Înţelepciune
Antică. Nu era o învăţătură de legi şi prohibiţii ci de cunoaştere, o deschidere spre a şti
şi înţelege simplitatea vieţii. După ce a ascensionat, a continuat să aducã cunoştinţele
sale umanităţii prin diferite şcoli, mişcări, poeţi, filozofi şi oameni de ştiinţă care au
consmat-o în lucrările lor de artă.
Ramtha sumarizează înţelegerea sa, emfazînd importanţa redefinirii conceptului de
"sine". El conclude că iluminarea "este gloria cunoaşterii a cine şi ce eşti".
3%             
        i
  i
     i
 *    
 
  #  
  +      i   &  
   
  #  #        
   
  
            
              i   
  %i  )  i    
  
 
   # i ,   
  )%i $
Primul volum spune povestea originii umanităţii înainte de crearea universului fizic şi
cînd a evoluat ea în prima femeie şi primul bărbat. Această parte descrie şi manipularea
genetică a rasei umane de către alte rase avansate şi cum s-a pierdut îngropată în
superstiţie şi ignoranţă înţelepciunea anticã despre adevărata noastră origine. Şcolile
antice au păstrat cunoştinţele sacre pentru viitoarele generaţii care vor fi echipate cu
"descifrator" şi o vor putea folosi
Volumul II continuă saga umanităţii începînd cu căderea atlanţilor, războiul lui
Ramtha şi distrugerea vechilor regate, însclăvirea femeii şi emergenţa superstiţiilor
religioase. Descrie o civilizaţie ascunsă în mijlocul pãmântului şi explică simbolismul
sacru al piramidelor din Egipt, monumente construite spre amintirea divinităţii noastre
uitate. Un punct de pivot în istoria umană a fost sosirea lui Jehova în Estul Mijlociu şi
crearea poporului evreu. Mult din corupţia şi dispariţia înţelepciunii antice, s -a
întâmplat în această perioadă, urmată de interpretarea dată de creştinism, învăţăturilor
lui Isus şi de religiile din Estul Mijlociu.
Legătura individului cu sanctuarul său interior a fost complet degradată şi pierdută.
Ramtha descrie emergenţa conştiinţei de Crist în individ ca şi iluminare, în contextul
societăţii moderne. Partea a doua se încheie cu prezentarea următorului stagiu în
evoluţia umanităţii şi viziunea zorilor unei noi iluminări.

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE : REALITATEA NU ESTE UN VIS

"Un vis este o realitate care încă nu există în lumea materială.


Un vis transcede timpul şi spaţiul dar toţi cei care visează trăiesc
asemenea realităţi. Binecuvântaţi sunt cei cărora visul - realitate
devine manifestare.
Eu sunt o fiinţă binecuvântatã. Aşa să fie´.
Ramtha

RIDICÂNDU-MĂ DIN MORMÂNTUL ANTICHITĂŢII CĂ SĂ VĂ ADUC


ADEVĂRUL

Să nu renunţaţi niciodată la visurile voastre - niciodată. Niciodată. Vreau să vă spun o


poveste. Iată ce vreau să înţelegeţi : pentru ca cineva să fie întreg, să poată evolua, sã fie
puternic - puternic, trebuie sã renunţe complet la trecut - să fie liber de trecutul său.
Să fie liber de urmăritor ±(        
i  
  (  (#(Ê  (-Ê.  i 
  
  
  
 fi    !, de duhul morţi, care este în voi şi vă produce atâta
tulburare şi nefericire. Şi atunci se produce în corp o adevărată vindecare de boli, o
adevărată schimbare a vieţii şi longevitate.
Vreau să ştiţi că fiecare celulă din corpul vostru a fost făcutã să trăiască veşnic. Este
capabilă să se regenereze la cea mai tânără, înfloritoare formă şi să rămînă aşa un timp
infinit. Dar o persoană a cărei viaţă suferă - suferinţă personală, furie, tristeţe - trăind
cu teama că cineva va ghici ce se înfimplă cu ea, trăind cu teama că cineva poate şti viaţa
sa, că cineva va şti că minte, trebuind să trăiască fiecare zi cu ipocrizie, îşi îmbătrâneşte
corpul chiar mai repede. Da, aşa este.
Gândiţi-vă, când ne cunoaştem trecutul, suntem eliberaţi de timpul trecut, nu mai
este un mister şi nici nu ne-a fost ascuns de organizaţii politice, religioase sau socio
culturale. Aşa este cu advărat.
Eu sunt o fiinţă în afara timpului. Cu adevărat. Cuvintele pe care le folosesc sunt
alese ca să vă stimuleze, să le înţelegeţi şi nu sunt sofisticate de loc, căci dacă v-aş fi
vorbit în limba mea, nu aţi fi înţeles nimic.
Sunt un străin în cel mai adevărat sens al cuvîntului.
În viaţa mea, am fost înalt de peste şapte picioare (un picior = 30 cm). Culoarea pielii
mele este ca scorţişoara, am ochii foarte negri şi părul este foarte lung şi negru. Am fost
considerat incorect din punct de vedere politic. Oamenii mei au fost foarte albi. Au fost
oameni aurii cu păr de culoarea cuprului şi ochi roşii, cu gura roz pe feţe pale, sau cu
ochi albaştri ca gheaţa, gura foarte subţire şi păr alb ca zăpada.
Oamenii mei au fost negri ca noaptea, foarte înalţi şi frumoşi. Ei erau ionieni.
Oamenii mei au fost oamenii roşii din Atlantida. Ei sunt pieile roşii de astăzi, care atunci
au avut totul, iar acum sunt reduşi la pescuit şi jocuri de noroc. Nu vă place asta ? Mie
nu prea îmi pasă. Ştiţi de ce ? Pentru că dacă acum este timpul când eşti piele roşie, ai
fost ionian, ai fost egiptean, sau atlant, ai trăit milioane de ani şi de alte vieţi. De ce ar
trebui să faci un precedent din aceasta viaţă ?
Ştiţi, Ramtha înseamnă Ram care a coborit din munţi într-o teribilă zi. Aşa mă
sărbătoresc indienii, sărbătoarea lor este "Ziua teribila a lui Ram "  i 
 (  !
În vechiul Egipt există un bulevard dedicat lui Ram, marele cuceritor, bulevard care a
dăinuit zece mii de ani după ce am plecat de pe acest  i i   i

  /0111    


   /1111 ! . Şi ei credeau că oricine
merge pe acel bulevard putea stăpîni vîntul - asta este mitologie.
Dacă găsiti un bazorelief sau pictură a unui ram (ramul este un fel de berbec cu
coarnele răsucite de două-trei ori), cumpărati-le.
Ziua Teribilă a lui Ram nu este pomenită în biblie, dar este în texte foarte vechi.
Şi iată ce vreau să vă spun despre religie. Nici o religie nu acceptă să vorbească despre
timpul în care am trăit eu, pentru ca era timpul Dumnezeilor, înaite de venirea lui
Jehova. Daca Jehova ar fi venit în timpurile mele, nu ar fi avut nici o şansă, dar el a
apărut în timpul marilor schimbări de pe Pământ - când fiinţele umane deveneau sclavii
Zeilor, servanţii lor. Marea inteligenţă dispăruse, adică a dispărut amintirea Zeilor şi a
ceea ce ei erau ± adică supraoamenii.
Asta sunteţi voi astăzi în corpurile pe care voi le-aţi ales, sunteţi Dumnezei, nu Homo
erectus, Dumnezei cu genetică ce v-a fost data acum 40.000 de ani şi acum 450000 de
ani.
De ce aţi ales acest corp ? Pentru că sunteţi gata să folosiţi acest mare creier şi sunteţi
gata să transcedeţi superstiţiile.
Sunteţi Dumnezei ? O, da ! Dar ce puteţi spune despre voi înşivă, dacă încă mai trăiţi
cu vinovaţii sub regimul vostru religios.?
Aceasta nu este comportare de Dumnezeu, ci de sclav.
Voi să ascultaţi de primul Dumnezeu, care a trăit înaintea lui Moise şi a lui Abraham,
care a înţeles ce trebuie să facă ca să ascensioneze, un Lemurian.
Cei care au venit de dincolo de Steaua de Nord, sunt giganţii îngropaţi în mit şi care
într-o bună zi se vor ridica din nou.
Eu sunt un gigant ridicat din mormântul antichităţii, că să vă aduc adevărul care va
duce lumea la haos, adică răsturnarea valorilor spirituale, sociale şi religioase de acum
şi va crea o noua paradigmã cu care omenirea va serba istoria ei spirituală. Vom vorbi
despre rădăcinile voastre şi ce v-a adus unde sunteţi şi am să va răspund la întrebări.
Dar voi să ascultaţi cu atentie, căci ce veţi auzi, fie că vă place sau, nu există şi a existat.
Şi nu există alta sursă pe acest plan şi în acest timp care să vă dea aceste informaţii
De ce ? Pentru că nimeni nu a ajuns să vadă sau să ştie încă.

LECŢII DINTR-UN TIMP FOARTE VECHI

Înainte de a marge mai departe, vreau să vă vorbesc, în seara aceasta, despre viaţa
voastră spirituală. Şi este o seara potrivită pentru aceasta, pentru că, dupa cum a fost
profeţia, în aceastã decadă am avut o eclipsă de soare      i 
 /221! şi am avut o eclipsă totală de lunã.
Profetia este aceasta :" In ultimele zile va fi un nou cer şi va fi un nou Pãmânt."
Şi aceste evenimente cosmice sunt prevăzute de adevăraţi profeţi, care au văzut
schimbarile, acestor timpuri ce urmau să vină.
Acele entităţi au ştiut că atunci cînd "Încântatoarea" (luna) va fi umbrită de iubitul
ei, ea va deveni o nouă fiinţă. Aşa au gândit ei.
Iar cînd soarele în bătrâneţea lui, a murit şi s-a renăscut în propria eclipsã a fost
perceput că intrare într-un uter ciclic şi apoi renaşterea cu un nou destin. Aceste
evenimente i-au fãcut să considere că va apare un nou cer, ceea ce cu certitudine este
acum. S-a împlinit. Şi cu certitudine va fi un nou Pământ, spre împlinire.
Trebuie să ştiţi că în timpul vieţii mele, cosmosul şi planul terestrial, arătau foarte
diferit de cum sunt acum, iar forţele dinamice dintre două luni în relaţie cu Pamîntul, au
creat un mediu foarte diferit de cel de astăzi, deşi insensibilitatea omului faţă de naturã
şi faţă de propria umanitate, a creat chiar în acele timpuri, o foarte nefericitã condiţie,
care aproape că a dus la ceea ce se cheamă "purificarea" întregii lumi.
Vedeţi voi, era în care eu am trăit, nãscut din oameni foarte spirituali, a căror linie
vine de dincolo de Steaua de Nord, pe care ei nu o puteau vedea, a fost o eră foarte
spirituală. Povestea acelor timpuri s-a păstrat în folclor şi prin hărţile desenate în
lăcaşurile lor din măruntaiele munţilor, hărţi de stele, care cuprindeau aventura liniei
mele de strămoşi pînã ce au ajuns la acest sistem stelar cu soare galben şi povestea
colonizării lor aici.
În vremea cînd m-am născut eu, Pâmântul era acoperit cu o patura groasã de nori, ca
şi cum ar fi fost într-un uter de apă, exact ca şi planeta pe care voi o numiţi astăzi
Venus. Ea este într-un uter de apã.
Şi în acele timpuri, veneau aici, oameni din diverse părţi ale vastului spaţiu. Şi în
vremurile mele, oamenii nu văzuseră soarele, a cărui raze nu treceau prin pătura de
nori Noi vedeam lumina ca şi atunci cînd te duci pe fundul unui lac şi nu poţi vedea
sursa de lumină, ci doar lumina difuzată de aceasta prin apă.
Deci, în acele zile glorioase, razele lui Ra erau difuzate prin nori, noi nu vedeam
soarele şi nici stelele sau lunile, le zăream doar ca printr-un văl gros. Şi când lunile erau
pe cer în acelaşi timp şi priveam prin văl, vedeam lumina difuzată de două puncte
diferite, doua surse diferite, la orizont.
Asta se întîmpla cu oamenii de rând, care nu puteau trece dincolo de pătura de nori ca
să privească minunatul Pâmânt/copil în noul sau uter, căci el a mai fost în alte utere,
dar înainte de timpul meu intrase în noul uter şi fusese purificat pentru a fi nasut din
nou.
Dar în timpul vieţii mele a fost o neînţelegere mare, cu un foarte puternic popor, şi ei
aveau o tehnologie grandioasă, cu care au sfâşiat acel val al timpurilor mele.
Iar cînd vălul a fost sfâşiat şi deschis, toate apele s-au condensat dintr-o dată şi au venit
ploi şi ierni şi gheaţă.
Şi multe minunate creaturi ce trăiseră pînă atunci într-un climat temperat pe uriaşe
întinderi pe pămînt, nu erau pregătite pentru soarele care venea direct şi nici pentru
gheţurile care apăruseră, au pierit. Le-am văzut pierind în timpul viţii mele.
Astăzi multe din oasele lor, acelor creaturi exotice, tulbură pe oamenii voştri de
stiinţă, căci nu se poate ca flora, fauna, animalele sau insectele de acest fel să fi putut trai
fn condiţii de climă a locurilor unde au fost găsite. Dar ei nu înţeleg că nu a fost vorba de
o schimbare a polilor (o schimbare a ecuatorului cu polii)) pământului. Ei nu pot
înţelege cum a arătat pământul atunci, că era ca Venus şi că sub aşa un strat de nori nu
putea fi gheaţă. Dar cînd acoperişul de nori a fost rupt şi a fost lumină solarã directă şi
radiaţii solareş apa care era departe de lumina directă a soarelui a îngheţat. Acum era
iarna care prinsese chiar pe cei mai mari mamuţi, creaturi uriaşe, au fost prinse de
gheţuri într-o singură
după-amiază. S-a întâmplat în vremurile mele, nu lOOOO de ani sau 15000 de ani in
urmă, s-a întîmplat în timpul vieţii mele.
Ce se întlmplă cu tehnicile de datare cu carbon? Datarea cu carbon este efectivă
numai dacă avem radiaţie solară. Dar dacă ceva este vechi de peste 35000 de ani, atunci
avem o mică problemă cu datarea cu carbon. Cîţi dintre voi înţelegeţi asta?
Deci, în timpurile mele, oameni nepăsători dar foarte inteligenţi, războindu-se unii cu
alţii, încercînd sã ţină bestiile (dinozaurii) la distanta cu lasere fierbinţi şi drepte, au
rupt bariera de nori şi au cauzat mari deluvii. Străbunii mei ştiau ca se va întîmpla aşa,
ca fusese scris să fie aşa. Şi eu am supravieţuit numai fiindcă mama mea, împreunã cu
multi alţi pelegrini din ceea ce se chema Lemuria, am trecut prin mlaştinile pe care voi
le numiţi acum Pacific, spre ceea ce se cheamă istm şi care sunt mlaştinile Mexicului si
Yucatan, unde erau numai păduri în apă, spre pământurile Onaiului (portul cel mai
important din sudul Atlantidei). Şi am suprevieţuit distru gerii ţarii noastre.
Soarele intrase în anul lui Ram (chinezii numesc berbecul ram), şi era strălucitor şi
minunat. Şi au venit ploile şi a venit îngheţul vârfurilor munţilor care se as cundeau în
ceaţa norilor, au fost acoperite cu haine albe de zăpadă. Acestea au fost timpurile în care
am trăit şi puţini au fost pregătiţi pentru schimbarea temperaturii. Şi de aceea foarte
mulţi oameni au pierit. Oamenii comuni au pierit. Acum, am avut căderea tehnologiei,
pentru că a căzut civilizaţia tehnologiei. Iar fraţii lor mai vîrstnici au părăsit luna şi s-au
dus pe planeta roşie, la bazele lor de acolo şi i-au lăsat pe verii lor să se lupte singuri aici
jos. Şi cu căderea tehnologiei a fost ridicarea barbarilor, şi acelea au fost vremurile
mele.
Mărşăluiam în grupul meu de oameni şi în urma noastră pamântul se surpa,
marşăluiam spre ceea ce se cheamă nord, trecînd peste pămînturi care acum nu mai
există, privind ceea ce se cheamă liniştite râuri odată, umplîndu-se cu apă care venea din
cer şi acoperea pamînturile care nu s-au scufundat. Au fost înnecate de ape, în jurul
pămîntului. Le-am văzut venind şi plecând. Şi am văzut locuri înalte, unde noi am
supravieţuit. Şi am văzut împreună cu poporul meu prima apariţie a soarelui aici pe
Tera şi m-a cuprins încântarea care mai ţine şi acum. Şi pot sa-l descriu ca nimeni
altcineva, doar ca oamenii din poporul meu. Şi pot descrie frumuseţea celor două luni ca
nimeni altul, pentru ca ele şi stelele erau minuni de proporţii măreţe. Şi cine ar fi crezut
ca acesta va fi fundalul, pentru veşnicie. Numai cineva care l-a contemplat şi s-a
minunat. Aceasta a fost aventura din timpurile pe care le ştiu.
A fost şi supravieţuire în acele timpuri. A fost supravieţuire pentru că natura
păstrează ceea ce este în rezonanţă cu ea. Natura nu păstrează ceea ce nu este în ordinea
ei, ceea ce ne aduce înapoi la seara aceasta şi la eclipsa de lună. Este un nou cer care se
manifestă acum la sfârşitul acestui secol. Este un cer nou. Aşa cum vechii clarvăzători
au văzut, aşa cum în vremurile mele am fost martor şi partaş, aşa şi voi veţi deveni
părtaşi la schimbările dramatice, cele mai dramatice care vor veni din fundalul
veşniciei.
Vor fi cele mai dramatice douăsprezece zile de lumină şi extremă emoţie. Dar cum va
fi noul pământ? Noul pamânt va fi ocupat de entităţi care vor avea puterea să treacă
dincolo de timp. Numai acele entităţi vor fi păstrate. Aceasta sună relativ metafizic şi
simplu, dar nu este de loc aşa. Cei care vor trai în acele timpuri, vor fi cei care pot trece
peste podul timpului, cei care au capacitatea de a se implanta singuri acolo, vor fi în
acele timpuri. Cei care îşi văd viitorul atacat de monştri, nu vor fi.
Deci, numele meu este Ramtha Cel Iluminat, aşa am fost numit în vremea mea şi îmi
amintesc şi acum. Chiar şi egiptenii mă ţin minte, şi perşii, toate culturile antice, pentru
că oamenii mei au fost sămânţa tuturor raselor. Şi ei au dus legea noastră peste tot unde
s-au asezat, pentru că eu am fost un punct de referinţă al istoriei, dintr-un timp, nu
numai de schimbări cataclismice, dar de cădere a aroganţei şi mîndriei, de început al
barbarismului şi ceea ce se numeşte finala iluminare, adevărata iluminate.

*   
  .

Deci, civilizaţiile care au venit aici, nu au avut şcoli antice. Niciodată. Conceptul de
şcoală antică este - deşi acum sunt răspâindite în întregul univers - indigen de pe pămînt,
cu adevărat. Şi de ce? Pentru că oamenii de aici au în minte aşa un amestec între Zei şi
natura însăşi, aşa o confuzie despre ceea ce este de păstrat, ce este necesar pentru
călătoria Spiritului în cămaşă umana (viaţa în trup omenesc) şi felul lor de gândire este
foarte ceţos, foarte confuz. Şcolile de iluminare antice sunt foarte importante, pentru că
aici oamenii uită cu adevărat că sunt creaturi spirituale. Cu adevărat umanitatea lor îi
incită până la beţie, mai mult decât pe cei de oriunde altundeva.
Deci, din vremurile de haos de acum 35000 de ani, dintr-un barbar şi poporul său, s-a
ridicat conceptul de învăţătura spirituală, învăţătura mistică, de exemplu, aflarea
adevărului despre Dumnezeul Necunoscut, nu într-o maşină, dar în natură, privind
pasărea de noapte în cuibul ei alături de mine, şi toate generaţiile care au venit şi şi-au
făcut cuib acolo. Am învăţat despre viaţa de la natură. Atunci când am coborât de pe
stînca mea să împărtăşesc ceea ce învăţasem generalilor mei, şi am plecat într-un marş.
Am găsit pe drum o pădure uriaşă pe care eu ara numit-o Shambhala, care avea un
copac uriaş în centru. M-am pus vechii războinici să cuprindă giganticul copac. Şi ei
erau atât de mici în comparaţie cu aceată magnifică creaturã. Le-am cerut să răspundă
la o ghicitoare: "Ce ştie copacul acesta şi voi nu ştiţi?"
Cu marea şi minunata întrebare a început acum 35000 de ani în urmă, deşteptarea
spirituală, pentru că era deşteptare pe vecie şi eram conectaţi cu ea. Şi din răsfătarea în
braţele Lordului Pădurii, datorită rănii mele, din cenuşa tehnologiei şi datotită
fabuloaselor creaturi - specii umane din diverse părţi ale Voidului - din cenuşa acestei
convergenţe, s-a născut aceasta întrebare, ce sţie el si eu nu ştiu începind testul spiritual
pentru omenire. Opreşte munca pentru un timp şi gîndeşte la valorile vieţii, opreste-ti
distracţia pentru un timp şi gîndeşte la moarte. Opreşte tot ce faci, pentru destul timp
ca să-ţi pui întrebări: Cînd nu voi mai fi, cerul şi luna vor fi tot în acest loc ? Da.
Copacii aceştia , vor fi ? Unii. Pâmântul va fi tot aici? Da. Deci ce ştiu ele şi tu nu ştii, tu
care eşti muritor în nemurire? Ce ştiu ele şi tu nu ştii? Bună întrebare de pus pentru
oameni ocupaţi, care niciodată nu s-au gândit la viaţă.
Şi de ce sut eu atâît de ciudat ? Sunt ciudat pentru cã vin dintr -un timp de
convergenţă şi adevărate începuturi de cercetare a spiritualului în fiinţa umană femeie şi
bărbat. Şi cucerirea de la sfârsitul vieţii mele a fost să dau oamenilor mei aceasta
întelepciune, ca ei s-o ducă mai departe copiilor lor, căci marşul se sfârşise. Lumea se
schimba zi de zi, marşul încetase. Un nou pământ fusese sădit şi vroiam ca samânţa
noului pământ să poarte întrebarea despre ce ştie un copac şi tu nu ştii, şi aceasta
întrebare să fie atît de simplă şi totuşi plină de inţeles, fãcând copii să se aşeze sub un
copac şi să se întrebe ce ştie copacul şi ei nu, şi să încerce să afle răspunsul.
Cred că această întrebare este mult mai frumoasă decât: "Care este sunetul unei
singure mâini aplaudând?" Ei bine, pot afla mult mai multe de la un copac decît de la
o mânã care aplaudă.
Deci, în viaţa mea, am fost în stare sã trec peste timp, pentru că aveam aceasta
capacitate. Am vrut să fac asta. Am vrut să explorez - asta a fost natura fiinţei mele - şi
să cuceresc tot ce nu ştiam, dar nu cu sabia, ci cu o minte pasionată, care şi-a făcut
prieteni din pasărea de noapte, din lunile de ceară şi mister. Şi l-am cunoscut bine pe
Ra. Şi am cunoscut bine şi vârfurile movulii ale munţilor şi drumurile aurii şi şofranul
prafului. Le-am trăit şi asta nu a scăzut valoarea spiritualităţii mele, ci a mărit-o,
pentru că am trăit-o nu ca un distrugător ci ca un căutător de răspunsuri şi am făcut-o
atât de bine, încât am înţeles că natura nu închide niciodată uşa cuiva care pătrunde în
ea cu toata sinceritatea - şi am fost sincer - şi niciodată nu am renunţat . Nu era în
natura mea să fac asta.
Aş fi putut renunţa la viaţă cu mult timp în urmă, aveam cu siguranţa toate motivele
unei victime, aceleaşi pe care şi voi le aveţi. Iar singurele lucruri pe care vi le-aş fi putut
spune astăzi, ar fi fost despre tragedia mamei mele, a fratelui meu, a sorei mele,
despre tatăl meu necunoscut iar voi v-aţi fi gândit la cât de grea a fost viaţa mea.
Înţelegeti? Aveam toate motivele să nu am încredere în nimeni. Dar, vă spun, dacă aş fi
avut sentimente de vină şi blamare, n-aş fi bătut niciodată la uşile naturii şi nici n-aş fi
putut să-mi părăsesc corpul, căci aş fi fost prea scufundat şi concentrat în nefericire.
Deci nimic nu m-a oprit să doresc sa fiu un căutător al Dumnezeului Necunoscut, căci îl
iubisem cu toata puterea şi nimic nu m-ar fi putut opri. Luaţi aminte: cu cât va este mai
milă de voi înşivă - cu cât mai mult vã vedeţi viaţa ca o victimă, ca o trădare - cu atât
mai puţini veţi vedea pe Dumnezeu.
Asta asa se întîmplă, mai puţin când îl veţi cunoaşte pe Dumnezeu. Aşa este. Şi voi
sunteţi ca Pamântul în treacăt prin valul acelor timpuri, învăluiţi într -un voal gros. Nici
măcar nu puteţi vedea lumina strălucitoare care încearcă să străbată vălul. Eu am ştiut
ca am fost o fiinţã divinã şi că oamenii mei erau fiinţe divine. Şi în acele ore lungi
petrecute vorbind cu ei şi învăţindu-i, a început adevărata şcoală spirituală, în acele
vechi şi uitate tarîmuri care se afla în nord-estul Indiei de acum. Acolo a început totul,
acolo. Şi nu a fost nici o învăţătura despre "nu trebuie sã faci asta sau asta". Aceasta nu
este o învăţătura spirituală. Învăţâtura spirituală este desţeptare, ei au câştigat enorm
de multa deşteptare, iar când s-au dus înapoi în colibele lor şi la pescuit şi la copt
pâine, au văzut totul într-o lumină diferită. Au devenit mai conştienţi. Şi dacă ar fi să
descriem acum, benzile lor au devenit mai largi    i
 
  

  i   !
Şi aşa mi-am învăţat oamenii să-şi trăiască viaţa, nu prin abstinenţă, dar
îndepărtându-se de ceea ce era plictisitor sau tendenţios pentru ca asta am făcut în
călătoria noastrã, am luat lucrurile de camping şi am mers să ducem o viaţă simplă,
care în simplitatea ei cuprinde marea înţelepciune. I-am învăţat să fie atenţi şi să simtă
vântul şi să simtă subtilele schimbări ale pămâtului şi ale anotimpurilor şi să fie în
rezonanţă cu ele. Şi atunci ei au devenit rezonanţi cu natura. Ei bine, ei şi-au trãit
totuşi viaţa, dar erau mai nobili, mai înţelepţi. Nu erau ipocriţi. Nu erau fanatici. Au
trăit frumos şi a fost alegerea lor de a ramâne în urmă    
   


 i !. Dacă aceasta este alegerea ta şi vrei să aduci pe lume un copil,
adu-l, dar fii un părinte mãreţ pentru el. Învaţă-1 despre Ra  ! şi despre pasărea de
noapte, şi cugetă împreună cu el şi contemplează răspunsuri la întrebări împreună cu
el, fã-l întelept. Învaţă-l adevăr, nu filozofie (adevăr este cunoaştere cîştigatã prin
experienţă şi nu prin dizertaţii filozofice). Dacă vrei să stai aici şi să lucrezi pământul,
atinge-l cu bucurie, nu cu plictiseală, ca şi cum l-ai însâmânţa cu sămânţa speranţei. Şi
niciodată nu lua ce nu este al tău. Crează-ţi singur cele ce ai nevoie. Aşa i-am învăţat.
Asta este o viată spirituală, căci întâi este Spiritul şi după aceea trupul.
Înainte de a pleca, am visat drumul vieţilor lor în timp. Le-am visat în timp, în lungi
ore de şedere în micul meu bordei, în care foarte puţini ştiau că locuiesc  i  
 i   i
 
 
 #    

! Şi mi-a plăcut asta, pentru că ei niciodată nu au ştiut simplitatea mea şi nu mă
găseau acolo. Dar acolo, în micuţul meu bordei, în timp ce făceam pâinea şi şedeam în
faţa focului, am visat cu atâta pasiune la drumul vostru (Ramtha spune ca toţi cei care
vor veni să-l asculte, sunt cei care au fost oamenii lui în acea viaţă - şi sunt doua
milioane de suflete) şi am dorit ca adevărata spiritualitate din om să se dezvăluie. Am
visat la seara acesta împreunã pe un nou pămînt şi cu un cer nou.
Sunt o entitate ciudată, pentru că vin cu amintiri vii din timpuri ciudate. Sunt un
semn de întrebare pentru oamenii de ştiintă, mai puţin pentru cei care nu se tem să
accepte evidenţa. Iar voi ştiţi ca eu exist cu adevărat şi am condus un popor măreţ şi am
supravieţuit cu adevărat. Am supravieţuit schimbărilor pământului şi a tehnicii.
Am supravieţuit războiului şi barbarismului şi am supravieţuit spre iluminarea mea.
Când am decis să vin înapoi, am ales foarte bine felul în care să vin şi ce trebuia să vă
învăţ. Şi am vrut să am înfăţişare foarte comună, şi aşa am făcut. Şi am învăţat un grup
de oameni care sunt pe aceasta planetă - sunt unii care trăiesc pe alte planete  
    i # i 
              i 
i34111 5   i     #     i  
       % 6i 
     
i

   
  
  63  (  (   
    i  ) - şi v-am predat cunoştinţe în acest corp, ca să mă puteţi iubi
pentru ceea ce nu vedeţi, cãci nu este corpul meu, iar singurul fel în care puteţi pune
capăt misterului este sã spuneţi că iubiţi necunoscutul. Eu sunt necunoscutul. Nu mă
puteţi vedea, dar mă ascultaţi şi mă iubiţi, poate chiar mai mult decât pe oricine din
viaţa voastră. Şi asta este bine, pentru că eu ştiu mai mult decât oricine altcineva. Deci
sunt o fiinţă spirituală pe care nu o puteţi vedea mai bine decât vedeţi vântul. Vedeţi
doar efectele lui. Ei bine, voi sunteţi efectele mele. Eu sunt vuietul ce se mişcă prin viaţa
voastră şi o afectează. Aceasta se cheamă Spirit. Asta sunt eu.
Am predat aici mulţi ani în timpul vostru, adunând oameni din toate colţurile
pământului să fie aici în această seară şi la alte evenimente planificate. Dar încă nu aţi
înţeles ce minunat este totul de fapt. Vă spun că tot ce v-am învăţat este adevăr şi
funcţionează. Cînd oamenii de ştiinţă au venit şi au pus toate acele sârme pe trupul fiicei
mele - care este o femeie bravă să facă asta în faţa întregii şcoli, deşi nu are nimic de
ascuns, căci fapt este că eu sunt o enigmă - ca ei să verifice că ceva extraordinar se
petrece cu adevărat, ceva anormal. Ei bine, eu nu sunt normal, ceea ce au putut constata
ei este ca eu exist, că sunt ceea ce sunt.
Vreau să ştiţi că aceastã femeie este o entitate deosebită, cu o deosebită
binecuvintare, şi aceasta este abilitatea de a îngădui puternicului meu spirit să fie aici.
Acum, dacă ştiinţa spune că aceasta este neobişnuit şi mai degrabă extraordinar, nu
credeţi ca merită mai mult să ascultaţi un mesaj extraordinar, decât unul ordinar? Ei
bine asta este ceea ce plănuiesc să fac aici. Apariţia mea într-o înfăţişare comună la fel
ca voi, este pentru ca să nu vă umbresc pe voi, căci asta ar fi o greşeală. Vreau ca voi să
mă iubiţi ca pe profesorul vostru şi să înţelegeţi ca vă iubesc destul - în multe ore, multe
secole şi timpuri îndepărtate - ca să fi plănuit de mult, să aduc înapoi învăţăturile atâît
de simple ca întrebarea: ce ştie un copac şi tu nu ştii, întrebare care v-a uimit prin
simplitatea ei. Vă spun că sunt răspunsuri şi eu le cunosc. Vreau să ştiţi răspunsurile,
pentru că voi veţi deveni prezervabili pe noul pãmînt. De ce? Pentru că voi sunteţi
oameni spirituali readuşi la viaţă trecând peste acest timp în cel viitor. Iar celor care
sunteţi blestemaţi cu o minte intelectualã care chestionează tot ce faceţi, vreau să vã
spun ca nu aş fi făcut această călătorie în timp, ca să vă învăţ concepte care nu
funcţionează. Nu aş fi făcut aceată călătorie dacă nu ar mai fi fost unde să vin. Înţeleaeti
?

+ 
   i  

Deci sunt aici să vă spun că tot ce v-am învăţat, fiecare disciplinã, functionează. Şi ce
face ? Defineşte linia dintre fiinţa umană şi Spirit, iar motivul este, cã voi să puteţi fi din
nou complet investiţi cu putere, să deveniţi Spirite a totcunoscătoare care puteţi trăi
deplin viaţa prin intermediul corpurior fizice şi să angajaţi complet viaţa până la limite
pe care nici voi nu ştiţi ca le puteţi atinge. Asta este ce înţeleg eu prin a trăi viaţa din
plin. Voi nu ştiţi ce este asta. Dar numai când Spiritul însuşi este definit separat de
corpul fizic, numai când le avem separate vom fi absolut, complet prezervabili şi
incoruptibili. Atunci cu această putere veţi putea să nu muriţi niciodată şi puteţi merge
să vedeţi acele stele pe care le priviţi în aceasta seară şi să vedeţi toate lucrurile pe care
eu le-am văzut deja să le vizitaţi, să fiţi acolo, chiar şi dincolo de Steaua de Nord a
poporului meu.
Ascultaţi aceasta profeţie: profeţia spune că sânge şi carne - asta în profeţiile antice
înseamnă un singur lucru : corpul fizic - nu pot intra în împãrăţia cerului şi ca să intri în
împărăţia cerului, trebuie să fii îmbrăcat în camaşa nouă, iar cămaşa nouă este cămaşa
Spiritului. Asta este foarte clar. Nu înseamnă că trebuie să mori înainte de a intra în
ceea ce se cheamă rai, înseamnă ca trupul nu poate intra acolo. Trupul este condamnat
acestui regat (plan, pâmânt) atât timp cât Spiritul nu este trezit. Dar cînd Spiritul este
trezit si are putere ce iradiazã, esţe în împărăţia cerului. Acum putem lăsa în urma totul
- totul.
Chiar şi mie mi-au trebuit ani, atunci cînd am decis că vreau să fiu vîntul, ca să
înteleg ce să fac, pentru că eram sânge şi carne, care cântarea împotriva forţei
invizibile. Cum ar putea sîngele şi carnea să fie forţe invizibile ? După ce am părăsit
prima data corpul, mi-au trebuit şapte ani ca să o pot face din nou. Şi am lucrat în
fiecare zi, nu numai ca voi, la cursuri, penţru ca acolo nu erau cursuri sau evenimente,
în fiecare zi. Şi stiţi de ce nu puteam face din nou, pentru cã încercam sã fac asta ca şi
carne şi sâînge, fiind persoana de carne şi sînge, în loc să fiu Spiritul meu. Şi mi-au
trebuit şapte ani ca să înţeleg asţa şi cînd s-a întîmplat, s-a întîmplat accidental, cînd
nu eram atent. Este foarte important. Şi drumul meu a început cînd am ştiut asta. Am
crescut ca fiinţă spirituală. Ramtha Cuceritorul a crescut în Ramtha cel Iluminat. Şi a
trebuit o iluminare completă ca să pot veni înapoi ca să-mi iau trupul cu mine - nu
cenuşa, nu cadavrul.
Deci sânge şi carne nu pot intra în împărăţia cerului. Am venit înapoi şi am trecut
prin toată bătaia de cap, am fost verificat pânã la un punct de ştiinţă în
extraordinaritatea mea şi concluzia a fost că sunt o enigmă ei bine, sunt pentru că nu
pot fi cântărit - am venit să vă învăţ metodic cum să faceţi asta, şi aceasta disciplină se
numeşte viaţă spirituală. Voi nu sunteţi aici ca să fiţi fiinţe fizice, ci ca să fiţi fiinţe
spirituale. Cu toate că labirintul (una dintre discipline) este epuizant fizic, este forma în
care se cultivã Spiritul. Corpul este epuizat, dar tocmai de aceea Spiritul se ridică şi ia
comanda. Asta, atunci când recunoşti diferenţa dintre cele două : corpul fizic şi Spiritul.
Pentru un moment nu mai puteaţi umbla un pas măcar şi nici sufla (o alta disciplina)
nici o suflare. Deci ştim că eraţi sânge şi carne. vn momentul următor ceva supranatural
vă cuprinde şi găsiţi iesirea iar acesta este Spiritul.
Este o diferenţă între ele.
Venind aici să vă învăţ înseamnă să vă reamintesc asta şi să vă ajut să fiţi în stare sa le
definiţi cu claritate, să fiţi în stare să activaţi spiritul la dorinţă, apoi să-1 duceţi din
nou în corp şi să vă bucuraţi de frecvenţa lui. Asta este ce trebuie să faceţi. Aceasta
înseamnă să deveniţi fiinte spirituale. Pentru aceasta nu trebuie să arătaţi ca nişte
călugări. Nu are nimic de a face cu înfăţişarea de preoţi. Nu trebuie să arătaţi ca nişte
îngeri. Nu trebuie s-a arătaţi ca Maria. Nu are nimic de a face cu asta. Puteţi purta
chipiele voastre mai departe şi să fiţi iluminaţi, tricourile voastre 100% bumbac şi să fiţi
iluminaţi. Trebuie numai să fiţi iluminaţi. Aceasta înseamnă Spirit, înţelegeţi ?
Suntem aici şi sunt aici după mult efort şi planificare ca să vă învaţ asta. Şi sunt
mulţi dintre voi care iau asta cu uşurinţă. Eu sunt lângă voi. Într-o bunã zi nu voi mai fi
aici, ceea ce am de făcut aici se va termina, căci visul meu se va sfârşi la un anumit
moment. Sunt aici, în grădina din spatele casei voastre să nu mă puteţi compara cu nici
un alt învăţător, pentru că nu este altul ca mine. Sunt aici nu ca să fiu glorificat, ci ca eu
să vă glorific pe voi. Am venit să vă învaţ ce să faceţi şi pot numai să vă spun, sunteţi
nebuni dacă trataţi totul superficial şi nu folosiţi ce vă învăţ căci asta înseamnă să
renunţaţi la Spiritul vostru de dragul corpului. Iar corpul coruptibil, va fi corupt înapoi
într-un mormânt. Spiritul este incoruptibil şi nemuritor.
Aceasta este învăţătura. Şi când aţi înţeles-o, aţi învăţat    i
   

  
  , când o puteţi aplica, atunci puteţi materializa o monedă în palmă.
Atunci puteţi materializa pâine în palmã, arunci puteţi fi Spiritul cu adevărat, în
totalitate. Atunci aţi intrat în rai, pentru că nu mai este nimic ce nu puteţi face. Şi atunci
sunteţi schimbaţi, schimbaţi pentru totdeauna, aţi ieşit din încorsetarea a ceea ce se
cheamă om. Nu veţi mai fi niciodată om din nou. Veţi fi veşnic o fiinţă spirituală, căci
niciodată o fiinţă spirituală care a intrat în împărăţia cerului şi a mîncat la masa
Domnului nu poate pierde aceasta. Odată ce acesta se va întîmpla, nu veţi mai fi
niciodată un om obişnuit. Nu veţi mai auzi chemarea celor lumeşti.
Deci voi spuneţi că asta înseamnă a înceta să mai fii om ? Da, încetaţi să mai fiţi OM.
Deveniţi Dumnezeu care trăieaşte în corp omenesc, iar agenda vieţii voastre se va
schimba şi ea (    ). Asta înseamnă că agenda unui Dumnezeu/om este mai
puţin excitantă decît cea a unui om? Nu cred, înseamnă asta că un Dumnezeu/om nu este
capabil să aibă un act sexual, să iubească, să rădă? Nu aia, sau aia, sau cealaltă, pentru
ca este Spirit. Un Spirit este un Dumnezeu care râde. Un Spirit iubeşte cu adevărat, cu
putere, magnific şi cu toată compasiunea. Omul este schimbător, capricios, Dumnezeu
nu. Învăţăturile acestei săptămâni sunt foarte valoroase. Şi toate acele mici entităţi

), când au fost deja în stare să materializeze acele obiecte - da, am început cu
lucruri mici căci trebuia să construiesc acceptanţa. Ce a vrut Isus să spună cînd a spus:
(                i (? Credinţă cât un bob de
muştar este suficientă pentru a materializa. Vă transportă pe loc în realitatea voastră,
instantaneu, şi asta este de ajuns pentru a materializa. Bine, dar dacă într-o zi
cunoaşterea voastră va fi cât un stejar sau cât lumea de mare, oare ce veţi putea face
atunci? Absolut totul.
Sunt aici pentru un timp, ca să vă învăţ sã fiţi peste timp trecători, eterni aşa cum de
fapt sunteţi şi să vă salvez dintr-o viaţă în care, ca fiinţă umanã, aţi putea avea eventual,
un moment de strălucire şi atât. Şi vreau să fac asta simplu şi ieşit din comun, dar vă voi
cere foarte mult. Trebuie să deveniţi în stare să definiţi diferenţa dintre Spiritul şi
umanul vostru şi diferenţa să vă fie foarte clarã. Voi deja ştiţi ce puteţi face ca oameni.
Ceea ce nu ştiţi încă este ce puteţi face ca Spirite. Despre asta este şcoala şi învăţătura.
Sunt multe cerinţe, pentru că trebuie să exersaţi în fiecare zi ce vă învâţ. Este în regula
să nu exersaţi
într-o sâmbată şi o duminecă. Puteti avea weekend-ul liber. Este la alegera voastră şi
este în regulă.
Un lucru important. Câţi ani v-au trebuit să învăţaţi să mergeţi în picioare şi să
învâţaţi să faceţi toate lucrurile pe care în mod normal oamenii le fac? Cât vă va lua să
deveniţi un Spirit care trece conştient prin ziduri, poate fi în mai multe locuri deodată şi
poaie materializa o masă plină? Tot atât de multă disciplinã ca atunci cînd vă treziţi în
fiecare dimineaţă, trebuie să vă hrăniţi, să spălaţi, sã eliberaţi de deşeuri trupul, să faceţi
tot ce trebuie ca sa-1 păstraţi în buna condiţie. Credeţi că Spiritul nu are nevoie de
îngrijire? Credeţi că, doar aşa, într-o bunã zi o sã crească el singur şi o sã devină un
mare Spirit? Trebuie să fie dezvoltat şi voi să vreţi asta. Are şi el nevoie de hrana lui.
Are nevoie ca voi să fiţi el şi să-1 puneţi la lucru. Şi nu vă trebuie o viaţa întreagă ca să
faceţi asta. Aţi putea dezvolta aceasta în doar şapte zile, prin umilinţă, modestie, pasiune
şi dedicaţie. Dar trebuie să faceţi asta. Dar voi sunteţi leneşi. Ce să spun? Un nou
Pamânt şi un nou cer vor veni.
Voi alegeţi de ce parte vreţi să fiţi. Vă cer sã faceţi asta cu sinceritate şi în cunoştinţa
de cauză. Concentraţi-vă. Nu ia mult din timpul vostru, poate o oră sau câteva minute,
oricât. Trebuie numai să fiţi constanţi şi perseverenţi şi nu veţi mai ancora în corp, va
trebui să aruncaţi ancora în cer şi să ancoraţi în Spiritul vostru şi să spuneţi :" ce vreau
mai mult în viaţa asta, vreau mai mult decât orice." Şi să doreşti să fii aceasta:
impozant, impecabil, magnific, să fii capabil să visezi dincolo de limitele unui om
obişnuit, să fii în stare să stai jos în fiecare zi, să întinzi mîna aceea şi să tragi din cer un
gând, pînă ce devine fierbinte şi ce simţi în mănă şi să ştii că atunci cînd apare în faţa ta,
sau în drumul tău, sau în maşina ta, tu l-ai facut, că tu poţi face asta, (  
i 

 
 
  
) şi în fiecare zi lucrezi şi lucrezi şi lucrezi.
Iar într-o zi poti face orice. Asta înseamnă să fii o fiinţă spirituală. Vindecă-ţi trupul,
vederea, creierul, coapsele, inima. Totul se face în acelaşi fel. Asta v-am învăţat să faceţi
în aceasta sãptãmânã. Dacã nu o faceţi, atunci nu definiţi acea putere.
Deci sunt aici să vă învăţ ce ştiu eu să fac. Nu fac asta pentru voi, nu eu trebuie să fac
asta, dar sunt aici să vă iubesc destul ca să vă sfătuiesc şi să vă învăţ, să nu vă umbresc
niciodată, să vă las să fiţi stele pe orbita voastră şi să fiţi Dumnezei în propria viaţa.
Într-o zi nu voi mai fi aici, căci visul meu s-a sfirşit acum 35000 de ani. Şi la orice
nivel veţi fi ajuns până atunci, să stiţi că aţi luat şi aţi băut atât cât aţi vrut. Eu vă cer să
beţi totul. Şi vă cer şi vã implor să consideraţi aceasta muncă importantă în viaţa
voastră, pentru că este.Viaţa voastră devine extraordinară, nu mai puţin decât acum, ci
mult mai mult. Şi făcând asta deveniţi mai simpli şi mai simpli şi mai putrnici şi mai
puternici. Şi într-o zi am să vă întâmpin şi vom sta de vorbă ± trebuie să ştiţi ca am un
vin deosebit - şi veţi şti ce înseamnă să fii Dumnezeu/bărbat şi Dumnezeu/femeie. Şi veţi
bea în încăperi somptuoase şi veţi mînca în cea mai aleasă companie, şi nu va fi uşă
închisă vreodată pentru voi, pentru că nu veniţi în sânge şi carne, ci ca Spirit. Aşa să fie.
Devenirea este un proces în care trebuie să fii singur. Devenind un Crist, este un
proces singuratic, căci pentru cine creezi? Cine ştie? Dacă ceilalţi ar şti, ar şti pentru ei.
Cu cine să vorbeşti ? Cu vântul cu Tatăl din tine, Dumnezeu Tatăl. Este singuratic,
singuratic, singur, singur. Nu e de mirare că trebuie să vorbeşti în parabole. Nimeni nu
înţelege gândul. Pentru cei din jur nu poţi doar să fii. Nu poţi doar să fii cine eşti,
trebuie sã ai o explicaţie pentru că eşti aşa cum eşti. Spune-le să-şi vadă de treabă, scoate
gândurile lor limitate despre tine pe uşa afară, şi există, fii. Este divin.
Prin acest singuratic proces, supeconştiinţă, te apropii de conştiinţa originală, numită
gând. Iar gîndul este Existenţă ( i     %i    (+   (), şi de
acolo este totul, toate lucrurile. Petele din soare vin de la Existenţă. Vânturile solare sunt
rezultat al petelor Existenţei pe soare. Schimbările de vreme sunt rezultat al vânturilor
solare de la petele Existenţei pe soare. Ei bine, aceasta este mintea infinită.
Deci gândul în care se mută superconştiinţa este de a fi în uniune cu cunoaşterea şi
cunoaşterea duce către Existenţă, care veşnic se desfăşoară. Începi să devii conectat. Şi
în timp ce călătoria voastră se apropie de final, se face intrarea în Era Vărsătorului, iar
aceasta este Era lui Dumnezeu. Este Christ, este întoarcerea Cristului     
 i      7   i     i       
     
 778 
#i !Isus a fost un Crist şi toţi oamenii au capacitatea
de a deveni Crişti. Este deşteptarea. Este superconştiinţa. Este un timp nou.
Metamorfoza are loc la toate nivelele. Soarele trece prin metamorfoză, Pământul
trece prin metamorfoză, ceea ce se cheamă galaxia voastră trece prin metamorfoză. Veţi
descoperi o nouă planetă în sistemul vostru solar, care trece prin metamorfoză. Totul se
mişcă. Este cu adevărat nepământesc. Şi curând, pe măsură ce te deschizi către iubire,
către imbrăţişarea a ceea ce eşti, devii în desfăşurarea cunoaşterii (
i 
 i   ! şi prin cunoaştere eşti în cursul vieţii, atunci eşti veşnic, veşnic.
Atunci este absolutul.
Apoi realizezi că viaţa, că Existenţă, gândul, este fără sfârşit. Ştiţi de ce meditaţia
transcedentală nu funcţionează? Pentru că nu poţi opri în nemişcare mintea lui
Dumnezeu. Nu funcţionează. V-aţi gândit vreodată la asta? Cum ai putea să opreşti în
loc eternitatea ? Ca să poţi gândi că stă nemişcată, trebuie sã te duci în inima ei, corect,
atunci eşti în supraminte. Timpul nu există, nu este distanţă nu există, masură. Este
numai Existenţa şi asta este raiul veşnic, etern. Este alfa şi omega, începutul şi sfârşitul.
Existenţa este absolută. Alfa şi omega sunt conştiinţa socială. Existenta este mai presus.
Masters am pus la încercare înţelegerea voastră socială, şi am pierdut câţiva din voi pe
drum, căci văd că ceea ce v-am spus nu se potriveşte cu agenda voastră socială, în
regulă, cum vreţi voi. Sunt unii aici pentru care durerea amintirii este prea mult. Nu
trebuie să vă amintiţi. Cheia spre înţelegere este pe partea voastră de uşă. Sunt un frate
care vă iubeşte şi învăţăturile mele sunt adevărate, şi am să continui să vă învăţ
indiferent ce credeţi despre ele, pentru că vă iubesc. Sunt arogant? întru adevăr, dar
sunt etern.

Ê  
  i

Vi s-a întîmplat vreodată să vedeţi un film şi să realizaţi dintr-o dată că faceţi parte
din ceea ce se petrece pe ecran? Vi s-a întâmplat? Şi dintr-o dată ieşiţi din film şi sunteţi
din nou voi înşivă. Cât timp aţi fost acolo, aţi crezut că faceţi cu adevărat parte din film,
a fost o iluzie reuşită.
Iată ce vreau să înţelegeţi: ceea ce se cheamă - cea mai mare iluzie care a existat
vreodată este că voi sunteţi nimeni şi cu adevărat cea mai mare iluzie este ca sunteţi
doar un produs al ingineriei voastre chimice, genele voastre. Aceasta se întâmplă aici,
într-o conştiinţă drogată, care pare a fi blocată în ceea ce se cheamă un singur loc.
Drogul sunt emoţiile şi fricile voastre.
Ceea ce voi nu înţelegeţi este că sunteţi jucării în ţara jucăriilor (  i
% 9 ('    (         : 9  #    ;
:< #i (#     i
       )
şi cînd evadaţi din acel regat începeţi să vedeţi manipularea, care ţine măreţi zei, cândva
conducători de regate în alte dimensiuni - care au călătorit, exact ca şi cei din zilele
cruciadelor şi marilor războaie, care au lăsat tot, purtând ca simbol o cruce şi au
călătorit ca să facă drept ceea ce era nedrept. Voi aţi plecat ca să faceţi cunoscut
necunoscutul şi nu v-aţi mai întors.
V-a trecut vreodată prin gând că aţi putea avea familie şi prieteni altundeva ? Cred
că nu, pentru că sunteţi atât de orbiţi de ceea ce sunteţi şi de visul vostru. S-a gândit
vreunul din voi că poate atunci când aţi venit aici şi aţi trecut prin marea cortină
albastră, aţi lăsat pe cineva în urma ? Este posibil ca acele familii ale voastre, de un
ordin superior, să aştepte întoarcerea voastră ?.
Eu am ştiut asta şi când prima data am simţit-o, a fost greu să stau pe loc. Uneori,
carnea în care sunteţi şi credeţi că trebuie să fiţi, nu este cine sunteţi meniţi să fiţi.
Uneori cînd ne trezim în miez de noapte învăluiţi în sudoare rece este pentru că aproape
că am ajuns acasă, unde sufletul nostru aparţine şi unde cineva ne aşteaptă, cineva care
ţine focul vieţii viu pentru noi, sau o lumânare în fereastră, care ştie că suntem aici şi că
suntem pierduţi. Şi ei ne aşteaptă.
Eu am ştiut asta, dar cum aş fi putut să uit de copiii mei, (  i   /=1

       ) cum aş fi putut să uit de ce venisem aici. Mulţi
dintre voi aveţi dragi în alte planuri. Ei v-au aşteptat mereu şi v-au iubit mereu şi am
ţinut aprinsă lumânarea în fereastră pentru voi. Şi chiar dacă ne întoarcem acasă cu o
legiune de soldaţi, ceea ce nu este chiar câţi am avut la plecare, furioşi, dezamăgiţi şi
epuizaţi, suntem aşteptaţi cu bucurie şi sărbătoriţi la întoarcere,
Dumnezeu ştie că asta este doar o iluzie şi că noi cărora ni s-a dat cea mai mare
putere, cea de a colapsa energia în realitate, am fost seduşi de emoţiile noastre care ne-
au ţinut înrobiţi, chiar dacă am fost fericiţi şi câştigători. Ar trebui să ne întrebăm cine
este nebunul aici. Numai noi suntem vinovaţi. N-am vrut să auzim acele voci, le-m
adormit şi ne-am şters fruntea cu batiste parfumate şi cu uleiuri ce miros a lămâiţă şi
trandafiri, continuând piesa noastră. Şi întotdeauna a fost vocea aceasta, chemând de
altundeva: "De ce nu vii acasă ? Eşti într-un vis acolo´. Iar noi ne spunem: Nu, tu eşti
un vis, nu eşti adevărată, aici este realul. Pot s[-l gust, pot să-l miros, pot să-1 simt, pot
să-l îmbrăţişez, pot să-l ejaculez, pot avea extazia lui, pot sa-l îmbraţişez, să-l cuceresc.
Trebuie deci să fie real. Şi vocea îţi răspunde :
" Nu este real, iubirea mea. Eşti într-un vis".
De cîte ori am îndepărtat acea voce? De atâtea ori. Suntem cu adevărat străini în ţara
străină. Suntem creatori de vis într-un peisaj de vis şi am suflat viaţa fiecărui
participant la piesa noastră de teatru, căci este foarte uşor să faci asta. Aţi ştiut ce uşor
este? Aţi ştiut că într-o noapte, cu mintea voastră puteţi elimina toţi lorzii războiului din
viaţa voastră, toate consiliile de război? Putem să-i eliminăm. Ati ştiut că putem face
asta cu o singură "lovitură de minte"? Şi mai ştiţi ce altceva putem face peste noapte?
Cu o singură lovitură, noi care suntem înţelepţi putem spune: "Ştii, am toţi aceşti
oameni în viaţa mea, pentru că ei mă ţin adormit, căci mi-e frică să mă trezesc?" şi ştiţi
că într-o lovitură putem să-i eliminăm? Dar ştiţi ce ne face cu adevărat teamă? Că la
fundul tuturor minciunilor noastre, pe care le credem adevăr, în foarte adâncul nostru,
noi ştim că nu simţim aşa. Cu alte cuvinte, suntem cu adevărat speriaţi să ascultăm la
ceva din adîncul fântânii, pentru ca bunicii ne spuneau mereu: "Nu te uita în fântână şi
nu te juca lângă fântână, pentru ca în adîncul ei trăieşte diavolul." Dar poate că
"diavolul" ce trăieşte acolo reprezintă o fântână adâncă a Spiritului nostru.
Ştiţi că trezirea din acest vis este posibilă ? Toţi oamenii care au fost actori alături de
noi, au fost poate actori temporari. Dar cum să le spunem asta? Nu putem, pentru că
mai întâi trebuie să ne spunem asta nouă înşine. Şi poate că suntem cu adevărat
Dumnezei, pentru că acesta este mesajul învăţăturilor, că am căzut în genetica cărnii, că
jucam doar nişte roluri. Şi poate că fiecare rol pe care îl jucăm cu atâta frenezie, este un
rol pe care noi l-am creat. Noi am creat lanţuri şi legături care să ne ţină legaţi de
înspăimântâtoare ziduri. Ca să ne luptăm să le rupem ca inima viteazului servant să se
elibereze din lanţul servituţii. Nu sţiaţi că noi am pus lanţurile pe noi înşine, pentru ca,
cumva, în visul nostru să creăm un spaţiu mintal în care să creăm un scenariu de
evadare şi în final să fim mereu eroi. Unii niciodată nu se e!iberează, pentru că lanţurile
sunt atât de reale, iar durerea este atât de intensă, suferinţa este atât de grozavă încât îşi
spun: "Acesta nu poate fi un vis, nu am avut niciodată un vis care să fie mai real decât
acesta. Nu visez."
Ei bine, maeştrii care întotdeauna au fost în stare să iasă din lanţuri, au fost cei care
au înţeles că ei puseseră lanţurile. Şi în momentul în care nu au mai fost lanţurile a ceea
ce se cheamă Roma, sau Grecia ori Mesopotamia - în momentul în care au înţeles că nu
ele puseseră lanţurile, ci ei înşişi, câţi au înţeles asta cu adevărat atunci lanţurile au
căzut de pe braţele şi picioarele lor, pentru că ei le puseseră acolo. Singurul mod în care
puteau scăpa de lanţuri era sa înţeleagă şi să ştie că ei le puseseră acolo. Aţi înţeles lecţia
? Este o lecţie pentru voi toţi.
Deci nu contează cine este în viaţa noastră - fie că e vorba de o persoană sau o naţiune
- noi i-am pus acolo. Fac parte din fundalul piesei. Ei ne atenţionează pe noi într -un fel,
ca să părem mai mari, mai importanţi, să luăm decizii mai importante în iluziile noastre.
Noi îi facem pe ei să ne facă să luam decizii. Poate că trebuie o suferinţă reală ca să
putem înţelege că suntem închişi într-un turn, unde suntem ţinuţi de toate. Părţile sunt
străpunse, spatele lovit de bice cu nouă cozi. Suntem înlănţuiţi la zid, zacem în propriile
excremente. Părul nostru odată frumos cu reflecţiile culorii sale în soare şi lună, acum
este şters, năclăit în sudoare, se lipeşte de spate într-un mod foarte neplăcut. Şi stăm
acolo şi suferim. Eu aş putea spune unei astfel de persoane: " Tu ştii că acesta este
propriul tau joc? Tu singur te-ai pus aici, tu ai manipulat jucătorii acestei piese. Numai
tu însuţi poţi face în aşa fel încît toate astea să ia sfirşit."
Fiecare maestru, incluzând pe Apollonius din Tyana - care la curtea lui Cicero, în fata
senatului şi a cezarului însuşi în fruntea întregului senat al Romei - şi-a aruncat lanţurile
şi s-a făcut nevăzut. Este înscris în documentele lor. Ei nu ştiu ce s-a întâmplat cu el. Dar
el a realizat că el însuşi crease iluzia în care traia. Era un vis. Şi dacă el îl făcuse, atunci
numai el putea sa-1 desfacă. De aceea el este un Crist.
Voi încă suferiţi şi suspinaţi şi vă miraţi de mlaştina în care trăiţi. Şi ca să fiţi stăpânii
ei, voi luaţi privilegii (căutaţi poziţii mai bune). Eu nu vreau ca voi s~a luaţi privilegii
aici. Sunt aici să vă spun că sunteţi Dumnezei şi nu puteţi fi înlănţuiţi la zid. Puteţi
spune." O Tată, am făcut toate acestea pentru gloria acestui moment şi de aceea
lanţurile sunt îndepărtate pentru totdeauna, veşnic." Aşa ne eliberăm. Apoi ce se
întîmplă, cînd lanţurile au căzut? Ne întoarcem acasă, la cei care au ars lumânarea în
fereastră pentru noi, sau ne ducem la cei care joacă acelaşi joc şi îi salvăm. Dar sânteţi
liberi. Nu mai trebuie să murim şi să ne naştem din nou.
Aceasta este gloria cunoaşterii a ceea ce sunteţi.
CE ÎNSEAMNĂ DUMNEZEU

COMENTARII LA CAPITOLUL 2

Povestind despre creaţie, Ramtha face paralele cu alte cosmologii şi tradiţii religioase
adăugînd piese importante de informaţie, esenţiale vederii lui despre lume.Vom încerca
să arătăm câteva dintre cele mai importante caracteristici ale acestor tradiţii şi cum se
leagă ele de Ramtha, întrebările despre originea vieţii şi a universului ne pun inevitabil
în faţa conceptului de Dumnezeu, ceva mai mare decât noi, care trebuie să fie
responsabil pentru inteligenţa vieţii. De ce este important pentru noi să discutăm
conceptul de Dumnezeu şi variatele interpretări disponibile ? Cum afectează
personalitatea noastră ? Ce relevanţă are în viaţa noastră de zi cu zi ? Ce legătură are cu
cine suntem noi ?
Umanitatea, încercând să explice însemnătatea existenţei noastre, a căutat răspunsuri
în decursul istoriei sale şi întotdeauna a căutat însemnătatea altundeva decât în sine,
căci speranţele şi idealurile au transcens ceea ce a îndeplinit pentru a deveni ea însăşi.
Filozoii au făcut speculaţii despre un sfânt, transcendent, Dumnezeu care poseda
răspunsuri la toate misterele. Profeţii au spus că au primit viziuni şi revelaţii divine de la
însuşi Dumnezeu, care i-au ghidat în confuzia şi căutarea lor pentru măreţie. Conceptul
de Dumnezeu, în general joasă un rol fundamental în dezvoltarea civilizaţiei umane,
încluzând acele culturi care şi-au construit societatea pe idealuri ateiste, ca cea a lui
Karl Marx care a privit religia şi credinţa în Dumnezeu ca "opiu pentru popoare" şi
sursa suferinţei lor.
Există tradiţii fără număr care oferă diferite explicaţii ale acestui concept şi divinei
transcendenţe dar toate fără excepţie conţin paradoxuri şi contradicţii care rămân
nerezolvate.
Miezul mesajului lui Ramtha oferă o foarte detaliată şi coezivă înţelegere a naturii
realităţii şi importanţa experienţei noastre. Este limpede că Ramtha este un membru al
rasei umane, că nu este diferit în natură de noi şi că şi-a câştigat cunoaşterea prin
puterea observaţiilor sale şi contemplării naturii, fără ajutorul vreunui învăţător, sau a
altei surse externe. Acesta este un punct foarte important cu privire la abilitatea omului
de a capătă cunoaştere prin observaţie şi a folosi gândirea.
Este raţiunea capabilă de cunoaştere mai presus de lumea materială ? Şi dacă da, cum
este posibil să ştii ce nu este ? Libera voinţă este realitate sau iluzie ? De ce suferă cel
inocent ? Destinul şi calitatea vieţii noastre sunt determinate de circumstanţe de mediu
şi biologice ? Dacă postulăm că Dumnezeu este o realitate în afara noastră, transcendent
din creaţia lui, compromitem abilitatea raţiunii de a şti dacă pe de alta parte postulăm
că Dumnezeu suntem noi, atunci compromitem libera voinţă, distinctia morală între
bine şi rău şi însemnatatea existenţei. Raţiune şi liberă voinţă par a fi elementele de bază
în întrebarea paradoxală despre Dumnezeu şi originea universului.
Este interesant că orice am spune despre divin, are extraordinare implicaţii pentru
felul în care înţelegem şi definim natura persoanei însăşi. Conceptul de Dumnezeu şi de
divinitate sunt inevitabil conectate la conceptul de sine. Dacă peroana umană este
subiectul care discută despre Dumnezeu, atunci este inevitabil că orice este spus despre
aceste mistere să se manifeste şi să reveleze percepţia şi înţelegerea subiectului însuşi.
Chiar în cazul revelaţiei de la o zeitate către creaţia ei, percepţia şi interpretarea
primitorului este inevitabilă, să luăm ca exemplu creştinismul. Dacă Dumnezeu este una
şi Isus Cristos este revelaţia lui divină pentru umanitate, cum este posibil să avem atâtea
interpretări ale aceluiaşi mesaj, interpretări care au rezultat în crearea atâtor biserici
conflictuale ? Mesajul este filtrat prin percepţia umană. Mai mult, mesajul vorbeşte şi
este relevant percepţiei umane, pentru că este mult
deasupra elementului uman, căci este despre divin.
Din punct de vedere istoric Războiul de Independentă American şi Revoluţia
Franceză, au fost aprinse de o serie clară de idei la acea vreme. Cereau pentru fiecare
fiinţă umană " libertate, frăţie şi egalitate". Aceste idei au revoluţionat felul în care
persoana se defineşte pe sine. Ştiinţa şi tehnologia au înflorit ca şi consecinţă emanând
revoluţie industrială. Una dintre cele mai mari realizări ale acestei mişcări a fost "Lista
drepturilor -The Bill of Rights adusa la constituţia SUA şi care defineşte dreptul din
naştere al fiecărei persoane la viaţa". Dar interesant este că chiar prima propoziţie se
refera la dreptul la religie şi credinţă. În 1948, 10 dcembrie, Adunarea Generala a
Naţiunilor Unite va proclama Declaraţia Universală a Drepturilor Omului al cărui prim
articol este: "Toate fiinţele umane sunt născute libere, în egală demnitate şi drepturi. Ele
sunt dotate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să interacţioneze în spiritul frăţiei."
Filozofia lui Aristotel, încorporată în teologia creştină de către Thomas Aquinas în
Evul Mediu, ca şi filozofii arabi Avicena şi Averroes, arată ce cele mai preţioase
caracteristici care definesc umanitatea ca specie unică, este puterea omenească de a
raţiona şi a exercita liberă voinţă. Cum am arătat înainte. aceste doua caracteristici
umane sunt inevitabil conditionate de variate aspecte create ale lui Dumnezeu politeism,
monoteism, panteism, ateism, materialism şi naturalism. Credinţa într-un Dumnezeu
exterior ca şi ultimativă sursă a tot ce există, stă în contrast aparent cu materialismul şi
evoluţionismul natural. Ramtha oferă o alternativă vedere asupra amândorura.
Rarmtha chestionează supoziţiile de bază ale acestor diferite tradiţii, subliniind că
miezul misterului existenţei noastre stă în adevărata natură a persoanei, sinele, mai
degrabă decât în alte misterioase surse din exterior. Folosind cuvintele lui Aristotel,
originea universului, "principala cauza a mişcării dinamice este schimbarea ", este,
după Ramtha, nu o zeitate mulţumită de sine sau o inteligenţă separată de noi, dar
extraordinarul/neextraordinar, adevăratul nostru sine.
De multe ori, Ramtha condensează mesajul lui în cuvintele "Voi sunteţi Dumnezei,
Voi sunteţi Dumnezei uitaţi". Trebuie spus că el cînd spune Dumnezeu, nu se referă la
punctul de vedere politeist al realităţii, nici nu susţine punctul de vedere monoteist sau
oricare altul din multitudinea de religii. Deci ce este el şi ce vrea să spună prin acest
multifaţetat şi controversat termen? Pentru ca să înţelegi semnificaţia cosmologiei lui
Ramtha, este de ajutor să o compari în contrast cu alte filozofii importante. Punctul de
vedere al lui Ramtha nu este un contrast sau un comentariu al altor filozofii. El foloseşte
mulţi termeni şi concepte din alte tradiţii şi le reinterpretează pentru ca să explice
puctul lui de vedere.
Interpretarea politeistă a realităţii susţine că universul, în toate aspectele sale, a fost
creat sau produs de mai mulţi Dumnezei sau fiinţe, care în cele din urmă au transcens
universul creat. Cu alte cuvinte, acest grup de Zei nu sunt afectaţi de universul fizic şi
legile lui. Acest lucru este necesar dacă vrem să-i numim Zei, altfel ar fi doar nişte
supraoameni, creaturi avansate. Ne referim la conceptul în care Dumnezeu este
creatorul existenţei, aşa cum spune Aristotel, şi nu o fiinţa din realitatea existentă.
Termenul de Dumnezeu este des folosit pentru a vorbi despre Dumnezei care au adus
tehnologia şi cultura pe Pămint ca Thoth în Egipt, Quetzalcoatim Mesopotamia,
Ninharsag, Enki şi Enlil în Estul Mijlociu. Zeus şi Apollo în Grecia şi Dumnezeii Elohim
menţionaţi în cartea Genezei: "Cînd omul a început să se înmulţească pe Pămînt şi
fiicele au fost născute întru ei, fii Zeilor - fii lui Elohim - au văzut cât de frumoase sunt
fiicele omului, şi au luat neveste cât de multe au putut alege." (7   > #
 

 3     
(  i  #   
  
#     ) în acel timp, Nefilim a apărut pe pământ, după ce zeii au avut
relaţii sexuale cu fiicele omului, care le-au născut fii. În aceasta frază, termenul de
Dumnezeu nu se refera, la sursa existenţei şi atunci ne întrebăm de unde au venit aceşti
aşa-zişi zei? Cine le-a dat viaţa şi inteligenţa ? Cine i-a susţinut în existenţă ?
Multe religii estice ca Hinduismul, ca şi culturi antice ca cele din Egipt, Grecia, Roma,
conţin un mare şi complex panteon de zei destinul fiinţei umane este plasat la buna
voinţa a acestor zei. Obţinerea virtuţii, îinţelepciunii, fericirii în viaţă depindea de cum
mulţumeau şi serveau aceste zeităţi, ca să câştige favoruri, graţie şi salvare de la ei.
Eternul conflict între bine şi rău, lumină şi întuneric, asupra cărora lumea creată nu
are control, este o alta formă de politeism, numită dualism, în filozofia lui Zoroastru
care a creat religia ce îi poartă numele şi care a prevalat cam acum l600 de ani,
realitatea este explicată în termenii conflictului dintre Ormazd şi Ahriman. În filozofia
lui Plato conflictul este între ordine şi haos, care întotdeauna este şi nu are devenire şi
care devine şi niciodată nu este. În Manichaeism şi tradiţiile gnostice ale erei creştine,
conflictul este văzut în termeni de lumină şi întuneric, cunoaştere şi ignoranţă, raţiune şi
divină revelaţie.
În concluzie, afirmatia de bază despre sine pe care o găsim în ideile politeiste despre
natura realităţii, este că persoana umana este stăpână pe existenţa ei şi este supusă unei
surse extrinseci, diferită de ea însăşi care o transcede şi o depăşeşte. Cu alte cuvinte,
Dumnezeu este o personalitate exterioară dincolo de posibilităţile omului de a ajunge.
Lumea monoteistă susţine o separaţie ontologică între univers şi sursă, sau
creatorul.Tradiţia iudeo/creştină este cel mai bun exemplu, dacă universul este
manopera lui Dumnezeu, el conţine într-un fel cunoaştere despre creator, deci raţiunea
nu este îndeajuns ca să-1 cunoşti pe Dumnezeu. Thomas Aquinas spune" In Summa
Theologica putem spune ca Dumnezeu există, dar nu putem spune ce este el. Putem
afirma existenţa lui, dar nu putem cuprinde natura sa. Cunoaşterea lui Dumnezeu, de
aceea, este la bunăvoinţa lui de a se dezvălui creaţiilor sale. Din moment ce raţiunea nu
este capabilă să înţeleagă tărâmul divinului, este nevoie de o oarbă acceptare a sorţii,
care este văzută ca un mare dar şi virtute.
Faptul că Dumnezeu a decis să creeze şi să dea viaţă universului înseamnă ca el este
binevoitor şi bun. în creştinism bunăvoinţa lui Dumnezeu este numita graţie.
Athanasius, unul dintre creatorii Consiliului din Nicea, în sec IV-lea ne vorbeşte despre
graţie ca al doilea dar, primul fiind existenţa sau creaţia însăşi. Al doilea dar este văzut
că dezvoltarea şi implinirea creaţiei, cu toate că nu este văzut în termenii de evoluţie
naturală a lui Charles Darvin adică independent de divina intervenţie. Cât priveşte
bunăvoinţa lui Dumnezeu, prezenţa diavolului şi a suferinţei în lume, o contrazice.
În monoteism există un singur Dumnezeu din care a izvorât toata existenţa şi nu unul
din mulţi alţii ca în epicurianism. Dacă există un singur Dumnezeu răspunzător pentru
creaţie, şi spunem că este binevoitor cu ea, atunci cine este răspunzător de existenţa
diavolului şi suferinţa celor inocenţi ? Conceptul păcatului a fost folosit ca să explice
acest paradox în special păcatul original care vine de la Adam şi Eva, aşa cum predica
Sf. Augustin în sec. IV e.n. Conceptele de salvare, iertare, viaţă eternă şi extaz vin ca
antidot al păcatului, sursa răului, a suferinţei si a morţii ? În Noul Testament Sf. Paul
spune : "De aceea, printr-o singură persoană păcatul a intrat în lume şi prin păcat,
moartea a venit la toţi pe măsura păcatelor lor. " Dar întrebarea de ce a creat
Dumnezeu şarpele? - încă râmîne.
În concluzie, afirmaţiile de bază despre sine. pe care le găsim în explicaţia
monoteistăa" despre natura realităţii, sunt surprinzător de asemănătoare cu
politeismul. Persoana umană işi datorează existenţa şi însemnătatea unei surse externe,
intrinsec diferită de ea însăşi, sursă ce transcede şi este mult superioară ei. Dumnezeu
este tot în afară persoanei umane şi intangibil. Dar este o şansa mai bună de a-1
cunoaşte pe Dumnezeu, atunci cînd este singura sursă de creaţie, decât când sunt o
multitudine de conflicte şi puteri egale, ca în politeism. Fără îndoială, cele două calităţi
de baza ale umanităţii, raţiunea şi libera voinţă, sunt compromise şi aici.
Dacă Dumnezeu este singura sursă responsabilă pentru toată existenţa, atunci
Dumnezeu ştie totul despre ea. Dacă ar fi ceva ce scapă cunoaşterii sale, atunci ar trebui
să ne întrebăm de unde vine. Omnipotenţa si omniştiinţa (atotcunoasterea) lui
Dumnezeu devin o problemă serioasă pentru libera voinţă a omului. Cum poate fi liberă
voinţa, cănd Dumnezeu ştie deja ce va alege omul ? Martin Luther a recunoscut
realitatea acestei probleme şi în tratatul lui despre încătuşarea voinţei, scrie un răspuns
lui Erasmus. El spune ca deşi o persoana acţionează după libera lui voinţa, în realitate se
supune lui Dumnezeu. În consecinţă salvarea sau condamnarea persoanei, sunt
predeterminate de Dumnezeu. Şi aşa s-a născut conceptul de predeterminare, care este
asemănător cu determinismul fizic şi raţional din Stoicism, filozofia panteistică a lui
Spinoza, determinismul psihologic al lui Freud şi materialismul ştiinţei.
În acordanţă cu ideea despre realitate a monoteismului, baza libertăţii şi a raţiunii
este văzută ca dar din exterior, care au nevoie de ghidanţa cuiva din afară omului.
Oricât de importante ar fi aceste căi, dacă nu apar din natura interioară a persoanei
însăşi, ca si consecinţa naturală a ceea ce suntem, ele nu pot fi folosite ca să ne definescă
si nici să răspundă la întrebarea :"Cine suntem?"
Este destul de surprinzător şi interesant, că atunci când presupunerile monoteismului
sunt duse la extremul logicii, ele determină haosul lipsei de sens existenţial, (%
         
           %i   
   ? @  i ) care nu sunt diferite de determinismul materialismului sau
nihilismul existenţialiştilor şi umaniştilor moderni, ca Jean Paul Sartre si Frederich
Nietzsche.
Raţionalismul merge un pas mai departe decât empirismul. El spune că raţiunea are
abilitatea de a cîstiga cunoaştere prin virtutea raţiunii însăşi, chiar mai presus de
observaţie şi de experienţă. Procesul dialectic de teză/antiteză/sinteză al lui Plato este
procesul principal prin care raţiunea este capabilă să câştige cunoaştere prin ea însăşi.
În sec XIX apare raţionalismul dezvoltat din materialismul dialectic de către Engels si
Karl Marx, Nitzsche şi alţi gânditori care au condus pe umaniştii moderni un pas mai
departe decât cei din sec XVI, către o explicaţie ateistă despre ntura realităţii.
Credinţa în Dumnezeu a devenit inaceptabilă pentru aceşti gânditori şi a fost văzută
în directă opoziţie cu natura umana şi puterea de a raţiona. Nitzsche a văzut existenţa
lui Dumnezeu ca cea mai mare obiecţie la existenţa şi creativitatea umană: "Eu sunt
prea inchizitiv, prea întrebător, prea exuberant ca să accept orice răspuns. Dumnezeu
nu se poate demonstra şi este o nedelicateţe la adresa gânditorilor -în fond este o mare
prohibiţie pentru noi´ :"Nu vei gîndi!". Refuzul lui Nitzsche de a renunţa la raţiune de
dragul experienţei religiei şi al credinţei în Dumnezeu, vine în contrast cu misticismul
Renaşterii spaniole. Misticismul creştin al Terezei de Avila, pe care biserica a
recunoscut-o ca doctor în teologie încorporează separarea între Dumnezeu şi creaţie în
spiritualitatea să şi căutările ei de a experime divinul. Cu alte cuvinte ca să
experimentezi divinul, se cere abandonarea a cine suntem ca fiinţe umane - ea spune :
ÄEu trăiesc fără a trăi în mine însumi şi atât de înaltă este viaţa pe care o aştept, încât
mor pentru că nu mor. "
Acest poem arată clar că "Dumnezeu este atât de transcendent şi separat de umanitate
încât viaţa este văzută ca o închisoare, lipsită de fericire, iar moartea este aşteptată cu
nerăbdare şi speranţă. Sinuciderea este considerată un păcat în credinţa creştină, deci
prin a-şi lua propria viaţă, va obţine efectul opus celui dorit. După această credinţă
numai Dumnezeu poate da sau lua viaţa.
Cu toate că credinţa în Dumnezeu cere sacrificii şi renunţare la ratiune, misticismul
cerştin contrazice monoteismul. Misticii se concentrează pe experienţa divinului, care
este descrisă ca o beatitudine, atunci cînd vezi faţa lui Dumnezeu şi este o experienţă
indescriptibilă. Carne şi sînge nu-1 pot vedea pe Dumnezeu şi totuşi trebuie sa fie ceva în
natura umana şi anume sufletul care se aseamănă lui Dumnezeu şi care îngăduie acesta
experienţă, adică î1 poate vedea. Cele trei virtuţi de bază ale crestinilor: credinţa,
speranţa şi iubirea, descrise de Sf. Paul, sunt reduse la una singură în Împărăţia cerului.
Iubirea este tot ce rămâne în viziunea beatică din viaţa de după viaţă, căci credinţa nu
mai este necesară acolo unde Dumnezeu este văzut faţă în faţă, iar speranţa se
transforma în extaz. Experienţa mistică a unirii cu, Dumnezeu, sugerează o conecţie
între raţiunea umană şi natura lui. Sugerează totodată şi că natura umană nu este
limitată la planul fizic.
Este deosebit de interesant de notat ca înţelegerea Sf. Augustin despre libera voinţă,
se referă la libertatea de a alege un Dumnezeu, care ultimativ este Dumnezeu însusi. El a
fost primul care a sugerat o conecţie intrinsecă între acesta caracteristică umană şi
natura lui Dumnezeu. Socrate introdusese aceasta ideie în sec.V i.e.n. în dialogurile sale
cu Dumnezeu, ca ultimativă virtute morală şi sursă a fericirii. Cea mai mare expresie
umană a libertăţii morale de a alege un Dumnezeu, după Sf. Augustin este adevăratul
sens al vieţii: "Iubeşte şi fă tot ce doreşti", ceea ce implică o directă conexiune între
iubire, ca şi calitate divină şi voinţa libera a omului.
In final, vedem cât de incompatibile cu calităţile de bază ale omului, sunt cele mai
multe definiţii tradiţionale ale divinului. Comuna este separarea între Dumnezeu şi om,
acesta fiind redus la lumea tangibilă a simţurilor.
A nega existenţa lui Dumnezeu înseamnă a reduce umanitatea la partea fizica,
materială.
Chiar şi panteismul, care susţine ca Dumnezeu este totul şi nu vede separare între
lumea materială şi divin, nu găseşte dezlegare misterului sinelui.
Neoplatonismul este o filozofie apropiată de panteism şi care adânceste separarea
dintre om şi Dumnezeu, prin explicaţia că toată existenţa vine de la şi emană din Fiinţa
Unica şi eternă sau Unul. Lumea materială ar fi cea mai depărtată şi mai joasa expresie
a lui Dumnezeu în natură.
Separarea umanităţii de Dumnezeu, este văzută în calitatea existenţei, unde umanitatea
este o stare de a fi de nedorit în comparaţie cu puritatea şi transcendenta lui Unu. Chiar
dacă umanitatea este o expresie a divinului, este totuşi inadecvată şi cea mai puţin
perfectă expresie a lui.
Povestea lui Ramtha despre creaţie, arată natura divină a umanităţii şi originea
adevărată a universului. El explică teoria big-bang-ului şi ce 1-a detemimat. De
asemenea expică teoria evoluţiei de la gândul conştient la lumină, culoare, sunet, spatiu,
corpuri stelare, planete, roci, plante şi animale. Vă rugăm să păstraţi în minte discuţia
despre variatele filozofii şi concepte despre Dumnezeu şi să vă amintiţi că tot ce spunem
despre Dumnezeu şi natura realităţii, defineste inevitabil felul cum ne vedem pe noi
înşine.

CAPITOLUL 2

EPICA CREAŢIEI

"Deci la început, când toţi eraţi nişte scântei de lumină, de conştiinţă personală aţi
făcut drumul în materie sau materie corporală. Aţi căzut şapte nivele de vibraţie, întru
adevăr de conştiinţă. Aşa. Deci acum sunteţi la începutul evoluţiei. Şi la începutul
evoluţiei, misiunea voastră a fost să faceţi cunoscut necunoscutul, ca entităţi
nemuritoare ce sunteti, Dumnezeu, ceea ce toţi sunteţi, şi oglinda lui reflectoare care este
personalul vostru ³sine´ (persoana în totalitate). Această călătorie este pentru Spirit şi
Suflet într-o Carte a Vieţii, care se numeşte evoluţie."
Ramtha

GÂNDUL ESTE SURSA A TOT CE EXISTĂ

Eu sunt Ramtha ce Iluminat întru adevăr am să fiu în serviciul vostru, iluştrii mei
frati căci cine sunteţi voi ? Voi sunteţi Tatăl care s-a avut pe sine - care s-a avut pe sine
în devenire, el a devenit supremul a ceea ce a fost, numit Sursa, Tatăl. Iluştrii mei frati,
întru advar, sunteti nerăbdători să ştiti cine sunteţi - sunteţi forţa forţei. Sunteţi
principiul care a creat principiul. Sunteţi legea care a devenit lege. Sunteţi Spiritul şoptit
în realitate. Voi aţi devenit forţa, mişcarea, elementul compulsiv al gândului. Voi sunteţi
fiul preaiubit al tatălui. Sunteţi tatăl preaiubit al fiului.
De ce mirosiţi şi sunteţi convalescenţi şi continuaţi şi interactionati şi deveniţi
nemiloşi, necreativi, bălţi stătute, aveţi gelozii, ură, amărâciuni? Omule, am să te ajut să
înţelegi mai bine. Ce gând a început să lucreze în voi, într-un moment, ca să creeze
iluminare? Am să vă dau răspunsuri elocvente şi pe inţelesul tuturor.
Să ne întoarcem la ceea ce se cheamă conceptul - fiţi foarte atenţi - a ceea ce se
numeşte "Înainte de început". Deci dacă oamenii voştri de ştiinţă au considerat înce-
putul un "big bang", - ati auzit de asta, nu ? - şi că la big bang particula X a fost în-
ceputul a ceea ce se cheamă materie în formă gazoasă, atunci ce a cauzat big bang-ul ?
Voi sunteţi rezultatul lui, dar ce a fost înainte de asta? Un spaţiu fără timp.
Am să vă duc acum la început, ca să înţelegeţi ce vrea să spună ştiinţa. Dumnezeu - voi
vă gândiţi la Dumnezeu în diverse feluri. Realitatea voastră concepe înţelepciunea,
inteligenţa cunoscătoare, în multe forme. Dar am să vă spun asta: a fost gândul. Cum
descrieţi un gând? Ei bine, descrierea gândului este descrierea gândului, este Existenţa.
Acum savanţii vin şi spun că universul nu este atât de mecanic cât au crezut ei la
început. Lăsând la o parte materia şi antimateria, formele gazoase câte îl constituie din
punct de vedere molecular, ei încep să înţeleagă că universul acesta mecanic este condus
de ceva care este mai presus de mecanismul minţii. Acel ceva se numeşte gând. Ei au
perfectă dreptate. Deci, înainte de big bang-ul care v-a cauzat pe voi, s-a întîmplat ceva
minunat. Acum începem sa vorbim despre Dumnezeu, nu ca o imagine, dar ca o esenţă
fără chip. Şi dacă vreţi, puteţi înlocui cuvântul cu El, Existenţa, Absolutul, orice vreţi
voi.
Este foarte dificil pentru mintea voastră să contempleze infinitul, deci vom proceda în
acest fel înainte de big bang, esenţa gândului numită Existenţa ori întru adevăr,
Dumnezeu, a fost totul. Avea capacitatea în rapiditate să fie tot ce era, o continuă
continuare. Dar aceasta nu a existat într-un vid, pur şi simplu a existat. Putea să fie
toate lucrurile, totul. A fost, dar ceva lipsea totuşi, - un lucru. Acest lucru se numeşte
experienţă. Şi a venit o oră, când gândul s-a întors în interior şi şi-a contemplat
vastitatea. Cu alte cuvinte s-a gândit la sine însuşi. iar când a făcut aceasta, a făcut un
gînd să stea nemişcat. Şi cînd se întâmplă aceasta se naşte ³lumina´. Se numaşte
cunoaştere. S-a gândit despre sine însuşi şi s-a născut lumina.
Deci lumina a fost făcută întru adevar, în forma sa epică, numită particulă. Acum,
există particule oxigen, hidrogen, etc, şi aveţi electrum (  i
i  ), ce
le ţine în formă coezivă şi explozibilă. Cea mai înaltă formă a particulei, lumina, este o
particulă care obţine şi păstrează toate unităţile ei inferioare. Fiecare lumină este o
coeziune a gândului expresiv individual, sunteti născuţi din Dumnezeu, din Existenţă,
din spaţiu, dacă vreţi, când Tatăl s-a contemplat pe sine şi contemplarea a devenit
lumină, mişcare. Deci fiecare din voi ati fost o particulă de lumină. Aceasta este forma
voastră individuală cea mai înaltă. Dacă v-aţi fi întors înapoi în gând, lumina ar fi
dispărut în veşnicie. Acum, ce este o particulă de lumină ?
Dacă aţi scoate din univers toate stelele, planetele, fiecare soare - cu alte cuvinte, dacă
aţi aspira tot cu un aspirator - şi toate ar dispare, ce aţi vedea ? Nu aţi putea vedea
nimic, pentru că nu ar mai fi lumina. Ati putea doar să percepeţi. Ei, dar asta este
complicat. A percepe. Fără lumină ochiul nu poate vedea. Ochiul fără lumină nu poate
vedea nici mişcarea. Gândul nu se mişcă el este. Deci imaginati-vă întregul univers peste
univers, multe nivele de spaţiu. Contemplaţi (i   i ?    -    ? -
7 i
  i ´!, asta pentru un moment: spaţiu fără început şi fără
sfârşit.
Se numeşte eternitatea. Acum, ce permite mişcarea ? Ce este mişcarea vizuală.
Lumina. Lumina. Lumina. Lumina. Nu aţi fi ştiut niciodată că gândul s-a contemplat pe
sine dacă nu ar fi fost lumina .
Acum, dacă sunteţi toate lucrurile şi nu aveţi imaginea a ceea ce sunteţi, atunci vă lip-
seşte experienţa de a şti ceea ce sunteţi. Deci Existenţa, cum o numim, a determinat o se-
parare a conştiinţei personale. Şi conştiinţa personală a gândului, a fost programată cu
mult înainte ca în viitor să se întoarcă înapoi, la ea însăşi. Făcea o călătorie în absolută
separare. Iar separarea dintre ea însăşi şi particula ei de conştiinţă, ar fi ceea ce se
numeşte timp, distantă, spaţiu şi acestea ar constitui realitatea.
Acest factor, Existenţa sau Dumnezeu, oricum vreţi sa-L numiţi, s-a contemplat pe
sine şi într-un moment, din el a apărut ceea ce se cheamă particulă de conştiinţă
personală ca ceva separat de el însuşi. În momentul în care vă contemplaţi fiinţa
interioară, deveniţi separaţi de ea. Deci avem teoria big bang-ului. Big bang-ul a fost în
esenţă, ceea ce se cheamă conştiinţă personală, care, 1a un moment dat, a explodat în
nenumărate alte conştiinţe, toate fiind conectate la ceea ce se cheamă întreg înţelegeţi ?
Imaginaţi-vă un număr infinit de lucruri din astea micuţe. Ele se numesc conştiinţă.
Fiecare din voi este o conştiinţă. Această conştiinţă se numeşte trezire. Şi în momentul în
care s-a întâmplat, acum biliarde de ani, acolo a început ceea ce se cheamă călătoria,
programată de Existenţă, ca să se cunoască pe sine. Această conştiinţă a creat o oglindă
a ei însăşi, care divide între ea însăşi şi oglinda o realitate potenţială.
Deci, la început toţi eraţi scântei de lumină, de conştiinţă personală, aţi început
călătoria în materie, în materie corporală. Aţi căzut şapte nivele de vibraţie de
conştiinţă. Acum sunteţi la începutul evoluţiei iar misiunea voastră este să faceţi
cunoscut necunoscutul. Deci acum ştiţi cum a fost creată electricitatea ? Prin scăderea
frecvenţei luminii. Ştiţi cum să faceţi asta ? Aţi putea crea lumina din nimic.
Electricitatea este o frecvenţă mai joasă a electrumului (cîmp electromagnetic) cu un pol
negativ şi unul pozitiv.
Aţi auzit vreodata asta ? Poate că asta este o oră de fizică.
Fiecare particulă conţine în forma ei cea mai înaltă energie pozitivă şi negativă,
pentru că dacă scazi frecvenţa luminii, începi s-o divizi. Astfel obţii gravitaţie ±G- forţă -
şi obţii ceea se se numeşte câmp magnetic. Singurul fel în care poţi obţine câmp
magnetic este dacă ai energie pozitivă şi negativă.
Acum să luam o particulă de lumină. Aceasta s-a numit naşterea Dumnezeilor, la
plural cea mai măreaţă naştere, când Existenţa s-a contemplat pe sine şi a dat naştere
luminii. S-a numit naşterea Dumnezeilor Lumina. Din particulele de lumină au fost
create la "modus operandum al vostru în formă de lumină - aceasta se numeşte
sentimente ² particulele gazoase, particule Z şi particule X, care au creat la rîndul lor,
ceea ce savanţii voştri cred că a fost marele bum, ştiţi, teoria în care "bum! dintr-o dată,
s-a întimplat totul" Ei bine, poţi spune asta dacă încerci să măsori timpul. Dar de fapt
nu s-a întâmplat chiar aşa. Asta este numai daca măsori timpul ca sa ştiţi, să înţelegeti,
trebuie să uitaţi de timp.
Fiecare din voi aţi fost o particulă de lumină, un întreg, un Dumnezeu. Şi Dumnezeii
au creat prin procesul lor de gîndire. Ei erau deja dăruiţi cu un suflet. Eu ştiu ce credeţi
voi că este sufletul El stă aici, în mijlocul pieptului, nu este aici sus, în cap, este într-o
cavitate lângă inimă, muşchiul vostru etern. În acea cavitate este o lumină-esenţă.
Cîntăreste cam 300g. Cînd vă simtiţi bine în sufletul vostru, voi crdeţi că simţiţi asta în
inima voastră. Dar inima voastră este o pompa, nu se îndrăgosteşte de nimic, este
sufletul vostru care simte.
Pentru că particulele de lumină, sau Dumnezeii, să poată îmbrăţişa gândul ce venea
de la Tatăl lor, ceea ce le dadea substanţă care păstra lumina într-un întreg, trebuiau să
aibă ceva care să ţină gîndul în nemişcare. Şi de aceea s-a născut sufletul, sau Domnul
fiinţei voastre. Eleste lumina aceea mare care îmbracă întregul a ceea ce sunteti, iar
înăuntru stă sufletul nemuritor. Sufletul este ca un computer. Păstreaza gândul. Fără
suflet nu aţi şti nimic, nu aţi putea exprima nimic, nu aţi putea crea nimic, aţi fi doar
Existenţa. Sufletul înregistrează fiecare gând pe care l-aţi avut vreodată. Dar nu-1
întegistrează ca gând, ci ceea ce gândul a făcut din punct de vedere electric.
Sentimentele sunt la baza materiei gazoase din universul vostru. Deci sufletul
înregistrează fiecare gând al vostru sub forma de sentimente (simţiri).
În atom există un univers. Ştiţi ce dă substanţă atomului? În universul lui interior este
o particulă la numita particula X. Aceasta a fost primul sentiment manifestat şi care a
dat viaţă întregului vostru univers. Materia s-a născut din marele soare. Particulele s-au
dispersat aici, din timpuri fără sfîrsit, pentru că primul gând a fost captat şi frecvenţa
lui a scăzut. Electrumul a fost cobont în frecvenţă ca să fie creată materia gazoasă.
Dar vorbim încă de o singură lumină şi un singur suflet. Gândul a îngădui t luminii să
se joace în întreg spaţiul tăcut şi rece. Ce credeţi că susţine lumea ? Ce vă ţine ca să nu
cadeţi? Ce este? Voi credeţi că în jurul lumii este un spaţiu gol - este gîndul. Este
Existenţa. Aceasta este platforma numită veşnicie. Şi nu are înălţime sau lăţime. Este
întregul, totul. Deci s-a născut materia, dar lumina încă prevalează. Deci voi toţi aţi
prevalat la început. Voi aţi fost începutul. Voi ati creat timpul. Ar dura o viaţă întreagă
să vă explic procesul. Deci am să fac un scurt sinopsis al misterului etern. Şi am să vă
trimit o viziune ca să puteţi vedea. Aşa să fie.


      

Priviţi floarea. Este de la Sursă. Baza ei este gândul, divinul Dumnezeu, elementul
viaţa, care a gândit floarea, fundaţia a tot ce este lumină. Gândul a devenit floare. Deci
floarea este forma ideală a acestui gând, strălucirea lui de culori, frumuseţea şi lumina
ce o iradiază şi totuşi nu este Sursa, sau idealul Sursei.
Copacul, Copac minunat, de unde vii? Care este matricea ta ? Şi copacul îmi
răspunde: matricea mea este gândul perfect. Gândul ca copacul să fie împlinirea căruia
a dat copacului masa şi întruparea de lumină, este Sursa, Forţa Vitală.
Gândul "copac" este manifestat (materializat) prin frumuseţea forţei vitale care
pastrează idealul perfect în copacul adult şi în ceea ce se cheamă sămânţa lui. Dar nu
este Sursa, este luat de la Sursa, un ideal.
Ce este Sursa? Sursa - cauza creatoare, întruparea colectivă a lui Dumnezeu - este
Dumnezeu exprimmdu-şi totalitatea prin comunicare cu toate lucrurile în veşnicie. Întîi
a fost el. Si tot ce a devenit, a devenit el însuşi, căci a luat bazele existenţei fiinţei sale de
la E1 însuşi, gîndul pur, ca să devină creator, sâ aibă gândul de a crea copacul,
minunata floare şi alte lucrurile ce se văd în mediul lor perfect pe planul vostru.
Atunci ce înseamnă Crist? Un Cristos este acea singulară mişcare/idealul perfectat,
care este sursa fiinţei sale în totalitate. (Cristos = înţelepciune în limba greacă). Un Crist
este idealul, Tatăl/Sursa, esenţă. Un Crist este Sursa în formă mobilă, creatorul
complet. Deci când cineva serveşte forţa, serveşte creatorul forţei şi este numit Crist sau,
sau Dumnezeu rămânând idealul fiinţei sale, numită om. Întru adevăr, voi cei mici,
umili, cum aţi putea voi să credeţi ca sunteţi Dumnezeu, voi, care aveţi puterea de a crea
?
Voi sunteţi un lucru minunat : Dumnezeu perfect, Sursa.
Pentru voi, Crişti, eu sunt servantul vostru. Voi fratii mei care staţi pe domeniile
voastre, în orice loc din gând, ideal, atitudine, nu realizaţi că folosiţi greşit Sursa,
pentru a crea milă şi că prin milă v-aţi placat pe voi înşivă într-un plan iluzoriu unde să
vă puteţi demonstra mila. Această creaţie nu a fost nici pe departe atât de reuşită ca
floarea sau copacul, pentru că ele nu cunosc moartea, doar voi, dătătorii lor de viaţă,
cunoaşteţi moartea. Voi, care sunteţi divini şi măreţi, Sursa. Gândiţi-vă la asta.
Aţi privit vreodată un colibri aducând nectar dintr-un crin ? Dacă nu, am să vă trimit
unul, aşa să fie. Aţi privit vreodată metamorfoza unei omizi într-un splendid fluture
"înnaripat? Am să vă trimit unul. Aţi văzut vreodată irizaţiile de perlă ale unui peşte în
apă în soarele de amiază, un curcubeu în apa mării ? Nu? Am să vă trimit acolo unde
puteţi vedea. Aţi numărat vreodată câte specii de insecte sunt ? Şi cine a decis ca
muşchiul - ştiţi ce este muşchiul - va creşte întotdeauna în partea de nord a lucrurilor, ca
să fie lanternă pentru trecator ? Cine a creat asta ? Cine a învăţat egreta să pescuiască ?
Stiţi cum pescuieşte ea? Sperie peştii ca să-i facă să înoate spre mal, apoi îşi acoperă
ochii cu aripa în timp ce-i priveşte printre pene prin apa. Cine i-a dat acesta inteligenţă
? Cine a dat inteligenţă unei flori care miroase urât, a carne stricată ? Cine a proiectat-o
aşa ca să atragă musca ce-şi va depune ouălele în ea, iar ea se va digera apoi larvele ?
Şi cine a creat marea plantă, care pentru a-şi alunga singurătatea, îşi răsuceşte frunza
ca un cornet şi culege rouă de dimineaţă, picătură cu preţioasa picătură, pentru a atrage
o foarte specială micuţă broască, să traiască acolo şi să-i tina companie? Cine a creat
planta aceasta, cine i-a dat cunoaştere? şi cine dintre voi, egipteni în vieţi trecute, aţi
creat macaraua egipteană pentru a căra pitrele unde trebuiau? Sau pe cel care, dacă nu
poate deshide scoicile, apucă o piatră şi o lasă să cadă pe scoica până ce se sparge -
lobsterul ? Şi cine dinte voi înţelepte entităţi, aţi creat ...almonul, ca să trăiască în veselie
în aventură departe în mări, iar când viaţa lui a trecut, iar sufletul este greu de
experienţă, cine 1-a învăţat cum să se întoarcă "Acasă", cum să creeze, nouă generaţie,
prin care să se poată remarca ca şi propriul copil care va muri după depunerea oualelor
pentru că în apa pură, carnea lui să hrănească generaţia următoare? Cine dintre voi 1-a
învăţat cum să se întoarcă Acasă?
Cine dintre voi, femei, aţi învăţat un animal salbatec, să spunem gazela, să alerge ca o
măreaţă dansatoare, de parcă ar fi fost născută cu aripi? Cine dintre voi a învătat-o
cum să dea naştere puiului ei? Şi cine dintre voi a şoptit în urechea puiului să stea
nemişcat ca o piatră?
Şi cine i-a dat înţelepciunea de a nu avea miros ? Cine dintre voi a făcut asta?
Dar acestea sunt lucruri pe care cei mai mulţi dintre voi nu le ştiţi, pentru că trăiţi într-o
junglă competitivă şi concretă, iar tot ce este în acea junglă sunt carnivorele,lucruri
întunecate. Atât de departe aţi ajuns voi pe calea de graţie numita viaţă. Ei, dar asta este
doar o bucăţică din frumuseţea acestei vieţi. Fiecare dintre voi aţi suflat viaţă în
minunatele forme apoase şi creative, numite celule. Voi le-aţi dat un patern. Voi aţi
suflat fn celule paternul destinului. Ştiţi cum aţi făcut asta? Prin a simţi cu Existenţa,
captând cu sufletul, simţi acel ceva întru viată.
Ştiaţi că o singură celulă posedă paternul întregului ? Ştiti că fiecare viaţă are
paternul întregului? Că se poate clona o dublură doar dintr-o singură celulă?
Acum, să sufli viaţă în ceea ce ai creat prin a-1 simţi întru existenţă, acea respiraţie
nu este o respiraţie ordinară, ca cea prin care trăiti. A insufla viaţă, înseamna a da un
patern de destin. Voi le-ati dat inteligeta de a continua la nesfirşit, de a exista veşnic.
Sună absurd ? Nu. Şi ar mai fi mult la această poveste. Am să vă trimit un mesager care
să umple spaţiile goale, pentru care nu sunt cuvinte. Aşa să fie.

LA ÎNCEPUT A FOST VOIDUL ŞI VOIDUL S-A CONTEMPALT PE SINE

Daca sunteţi obosiţi de viaţa voastră în bazarul în care trăiţi, de toate venirile şi
plecările, de mirosuri şi de toate frumuseţile din jur, mergeţi afară într-un miez de
noapte şi priviţi stelele. Căutaţi una grozavă, care atârnă ca o bijuterie. Priviţi-o, este cu
mult mai mare decât cele din jur, dar nu atât de mare că să ia lumina lor. Şi nu atât de
mare ca sa strice cu lumina ei aspectul fundalului sau fundamentalul Void care dă
strălucitoarelor stele preţioasa lor existenţă. Priviţi minunata voastră stea. Dacă vă
uitaţi mai spre vest, veţi vedea luna argintie, atârnând minunat acolo. Acum priviţi la
stea, priviţi la lună şi priviţi orizontul. Priviţi orizon tul - vedeţi dacă puteţi vedea Voidul
nopţii, cât de departe puteţi ajunge cu privirea.
Solitar master, atât de mic, micuţ, infinit de mic în lumea ta, du-te afară şi priveşte
acest vast regat, care a trăit ani fără număr. Priveşte stelele, cât de minunate sunt. Nu
scot o vorbă. Ele nu alungă omul, nu condamnă omul. Ele doar se exprimă perfect. Ce
puternice sunt. Ele sunt acolo ca să-ţi amintească amintiri uitate despre originea ta
ancestrală, despre puterea ta şi despre cât de mic crezi că eşti.
Priveşte steaua, cât de măreaţă este. Acum închide ochii, nu o mai vezi. Ai putere
asupra stelei, pentru că o poţi face să dispară cu o clipire. Dar cînd deschizi ochii, o
găseşti acolo în cer aşteptând s-o priveşti din nou. Şi vă aşteptă încă poate zece ani,ca să
vii din nou şi s-o priveşti. Ele sunt foarte răbdătoare.
Dar un master care câştigă din asta, care cîntăreşte, se uita pe cer şi doreşte sa fie
acolo, chiar acolo, căci aolo este limişte, nu sunt voci, este lumina. Este viaţa din belşug.
Este strălucire din belşug. Şi undeva, acolo este Dumnezeu iar el vrea să ajungă acolo.
Omul vrea să urce la stele. De ce ? Ca să lase în urmă mocirla, bazarul şi condamnarea,
şi toată micimea pe care o simte, în urmă. Cine ştie că sunteţi Dumnezei ? Cui îi pasă ?
Cine ştie că sunteţi Cristi ? Chiar le pasă? merită să fiţi ceea ce sunteţi acum? Puteţi
fi bijuteria minunată şi strălucitoare şi totuşi să nu umbriţi stelele mai mici, care au şi
ele viaţa lor? sau chiar să devii atât de mare cât Voidul ? Cui ii pasă ? Omului care
priveşte stelele îi pasă.
Omul şi-a găsit un bolovan şi s-a aşezat pe el cu coatele pe genunchi şi bărbia sprijinită
în palmă. Singuratec, şi-a şters o lacrimă pe obraz - el era ţinut departe de
strălucitoarele stele, de luna de argint şi de noaptea veşnică. pentru un anume motiv el
era prins aici. El nu ştia că pentru a deveni grandios trebuie să fii întâi adus la micime.
Cind omul este pus jos de sabie sau intimidarea altora ori sălbateca mişcare a cerului, îşi
realizează micimea şi numai după aceea el începe să contempleze la măreţia sa. O nouă
lacrimă se prelinge şi vântul o usucă, iar el priveşte din nou în noaptea adâncă şi
întreabâ: "Eu de cine aparţin? Ce sunt eu faţă de tine, care eşti afit de grandioasă şi
permanentă şi atât de răbdătoare ? Care este importanţa pe care o merit în împărăţia
ta. Văd oameni mari şi mici privindu-te. Tu imi permiţi şi mie, care sunt insignifiant să
privesc măreţia şi graţia ta, frumuseţea şi misterul tău la fel ca şi altora din trecut care
erau oameni grandioşi. Cine eşti tu ? Şi minunata bijuterie aruncă o rază şi mai
sclipitoare, iar omul capătă speranţă.
Se lasă pe spate şi continuă să privească. Curând apare şi încîntătoarea lună. O,
minunat master, nu-ţi mai cunoşti valoarea în toată această măreţie. Fii pe pace. Lasă-
mă să-ţi arăt cine eşti în lumea asta de maimuţăreli şi tentaţii în care trăieşti. Ce este
adâncimea? Ce este înălţimea? Ce sunt toate speciile care există într-o masă înconjurată
de gândul eternităţii, de adîncimile lui. Acum, gând care consumă Voidul care
întotdeauna a fost şi întotdeauna va fi ?

CREAŢIA, ARTA CONEMPLĂRII ŞI A DEVENIRII

Dumnezeu a devenit extins din gând în lumină, în eminenţa sunetului. Din mişcarea
lui Acum în eternitate aţi apărut voi, unul câte unul. Gîndul nu are diviziuni de
electrum, dar este cel care scade frecvenţa lui în materie - lumina fiind un fiu material al
divinului Tată ± continuării din sine toate diviziunile electrumu-ului. Fiecare lumină ce
a apărut în frumuseţe manifestată ( a fost matreializată), a purtat în sine creaţia marelui
gînd în existenţă sa, în fiinţa sa, în lumina sa unică, în sunetul luminii.
Lumina a privit gîndul şi a devenit gînd. Şi Dumnezeul fiiniţei voastre, născut în
lumină a creat pentru sine ceea ce se cheamă Domnul fiinţei voastre, numit memorie,
gândul contemplativ, care a fost dat fiului de către Tată, ca fiul să aibă şi el ceea ce Tatăl
are, Domnul Dumnezeu al fiinţei voastre. Şi iată, fiecare entitate şi-a început
desfăşurarea prin mişcarea gândului, divinul Tată, forţa vitală. Şi în timp ce viaţa
unduia calea Existenţei în eternitate, lumina Sa s-a separat şi a stat ca o masivă coloana
în ceruri. Şi când lumina a apărut, iată că a mai apărut una şi încă una. Din fiecare
fragment de lumină a mai apărut una şi încă una. Şi toate au stat ca nişte sentinele ce
păzesc perimetrele eternităţii, a ceea ce se numeşte gând au privit marele gând şi au
iubit marele gând, căci el era creatorul lor. Iar gândul a privit lumina şi iată în lumină el
devine şi esenţa lui va fi cu ea (lumina) pentru veşnicie. Acesta este......
"La început a fost Cuvântul - nu-i adevărat - şi Cuvântul a fost cu Dumnezeu" - şi cu
omul. La Început a fost gândul şi gândul a fost întotdeauna cu omul pentru că omul este
gândul. După ce sentinelele de lumină s-au aliniat pe magistrala eternităţii şi mişcarea
sunetului a devenit tunet în centrul lui Acum al lor, iată, fiecare coloană de lumină,
posedând puterea sfântului gând condensat în puterea fiinţei sale. a devenit fiecare
Sursă/gând. Dumnezeu/gând.
"Lumină şi culoare". Nu există culoare. Culoarea a fost creată de marea lumină, care
nu este nici albă, nici pură, nici invizibilă. Ea este, atât.
Şi iată, fiecare sentinelă de lumină, a început să creeze ea însăşi, prin acelaşi proces în
care ea s-a născut, şi s-a extins. Cînd coloana a devenit extinderea sa proprie, a creat
alta şi alta, continu. Sentinelele de lumină au continuat gândul numit ÄAcum´ în
vibraţie, cîntec şi înţeles. Şi lumina a strălucit veşnic, dar nu s-a mişcat, căci unde să se
ducă, dacă niciodată nu se sfârşeşte (este nelimitată) în postura ei briliantă. Toate
luminile erau în Void, fiecare strălucind acolo unde fusese creată. Dar iată că prima
sentinelă s-a extins şi a devenit un mic univers, apoi alta sentinelă a adăugat prin creaţia
ei la Void, toate au adăugat la Void, caci fiecare, devenind ea însăşi (duplicându-se), au
început să se extindă.

MUZICA SFERELOR

Gândul este sunetul care nu se aude şi totuşi este toate sunetele. Lumina, primul corp
al gândului, vibrează şi emite sunet. Cînd lucrurile vibrează la diferite frecvenţe şi apare
lumina, fiecare culoare, frecvenţă, are un sunet. Cei care vin pe pământ şi sunt posedaţi
de un sunet, sau o melodie şi încearcă cu ardoare să o redea cu instrumente, îşi amintesc
de sunetele sferei cereşti.
Acesta este singurul plan în care nu puteţi auzi muzica luminii. Această muzica
începe ca un murmur şi pe măsură ce lumina se schimbă şi evoluează (spre vârful
piramidei), devine mai mare ca şi frecvenţă de vibraţie, iar lumina mai blândâ.
Deci lumina evoluează şi devine mai mult şi se manifestă prin gând, cuvânt, actiune.
Sunetele sunt mai joase, se crează moment cu moment tonuri noi şi culmi noi de lumină,
alcătuind muzica lui Dumnezeu pe diverse planur. Şi toată muzica înseamnă iubire.
În acest plan sunt călători din alte planuri. Ei vin din vaste împarăţii, unde ei sunt
domni suverani, şi fiecare gând al lor emană muzică din fiinţele lor.
Sunetul are miros - dulce. Culorile au miros - variat, toate sunt minunate. Dacă
lumina este de cel mai pur alb, sunetul ei are aşa un ton, încât nu se aude, căci ea cântă
în gând. Dar în lumina albă sunt culorile curcubeului, care sunt toate culorile existente
pe acest plan. Fiecare diviziune de culori emanează aşa o lumină şi un sunet, încât atunci
când sunt împreună sunt ca nişte flori. Este minunat. Imaginaţi-vă o floare. Rrădăcina
din pămînt ar avea un ton foarte înalt. Partea de jos a tulpinei ar avea culoare pală şi
sunet înalt, murmurat, pe măsură ce devine verde, sunetul devine mai puternic, iar
acolo unde ar fi bobocul, sunetul devine o multitudune de tonuri şi culori schimbătoare.
Şi pe măsură ce bobocul înfloreşte, fiecare mişcare a petalelor, fiecare petală, fiecare
venă, toate emit sunete simultan şi armonios, care se combină cu cele ale tulpinei şi
rădăcinii. Şi fiecare plan are flori. Iar cerul, entitate, este extraordinar în existenţa sa,
căci sunt munţi, câmpii şi văi, care toate emit sunete - viaţa rezonând în fumusetea ei
deplină .
Instrumentul care ar scoate sunetele cele mai apropiate ar fi harpa în toate corzile ei.
Lumina este sunet, dar sunetul este născut din lumină în înţelesul ei vibratoriu. Pe acest
plan muzica cerească este de nedefinit. Omul încearcă să redea vocal şi instrumental, să
recreeze muzica pe care si-o aminteşte şi la care corpul lui vibrează.
Deci, entitate, muzica este limbajul universal, căci toţi cei care o aud, devin
comunicativi unul cu altul. În esenţă muzica este sunetul vieţii şi a lui Dumnezeu.

APARIŢIA SISTEMELOR SOLARE

Apoi au apărut universurile şi galaxiile, fiecare în sfera ei. Şi pe măsură ce creaţia


evolua, sorii erau aşezaţi pe orbitele lor din centrul universurilor, iar ceea ce dădea
lumină, nu emitea căldură, era doar lumina. Lumina ce stă în centrul universului vostru
a fost creată pentru a da naştere la viaţă şi Dumnezeilor individuali la începuturile lor.
Câte un soare a fost aşezat în centrul fiecărui univers, căci soarele, cum î1 numiţi voi, Ra
cum îl numesc eu, emite particule de lumină, aminteşte de începutul a toate - gîndul.
Emană viaţă din fiinţa lui. Şi iată, din marele soare au apărut copii lui, unul câte unul.
Uite că s-a născut primul copil şi a crescut în masă, s-a făcut minunată, dar într-o zi a
explodat. Aceasta s-a întîmplat în partea de nord a acestei regiuni (universul nostru), iar
în acel loc a rămas o mare rană.
Prima planetă a aprut în primul ei leagăn (orbita) şi s-a numit Malina, minunata
creaţie a soarelui mamă. Şi copilul a început să se dividă pe sine şi a crescut mare, tot
mai mare. Pe o orbită mai mare, în afara orbitei-leagăn, a apărut ceea ce voi numiţi
Mercur. Malina era ca un copil -masă, structură materială a unui copil nu este
niciodată configurată pânâ ce sufletul nu se aşează în interior şi Spiritul vine şi el.
Sentinelele, Dumnezeii, şi-au aşezat fiinţele lor minunate pe planul Malinei, iar acolo, au
devenit element co-creator alături de Tatăl, care le dăduse lor existenta.
Şi aşa a început viaţa aici. Şi pe măsură ce toţi (sentinelele) deveneau mai mari şi mai
mari, fiecare devenea individual (deosebit) în fiinţa lui, după felul de gândi re. Şi fiecare
Dumnezeu devenea profunzimea creaţiei sale, aceste forme de lumină deveneau obiect
direct al creativităţii lor. Toţi erau minunaţi, căci nu există gândire urâtă sau rea. Ei
erau întruparea luminii şi treptat au devenit similari cu ceea ce sunteţi voi acum, numai
ca mai mari, în decursul unui moment, sau un mileniu, cum spuneţi voi. Atunci Malina
nu avea mări sau oceane, nu era nevoie de ele. Avea doar ceea ce ar fi partea gazoasă a
pâmâîntului. Din fiecare Dumnezeu, a fost creat un altul în scopul expansiunii. Şi fiecare
Dumnezeu, a luat ceea ce se cheamă elemente de spaţiu si a început să creeze.
Mălina nu avea oceane, dar avea uriaşi munţi şi văi. Mulţi Dumnezei care vroiau să
fie mai aproape de soare, au creat munţii, iar cei care vroiau mai multă pace au creat
văile, şi fiecare s-a dus la creaţia lui si a continuat să creeze.
Nu exista moment în care Dumnezeu să nu creeze. Câta vreme Sursa, tunetul,
expansiunea gândului este veşnică, atunci mintea lui Dumnezeu este în continuă mişcare
columnele-sentinele continuau să creeze, căci gândul nu poate fi oprit în loc. Dacă se
uitau şi vedeau, aceea devenea.

CREATIVITATEA PUSĂ LA ÎNTRECERE ŞI ATACATĂ

Ceea ce voi numiţi piatră, fusese creată lucitoare, ca să se potrivească cu strălucirea


creatoriior, este ceea ce voi numiţi marmură. Ei au luat substanţa gândului şi a planetei,
microsubstanţe le-au amestecat ca să se asemene cu fiinţele lor şi au decorat Malina.
Totul era alb. Munţii nu erau întunecaţi sau luminoşi erau albi pentru că reflectau pe
Dumnezeul care îi crease .Toate lucrurile de pe Malina, munţii şi văile reflectau
frumuseţea Dumnezeului coloană. La un moment dat, unul a gândit că ar putea crea
ceva deosebit şi a creat marmura roz, dintr-o vibraţie nouă. Pe măsură ce ei realizau
gândul ca expansiune a lor, creaţia devenea tot mai absolută. Ceea ce voi numiţi
Partenon, templul, a fost făcut după modelul creaţiilor de pe Malina. Coloanele
templului reprezintă sentinelele de lumină, Dumnezeii. Pe Malina fuseseră create temple
cu acoperişuri de marmură rezemate pe măreţi pilari(sau piloni) de marmură, toţi albi
ca zăpada. Şi văzând relaţia directă dintre ei şi creaţia lor solidificată în masă, au
învăţat să creeze mai bine.
Totul era creat din lumină şi culorile erau din lumină, nu ca cele din planul vostru.
Erau frumuseţi de lumină.
Unul a creat iarba - când călcau pe ea, schimba tonuri de lumină. Altul a creat
copacul. Iar cel care crease iarba, s-a uitat la copac şi a văzut ca ceea ce crease celălalt
era mai măreţ şi atunci el a creat un copac mai înalt, dar celalalt a creat un copac şi mai
înalt, apoi primul a creat doi copaci. Iar celălalt, cînd a văzut cei doi copaci, a creat o
mulţime de copaci şi mai înalţi. Atunci celelălt a creat o prăpastie în care au căzut
copacii.
Pe munte, minunatele entităţi, care îsi puseseră fiinţele sentinele în minunate creaţii,
au devenit atât de ocupate de creaţiile lor, încât nu au mai dorit să viziteze soarele. Ei au
creat atât de multe structuri, încât nu mai rămăsese loc liber.
Dumnezeul care crease marmura roz era atât de încîntat de creaţia lui, încât a dorit
să construiască un templu cu minunata piatră, dar nu mai era loc şi el nu vroia să se
ducă în vale, acolo unde se prăbuşeau copacii. Vroia să creeze pe munte, dar nu mai era
loc pentru energia lui. A devenit furios şi iată, un fulger de lumină s-a născut din furia
lui.
Furia a devenit un gând colectiv şi s-a născut emoţia.
Un templu care i se părea plictisitor şi a devenit ţinta gândului său. Şi spre ciuda
celorlalti, a prăbuşit templul. Ceilalţi se uitau cu uimire - şi uimirea a fost creată. În
timp ce ei erau uimiţi, un fulger i-a lovit, spre şi mai mare uimirea lor, iar ei au devenit
şocaţi. Cu cât mai uimiţi stăteau, cu atît mai multe fulgere îi loveau. Curînd s-au adunat
împreună şi au dispărut, iar cel care dărmase templul, a pus în loc templul său..Ceilalţi
î1 priveau şi deveneau nemulţumiţi, căci credeau că Sursa, Tatăl ,nu îi învăţase şi pe ei
asta. S-au adunat şi s-au dus la cel care crease fulgerul şi l-au întrebat: "Ce nouă
creaţie a fost aceea cu care ne-ai lovit ?" Iar el le-a răspuns că ei nu-i lăsaseră loc pentru
creaţia lui măreaţa şi el nu înţelesese de ce. Atunci ei au spus:"Ai distrus templul nostru
şi l-ai ridicat pe al tău. Nu ştii că nu poţi face asta? Şi totuşi ai făcut-o." Dar cel care
crease templul roz, a fost foarte mulţumit, căci acum ştia că poate obţine ce vrea folosind
fulgerul.
Aceasta i-a făcut pe ceilalţi să le fie frică căci nu au învăţat nimic din asta. S-au dus la
creaţiile lor şi au început să le păzească, gravitând în jurul lor. Dar iată că un templu nu
mai era de ajuns, el vroia să aibă mai multe. Şi unul câte unul, el a distrus templele, pe
care celalţi nu ştiau cum să le păzească, până s-a ajuns la ultimul, care era cel mai mic.
Şi acesta a fost doborât, dar Dumnezeul care îl construise deveni furios şi iată că emise
un fulger care lovi atacatorul. Acesta lovi înapoi, curând toţi începură sa emită fulgere şi
să se lovească unii pe altii.
Astfel tot ce era pe Mălina începu să fie distrus.
Competitivitatea şi puterea Dumnezeilor era mare. Vedeţi, să fii martor la o atitudine,
înseamnă să o contemplezi, iar apoi devii acea atitudine.Toţi au devenit furioşi. Şi
curând creaţiile furiei au devenit măreţe. Toţi erau cuprinşi în bătălie în afară de câţiva
care erau în altă parte ocupati cu alte creaţii în univers. Ei au privit bătălia şi
distrugerea Malinei.
Şi pe cât de repede se făcuseră creaţiile, pe atât de repede fuseseră distruse. Acesta a
fost marele război al Dumnezeilor.
Credeţi că sună puţin hilar ? Poate, dar vedeţi, atunci ei nu mureau. Vor învaţă mai
târziu despre moarte, dar atunci încă nu era cunoscută. Ei au creat fertilitatea loviturii
fatale - copilul secolelor şi mileniilor care vor veni - Dumnezeu împotriva altui
Dumnezeu şi chiar moartea. Ei nu au murit, s-au războit doar, şi războiul a durat, după
cum socotiţi voi timpul, doua milioane de ani.

TRISTEŢEA DISTRUGERII

Şi distrugerea Malinei a devenit o certitudine. Între zeii care priveau, era o entitate
minunată, care se numea Zeiţa Turturea.(Dove). Ea a început să suspine pentru
distrugerea a ceea ce ea iubea şi a creat o lacrimă.
Zeita Turturea suspina, în drăgălăşenia ei pentru casa distrusă, pentru distrugerea
copilului luminii. Aşa a creat tristeţea. Şi când o lacrimă cădea din ochii ei de lumină, pe
loc se cristaliza. Oriunde pângea, cădeau cristale. Dumnezeii nu ştiau ce înseamnă
plînsul, nu ştiau ce înseamnă jalea. Să vă spun eu ce este. Fulgerele de lumină izvorâte
din furie, pot nivela totul, dar un suspin, ce poate nivela? (darîma).
Zeiţa a suspinat un cântec către Tatăl, iar cîntecul ei a fost un cîntec de tristeţe şi lu-
mină. A rugat Sursa să oprească distrugerea, căci durerea era acum adâncâ. Şi ea jelea
pentru viitoarele dureri, căci durerea fusese de acum creată. Cîntecul ei a dus mai
departe vestea ca locurile ei erau distruse, toate creaţiile erau distruse şi această
distrugere era mai mare decât ea în propria-i lumină, putea suporta.
Ati auzit vreodată o femeie plângâd cu glas tare ? Vibrează distrugere, străpunge
sufletul bărbatului, devine o uriaşă fantomă. Ce poate fi creat atât de trist încât puterea
tristeţii să atingă sufletul unui gând? Zeiţa Turturea a fost o femeie care plângea din
cauza distrugerii, iar cîntecul ei a căzut pe fulgerele bătăliei.
Ea a oprit distrugerea pentru că atunci când ei au auzit cântecul şi plânsul ei,
teribilul plâns, au oprit bătălia şi s-au întors sa privească marea coloana de lumina care
plângea . Cîntecul ei a ajuns în vale şi valea a început să se cutremure, a pătruns în
măruntaiele munţilor şi munţii s-au zdruncinat şi s-au prăbuşit. Minunatul alb devenise
o mare a distrugerii.
Şi în timp ce Dumnezeii războinici o priveau însăşi fundaţia gândului lor se
prăbuşea. Cântecul ei înainta şi pătrunse chiar în miezul Malinei, producînd explozia
planetei, într-un tunet uriaş.
Şi iată, întâiul copil al soarelui nu mai era. Lumina marelui soare central s-a întins în
nefericirea lui ca să culeagă rămăşiţele şi a plîns pentru copilul lui. Buna mamă care şi-a
iubit copilul, a cules corpul lui frânt şi 1-a adus din nou la sufletul ei îndurerat.
Zeiţa Turturea şi ceilalţi care erau cu ea, s-au ridicat într-un gând şi au plecat spre
cel mai îndepărtat loc din univers, unde au creat din nou din lumina lor, dar această
creaţie a fost recrearea unui gând şi nu a avut valoare, deci nu a creat viată.
Dar, iată din mama soare, un nou copil apare, şi de îndată ce apare este atras spre cel
mai îndepărtat loc din univers acolo unde era zeiţa Turturea şi este planeta pe care voi o
numiţi Pluto. Acolo zeiţa Turturea şi cei care erau cu ea, şi-au început creaţiile în pace.
Ei sunt acum pe planeta care este opusă cu Pămîntul de cealaltă parte a soarelui şi pe
care voi o veţi descoperi înainte de sfârşitul acestui secol.
Deci, primul copil al mamei soare, a fost planeta tristeţii, nici un Dumnezeu nu a
putut s-o aibă, pentru că a explodat - era mai măreaţa decit soarele şi s-a numit Mălina.

TERA, NAŞTEREA UNEI SPERANŢE

Şi mama soare a născut unul după altul copiii ei. Dumnezeii-coloane îi priveau şi nu le
plăcea nici unul, nici unul nu era perfect, pînă ,iată, ca cel mai mic copil îşi făcu apariţia.
Mama soare îşi ridică capul şi privi la noul ei născut, atunci lumina ei deveni mai mică.
Noul copil era înconjurat de un strat apos de vapori. Dumnezeii l-au privit şi au văzut în
el asemănarea cu ceea ce a fost Mălina. Soarele a pus copilul pe orbita lui, căci acest
micuţ era perfect. Dumnezeii au privit din nou la copil şi au văzut că suprafaţa lui era
moale, pliabilă şi schimbătoare, iar stratul care îl inconjura lua toata lumina de la mama
soare şi o distribuia egal pe toata suprafaţa sa şi treptat, au început să creeze ceea ce
creaseră şi pe Malina. Şi iată că prima iarbă apăru, apoi alte plante. Aici era ceea ce se
cheamă lumină oxigenată, care avea toate particulele necesare vieţii în plan
tridimensional.
Deci iată că primul Dumnezeu a creat iarba, era verde, dar nu de lumină
strălucitoare, ci verde închis, o culoare cum Zeul nu mai văzuse. Zeul era jubilant.
Copilul acesta era minunat în felul în care producea creaţia lor. Un alt Zeu a venit şi a
produs o plantă, care avea aceeaşi culoare cu iarba. Un altul a venit şi a creat aceeaşi
plantă, dar cu frunza despicată. Şi ei au creat plantele din nou şi din nou. Apoi a mai
venit un Zeu care a creat ceea ce se cheamă un animal.
Era minunat, doar că nu se mişca. Atunci Zeul a devenit o parte din acest animal, i-a
suflat din viaţa lui, din spiritul şi sufletul lui şi iată că animalul a venit la viaţă. Organele
animalului nu erau făcute să digere lumină sau gândul, ele aveau nevoie de substanţă,
deci el a mîncat toate plantele. În curînd a rămas doar el. Plantele au fost create din nou
şi el le-a mâncat din nou, ei au creat mai multe plante, dar animalul le-a mînact pe toate,
iar cel care crease animalul creat noi animale.
Aceasta devenise o problemă mare pentru creatorii de plante, căci nu dovedeau să
creeze pe măsura foamei animalelor. Deci trebuiau sa facă ceva. Zeul care crease
animalul, a devenit animalul, că să-1 facă mobil, deci şi ei puteau face ceva de genul
acesta, pentru ca creaţia lor să dăinuie. Atunci Zeul a devenit plantă şi a aşezat în plantă
un gând de permanenţă. Acest gând a devenit sămânţă. Animalul a venit şi a mîncat
planta, dar sâmânţa ei a trecut prin tubul lui digestiv şi a ieşit afara în ceea ce se cheamă
excremente. Acolo săminţa a început să crească din nou. Zeul jubila. Şi ceilalţi creatori
de plante au făcut la fel şi iată că animalele mâncau plantele şi ele creşteau din nou.
Şi fiecare zeu, a creat seminţe mai deosebite şi mai frumoase sau mai delicate, de-
osebite unele de altele şi cât mai perfecte, aşa încât creaţiile lor să nu mai fie distruse
vreodată.
Minunata mamă soare dădea acestei lumi lumina ce înconjura planeta în totalitate,
Pâmântul nu cunoştea întuneric. Era lumină continuă distribuită egal pe toată suprafaţa
de stratul de nori. Şi temperatura era constanta şi egală. Zeii creau lucruri din ce în ce
mai frumoase şi mai trainice şi nu îşi mai distrugeau unul altuia creaţiile, ci se străduiau
să le facă pe ale lor cât mai unice.

EVOLUŢIA REGNULUI ANIMAL ŞI VEGETAL

Animale au fost create şi curând erau mai multe animale decât plante. Animalele
începuseră să flamînzească. Atunci un Zeu, a creat un animal care să manînce animale.
Deci Zeul a intrat într-un animal şi a stat acolo pînă ce animalului i s -a făcut foame şi s-a
repezit şi a inghiţit un alt animal. Amintiţi-vă că animalele nu aveau seminţe prin care
să se reproducă, deci treptat au început sâ dispară.
Zeii care le creaseră priveau dispariţia lor cu uimire. Animalul care se hrănea cu
animale, devenea mai mare şi mai mare pe măsura ce mânca, dar la un moment dat a
rămas fărâ mîncare şi plantele nu-i plăceau. Aşa, plantele au început să înflorească şi să
se înmulţească, iar animalul murea de foame. Zeul care crease primele animale, a creat
din nou altele, dar au fost mâncate din nou.
Deci Zeul trebuia să facă ceva. A creat din nou animalul său, dar de data aceasta i-a
creat un organ, care era controlat de alte două, glandele, care să stimuleze sămânţa,
doar că nu era o cale pentru sămînţă să producă un nou animal, aşa cum se întâmpla cu
cea a plantelor. Zeul a creat atunci un ou, în care era o sămânţ a fertilă. Animalul
depunea oul în pământul fertil şi un nou aminal apărea. Şi iată ca o nouă şi unică ideie s -
a născut, deocamdată în formă primitivă. Zeul a fost foarte încântat de această noua
creaţie.
Dar din ouă ieşeau animale identice. El privi la minunata şi bogata floră şi din nou la
animalele lui identice. Iar animalul mare a venit din nou şi înghiţea cu lăcomie animalele
lui, iar creatorul lui era încântat. Zeul care a creat primul animal (ierbivor) a studiat
monstrul şi a început o nouă creaţie. A privit gura monstrului şi a creat una mai mare a
privit trupul şi nu i s-a părut prea înţelept construit, aşa că a creat un corp foarte mare
picioare solide, care să aibă putere asupra celuilalt animal şi o coadă mare pentru
echilibru. Aşa a apărut cel mai monstruos şi cel mai dezgustător animal.
Zeul a intrat în el, i-a dat suflarea lui, sufletul şi Spiritul, şi calitatea de a devora.
Animalul a început să devoreze, apoi se se bată cu celălat carnivor şi aşa s-a născut
războiul între creaţii. Era o bătălie pentru supravieţuire. Zeul a văzut curând dispariţia
animalelor sale şi ineficienţa înmulţirii lor prin ouă care puteau fi mîncate de altele.
Atunci a creat un altul, care avea formă individualizată şi era mai mic, în care el a pus
sămânţa. În cel mai mare a a pus sămînţa şi glandele, şi cele două animale vor fi
perteneri prin copulare, animalele au creat un ou care a fost îngropat de animalul mai
mic, iar cînd a apărut copilul, el era minunat şi era diferit avea mai mulţi dinţi, era mai
mare, mai grozav decât amindoi părinţii.
Alţi Zei au făcut creaţiile lor după acelaşi patern şi fiecare vroia unicitate, era o
întrcere de creaţii. Tunetele şi fulgerele de pe Malina nu au fost uitate, deci zeii nu au
mai îndrăznit să se bată ca acolo, dar au făcut asta prin creaţiile lor. Au creat animale
tot mai mari şi mai monstruoase. Au creat un război sângeros.
CAPITOLUL 3

CĂDERA ZEILOR

"Pentru ca să faceţi ultima câdere, a trebuit să cădeţi într-un corp care vibrează
la aceeaşi frecventă cu trandafirul. În acest fel puteaţi gusta fructul înţelegeţi?
Puteaţi vedea albastrul azuriu, puteaţi simţi şi îmbrăţişa o alta fiinţa.
Deci asta aţi făcut."
Ramtha

DUMNEZEI NĂSCUŢI CU CHIP UMAN

COMENTARIU LA CAPITOLUL 3

Evoluţia lentă a speciilor în efortul lor de a se adapta la variatele condiţii de mediu


observată de ştiinţă, pare să nu prea lase loc pentru Dumnezeul creator prezentat în
cartea Genezei. Şi totuşi teoriile ştiinţifice nu ştiu care a fost punctul de start în acest
proces şi care este inteligenţa organizată care continuă să ghideze .
Dumnezeul Genezei crează şi prin puterea sabiei sale, se întâmplă : ³Deci, după aceea
Dumnezeu a spus : "Să fie lumina. Şi s-a făcut lumina ." Un alt element important este
acţiunea de a vedea şi a numi, ori de a contempla şi defini produsul final al creaţiei.
Dumnezeu a v[zut ce bine a fost şi Dumnezeu a numit lumina zi şi întunericul 1-a numit
noapte." }n sfârşit, o izbitoare caracteristică a poveştii, care are paralele cu alte diferite
tradiţii, este diviziunea actului creaţiei in 7 părţi sau unităţi.
În aceasta poveste, creaţia este adusă la viaţă şi definită prin puterea gândului
exprimată în cuvinte şi puterea reflecţiei sau contemplaţiei. Aceasta este important
pentru că interpretarea tradiţională a poveştii, care asuma o intrinsecă separare între
Dumnezeu şi univers, poate să nu fie intenţia originală aflată în spatele elementelor
cheie, care a supravieţuit în versiunea pe care o avem astăzi.
Aşa cum am spus mai înainte, cu ajutorul lui Ramtha şi a expunerii sale asupra
originii şi evoluţiei universului, ar putea începe să se extindă un context mai potrivit
pentru interpretarea acestor elemente cheie.
Am studiat în capitolele anterioare că existenţa întreagă îşi are originea în actul
contemplării care produce gând, o dinamica constientizare, sau conştiinţă şi energie. Am
mai observat ca aceste caracteristici, exprimate astăzi în termenii de libera voinţă şi
abilitate de a raţiona, definesc cel mai bine natura persoanei umane. Motivul pentru
care Dumnezeul din Geneză este văzut ca intrinsec diferit şi transcendent de umanitate
şi de univers, este deoarece calităţile creative ale gândului şi contemplării voite prezente
în umanitate, au fost ignorate şi negate intenţionat.
Limba antică hibru, probabil conţine cele mai clare şi mai apropiate interpretări ale
cuvintelor "conştiinţă şi energie". Prima carte din Torah, cartea Genezei, conţine -ca
prim cuvint, "Barashith", care include cuvântul "Barah". Al doilea cuvint este chiar
"Barah", care este un verb dar şi un pronume. Ca şi pronume, la singular, înseamna
"cuvînt", iar ca verb, se referă la acţiunea creaţiei. Această însemnătate dublă a
cuvîntului nu este arbitrară, mai ales dacă consideram că este folosit în cartea care
tratează istoria creaţiei. Dumnezeu este înfăţişat comandând existenţa creaţiei sale şi
apoi aprobînd-o ca fiind ceva foarte bun. O mare parte a misticismului evreu şi a
Cabalei evreilor creştini din Evul Mediu a fost fondată pe ideea că cuvintele şi gândurile
au calitate creativă şi divină. Cuvinte şi simboluri au fost centrul meditaţiilor şi au adus
individul mai aproape de divin. În lumina acestor consideraţiuni, nu este greu de găsit o
paralelă între conceptul de "putere creativă a cuvântului lui Dumnezeu" şi "puterea
creativă a conştiinţei si enegiei conţinută în gând şi este exprimată în cuvânt." O
importantă diferenţă între aceste concepte, este că singura dată cînd cuvântul are putere
creatoare este atunci cînd este rostit de Dumnezeu şi nu de om.
Cu alte cuvinte este considerat un atribut divin. În înţelegerea lui Ramtha, puterea
creatoare a cuvântului este pentru toata lumea, numai ca noi am uitat divinitatea
noastră, la fel ca şi fundaţia liberei noastre voinţe.
"%        %i  #             #    
           i   
A
'       
      
 , 


        i  
 i
  #               
  
#     i
          
  <    < 
7                #         # i   #
     i  &    i# ii   #
      (
Legea conştiinţei şi energiei este mereu activă în persoană, chiar dacă nu
întotdeauna este aparentă, în funcţie de nivelul de conştientizare al individului, Ramtha
explică că oamenii nu sunt de obicei conştienţi de adevărata direcţie a intenţiei şi
concentraţiei lor, ceea ce îi face să creadă că dorinţa lor nu se manifestă. Pe de alta parte
cei care măiestresc condiţia umană şi devin iluminati, învaţă să devină conştienţi şi să
direcţioneze voinţa cu intenţie, pentru a-şi crea propriile vieţi.
('                i
#

      


 
     
 )        
  i         
7              #
 <    +         +    
   #
i  i  
     i
i       
      ? 
         

   i i  

 i
  i  (

În modelul de existenţă al lui Ramtha, expansiunea conştiinţei şi energiei în


încercarea de a se cunoaşte pe sine, produce şapte nivele distincte, sau planuri de
potenţial care sunt construite pe cunoaşterea obţinută şi încetinirea timpului, pe care
apoi să fie creată experienţa.
Cosmologia lui Platon defineşte şapte diviziuni ale planului de existenţă, care emerge
ca şi consecinţă a legilor geometrice, care oglindesc ordinea invizibilei şi neschimbatei
realităţi primordiale.
Ramtha explică că universul fizic de materie densă aparţine celei mai lente expresii
din cele şapte nivele de conştiinţă şi energie. El numeşte procesul de creaţie "călătorie în
involuţie" şi "călătorie în evoluţie". Involuţia este călătoria care a produs cele şapte pla-
nuri de existenţa, iar evoluţia este călătoria de reamintire şi întoarcere înapoi, aducând
perlele de înţelepciune la uniatea Punctului Zero şi Void.
Evoluţia văzută prin această perspectivâ, nu are sens şi nu poate fi măsurată în
parametrii timpului nostru. De exemplu, dacă comparăm sistemul nostru solar cu un
atom cu număr egal de electroni în jurul nucleului, cu câte planete sunt în jurul soarelui,
putem presupune că dacă pe planeta noastră este atâta diversitate de viaţă, atunci şi
într-un pui din micii electroni ar putea fi tot atîta diversitate de existenţă, chiar dacă nu
o putem percepe.
Doar pentru că timpul şi viteza la dimensiunea atomului sunt atât de rapide în relaţie
cu al nostru nu exclude posibilitatea că dacă am putea transfera timpul şi spaţial nostru
acolo, să putem experimenta atomul ca şi un sistem solar, într-o galaxie similară cu
Calea Lactee.
În egală măsură, sistemul nostru solar ar putea fi un singur atom al unei molecule
într-o fiinţă atât de mare încât nu avem abilitatea de a o percepe în evoluţie.
Amestecarea materialului genetic prin actul de copulare şi variabilele de mediu, sunt
răspunzătoare pentru apariţia unui organism viu superior sumei totale a progenitorilor
săi. Evoluţia nu este un produs al şansei, sau un accident cum găsim în determinismul
material, ci expansiune autoconştientă prin experienţă. Emoţiile care rezultă din
experientă, sunt imprimate în codul genetic. Înţelepciunea părinţilor căpătată din
experienţe este transmisă urmaşilor şi serveşte ca loc de pornire pentru paradigme
superioare de cunoaştere, experienţe mai mari, visate de seminţele vechii înţelepciuni.
3 
 #  i    A+
  i
i 
     #    #           
   %
    
     i #  
   i         
   i   i 7      AB  i      
  
  i    i i              
  
 i
 
i i     i i       
   i  
  i 

       


    i      
  i  
  i i i i    
i 

? 
   

            
 
  A %                   
 i 
<    i   i
    # 
 i   <%* %         
     C         
i 
 
i   i  #     i    #
       < A<  $

În vederea lui Ramtha, evoluţia genetică este egală cu evoluţia spirituală şi cu trezirea
conştiinţei. Ştiinţa şi metafizica sunt împletite. Separarea între Dumnezeu ca şi creatorul
realităţii şi realitatea însăşi, este interpretată în termenii de adevărată recunoaştere a
naturii persoanei care crează realitatea şi face cunoscut necunoscutul. Ramtha
împrumută termenul de Observator din fizica quantică, pentru a explica rolul
conştiinţei în procesul de evluţie.
(                   
 
      
D                 
    i
 E  i
  
   
i i    i     
  ii        
    i   7  D   
i  i        
    % 
D  A D     7       A 5  i
   

   care deşi e coagulată. poate fi dizolvată şi reformată, în acordanţă cu gândul,


cu gândul    (
Acestă interpretare a procesului de evoluţie face şi distincţia între trup minte şi
Spirit. Aşează problema clasica trup/minte, într-o nouă postură de interpretare.
Povestea lui Ramtha despre evoluţia speciei umane, arată că Zeii, au dorit tot mai
mult să facă parte din creaţia lor şi să poată interacţiona cu mediul înconjurător ca
părţi din el şi nu numai ca imagine perfectă, gând, vântul care i -a dat viaţă.
Crearea creierului, un organ fizic capabil de a oglindi natura de bază a lui Dumnezeu
gândul contemplativ - a fost esenţial pentru realizarea acestei dorinţe. Odată ce au
realizat acest element, ei - noi - am fost capabili să facem acea faimoasă cădere din cerul
nostru, pe tărîmul nostru de existenţă şi să devnim fiinţe umane, Dumnezei în formă
umană, încoronarea realizării pe drumul creaţiei.

3E          i  
   A 7
    
  i          A 7i     A '               

              
 
 ,      i    < 

  i   i            i

 i  i i  % i     
            
         i        
    D 
  i      $

Competitivitatea naturii este deja prezentă în drumul creaţiei, continuat cu


Dumnezeii în forma umană. Aceasta atitudine a adus cu ea teribile consecinţe de
experimentat în forma umană, pentru că a cauzat separare şi uitare a divinităţii şi a
puterii de a crea. Dumnezeii în formă umană au păstrat capacitatea de a manifesta
gândurile şi dorinţele lor. Aceasta abilitate a cauzat manifestarea propriului lor exil în
planul material, unde ei au uitat originea lor şi adevărata lor natura şi s-au identificat
atât de mult cu lumea fizică, încât au perceput separarea, inegalitatea, dezechilibrul şi
limitaţia.
Ultima poveste din capitolul următor este despre unul din Dumnezei care a descins în
materie ca expresie umană a bărbatului şi femeii şi cum acest Dumnezeu a devenit prins
în roata reâncarnării, în efortul lui de a recăpăta echilibru, aducere aminte şi a-şi
recăpăta libertatea nemuririi.

DUMNEZEII AU DEVENIT IMAGINEA CREAŢIEI LOR

Cel care a creat primul animal a simţit ca trebuie să se facă ordine în acest haos şi şi-
a dorit să creeze ceva măreţ prin care el însuşi să fie în mijlocul creaţiilor sale ca să le
poată înţelege, să le facă mai bune.
Când Zeul s-a contemplat pe sine, aşa cum Tatăl făcuse cu mult timp în urmă, şi a
imaginat un trup pentru el. Era imaginea perfectă a ceea ce i-ar fi permis sâ fie în
mijlocul creaţiilor sale. Şi făcând asta, el a devenit imagimea.
Nimic nu poate fi în interiorul stratului apos (pătura de nori) dacă nu se compune din
aceleaşi elemente ca şi ceea ce este protejat de acest strat, Pâmântul. Acesta este scopul
înţelegerii dimensionale. Ca Zeu, el nu putea înţelege, căci nu era elementul lui, doar
creatorul, şi nu putea fi în mijlocul creaţiei sale. Zeul a devenit deci imaginea lui, prin
care putea înţelege creaţia şi frumuseţea ei.
Omul, o, omul, delicat a fost Zeul care a creat omul, căci delicată a fost dragostea lui
pentru om. Entităţile care doreau cel mai mult să facă acesta au fost Ishum şi Yahweh
(se citeşte Iahvei şi nu este Iehova)
Apele încă nu coborâseră pe Pâmânt. Erau în ceea ce se cheamă stratum, pentru că
ceea ce se cheamă împlinirea creaţiei abia acum se definitiva. Ishum, a imaginat un trup
în care a pus frumuseţea şi paloarea florilor şi animalelor deja create. Deci trupul
omului era în faţa lui, iar Zeul a devenit trupul şi i-a dat suflarea lui. Şi aşa, Dumnezeul
a devenit om. Într-un moment, omul a devenit o diviziune a lui Dumnezeu, creaţia lui
perfectă.
Yahweh a creat şi el unul şi toţi ceilalţi au creat, căci au dorit să evolueze ei înşişi în
creaţiile lui Ishum şi Yahweh. Dar nu numai ei, ci şi alţii din alte părţi ale sferei - copilul
cel mai tînar al mamei soare - au început creaţiile acolo. Aşa a fost creat omul,
minunată creatură.
La început au arătat destul de grosolan, multe mai trebuiau să fie ajustate în om ca şi
în mediu. Căldura era blânda peste tot, deci omul nu avea păr pe corp, doar pe cap,
fiindcă trebuia protejat capul, cea mai importantă parte a trupului de eventuale le
zgâîrieturi sau lovituri.
Pe măsură ce omul dvenea mai mobil şi umbla mai mult în jur, Zeul putea să experi-
menteze mai multe dintre creaţiile sale. Dar omul era steril (toţi aveau aceeaşi înfăţişare
şi nu se puteau reproduce) şi la un moment dat s-a întâmplat să fie mâncat de un animal,
care l-a considerat o delicatesă. La aceasta situaţie nu se gândiseră. Omul fusese făcut
suplu şi sprinten, ca prin fugă să se poată apăra, şi asta a ajutat în oarecare măsură, dar
nu îndeajuns. După nu mult timp, toţi oamenii au fost mâncaţi, iar zeii continuau să
producă acelaşi fel de om. Trebuie să ştiţi că la început toţi arătau la fel. Toţi Zeii
folosiseră aceeaşi imagine, aşa cum şi despre animale, la început. Deci oamenii
continuau sâ fie mîncaţi şi Zeii continuau să producă oameni care arătau exact la fel.
Curând animalele au devenit populaţia dominantă.

EVOLUŢIA SPECIEI UMANE

A venit un moment în care cel care crease primul animal, s-a gândit că ar putea crea
un om care să aibă mai mult din el însuşi. Aşa a aprut un om care arăta aproape ca cel
din Neandertal şi care seamănă mult cu voi. A făcut omul cu capacitate de gândire mai
mare, acel om era înteligent şi înţelept, pentru că era însuşi Dumnezeu, nu era doar o
parte din el. Era Dumnezeu în totalitate.
Acelaşi Dumnezeu care a creat primul animal, a creat şi primul om în care să fie el
însuşi Dumnezeu divin. Cu inteligenţa lui putea găsi locuri să se ascundă de animale,
putea construi adăposturi şi-a ales un ţinut în care erau animale gigante, ca să trăiască,
şi curând a înţeles că poate să-şi construiască adăpost săpând în pămînt, unde nimeni
nu-1 putea găsi.
Acest om trăia printre ceilalţi oameni care fuseseră creaţi întâi şi care erau mâncaţi şi
recreaţi, dar el supravieţuia, pentm că el era Dumnezeu. Era un supravieţuitor.
Devenise omul perfect. După un timp şi multe experienţe, a devenit înţelept şi s-a gândit
cum să îmbunătăţească acest trup. Într-o zi, şi-a părăsit trupul, s-a dus în stratum şi a
contemplat. Primele lui animale se reproduceau singure şi deveneau spectaculare în
unicitatea lor dar erau mâncate de celelalte. Avea multă compasiune pentru ele, căci el
devenise om.
Îi dăduse omului o inteligenţă deosebită şi o capacitate de gândire care îi permitea
supravieţuirea. Şi alţii făcuseră la fel şi găseau plăcere în a fi superiori animalelor. Au
învăţat să călătorească în jurul sferei. Dar într-o zi unul dintre ei, şi-a lăsat corpul
mâncat de animale. Ceilalţi văzând asta au devenit fricoşi, au înţeles că puteau să se
prăpădescă şi ei. După ce gândi la toate acestea, Dumnezeul reveni la corpul lui.
Îl găsi minunat şi continuă să-1 studieze. Îşi iubea corpul mai mult decât orice altceva,
căci prin el era mai mult decât orice altceva. " Te-am făcut mic şi simplu, dar prin tine
eu exist, avem măreţie asupra a toate acestea." Şi Dumnezeul care crease omul, iubi
omul. Dintr-odată dori să fie mai mult, dar de câteori făcea un alt om din propria
imagine, era la fel cu ceilalţi.(clonare)
Atunci Zeul făcu un alt om din imaginea lui, dar îi făcu un cuib într -un loc apărat şi
ascuns şi puse un ou acolo. Celălalt om urma să pună sămânţa lui acolo.
Idealul nu a fost luat din substanţa omului. Niciodată nu a fost luat din om. A fost
luat din Dumnezeu, care i-a dat imagine şi gând perfect, a formulat o nouă imagine în
care s-a reflectat perfecţiunea lui proprie, ( apropo de Eva creată din coasta lui Adam).
A privit bărbatul creat, la frumuseţea erecţiei sale, a coapselor sale (organe genitale). Şi
coapsele sale. Dumnezeu a pus în ele un gând de veşnică creaţie, sămînţa acestui
minunat om va crea. Şi din gândul pus acolo, sămânţa a devenit vie şi mişcătoare.
A devenit comoară.
Celeilalte imagini a lui, îi crease un cuib şi pusese ouă, alte seminţe. Deci Dumnezeu s-
a dedublat de două ori şi a creat doi oameni, unul va avea sămînţa în uter, iar celălalt va
purta sâmînţa in coapsele sale. Cele două ideale au fost formulate dintr-un singur
Dumnezeu.
Pe copilul marelui soare, materia în cea mai joasă formă a ei a apărut printr-o sinteză
perfectă a luminii. Da, maestre, sinteza luminii. Imaginea fiecărei părţi a acestui
minunat trup, a fost colectată prin vizionzrea creaţiei. Fiecare organ a fost aşezat perfect
în gând, iar sinteza luminii a devenit imaginea perfectă a gândului, în formularea
materiei. Structura atomică a fiecărei celule cuprinde amintirea perfectă a întregului
ideal (a întregului organism uman), iar sămânţa conţine totalitatea pe care eventual o va
reproduce. Baza fiecărei celule, este lumina, căci a izvorât din gând.
Cum a putut un Dumnezeu să dea înţelegerea perfectă, pînă la cel mai mic amănunt,
ca de exemplu sistemul vascular, a cărui lungime este nemăsurabilă ? Nu era nevoie,
căci idealul se manifestă complet atunci când este văzut perfect. Iar acest Dumnezeu nu
a făcut totul perfect de la început, el a încercat din nou şi din nou.
Dacă iei din ficatul tău câteva celule (o biopsie) şi din inima ta câteva celule vei vedea
în ele lumina universală. În fiecare celula este lumină, dar emanează culori diferite şi
dacă injectezi aceste celule în sângele tău, dacă inima ta este bolnavă, o micuţă celulă îşi
va găsi drumul prin fluxul de sânge până la inima şi ea se va regenera la forma şi
structura ei perfectă şi cu aceeaşi lumină. La fel şi ficatul. Dar este atât de mică încât îţi
trebuiesc ochelari speciali ca să vezi aceasta inteligenţă .
Acest Dumnezeu a vizionat toate acestea prin gând perfect, căci el este gândul perfect
de sinteză a luminii, el este ordinea şi dătătorul de viaţă. Oul aşezat de el în fiinţa
minunată, va purta în el întreaga asemănare cu fiinţa completă. Deci din imaginea lui a
fost creat omul cu uter - femeia. Fructul din uter a fost creat, au apărut sânii minunaţi
pentru a hrăni, şi a aprut delicateţea şi moliciunea, ca să poată cuprinde lucrurile mici.
Delicata balanţă a femeii apăruse. Dumnezeu care crease primul om, a creat acesta
perfectă femeie de o perfecţiune şi mai mare.
Dumnezeu a devenit el însuşi amindoi, încărcătura negativă, prin uterul femeii şi care
să vină împreună cu ceea ce se cheamă încărcătura pozitivă, bărbatul, să se unească şi să
producă condiţiile necesare unei noi vieţi în câmpul magnetic de la Domnul Dumnezeul
fiinţei noastre.
Unde este sufletul celor doi, unde zace el ? Acest Dumnezeu a devenit ei amindoi.
Dându-le viaţă din el însuşi, el a devenit ei. Sufletul fiinţei lui, care îi fusese dat de Tatăl,
Sursa, a fost împărţit şi Dumnezeu a devenit amindoi (bărbatul şi femeia).
Când Dumnezeu a privit paloarea femeii create de el, a iubit-o. Cei doi s-au privit
unul pe altul, s-au văzut şi s-au iubit. Ceilalţi Dumnezei au început să creeze în acelaşi
fel şi ei, şi au devenit şi ei oameni. Experienţa ca femeie şi bărbat li s-a părut minunată şi
s-au divizat şi ei, devenind oameni, bărbaţi şi femei.

DELUVIUL CARE A PRODUS OCEANELE ŞI NOI CERURI

A apărut gândul că, de acum, crearea acestui plan era complet meastrită şi cucerită.
Toţi erau pe acest plan, în creaţiile lor. A venit timpul când din stratul apos, prin
condensare au venit pe pâmânt ape mari. Apele au spălat multe dintre animalele care se
devorau unele pe altele, şi au rămas doar câteva. Când apa din ceea ce odată a fost
stratum a venit, copilul soarelui a devenit un mare ocean. Cînd apele s-au rupt, totul a
fost spălat în cale. Trebuia ca viaţa să vină pe pâmânt în anumite zone unde condiţiile
creerii femeii şi bărbatului să fie prielnice, acesta a fost scopul venirii apelor din stratum
pe pământ.
Unii. dintre oameni s-au temut de animale, s-au dus în ocean, unde şi-au creat o viaţă
a lor şi au găsit siguranţa dorită. Ei mai sunt şi acum acolo şi se numesc delfini şi balene.
Ei sunt Spiritele/fraţi ai voştri. Când vine câe un val de amintire şi dorinţă de a fi cu
ceea ce ei iubesc, fraţii lor, ei vin pe plajă ca să moară în locul lor de origine. Ei au iubit
întotdeauna omul, pentru că omul este speranţa lor. Motivul pentru care ei vă iubesc
este că ceea ce este în voi este şi în ei şi se cheamă Dumnezeu. Ei încearcă cu disperare să
comunice cu voi. Timpul lor vine acum.
Când au venit apele, viaţa a luat avânt, seminţele creşteau abundent. Câmpiile cu
viaţa erau conectate prin canale. Regiunile calde contrastau cu temperatura de la poli.
Acum, aceasta entitate pe care voi o numiţi "Picior mare" (EU) - la început, când a
fost creat totul, a fost ceea ce se cheamă o creaţie de grup a unui om, demonstrativ
(exemplar), care mai tîrziu s-a numit Homo sapiens. Seamănă puţin cu Chewbacca din
Războiul Stelelor. Un Homo sapiens este un om vertical şi inteligent, asta se potriveşte
cu ce vi s-a spus vouă. Pe măsură ce omenirea era creată, oamenii au început să arate
diferit unii de alţii. Unii erau foarte păroşi şi semănau mai mult cu animalele, dar cu
privire foarte inteligentă şi care comunicau între ei, pentru că aveau gândire, altii fară
păr, unii mai mari, etc. Era un grup de entităţi care experimenta cu animalele, adică
deveneau animelele lor.
Ei deveneniseră animale care trăiau pe uscat, dar la vedera unui animal carnivor se
duceau în mare, deci puteau respira şi pe uscat şi în apă. Când şi-au perfecţionat specia
au avut gândul că ar fi mai bine să-şi formeze regatul în mare, unde ar fi supravieţuit
mai bine şi ar fi putut evolua mai bine, este vorba despre delfini si balene.
Acelaşi grup de entităţi, sau o parte din ei experimentau cu creaturile în două
picioare. Ei au formulat un ideal şi au devenit acest ideal. Erau ceea ce se cheamă
entităţi nocturne care se ferau de animale la adăpostul întunericului. Pe măsură ce au
fost forţaţi să se afunde în păduri, au găsit acolo sanctuarul în care puteau să-şi
continuie existenţa. Aceste entităţi sunt pure în Spirit, adică foarte buni în fiinţa lor, dar
frica i-a prins ca într-o capcană în înfaţişarea aceasta şi în locurile în care trăiesc.
Au fost hăituiţi ca animalele de nenumăraţi ani. De ce sunt acoperiţi de păr ? Dacă iau
unul dintre voi şi îl duc să trăiască în acele condiţii, fără haine, corpul lui se ve acoperi
repede cu păr protector, va creşte şi va deveni puţin ruşinos poate, îhm? Acest "Picior
Mare" este omul originalul care a supravieţuit şi a rămas închis în acea înfăţişare a
corpului, pentru că ei au fost prinşi de teamă pentru totdeauna. Sunt unele entităţi din
alte planuri care au încercat cu disperare să-i ajute.
Ştiţi ce sunt indienii (pieile roşii). Ei bine, ei nu sunt primii oameni care au trăit aici.
Picior Mare este iar indienii sunt ceea ce se cheamă rămăşiţele unui măreţ popor şi a
unui masiv continent numit Atlantida. Ei sunt originalii oameni roşii. Ei sunt baza
multor legende despre aceste creaturi şi ei susţin că vin din lună, dar motivul pentru
care ei susţin asta este că văd un obiect strălucitor în conecţie cu ei.
Cât despre Picior Mare, entitatea, de mult timp se încearcă ajutarea lor dar ei nu
înţeleg, pentru că ei au devenit ca animalele, ca nişte animale în două picioare şi cu
cunoaştere. Ei sunt în număr mare şi au învăţat să se ascundă în dealuri, păduri şi
mlaştini, cu înţelepciune, căci aşa puteau exista. Animalele sunt războinice pentru că în
memoria lor, ele au învăţat să existe, să supravieţuiască fiind în acest fel. Acest Picior
Mare este un supravieţuitor, adică singurul lucru pe care îl ştie, este să trăiască şi este
foarte înfricoşat de umanitate. Se aseamănă cu delfinii şi balenele. Ele vin în număr
mare pe ţărm, şi dacă omul încearcă se le ducă înapoi în ocean, nu se vor duce, pentru
că ele vor să moara în braţele omului, fratele lor şi separarea lor, ruptura le-a produs o
mare tristeţe. Sufletul lor este acelaşi suflet ca al omenirii. Picior Mare este acelaşi fel de
creatură El iubeşte omenirea, dar ea este periculoasă pentru ei şi ei ştiu asta. Ei sunt
entităţile care au o vechime de 11 milioane de ani şi au corpul acoperit cu păr .

CĂDEREA ÎNGERILOR - PRIMA EXPERIENŢĂ CA BĂRBAT ŞI FEMEIE

Şi iată, în ceea ce se cheamă Atrium-ul Constanţilor, au venit, ca vântul, mari


Dumnezei. Aici ei se aşteptau să evolueze în jos prin creaţiile lor. Au venit ca nişte
vânturi mari. Şi-au suflat fervoarea peste adânc şi au creat ape albe. Şi-au suflat
respiraţia lor de viaţă peste plante şi animale şi toate formele create de ei şi măreţul
copac privi în sus şi începu să se îndoaie şi să se aplece înaintea frumuseţii sale pe care
el însusi o crease.
Vântul s-a despicat devenind vânt de nord şi vânt de sud şi de est şi de vest, ca să se
multiplice şi să ducă şoapta energiilor pe întreg planul, unde Zeii progresaseră,
devenind Spirit uman. Toţi veniră, mai puţin un grup. Acel grup rămăsese în Atriul
Constanţilor, dar şi ei vor urma evoluţia. Toţi veniseră în acest plan şi începuseră să
manifeste coborârea lor înşăişi, ei deveniseră mai strălucitori decât soarele la amiază,
erau briliante, lumini pe acest pământ. În istoria voastră sunt religii care divinau
oameni strălucitori. Despre ei este vorba. Ei şi-au scris propria istorie. Pe măsură ce
coborau vibraţiile gândului în lumină, deveneau mai puţin strălucitori în ma să, că apoi
să devină masă(materie), grei pe acest plan.
Apoi au început să se acordeze cu mediul înconjurător, mediu însemnând planul
temporal de radiaţie venită de la soarele central, a cărei intensitate este în funcţie de
apropierea planului de stratum. Unde planul era mai aproape, era căldură mai mare
(ecuator).
Cei care erau mai aproape deveneau mai închişi la culoare, dar nu în lumina lor ci în
carnea lor. Diferenţa de culoare din zilele voastre nu înseamnă ca vreo culoare ar fi
superioară. S-a făcut pentru protecţia speciilor. Aşa au devenit ei acordaţi la mediu.
Nordul din sfera voastră, a impus o culoare mai deschisă de piele, iar mineralele din
sol, ca şi conţinutul lor de radiaţii, variaţiile de lumină, au determinat şi ele culoarea.
Dumnezeu Tatăl - veşnicia, extinderea în eternitate, înţelepciunea care a formulat
gândul ce a permis ca întreaga aceasta creaţie să se extindă în sine şi să se continue - a
simţit exaltare, completare a Spirirului şi a fiinţei sale, căci el însuşi era toate acestea.
Toţi dumnezeii veniseră pe pământ ca un vânt mare şi apele se rostogoliseră sub ei, iar
plantele se aplecară. Animalele care mai rămăseseră, priveau în sus, căci şi ele simţiseră
vântul.
În toate locurile alese de ei, Dumnezeii au venit şi s-au lăsat jos, în completarea
directă a gândului lor perfect, în diviziunea celor doi şi au devenit creaţia lor.
Ceea ce se cheama rase, erau cinci la număr (dupâ culoare: albă, rosie, galbenă,
neagră şi verde, cea verde trăieşte în interiorul Pământului). Şi au făcut o înţelegere pe
planul vostru, prima înţelegere în marea frăţie a omului, să fie copiii, prin copulare, a
iubiţilor Dumnezei, fraţii lor. Dintre toţi cei care veniseră, ei erau măreţele entităţi albe,
marile coloane albe, cu adevărat Dumnezei, Frăţia. Şi au apărut în forma lor perfectă,
ideală, maeştri ai acestui plan şi s-au acordat perfect cu mediul, cu condiţiile. Pe ceea ce
se chema Atlantida, un mare vânt a venit şi oamenii aceia au devenit oamenii roşii,
pentru că solul Atlantidei era roşu. Din Lemuria, ţara-mamă, au apărut standardul
galbenilor, culoarea datorându-se conţinutului mare de fosfor în pământ, la acea vreme.
Acolo era locul unde trăiau animalele gigante dinozaurii. La ceea ce se cheamă
ecuator, ceea ce era numit Atu regiunea de canale care conecta cele doua sfere, era
punctul unde soarele-mamă a făcut pielea lor foarte întunecată prin ceea ce se cheamă
bombardament de particule de lumină prin stratum pe pământ. Ele se reflectau de la
pământ înapoi în stratum, degajând căldură.
Corpul celor de aici, s-a acomodat la căldură şi pielea lor a devenit întunecată, părul
aspru şi gros, ca să protejeze pielea fină de pe cap. Ochii lor au devenit închişi la
culoare, ca să privească strălucirea luminii. Nordul din timpurile Lemuriei şi Atlantidei,
minunatul popor din nord, avea părul ca lumina soarelui, ochi albaştri şi piele albă.
Când acestea s-au întâmplat, s-au întâmplat într-un moment dat în înţelegerea
voastră, înseamnând o eternitate. Procesul acesta perfect de evoluţie a Dumnezeilor prin
condiţia de creativitate comună, a durat destul de mult. Totul a fost născut. Cele cinci
rase apăruseră şi nici una nu era mai prejos. Nici una, iar cine spune ca da, este nebun.
Când a fost creat, omul era splendid, şi la îmceput, nu a uitat că este Dumnezeu. El
divina pe Dumnezeul fiinţei sale, adică se divina pe sine. Omul a avut întotdeauna în
natura lui competiţia, competitivitatea dură, momente de furie şi impulsul de a distruge.
Acestea sunt în natura lui de la începuturi.

O NINSOARE CU DUMNEZEI Şl EVOLUŢIA GENETICĂ

Câţi dintre voi au avut ocazia splendidă de a fi într-un anume loc când marea linişte
albă începe să cadă din cer? Câţi v-ati uitat în sus ca s-o vadeţi căzînd ? Ei bine, aceasta
este o simplă analogie cu căderea entităţilor în involuţie prin planuri (Exista 7 planuri
de existenţă, care corespund cu 7 nivele de conştiinţă şi energie. Aceste planuri au fost
create prin procesul de involuţie sau autoreflectare a conştiinţei. Universul fizic
corespunde primului plan sau planul hertzian, cea mai joasă frecvenţă a energiei. Al
doilea plan corespunde conştiinţei sociale şi frecvenţei infraroşii, al treilea trezirii
conştiente sau frecvenţei luminii vizibile, al patrulea conştiinţei de trecere sau
ultraviolet/albastru, al cincilea superconştiinţei sau razelor X, al şaselea este
hiperconştiinta şi razelor gamma, iar al şaptelea este intraconştiinţa cu frecvenţa
Infinitului Necunoscut.)
Deci ideea este că aţi venit tot drumul pînă aici jos. Acum sunteţi în ceea ce se cheamă
evoluţie umană pe acest plan.
Credeţi că este posibil ca atunci când voi eraţi în ultraviolet, bucurându -vă de
minunatul vostru corp de acolo, alţii să fi fost deja în cădere prin stratul de lumină şi
infraroşu, până la acest nivel ? Este posibil ? Absolut.
Deci până ce voi aţi venit aici, pe planul care se cheamă Tera, acei Dumnezei care
veniseră înainte erau ocupaţi creând realitate - ştiţi, conştiinţa şi energia crează natura
realităţii. Şi ei au fost pionierii acestui loc înainte ca voi să veniţi. Deci hai să examinăm
ceea ce au făcut ei. Cele mai multe culturi acceptă ideea că umanitatea a fost aici de
câteva milioane de ani, iar societatea în cea mai evoluată formă, de două sau cel mult
cinci mii de ani.
Dar dacă v-aş spune că au fost civilizaţii mai înfloritoare, care au depăşit cu mult
oricare din tehnicile voastre de astăzi, din care ultima care a fost, a avut control nu
numai asupra spaţiului şi timpului dar şi a spaţiului interdimensional, că au avu t
extraordinara abilitate de a reflecta spaţiul, că puteau să se deplaseze interstelar, ei asta
au fost cam 455000 de ani în urmă?
Ştiu că asta contrazice pesavanţii voştri, dar ce ştiu ei ? Umanitatea este mult mai
veche decât crede ştiinţa. Şi vă spun că civilizaţia de acum 455000 de ani, nu a fost nici
pe departe ca cea de acum
3 milioane de ani. Deci fulgii au căzut ? Da, au căzut. Au căzut ei într-o anume ordine ?
Cine poate spune care fulgi au decis să cadă întâi şi care au plutit aşteptând pănă în
ultimul moment.?
Acum, cînd aţi venit voi aici ? Grupul vostru a venit aici după ce a fost creată flora şi
fauna, după ce sămânţa fusese creată. Grupul precedent crease deja diverse varietăţi de
iarbă şi copaci, fructe care nu mai sunt de mult pe acest plan. Cum au creat ei ? Ei au
făcut exact ceea ce fuseseră învăţaţi să facă mult timp în urma. Ei au luat şi aliniat
concentrarea lor într-un vis analogic (mintea analogică este o stare de concentrare
asemănătoare cu transa de unde gândul poate fi manifestat în realitate). Cum afectăm
un mediu care este deja ?
Simplu, aducînd cu noi cunoştiinţa involuţiei noastre. Bazat pe cunoaşterea noastră,
cu memoria sufletului, putem concentra în acest trup un nou vis : o variaţiune a
palmierului, de exemplu pentru că avem nevoie de ea. Să zicem ca avem nevoie de un
palmier care să supravieţuiască în apă. Tot ce trebuie să facem, este să desenăm o astfel
de plantă în creierul nostru şi s-o ducem la Punctul Zero în aspectul ei analogic. Deci tot
ce aveţi de făcut este să doriţi ca acest palmier să existe, şi să doriţi cu o aşa intensitate,
înc\t voi, ca şi conştiinţă şi energie, Sursa, Observatorul să deveniţi dătătorii de lege în
oceanul energetic. Palmierul nu este nimic mai mult decât gând condensat, energie
coagulată în masă, cu caracteristicile distinctive date de Dumnezeul care 1-a creat.
Stiinţa are o cale de a demonstra câte ceva din asta, prin a sugera ca Observatorul
din noi este ceea ce cauzează câmpurile de particule să reacţioneze. Mai mult ştiinţa
spune că dacă poate fi crezută, ca energia este în formă de unde care nu numai că se
ondulează dar în momentul în care este observată. poate colapsa în formă solidă (fizica
quantica). lar and Observatorul nu o mai priveşte, devine din nou energie ondulatorie.
Cine este Observatorul? Voi sunteţi. Care este realitatea ? Un câmp de energie
potenţială, gând coagulat, poate fi dizolvat şi reformat în acordanţă cu gândul, gândul
concentrat. Deci ceea ce entitatea trebuie să facă, este să viseze o versiune extinsă a
palmierului. Tot ce trebuie să facă, este să vadă fructul lui suculent plutind - asta este tot
- şi să păstreze acest gând cu intenţie.
Pentru că entitatea este un călător într-un timp lent, o să dureze ceva timp ca energia
să se schimbe, dar fără discuţie că se va schimba. De ce? Pentru ca Dumnezeu a avut
dorinţa ca ea să se schimbe. Şi cine este Dumnezeu? El nu este altcineva decât
Observatorul. Acela care poate cauza energia care se ondulează, să colapsese în orice
forma Observatorul o vrea, energia este susceptibilă voinţeti noastre. Este adevărat.
Este deci posibil ca primii Dumnezei care au venit aici, să fi trecut printr-un întreg
stadiu de evoluţie, înainte ca voi sa deveniţi fulgi şi să cădeţi aici. Şi până ce voi aţi ajuns
aici, să fie deja păduri seculare, animale, cascade, râuri, seminţe şi toate frumuseţile.
Erau deja canioane şi munţi şi fructe suculente de mâncat.
Iar voi aţi venit aici jos, departe, căzând ca nişte fulgi de zăpadă în uterul unui
primitiv humanoid, care tocmai se întâmpla sâ copuleze în acea noapte. Şi acesta este
câmpul vostru energetic. Cîmpul energetic este întinderea, adâncimea şi lărgimea
energiei ondulatorii. Deci în al patrulea plan avem suprafaţă mai mică ( o undă mai
scurtă) decât în al treilea, şi în al treilea plan avem o undă mai scurtă decât în al doilea,
etc. pentru ca în planul material să fie mai lungă şi toata această energie este
susceptibilă nouă, pentru că aşa am creat-o.
Deci, când s-a întâmplat să cădem peste doi pasionaţi îndrăgostiţi, fulgul nostru de
energie potenţială a căzut într-o saminţă/uter al unei creaturi, care va deveni un nou
trup. Acum, poţi fi o entitate spirituală în infraroşu şi să fii legată de pământ şi să
bântuieşti acest loc. Aceasta se întâmplă, adică să zaci în infraroşu, pentru că nu ai
vehicolul potrivit pentru timpul lui, adică nu ai corpul potrivit pentru timpul lui
(frecventa pămmtului), deci nu poţi mirosi florile şi nici nu poţi gusta plantele.
Nu ai ochi să vezi albastrul azuriu, nici corpul care să transforme simţirea în emoţie,
să simţi ceea ce cineva simte când este îmbrăţişat de o creatură asemănătoare. Deci
întinzi mâna să apuci trandafirul şi floarea se mişcă prin mâna ta, pentru ca nu vibrează
la aceeaşi frecventă ca mâna ta. Deci ca să faceţi ultima căderea a trebuit sa cădeţi într-
un corp care vibrează la aceeaşi frecventă cu trandafirul.
În acest fel puteţi gusta fructul înţelegeţi ? Cînd voi aţi venit aici, totul era gata făcut,
dar asta nu înseamnă că nu puteţi schimba ce este aici.Voi trebuie să schimbaţi ceea ce a
fost pus în mişcare de ei, pentru că energia este susceptibilă gândului şi trebuie evoluată
spre cel mai înalt plan de existenţă a ei. Deci aţi venit aici jos şi aţi început să schimbaţi
lucrutile, înţelegeţi ?
Dacă nu v-aţi uracat într-un copac niciodată, într-un corp omenesc, cum vreţi să ştiţi
ce este copacul? Deci aţi venit aici în corp uman şi nici măcar nu vedeţi copacii. Ştiţi de
ce? Pentru că nu sunt în conştiinţa voastră pentru că nu voi i-aţi creat. Deci prima dată
aţi interacţionat cu un copac şi v-aţi lovit de ceva. Şi atunci vedeaţi prima oara acel
ceva. Şi în momentul în care vedeţi primul copac puteaţi vedea şi pe ceilalţi. Deci câte
lucruri au fost aici, pe care voi nu le ştiţi pentr u că nu v-ati izbit de ele.
Aceasta spune ca înţelepciunea voastră creativă este insuficientă.
Inţelegeţi ? Deci despre ce evoluţie este vorba în viaţa umană, dacă nu există un plan
mai jos decât acesta? Deci trebuie să ne mişcăm înainte în curgerea sa de timp. Şi pentru
aceasta, trebuie să creştem în corp omenesc, să ne obişnuim să folosim facultăţile
corpului uman care aduce înţelegere emoţională. Dar asta poate lua timp mult. Să vă
dau un exemplu. Să zicem că aţi fi venit pe vremea Tiranosaurului Rex. Şi să zicem că
niciodată nu aţi văzut unul. Într-o zi, sunte-ţi afară, ocupaţi să culegeţi fructe, pe care le
cunoaşteţi doar fiindcă mama voastră vi le-a arătat.
În timp ce le culegeţi, dintr-o dată simţiţi un vânt fierbinte în spate şi ceva care sună
ca un vulcan se aude undeva aproape. Vă întoarceţi şi nu chiar recunoaşteţi ce vedeţi,
dar nişte dinţii mari stau în faţa voastră, stiţi ce înseamnă dinţi. Când realizaţi că aceşti
dinţi sunt cu mult mai mari decât dinţii din gura mamei voastre şi respiraţia nu este
dulce ci urât mirositoare, deveniţi siguri că asta nu este ceea ce voi aţi vrea să fie.
Săriţi în picioare şi alergaţi cît de repede corpul vostru umanoid poate. Şi alergaţi şi
când vă uitaţi în spate, creatura începe să capete forma şi devine din ce în ce mai mare şi
din ce în ce mai rea, tot mai rea şi se apropie tot mai mult. Aveţi în corp ceea ce se
cheamă gene evoluţionare. Cu alte cuvinte, corpul uman este creat din paternele
genetice ale părinţilor.
Acum, cum evoluează genele părinţilor ca să producă urmaşi mai buni? Deci spunem
că actul copulaţiei aduce împreună genele părinţilor într-o formă coezivă care produce o
entitate superioară sumei caracteristicilor părinţilor. Nu este aşa. Voi ştiţi ce au făcut
părinţii voştri ca să fie superiori a ceea ce erau? Fiecare emoţie pe care ei au avut-o s-a
transferat în genele lor sub formă de patern genetic. Deci vorba pe care voi o aveţi, ca
moşteniţi păcatele strămoşilor voştri nu înseamnă ceva rău. Înseamnă doar limitaţie. Să
zicem cî voi purtaţi corpul fricii emoţionale a mamei şi tăriei interioare a tatălui. Sau
corpul cu compasiunea mamei şi determinarea tatălui. Dacă spatele vostru este mai
drept şi mai puternic decât al tatălui vostru, este pentru că determinrea tatălui vostru a
produs în genele lui o mutaţie şi astfel urmaşul determinării va avea un spate mai drept
şi mai puternic.
Fiecare poartă corpul părinţilor, dar corpul părinţilor este în realitate atitudinea lor
înţelegeţi ? De câte ori aveţi o frică, acesta afectează corpul emoţional, care la rândul lui
pune această frică în ADN. De fiecare dată când aveţi o realizare, sau o dorinţă - de
fiecare dată când aţi dorit ca spatele vostru să fie mai puternic, creierul mai deştept sau
vederea mai bună - de câte ori simţiţi aceste dorinţe, voi afectaţi viitoarea generaţie cu
aceste atitudini înţelegeţi ? Aşa să fie.
Acum să ne întoarcem la vânătoare. Deci aceasta mică entitate aleargă din toate
puterile sale, dar începe să-şi dea seama că va pierde întrecerea în favoarea dinţilor
stricaţi şi a gurii urât mirositoare. Şi ultimul gând pe care îl are este că ar fi dorit grozav
de mult să aibă picioare mai lungi. Deci în timp ce creatura gigantică îi frăgezeşte puţin
carnea, îi rupe gîtul, îi rupe spatele şi îl înghite cu un mare spasm, ultimul lui gând este
că ar fi dorit sa aibă picioare mai lungi. Apoi Spiritul lui îl trage de acolo spunând: "este
de ajuns!".
Deci aceasta entitate are o moarte destul de extraordinară. Apoi se duce înapoi în
lumină şi ştiţi entitatea care îl aşteaptă acolo (
    i       

  
 i    !.
El spune:" Să vedem ce ai făcut acolo",
"Bine să vedem" şi amîndoi încep să deruleze filmul
"Vrei să te întorci acolo?" "Da, vreau să mă duc înapoi"
"De ce?" "Fiindcă vreau să merg înapoi"
Şi ce ai să faci acolo?"
Am să fac mai bine."
De ce vrei sâ faci mai bine?
"Pentru că vreau să fac mai bine?".
³Ei bine du-te."
Şi în timp ce această entitate face recapitularea vieţii ultimul lucru în recapitulare
este să aibă picioare mai lungi. El vrea cu adevărat asta. În acest timp, acelaşi turbat
animal vâneaz[ pe altcineva, numai că acesta este mai deştept, chiar înţelept. Îl mai
privise pe Tiranosaur la vînătoare. Şi în timp ce acesta aleargă după el, el îl manevrează,
pentru că este mai deştept şi are picioare mai lungi, dar abia scapă şi aşa. Îşi doreşte să
fi avut picioarele mai lungi. Scapă totuşi şi se ascunde, fiindcă este deştept. Animalul nu-
1 poate vedea.
În acea noapte, cu transpiraţii reci, se întoarce în peştera şi îi povesteşte nevestei
suflare cu suflare cum a reuşit el să scape de bestie. Apoi face dragoste cu ea şi îi dă
s[mînţa lui nou-nouţă, în care este codul a tot ce s-aîntîmplat în acea zi. Iar copilul
începe să crească în ea. Copilul va fi evoluţia părinţilor lui, bazat pe experienţa lor.
Deci avem act sexual aici, în acest plan şi revizuirea vieţii în planul de lumină. Unde
se vor întâlni? În pat, desigur, pentru că entitatea care şi-a dorit picioare mai lungi, vrea
să se întoarcă din nou în carne. El este un Dumnezeu. Aşa să fie. El trebuie să posede
experienţa, el este copilul, el Dumnezeul, va lua în posesie corpul care se formează în
uter. El şi-a creat acest corp. Acum s-a născut şi într-o zi va întâlni bestia, pentru că asta
este dorinţa lui. De ce? Pentru că el este Dumnezeu. El nu ştie că este Dumnezeu, dar
este echipat să fie. De ce trebuie să întâlnească din nou Tiranozaurul ? Ca să facă
cunoscut necunoscutul, trebuie să-şi confrunte adversitatea şi să-şi potrivească
componentele cu ea, pregătirea lui pentru ea. Deci într-o zi când a devenit un tânar mai
înalt decât părinţii săi, creatura vine în sat măcelărind pe toţi cei întâlniţi în cale,
tânărul iese afară, în faţa ei. Vânătoarea începe, acesta este destinul lui. Scapă de bestie
şi ce credeţi ca spune?
"Dumnezeu să binecuvinteze picioarele astea lungi?". Asa sa fie. Şi acum, ce fel de
copii va avea el? Cu picioare mai lungi şi mai deştepţi.
Dar, iubiţii mei, există speranţă, există speranţă, şi speranţa este că voi nu veţi mai fi
niciodată humanoizi, că mergeţi spre mai bine, numai spre mai bine, căci aţi fost deja
mai rău.
În acest plan există simultan multe nivele de realitate. Ştiaţi asta? Avem reâncarnare
prin care fiecare generaţie produce urmaşi superiori acesteia. Deci aici se întîmplă un
minunat proces de creaţie. Avem casa Dumnezeilor perpetuându-se singură,
extinzându-se pe sine. Şi noi, eu si voi, suntem cei care am pus asta în mişcare. Eu şi voi
suntem răspunzători de genetica trupurilor, de felul cum au fost şi cum sunt acum.
Suntem răspunzători, pentru că trupul este templul pentru Dumnezeu în viaţă.
Dumnezeu în viaţa cunoaşte şapte nivele de paradis şi este împuternicit de propria-i
divinitate.
Care este divinitatea lui? Mintea. Căci mintea este superioară materiei. Mintea
poate schimba orice mediu care este. Aceasta este legea. Corpul pe care îl aveţi astăzi
este rezultatul a zece milioane şi jumătate de ani de evoluţie umană, de când aţi căzut pe
Pământ. Dacă mergeţi într-un muzeu şi studiaţi evoluţia corpului uman, veţi vedea că
cea mai dramatică evoluţie a avut-o mărimea creierului uman. Când aţi venit prima
dată aici şi nu ştiati nici măcar ce este un copac. nu aveaţi nevoie de un creier mare.Vă
trebuiau ochi mari şi o fiunie tare. Dar pe măsură ce aţi devenit mai sofisticaţi şi aţi
folosit creierul pentru a crea realitate, a devenit mai mare, până la punctul - cu puţin
ajutor din partea fraţilor voştri mai vârstnici, care au venit aici înaintea voastră şi au
dat un impuls evoluţiei voastre prin sămânţa lor genetică şi luându-vă din junglă în
civilizaţie - măiestrie. Voi încă nu i-aţi măiestrit, dar o veţi face.
Deci acum cavitatea voastră craniană este mai mare decât a fost. Ce înseamnă asta ?
înseamnă că capacitatea voastră de a crea pe acest plan este extraordinară şi că
Dumnezeul vostru are abilitatea de a folosi acest creier pentru a crea împărăţia cerului
aici pe Pământ, cu alte cuvinte iluminarea. Voi folosiţi mai puţin de 10% din creierul
vostru, mai puţin de 1/10. Acum, să nu confundaţi iluminarea cu intelectul, nu sunt ace-
laşi lucru.
Intelectul este istorie memorizată, nu are nimic de a face cu experienţa. Iluminarea
este experienţă pentru că este evoluţionară, nu este stagnantă. Deci o persoană neilu-
minată care este intelectuală, foloseşte tot 10 % din creier. Atunci ce se întâmplă cu
restul ? Aşteaptă ca ceva să se întîmple. Ce anume? Ca Dumnezeu să se trezească, fii el
şi să ştie ce este. Creierul este pergătit, este apt ca să activeze toate cele 7 corpuri în unul
singur.
Măestria întru Crist (a deveni Crist) este dezvoltarea creierului uman spre a-1 aduce
pe Dumnezeu manifest în formă materială, nu ascuns, de a avea puterea de a comanda
timpul şi spaţiul, putere de care ne-am bucurat în planul al 7-lea, unde în momentul în
care am avut un gând, s-a şi manifestat - aici în cel mai lent plan. Odată ancoraţi în
facultatea fiinţei depline, putem trezi propria noastră putere. Iar creierul este construit
ca să faciliteze această putere. Cum ? Creierul este mai mult decât comandantul
sistemului digestiv şi cardiovascular, este mai mult decât magazie pentru memorie, mai
mult decât gazda unei personalităţi micuţe si încăpăţânate. El poate găzdui un
Dumnezeu. Iar partea pe care voi nu o folosiţi este partea care va începe să lucreze cînd
vă veţi trezi şi veţi şti cine sunteţi.
Cum se va face asta ? Ei bine, amintiţi-vă că v-am spus că aţi putea să vă vizitaţi
rudele din planul al 6-lea, chiar dacă aţi trăi în planul al 5-lea. V-am spus atunci că
pentru a putea face asta trebuie să lăsaţi deoparte corpul pe care îl aveţi şi să luaţi altul.
Acei fulgi de zăpadă care au venit aici înaintea voastră, au fost înţelepţii voştri fraţi şi
surori întru Dumnezeu. Ei sunt la fel ca voi, doar ca au fost aici mai mult timp decît voi.
Iar când au plecat, v-au lăsat vouă moştenirea lor genetică, adică abilitatea pe care ei
deja o atinseseră. Care a fost acea abilitate ?
Că ei au creat un creier care putea facilita o minte de nivelul (planul) al 7-lea, aptă de
a manifesta al
7-lea nivel pe un plan mai lent, înţelegeţi ? Cu alte cuvinte, în loc să treacă zece mii de
ani pentru ca nuca de cocos sa capete o coajă groasă, un master, Dumnezeu în corp
omenesc, o poate crea într-o concentrare, un singur gând (alinierea minţii analogice).
Creierul are această capacitate. Şi acesta a fost darul Dumnezeilor dinaintea voastră
pentru voi : capacitatea de a manifesta.
Ce înseamnă asta de fapt ? înseamnă ca aveţi potenţialul nemuririi prin menţinerea
unei conştiinţe de al şaptelea nivel. Nu ştiţi că Crist înseamnă Dumnezeu/femeie şi
Dumnezeu/bărbat realizat ? Deci dacă trezeşti pe Dumnezeu în tine, atunci Dumnezeul
din tine poate da naştere la o aşa enormă putere încât creierul facilitează întreaga minte
a lui Dumnezeu şi ceea ce ar fi durat milioane de ani de evoluţie genetică, poate fi făcut
într-o singură viaţă. Şi atunci avem nivelul al 7-lea trăind şi operând în creierul nostru
material. Ca entitate de nivelul al 7-lea eşti mai aproape de Punctul Zero decât ca
persoana umană având de a face cu factorul timp, care este atât de lent aici.
Mai mult, când Dumnezeu se trezeşte în tine, corpul, ca şi dar de la fraţii voştri, are
capacitatea nu numai de a opri îmbătrânirea, dar are un generator în sistemul nervos,
care face ca fiecare celulă din corp să vibreze atât de repede, încât corpul vostru care
este născut în frecvenţa hertziană, poate acum să vibreze şi să rezoneze în ultraviolet-
albastru. Şi niciodată nu va mai trebui să vă naşteţi din nou, ca să aveţi acesta
experienţă înţelegeţi ?
O persoană iluminată îşi spune :" Eu ştiu că nu am trăit numai o singură viaţă,
pentru că nu găsesc nici o logică în asta. Ar avea sens, dacă aş fi fost un experiment într-
un laborator al unui Dumnezeu nesimţitor, care mi-ar fi dat doar o bucăţică de viaţă şi
apoi m-ar fi blestemat pentru nereuşite. Dar nu cred că este asa. Cred că nu-mi mai
amintesc, deşi ştiu că am trăit multe vieţi, pentru că încerc să-mi amintesc cu un creier
care a fost născut numai în această viaţă. Creierul pe care îl am astăzi, nu este acelaşi pe
care l-am avut 500 de ani în urmă. Şi dacă facultatea memoriei este conectată prin
hipotalamus, care conduce o reţea neuronală specifică în frecvenţa de unde a creierlui
meu, atunci amintirile de acum 500 de ani, nu pot fi în acest creier. Dar trebuie să fie
undeva. Chiar dacă nu-mi pot aminti ştiu că am mai trăit, pentru că aceasta dă scop şi
demnitate vieţii mele.
Şi dacă ştiu asta înseamnă că memoria zace undeva şi cu siguranţă trebuie să am
posibilitatea de a ajungă la ea. Poate că este în subconştientul meu. Sau poate că ei au
dreptate, poate că am un suflet. Poate că sufletul nu este chiar aşa divin-religios, dacă
este un computer care a înregist trat absolut tot, pentru a păstra contabilitatea a ceea ce
eu am făcut cunoascut şi i-am dat înapoi lui Dumnezeu. Deci să zicem că sufletul meu
păstrează toate amintirile. Dar unde este sufletul meu? Nu poate fi în cap. În cap stă
glanda mea pineala (epifiza), care are controlul în secreţia de serotonină şi melatonină
(      i  i        
 i
    
i     i    

     
i   

        i       

 
     
i   ! deci pineala este doar o plantă care
procesează chimic şi atunci de ce ar vrea sufletul meu să trăiască acolo ? Trebuie să fie
în alta parte, şi ştiu că este aproape. Şi dacă este aproape, eu de ce nu ştiu ?
Ei, dacă aţi fi cu adevărat iluminaţi, aţi spune : dacă conştiinţa şi energia cu adevărat
crează natura realităţii şi ceea ce este în lobul frontal sub forma de dorinţă, afectează cu
adevărat lumea nevăzută a energiei, atunci să mă gîndesc un pic la asta. Viaţa mea pînă
la acest punct a fost exact ce mă aşteptam să fie, pentru că eu am creat-o. Da eu am făcut
totul. Am suferit pentru că am vrut să sufăr şi mi-am făcut prietenii duşmani. Eu am
făcut asta. Şi o învinuiesc pe mama pentru structura mea genetică. Dar de ce s-o
învinovăţesc pe ea ?
Structura mea genetică este egală cu evoluţia mea spirituală, în fond. Trebuie să fie
aşa. Deci, întreaga mea viaţa mi-am creat realitatea bazată pe un sistem de credinţă.
Deci, dacă asta este adevărat, arunci tot ce am de făcut este să fiu pasionat şi implicat
emoţional în vis. Şi să spunem că visul este că vreau să-mi cunosc sufletul. Şi dacă sunt
Dumnezeu, tot ce am de făcut este să contemplez visul în singurătate şi linişte, cu
pasiune. Şi dacă sunt Dumnezeu, sufletul mi se va arata singur. iar creierul va putea să-
mi redea lucruri pe care niciodată nu le-a ştiut. Dar o dată ce va şti, nu va uita niciodată.
Acum, eu nu vreau să mor niciodată pentru că a bea din băutura fermecată a morţii,
este în legătură cu ceva ce eu ştiu deja pentru că sunt fascinat de acest corp şi locul în
care sunt - şi ştiu că sunt pentru că mă gândesc la el tot timpul. Şi mă gândesc la coapsa
iubitului meu şi ia chipul lui. Mă gândesc la faţa mea la stomacul meu, la ce voi mânca,
la cum voi arăta unde am să locuiesc, ce meserie am să am. Oare de ce am petrecut atât
de mult timp gândind la toate acestea ? Nu este de mirare că nu există alt loc pentru
mine. Înţelegeţi ?
"Şi dacă sunt Dumnezeu, înseamnă că m-am pus singur la murat, nu-i aşa ? Deci nu
este de mirare că atunci când corpul meu a murit - stiţi, toate acele milioane de morţi pe
care le-am avut - ceea ce era în mine şi care ştia tot ce făcusem, a trebuit să uite, de
fiecare dată cînd m-am reâncarnat, pentru că de fiecare data era un corp nou cu un
creier nou care nu ştia pe unde mai fusesem şi ce mai făcusem în alte vieţi. Şi tot ce mi-a
păsat, a fost corpul meu, viitoarea masă, relaţie sexuală, următoarea băutură,
urmatoarea realizare, banii etc. Asta a fost tot ce am gândit. Deci înţeleg că nu
Dumnezeu m-a împiedicat să mă cunosc pe mine însumi, ci eu, prin alegerea pe care am
făcut-o. Şi continui să vin înapoi, să mă nasc din nou în aceste corpuri, să învăţ din nou
să merg, din nou şi din nou aceleaşi lucruri. Ar fi trebuit să termin cu asta până acum,
dar se pare că ceva lipseşte, nu ştiam că nu trebuie să mor niciodată, dar încep să
suspectez asta şi nu mai vreau să mor şi să uit. Nu vreau să mor şi să uit acest moment
împreună cu tine, acest minunat apus de soare şi dulceaţa a tot ce am împărţit astăzi cu
tine. Nu vreau să uit niciodată. Deci depinde de mine.Dar eu, cel care doreşte este diferit
de eu, care sunt corpul care are nevoi - odihnă, mâncare, succes, insucces, boală şi
lucruri de care să se plângă. Dacă aş fi fost cu adevărat iluminat, aş fi ştiut că pot
manifesta călătoria sufletului meu, aş fi avut puterea de a manifesta ca memoria mea să
nu uite niciodată nimic. Şi am capacitatea de a face asta."
Cine poate spune că ştie exact cum lucrează creierul ? Vă spun eu c[ nu ştie nimeni.
Ştiinţa ştie câte ceva, dar nimeni nu ştie unde este zona de linişte din creier. Mai mult,
oamenii de ştiinţă încă nu au separat conştiinţa de creier.
Şi mai avem şi cealaltă problemă care se numeşte minte. Mintea este tot una cu conşti-
inţa, sau este tot una cu creierul ? Oare creierul aparţine conştiinţei sau este separat de
ea cum lucrează ele ? Poate că este aşa: dacă eşti o fiinţa spirituală, atunci eşti conştiinţa
care pluteşte în creierul care a fost construit genetic pentru tine. Şi curgerea conştiinţei
este un izvor de lumină care face ca scânteile să se aprindă. Şi conexiunile, scânteile, se
aprind în acordanţă cu destinul genetic, deci tot ce creierul gândeşte, produce fenomenul
numit minte. Deci fiecare minte este produsul conştiinţei şi energiei într-un creier uman
care crează un gând holographic. Şi este holographic pentru ca este Observatorul care
transformă energia în viaţă, face nuca de cocos să plutească în ocean. Înţelegeţi ?
Acum să ne întoarcem la călătorie. Călătoria unei personae spirituale este diferită de
cea a unei personae fizice. Când veniţi la mine şi spuneţi: "Vreau să cunosc pe Domnul
Dumnezeu al fiinţei mele şi cu adevărat vreau să-1 cunosc pe Dumnezeu, să-1 iubesc şi
să fiu iubit de Dumnezeu. Vreau să ştiu, mai mult decit orice, puterea care zace în mine.
Este cel mai important lucru în viaţa mea." - atunci aţi spus primul lucru care iese afară
din gura unui student, dorinţa de a învăţa Marea Lucrare.
Marea Lucrare, este, nu pentru a te face un succes fizic, ci un Dumnezeu spiritual
care este etern.
Deci ati trăit milioane de vieţi. Şi nu aţi avut o viaţă spectaculară, aţi avut multe. Cine
sunteţi astăzi este numai egal cu tot ce ati învăţat în aceste vieţi şi aţi avut mult de mers.
Şi ce veţi face cu toate acestea? Dacă sunteţi Dumnezeu trebuie să ştiţi mai bine. Mai
mult, prioritaţile voastre trebuie să se schimbe. Dacă sunteţi Observatorul, care ştiinţa
spune că sunteţi, atunci sunteţi o fiinţă extraordinară, atât de extraordinară încât peste
noapte puteţi îmbolnăvi un trup perfect.
Atât de extraordinari încât puteţi concepe un copil din coapsa voastră, şi din uterul
vostru. Atât de extraordinari, încât puteţi intra într-o cameră cu flori parfumate şi dacă
sunteţi în mână proastă, floarea se ofileşte, pentru că nimic nu poate fi fericit în jurul
vostru atunci cînd voi nu sunteţi. Atât de perfecţi sunteţi.

OGLINZI PERFECTE UNUL PENTRU ALTUL

Undeva, într-un loc, şi nu am să vă spun unde, au fost un bărbat şi o femeie, la


începutul primei lor existenţe şi a încetinirii frecvenţei formelor lor creative, în scopul
evoluţiei. Numele lor este real şi încă mai există. Entităţile despre care vă vorbesc sunt
doar două în milioanele de entităţi care erau pe acest plan la acel timp, căci cinci rase,
după culoarea pielii şi cultura, au devenit simultan.
Numele entităţii era Duvall/Debra. Numele specific ca o unitate ieşită din casa numită
Duvall/Debra Badu, Badu însemnînd Dumnezeu , esenţa lui Duvall/Debra. Acesta a fost
bărbat ca sex, ceea ce se cheamă curent electric de încurcătura pozitivă. Şi încă nu se
evoca în acest corp sânii şi uterul, dar avea erecţia şi sămânţa ce zâceau în sacul de la
coapsă lui. Din acelaşi Dumnezeu a fost creată Debra/Duvall, care ar fi ceea ce se
cheamă femeie - uter-bărbat, bărbat fiind uter - femeie, fiinţă superioară, uterul nu avea
sămânţă ci doar ceea ce se cheamă ou, iar ceea ce va puncţiona oul va fi sămânţa din
coapsa bărbatului şi comoara lui.
Debra/Duvall a fost şi încă este potrivirea perfectă a entităţii Duvall/Debra, căci ea
este uterul bărbatului şi ceea ce se cheamă în înţelegera voastră ştiinţifică încărcătura
negativă. Ea nu a fost mai puţin decât Duvall/Debra extensia lui perfectată,
îmbunătăţită (Duvall/Debra şi Debra/Duvall au fost adevărate jumătăţi de suflet născute
dintr-o singură conştiinţă, un singur Dumnezeu care s-a împărţit în energie negativă
spozitivă, în scopul de a experimenta. Asta este baza fundamentală în egalitatea femeii şi
a bărbatului)
Acum, Dumnezeu poate însămînţa Dumnezeu, numai dacă el se divide pentru a deveni
(a evolua).
Ei aveau ceva lipsuri, pentru că gândul pe care Dumnezeu 1-a păstrat întru crearea lor,
a devenit greu în scăderea vibraţiei luminii şi deci creaţia a fost dificilă. Dar se păstreză
amintiri despre prima lor viaţă, 1a începuturile Terei şi despre puterea lor de a avea
gânduri pure. Duvall/Debra s-a văzut pe sine - Debra/Duvall ca fiind de o deosebită
frumuseţe. Duvall nu ştia că culoarea ochilor lui era schimbătoare. Şi să vă spun ce
culoare: rotundul albastru închis cu irizări de aur părea că era într-o mare de castaniu
luminos şi totul stătea ca pe un imens ocean alb. El nu ştia spectacularul frumuseţii sale
până ce privi în ochii lui Debra. Acei ochi sunt gând minunat, căci ei au abilitatea de a
crea materie în gând, oricum o văd ei. Cât despre frumuseţea culorii, de ce albastru, pe
lângă celelalte culori ?
Pentru că albastrul în sine este un mare curent electric, emite lumină de culoarea
încărcăturii sale electrice şi pentru a fi văzut ca albastru în totalitatea adâncimilor şi
nuanţelor sale, formează aşa zisul efect "cilindru de lumină". Albastrul ajută
transformarea gândului în imaginea sa electrică mai mult decât culorile din afara
spectrului.
Duvall a privit ochii Debrei. prima lor apropiere cum ar veni, a privit-o toată cu
încântare şi s-a minunat de frumuseţea şi perfecţiunea ei, dar ochii, veşnic schimbători
cu albastrul strălucind în alb de zăpadă uneori, erau de nedescris. Duvall i-a iubit chiar
dacă încă nu înţelegea nimic despre iubire. Apoi a privit paloarea cărnii şi undele roz
din obrajii ei şi roşul aprins al buzelor ei, la gâtul ca o puternică coloană de marmură,
umerii delicaţi şi totodată puternici. S-a uitat la braţ, la delicatele degete, şi a văzut ca
unghiile aveau roşu ca şi obrajii ei. Totul era delicat. Delicat.
Duvall i-a atins corpul şi a găsit că sânii ei erau calzi şi supli, drepţi şi fermi şi i s-au
părut minunaţi. Iar sub sâni a simţit bătăile inimii ei şi i s -a părut minunat, apoi
mijlocul toată fiinţa - era minunată. El se minuna de acestă creaţie. A mângâiat mai
departe picioarele şi coapsele - erau netede şi pline şi a găsit o adîncitură în picior, care
avea de cealaltă parte o curbură mai dură şi a înţeles că acolo era genunchiul iubitei
creaturi, apoi a coborât mai departe la gleznă, a mişcat piciorul în sus şi în jos, a privit
graţia oaselor şi a văzut că degetele erau terminate şi aici cu unghii care aveau roşu ca
cel din obraji.
Când Debra a privit la cel ce o privea pe ea, a văzut spre uimirea ei părul lui Duvall,
de culorile toamnei şi 1-a găsit minunat. Şi când s-a uitat la parul ei, a găsit şi acolo
nuanţa de toamnă. A început
să-1 privească pe Duvall şi a văzut ochii, care erau la fel cu ai ei, da ea încă nu văzuse
aşa ceva, a văzut nările largi care permiteau să pătrundă mult aer, le-a văzut fluturând.
A privit buzele rotunjite şi ferme, expresive, falca curbată şi puternică, gâtul lung şi
umerii rotunzi, braţele groase, grele şi frumoase. A văzut mîna mare şi puternică,
perfectă, cu unghii la capătul degetelor pieptul puternic cu sfârcuri ca ale ei şi sâni plaţi,
sub care bătea inima, mijlocul şi şoldurile înguste, picioarele musculoase, talpa
puternică stabilă care permitea acestei măreţe entităţi, care se numea Duvall, să stea
drept în form lui perfectă.
Se uitau unul la altul şi fiecare-şi vedea propria imagine în celălalt. Şi fiecare, în
minunatul fel în care s-au formulat pe ei înşişi, ca cel mai perfect desen care să le
permită să existe ca Dumnezei în formă umană pe acest plan, fiecare avea perfecţiunea
unui corp care să creeze sămânţa perfectă pentru urmaşii ce vor veni.
Unde era iubirea ? Nimeni nu posedă nimic până ce nu contemplează întii acel lucru,
căci posesiunea nu este niciodată cu adevărat experimentată până ce acel lucru nu este
realizat în gândul contemplativ. De aceea, când cei doi au contemplat frumuseţea
celuilalt, şi când au simţit atingerea, coapsa şi uterul au fost cuprinse de flăcări. Şi
primul act fertil al lui Duvall/Debra, Debra /Duvall - apropiindu-se şi devenind o
perfectă unitate - s-a întâmplat - şi sămânţa din comorile coapsei a fost adusă în
minunatul ou, în cuibul
istoriei ce abia începea, cuibul lui Debra.
Pasiune, o pasiune de a iubi ceea ce fusese creată din esenţa gândului şi acum putea
crea prin iubire prin copulaţie ca şi măreţ act creator şi exerciţiu fizic al iubirii. Duvall
privi ochii lui Debra şi se văzu pe sine, iar Debra în ochii lui Duvall şi iubi imaginea ei
din acei ochi. Şi iată că, din ceea ce se numeşte Atriul Constanţilor, apare un alt Zeu,
care aştepta ca actul să se întîmple, pentru ca el să poată deveni om pe Tera. Când totul
s-a terminat Duvall s-a întins lângă frumoasa lui femeie, iar Debra lângă el. Şi Duvall
învaţând să se iubească pe el însuşi, a iubit tot ce a văzut la Debra la fel şi ea. Deci unirea
a început cu doi care aparţineau unul altuia. Forţele de lumină se creaseră pe sine, întru
adevăr, în ceea ce se numeşte materie ca să înceapă o noua viaţă.
În acesta viaţă, pe măsură ce lucrurile se dezvoltau şi gândurile se schimbau, apăreau
valori noi. Duvall începu sa fie cuprins în procesul de creaţie pentru ceea ce acum se
cheamă piaţă, apăru necesitatea valorilor de schimb între Zei şi apăru separarea lor.
În aceste timpuri, din uterul binecuvîntat al Debrei apăru entitatea numită Arius. El
era ceea ce se cheamă de sex pozitiv şi venea din Atriul Constanţilor în prima lui viaţă
pe acest plan. El a fost iubit cu tot sufletul de Debra şi Duvall, iar Debra 1-a hrănit şi
ţinut aproape de sufletul ei. Şi Arius a crescut. Era un timp în care comerţul înflorea,
spirite competitive de Dumnezei divini inventau lucruri noi, concurau unii cu alţii.
Curând au început să folosească particule de lumină pentru a transfera obiecte dintr-un
loc în altul, au dezvoltat industria şi călătoriile.
Duvall a început sa aibă camaraderii cu alţi Dumnezei, familiile lor, să se alieze unii
cu alţii în comerţul lor. În acest timp Duvall era tot mai mult plecat de lângă Debra, cu
treburile lui. El simţea nevoia de mai multă cunoaştere şi mai multă productivitate,
începu să aibă o atitudine de superioritate, de separare de Debra şi mai multă grijă
pentru competiţia cu ceilalţi. Debra îl chema cu braţele deshise şi cu dragostea ei
întreagă, dar Duvall era ocupat cu gândurile lui creative şi curând a devenit o autoriate
în comert. Curând această atitudine a devenit aparentă în statutul lor de egalitate, şi
Duvall, în dorinţa lui de a deveni mai mult, s -a separat de iubirea tandră a lui Debra.
Debra a devenit tot mai mult ocupată cu Arius, care era un remarcabil Zeu. Cu
timpul, acestă separare a devenit îngrijorătoare, deşi la început a fost pură. Duvall
experimentându-l cu o puternică lumină, un reflector de lumină, a dirijat în direcţie
greşită fascicolul de lumină şi acesta 1-a străpuns producând moartea trupului
Entitatea Duvall a suferit prima moarte pe Tera, şi a uitat, mare greşeală, cum a început
să existe. Trupul s-a prăpădit, dar spiritul şi sufletul acestei fiinţe, ceea ce dăduse viaţa
ochilor, şi prezenţa minunată acestei fiinţe, au fost duse într-un vacuum de vânt. Au fost
duse într-un anume loc şi puse în poziţia numită nord/sud .
În timp ce zăcea în acesta poziţie, s-a uitat în sus şi a văzut Atriul Constanţilor. Şi-a
văzut iubiţii fraţi privindu-i, apoi s-a uitat în jos, de unde venise, şi a văzut trupul lui -
nimeni - a vazut-o pe Debra . S-a dus la ea, dar ea nu 1-a văzut, l-a strigat pe Arius, dar
el nu a auzit, a strigat din nou şi din nou, dar nimeni nu auzea. Debra care iubise fiinţa
fiinţei ei, a învăţat să plîngă şi a învăţat tristeţea. Ea a strigat:" ?      i
      i  i    i
      A" Şi recunoscând moartea
trupului, cel mai şocant element, şi-a amintit ca animalele se devorează unele pe altele,
dar sămânţa lor continuă. S-a gândit atunci că continuarea lui Duvall este Arius. În
acest timp, Duvall nu putea vorbi iubiţilor lui, nici nu striga după ajutor. El nu putea să
mai fie pe Pământ şi nici să asceadă ca frăţia lui.

A DOUA ŞANSĂ - REÂNCARNAREA

Contemplând i-a venit gândul să se adreseze celor din Atrium şi să le ceară o nouă
şansă, vroia să trăiască din nou. Şi a strigat: "Sataţi, opriţi-vă, nu veniţi în lumina lui
Arius, lăsati-mă pe mine să mă duc prin fiul meu să devin din nou, ca să corectez ceea ce
am făcut separându-mă de toate." Şi fiindcă Ei erau o inimă bună care învăţase calea
grea, Zeii au acceptat. După ce înţelegerea a fost făcută, voinţa a fost eliberată şi ei au
devenit spectaculara lumină a lui Arius, iubitul său fiu. Arius devenise bărbat şi învăţa
despre mişcările coapsei sale, căutase şi găsise "încântatoarea".
Ea era ca luna în paloarea şi frumuseţea ei şi pe măsură ce o privea, vedea mai multă
frumuseţe. A fost prins de ea şi curând nu a mai putut trăi fără ea. Nu am să vă
povestesc acum despre măreţia încîntătoarei, am s-o las pe mai târziu. Dar femeile au
uitat încîntarea lor, au uitat frumuseţea lor. Au uitat puritatea lor şi de aceea, cînd luna
vine în plinătatea gloriei ei şi radiază pe cerul vostru lumina ei palidă minunată, cînd
trebuie să vă părăsească, să priviţi la toate lucrurile din aerul nopţii. Veţi vedea apă
acolo. Sunt lacrimile încîntâtoarei. Nimeni nu vrea să-şi părăsească frumuseţea dar
trebuia să plece în splendoarea unei şi mai mari lumini care vine. Aşa a fost şi cu
încîntătoarea fată şi Arius. Ei s-au întâlnit şi Arius a proclamat ca ea era mai presus de
toate lucrurile pe care le văzuse şi pe care le crease. Şi făcând ceea ce Duvall şi Debra
făcuseră, descoperindu-şi unul altuia frumuseţea fiinţei şi exprimînd-o, gândul a devenit
fiinţa fertilă concepută în forma infinită a ceea ce va deveni Duvall.
Duvall nu fusese niciodată copil. El nu fusese conceput prin act sexual. Deci i-a plăcut
foarte mult să fie parte din o altă formă creată, esenţa ei, şi a învăţat ce înseamnă co-
creatia, ce înseamnă a împărţi. El a devenit copilul. Când încântatoarea şi-a luat lumina
şi nu a mai fost abdomenul ei, a crescut şi a devenit greu cu sămânţa şi fructul. Şi Duvall
s-a născut într-un trup minunat. El a venit ca să devină parte din ceea ce iubise şi să nu
se mai separe de ei . Şi s-a născut din uterul încîntătoarei, un tînar bărbat.
Deci acum Debra va fi bunica lui, iar micuţul a iubit pe bunica lui, a iubit pe mama
lui şi pe Arius, minunatul său fiu/tată. El o iubea pe bunica lui şi o respecta, dar ea nu
ştia ca el este Duvall. El îi dăruia înapoi bunătatea şi blîndeţea şi bucuria, şi asculta
întotdeauna de sfatul ei înţelept privind comerţul şi creaţia, şi a învăţat multe de la ea.
Iar când bunica nu a mai fost pe acest plan, el a devenit un mare comerciant şi a fost
dreptatea şi cinstea şi a fost numit cu dreptate o balanţă. Au trecut anii, dar el nu a luat
pe nimeni în patul lui ca să-i privească ochii şi să se regăsească pe sine în ei, căci singura
lui preocupare era balanţa.
NAŞTEREA GELOZIEI

Era ziua în care toţi se adunau ca să schimbe păreri despre îmbunătăţirea


comerţului. Acolo veni şi o entitate încântătoare, o fetiţă de cam 14 ani, cum socotiţi voi,
care venise în cest loc cu ideea şi gândul de a -şi căsători trupul cu cineva care ar fi
perfect potrivit cu fiinţa ei. El o văzu şi uitându-se în ochii ei se văzu pe sine. Tânăra
femeie, care nu mai avea acum părul ca toamna ci de culoarea soarelui, privi în ochii lui
Duvall şi se văzu pe sine. Iată ca mult iubita Debra venise din nou, şi el a înţeles că era
ea. Ei s-au iubit şi au adus pe lume o fetită, minunată, lumină şi frumuseţe. Era mai
minunată decât încîntătoare Debra. Ea era creaţia unei iubiri perfecte care se reânnoise
pe sine (se gândise pe sine din nou).
Micuţa avea părul mai negru decât noaptea, şi când îi cădea pe umeri, buclele
sălbatice, în mişcarea lor liberă, păreau de mătase. Splendidul ei cap stătea pe umeri de
marmură, ochii aveau culoarea mărilor care nu mai există în timpul vostru, erau atât de
albaştrii şi de adânci, încât cine se uita în ei nu mai vedea altceva.
Fetiţa era perfectă în ochii tatălui ei. El se mândrea cu perfecţiunea dulcii sale fiice,
iubea ce ea era, o iubea pe Debra pentru ce era ea şi amîndoi erau uniţi în creşterea
splendidei fiinţe, create de ei. Când împlini 14 ani, sezonul sângelui începu sânii ei se
coapseră obrajii căpătară bujori, iar ochii se umplură de întrebări şi aventuri, iar
Duvall ştiu ca era timpul ca ea să găsească soţul fiinţei ei. Duvall, care nu cunocuse
pasiunea geloziei începu să devină protector cu fiica lui nedorind ca ea să se
căsătorească, ci să ramână sub protecţia lui şi a Debrei. Dar tânara fată râse şi-i spuse
tatălui ei că ştia că el este pasionat şi că dorea să găsească pe cineva la fel de pasionat ca
el. Aşa şi făcu.
Duvall blestemă bărbatul şi a cunoscut pentru prima dată blestemul. I-a interzis să o
ia pe fiica lui din casa lor. Tinerii trebuiau să trăiască în casa părinţilor. Dar splendidul
Dumnezeu, care pregătise deja regatul pentru minunata lui aleasă, a refuzat. Duvall, în
tulburarea lui a ameninţat şi a apucat braţul fraged al fiicei lui, trăgind-o înapoi. Fata
uitându-se în ochii lui, a experimentat (trăit) ceea ce şi Constanţii au experimentat: o
noua atitudine, si a fost speriată şi s-a simţit pierdută şi perplexă, dar i-a răspuns dulce
tatălui ei: Tată, aceasta este dorinţa mea. Acum îi aparţin lui. Acesta este viaţa mea.
Tânara femeie s-a întors către bărbatul ei iubit şi au plecat, lăsindu-l pe Duvall să ofteze
şi să suspine. Jelea în inima lui, căci nu ştia dacă o va mai vedea vreodată pe iubita lui
fiică, în care vedea şi iubea splendoarea Debrei. Şi a oftat şi a urât şi a dispreţuit pe cel
care i-a luat comoara vieţii. Debra înţelegea iubirea lui dar nu putea înţelege furia lui.
Acesta este o poveste adevărată. Toate entităţile din poveste sunt adevărate.
Duvall/Debra este aici, în aceasta audientă. Debra este şi ea aici. Si încântătoarea va veni
şi ea aici, iar Arius mă aşteaptă pe alt pământ.
Duvall/Debra şi Debra/Duvall au fost primele entităţi care au început copularea, spre
a îngădui zeilor să vină pe acest plan. Pământul nu a fost singurul plan material, aşa
cum nici Malina nu a fost. Dar Malina a fost marea gazdă a ceea ce s-a numit diferenţă
de opinie, ceea ce se cheamă iubire şi ură, putere şi subminare, sau oricum vreţi să le
numiţi. În acest particular punct, Zeii erau cu adevărat trupuri de lumină. Ei aveau o
densitate diferită şi puteau lua variate forme. Zeii încă experimentau cu viaţa, cu
materia în alte planuri. Pleiadele, cum le numiţi voi, au fost prima casa a Zeiţei
Turturea şi fraţilor ei, a tuturor Dumnezeilor.
Aceasta a fost povestea atitudinii unui om, despre perfecta iubire şi cum a limitat-o el,
când Duvall a venit înapoi, s-a ridicat perfect în atitudinea sa faţa de Debra, dar a greşit
în gelozia şi sentimentul de posesiune pentru fiica lui, uitând de dreptul ei la
independentă prin faptul că şi ea era Dumnezeu.
Duvall s-a stins, la o vârstă foarte înaintată, la fel şi fiul lui şi încântătoarea, el trebuia
să vină din nou aici. Şi trebuia să aştepte mult timp, ca toţi să plece chiar şi iubitele lui
fiice, pentru ca să se poată reâncarna din nou. Oare s-a perfectat ? A încercat onest, dar
şi-a permis extravaganţa de a deveni implicat în iluzii care se îngroapă într-un viitor
promiscu. El este rezultatul direct al limitatelor sale dorinţe pe acest plan. Duvall/Debra
a trăit,(a murit), 10030 de vieti. Dacă toate atitudinile omului pot fi sumate în gelozie,
ură, invidie, razboi, dispret, judecată, toate în numele iubirii, atunci omul trebuie să se
nască de zece mii de ori ca să se aducă pe sine însuşi la un nivel de iubire completă, de
dumnezeire şi să se ducă înapoi în Atrium şi de acolo în gândul Tatălui/Sursă, eternă,
mult iubita lumină.
Fiicele, nu sunt create din coapsa şi uterul vostru. Prin iubirea voastră, voi daţi doar
ocazia unui Dumnezeu să vină aici şi să facă orice are de făcut în scopul de a se perfecta
pe sine. Voi nu sunteţi stăpânii Spiritului lor. Nu veţi fi niciodată. Iar de pierdut ? Aţi
fost împreună de nenumărate ori, chiar unul după altul. Duvall nu şi-a pierdut niciodată
fica. Ea a devenit în vieţile ce au urmat mama lui, bunica. bunicul, duşmanul, prietenul,
stăpânul lui, bunica, bunicul, duşmanul, prietenul, stăpânul, servitorul , prietenul lui. Nu
pierdeţi niciodată nimic.
Dacă iubeşti în libertate, câştigi totul, inclusiv posibilitatea de a învăţa iluzivitatea şi
măsura gândului limitat şi să te întorci la divinitatea ta. Întotdeauna vei fi Dumnezeu,
întotdeauna vei fi Sursa. Dar mai trebuie încă să te naşti, căci de fiecare dată când ţi-ai
deviat viaţa de la destinul ei prin ceea ce se cheamă amărăciunea din fiinţa ta, vei evolua
o dată şi încâ o dată încercînd să devii mai bun. Nu încerca să devii mai bun, tu eşti mai
bun.

Această poveste a ajuns la ACUM. ACUM întotdeuna trebuie să fie făcut perfect
Dacă v-aţi întrebat de unde vă trageţi voi, nu aţi fost niciodată maimute. Moştenirea
voastră nu a fost niciodată maimuţa ignorantă. Moştenirea voastră, iubitii mei, este
Dumnezeu!
Şi primii lui descendenţi pe acsest plan au fost minunaţi. Să vă permiteţi vouă înşivă
ocazia ca prin imaculată răbdare, evitarea timpului, contemplarea judecăţilor voastre
atitudine clară în legătură cu toţi ceilalţi, să decideţi dacă merită să vă naşteţi de zece
mii de ori doar pentru o obsesie de moment.
Eu sunt Ramtha cel Iluminat. Ceea ce v-am dat, ceea ce se cheamă întru adevăr
momente de elocvenţă. Cîntăriţi-le şi învăţaţi din ele. Aveţi milioane de cărţi care
vorbesc despre acest subiect la nesfârşit. Eu
v-am spus totul într-un fel uşor de înţeles pentru voi. Fiţi în pace şi cu inimi calde. Este
timpul renaşterii voastre. Hai să ne bucurăm cu tot sufletul pentru aceasta.

ÎN CĂUTAREA ÎNTREGIRII - ÎNTOARCEREA ACASĂ

Ştiu cu certitudini că omul s-a căutat pe sine prin alţii. Voi toţi vreţi ca cineva să vă
ajute să vă împliniţi. Voi urmaţi mersul vostru natural de înţelegere. Toţi aveţi câte un
întreg. Toţi aveţi un Dumnezeu.
Când omul îşi află întregirea în uterul fiinţei sale, numit femeie, omul devine complet,
Căci coapsa a fost pacificată, glandele perfect pacificate şi sufletul liniştit. După ce omul
a fost împreună cu perechea sa, se întoarce şi priveşte din nou stelele. Şi în zgomotul
oraşului, sau gâgăitul gâştelor şi nechezatul cailor, ori mugetul vacilor, cerşetori şi
prinţi, conducători şi oficiali, fermieri, crescători de măslini, când toate au fost înţelese -
duceţi-vă , şi găsiţi un loc în natură, asezaţi-vă şi priviţi noaptea şi bijuteriile ce
strălucesc în ceruri cât de minunată este lumina.
Priviţi luna, încîntaoarea, cu lumina ei argintie, care v-a tentat întotdeauna cu
frumuseţea ei. Priviţi cartea eternităţii (vastitatea spaţiului). Priviţi luna, minunată şi
măreaţă bijuterie, care niciodată nu umbreşte pe cele mai mici, luna în toata tentaţia ei,
nu ar fi fost atât de tentantă dacă nu ar fi avut o picătură de eternitate din care sa
strălucească. Şi în timp ce priviţi grandoarea, gândiţi-vă că atunci când omul se
întregeşte, devine încă o dată acela care obişnuia să se uite în jos.
Cînd a căpătat toată înţelegerea, omul îşi va căuta valoarea, care este măreaţă în
curgerea istoriei, aceeaşi care face steaua atât de minunată, luna atât de grandioasă,
piatra atât de tare, trupul lui atât de frumos şi cu toate că el este Dumnezeu, cine este
superioritatea care a făcut pe Dumnezeu ? Şi el va căuta să afle forţa care îl ghidează
moment cu moment. Şi va căuta acel minunat element care a dus creativitatea lui la
înflorire, care i-a îngâduit toate agoniile, iluziile, deziluziile, atitudinile, ura, predarea,
războiul, amărăciunile.
În căutarea iubirii, omul va deveni din nou Dumnezeul lui însuşi, şi va merge să-şi
gasească Tatăl, sămânţa, eternitatea. Şi când omul caută pe Tatăl, nemurirea lui este
asigurată, căci nu-1 va găsi pe Tatăl stând în picioare şi astepându-1, ci simplu, se va
găsi pe sine din nou, în afara gândului care este în continuă căutare şi extindere a
parametrilor. Şi din nou va fi cuprins în splendoarea lui Dumnezeu Atotputernic, în
continua existenţă.
Ce s-a întimplat cu Zeiţa Turturea ? Ea a devenit descendenţii de lumină, nu oameni,
ci ceea ce voi numiţi creatori de nave de lumină iluzorii şi frăţii interstelare. Când staţi
noaptea pe piatra tare şi priviţi nesfârşirea în căutarea dumnezeirii voastre - şi toţi
înţelegeţi că acolo se afla - Zeiţa Turturea şi descendenţii ei, se adună împreună, în
căutarea Tatălui, reunirea cu el.
Eu sunt Ramtha Cel Iluminat, extraordinar învăţător, minunat povestitor, dar care
spune întotdeauna adevărul. Cum de ştiu eu aceste lucruri ? Pentru că am fost toate
aceste lucruri. Căutarea în viaţa mea a început cînd am început să-mi pun întrebări
despre viata. Şi ca să devin Dumnezeul necunoscut a trebuit să devin toate lucrurile
necunoscute mie. Nu mi-am risipit niciodată sămînţa. Nu am avut copii din coapsa mea.
Am avut mulţi copii, dar din linia mea genetică nici unul.
Vă iubesc foarte mult, şi în timp, v-am studiat pe toţi, căci prin voi şi cu voi am
devenit cine sunt. Şi locul unde am fost, vă va spune întotdeauna vouă cum şi unde să
ajungeţi acolo. Dacă unii vă spun bazaconii şi vă tulbură sufletul fragil, eu nu am să fac
niciodată asta, căci prin mine însumi am învăţat despre vânt şi despre soare, mama
soare, şi am învăţat secrete de la marele copac şi de la moartea unei bătrâne. Şi am
devenit toate lucrurile acestea . Dacă alţii vin să vă tulbure, voi puteţi fi tulburaţi dacă
aşa vreţi. Dar câte sonete şi pasiuni şi cântece pot fi adunate ca să evalueze steaua care
zace grea pe cerul voştru. Câţi trebuie să-si pună împreună inteligenţa ca să complice
totul, când ce aveţi voi de facut este atât de simplu - doar să o priviţi. Vă va spune totul
despre ea. Aşa sunt si eu.
Sunt cu voi toţi, căci acum sunt vîntul. Sunt sinteza luminii din nou, căci nu puteţi ve -
dea Vântul, şi deci nu ma puteţi vedea pe mine. Dar ceea ce am iubit, puteţi. Ca să mă
puteţi vedea, am să devin toate lucrurile pentru voi, căci am puterea de a face asta. Pot
deveni bătrână, o fetiţă, un bătrân sau vântul, căci nu mai sunt captivat sau înamorat
sau pierdut în limitările unui biet om pe un bolovan, ci duc cu mine gîndurile şi inima sa
şi disperarea sa. Pentrucă sunt vîntul, vă pot ajuta pe toţi.
De ce vreţi să ma vedeţi ? De ce vreţi să ştiţi cine sunt ? Importantă nu este
delicateţea trupului, ci a Spiritului. Toţi cei care doriţi să mă vedeţi, mă veţi vedea, vă
promit, căci atunci când veţi veni în împărăţia mea, voi vi acolo să vă privesc trecerea. Şi
voi continua, să vă perfecţionez, clar nu voi fi niciodată ce vreţi voi să fiu, căci nici
vântul nu a fost ce am vrut eu să fie - a trebuit ca eu să devin el. Aşa voi fi şi eu cu voi.
Prin suprema mea inteligenţă sunt un lord virtuos. Am experimentat toate lucrurile
toate. Şi prin asta am câştigat milă şi înţelepciune şi am dezvoltat iubire. Voi sunteţi
familia mea. Voi sunteţi marea mea familie, căci eu personal nu am săminţă (urmaşi).
Am să vă dau întotdeauna ceea ce vântul vă poate da în iluzivitatea lui, asta este
promisiunea mea.
Trăiţi-vă viaţa în pace absolută fară complexitatea interacţiunilor altor inteligenţe.
Trăiţi ca să învăţaţi şi să ştiţi, iar când stiţi, veţi deveni cu fiecare treaptă mai înţelepţi şi
veţi câştiga măreţie pentru voi înşivă aşa cum şi eu am făcut. Iar dacă aplicaţi principiile
voastre şi să zicem ca o dată nu lucrează este din nefericire pierderea voastră de
moment. Iar vor veţi fi cîştigul vostru în viitor. Pentru că principiile funcţionează. Ele
sunt guvernate de o lege precisă, aşa cum Tatăl guvernează toate lucrurile.
Acum duceţi-vă la regatele voastre şi la colibele voastre şi clădirile voastre şi priviţi
cât de des la cerul întunecat. Lasaţi-1 să vă amintească cine sunteţi. Nu renunţaţi la
standardul vostru pentru nimeni, căci aţi văzut destul pînă acum, ce se întîmplă.
Amintirea istoriei salvează viitorul. Şi cînd vă uitaţi la steaua voastră, priviti mai
aproape.iar dacă vă zimbeşte, atunci acolo sunt eu.
Eu sunt Ramtha Cel Iluminat, cu adevărat, servantul Sursei, Dumnezeu Atotputernic
viaţa minunată, mişcarea tunetului, întru Crist, care este idealul mişcarii, întru voi
iubiţii mei fraţi, care sunteţi tot ce am spus.
Şi aştept ultima voastră călătorie.. Aşa să fie.

CAPIT0LUL 4

INTERVENŢIA ZEILOR ACUM 455.000 DE ANI

FF &   i  i    


 
  '                
 i 
< <    
      
  i 
7  
     ii     i

 
=44111 +      
     i 
+ .+ < 

i  +  i i     
7#E     %  (> A+    
 -     +  + .< &  (> 
(

Ramtha

IUBIREA ATOTCUPRINZĂTOARE SUSŢINE ÎNTREG UNIVERSUL ÎN


EVOLUŢIE

De la Domnul Dumnezeu al fiinţei mele, ca Ramtha, Domnul Vântului, vă spun ca


ideea principală în aceasta şcoală este ca avem rădăcinile în cer - ancora noastră este
sus, nu jos - şi că vă salut şi onorez pentru că aţi venit la aceasta şcoală, cum nu mai este
alta în lume. Şi dacă puteţi lua de aici chiar şi numai bunătate, compasiune, înţelegere
pentru iubirea Dumnezeului din voi, dacă acestea pot fi arătate afară şi dacă v-aţi
schimbat chiar şi numai puţin, venirea la şcoală a meritat, căci vieţile voastre vor fi
atinse şi schimbate de creşterea compasiunii, a înţelegerii, a iubirii, a înţelepciunii şi
apropierii de Dumnezeu, pe care infailibil îl veţi cunoaşte. În fond nu veţi muri
niciodată. Nu aţi murit niciodată. Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru că aţi venit la
acesta şcoală . Aşa să fie.
Nu aţi făcut niciodată nimic rău, nu sunteţi depresivi, şi nu sunteţi atât de importanţi,
pentru ca să credeţi că Dumnezeu nu a încetat niciodată sâ vă iubească. Asta este
important de ştiut şi de reamintit des.
Mai întâi, noi nu ne putem vedea pe noi înşine în lumina supremă. Voi credeţi că a fi
Crist, este a fi arogant, dar este aiurea, pentru că aroganţa este în voi, care nu auziţi
mesajul. Acolo este aroganţa. Un student care este destul de umil pentru a alege să
meargă tot drumul spre un nou punct de vedere, de la fiind arogant şi neauzind toate
acestea, ori gândind că problemele lui sunt atât de mari şi de rele, şi el este atât de rău,
încât lui Dumnezeu nici nu-i mai pasă de el - el este o victimă, nu ?
Ei bine, măsurăm iubirea necondiţionată prin aceea că inima încă mai bate, că încă
mai respirăm, şi că după toate semnele suntem vii, că ceva ne-a îngăduit să fim în viaţă
în prostia şi necunoaşterea noastră, în victimizarea noastră. Nimeni, în opresiunea
autoimpusă, nu este atât de mare, ca să oprească stelele să sclipească, luna să dea lumina
ei de ceară, iar soarele să apară şi să creeze mister în zori, păsarile să cânte. Ceea ce face
furioşi pe cei care sunt trişti, este că dimineaţa vine chiar dacă ei sunt sunt încă trişti.
Dacă păsările cîntă în continuare, atunci înseamnă că încă nu am atins fundul
autoimpusei noastre aroganţe.
Şi de fapt î1 atingem vreodată ? Nu, niciodată, pentru câ gândul care ne ţine vii este
atât de necondiţional. De ce este atât de necondiţional ? De ce aveţi toate aceste
probleme şi credeţi că nimeni altcineva în lume nu mai are probleme ? Credeţi ca sunteţi
chiar atît de importanţi ? Eu nu cred, pentru că cu cât suntem mai convinşi că
importanţa noastră este mai mare, cu atât păsările cântă mai tare dimineaţa, este
uimitor. Ceva ne iubeşte şi ne ţine inima bâtând, şi respirând şi urinând şi digerând ?
Cineva ne iubeşte chiar şi în oribila noapte întunecată a sufletului. Daca păsările cântă,
poate fi chiar atât de rău ? Obişnuiam să mă întreb pe mine însumi ; este chiar aşa de
rău ? Nu cred.
De ce problemele voastre nu opresc lumea în loc ? Pentru că nu aţi fost niciodată în
afara corpului vostru ca să investigaţi spaţiul, trilioanele de planete care au fost create şi
există în sistemele stelare. Să vă întreb deci : tristeţea voastră şi exilul vostru autoimpus,
din viaţă, o să păcălească viaţa sau doar pe voi înşivă ? Motivul pentru care Dumnezeul
nostru ne iubeşte, este pentru că el este mult mai mare decâ noi, noi suntem doar un
aspect al vastităţii sale. Cea ce ne face mici este este insistenţa noastră de a fi mici, atât
de mici la minte încât viaţa noastră este o tortură şi o continuă nefericire. Ei bine asta
este patetic ?
Deci nu exista nimic ce aţi putea spune sau gândi, care să oprească soarele să răsară,
deci cât de rău poate fi ? Asta numai va împiedică să ascultaţi cîntecul pasărilor în zori
şi nu daţi lipsa de iubire şi bunătate familiei noastre, care este acum împuşcată, omorâtă
sau izolată, distrusă, îl chemăm pe Dumnezeu, acea premiză. Şi motivul pentru ca nu-l
chemăm înainte, este că noi credem că Dumnezeu nu este ceea ce noi suntem de fapt.
Dar Dumnezeu este bătaia primordială a inimii. Dumnezeu este respiraţia primordială.
Sunt multe poveşti despre Creaţie şi multe explcaţii ale realităţii, încă din cele mai,
vechi înregistrări ale civilizaţiei sumeriene, tradiţiilor Estului îndepărtat, filozofia
greacă, genza şi tradiţiile iudeo-creştine, gânditori moderni şi oameni de ştiinţă,
cercetări arheologice şi istorici ca Zecharia Sitchin. Toate tind să asume că adevătata
identitate a persoanei, este identică cu intruparea ei fizică. Ca exemplu, când Geneza
vorbeşte despre crearea femeii şi a bărbatului, spune povestea creării corpului fizic. Dar
aceasta este doar jumătate de poveste. Această asumpţie comună are implicaţii enorme,
aşa cum aţi analizat deja. Este răspunzătoare pentru confuzia dintre creatorul speciei
umane şi creatorul limitimativ şi sursa întregii existenţe. Conştientizarea acestei
distincţii, este punctul principal pe care Ramtha îl subliniază mereu, şi una dintre cele
mai valoroase contribuţii este înţelegerea conceptelor : Dumnezeu, Umanitate şi Sine.
Mulţi cercetători moderni care au găsit evidenţe pentru intervenţia în evoluţia
umanităţii a unor rase avansate din punct de vedere tehnologic, din afara Pămîntului,
fac aceeaşi prezumţie greşită şi omit să se adreseze sursei comune şi ultimative a tuturor
raselor. Aceasta omisiune comună şi lipsa de claritate, a creat multă confuzie cu privire
la adevărata noastră identitate. Multe din religiile lumii şi ideologiile populare cu un
efect major în istoria umană, au fost clădite pe aceasta confuzie. Ramtha este foarte clar
în prezenentarea sa cînd spune că noi nu suntem inferiori sau subordonaţi acelor
civilizaţii care au dat impuls evoluţiei rasei umane prin încrucişarea ADN-ului lor cu al
nostru.
ADN-ul este ca şi Cartea Vieţii a sufletului, care păstrează înregistrarea şi înţelepciu-
nea călătoriei noastre evolutive. Fără îndoială, adevărata noastră identitate este cea de
călător pe acest drum al cunoaşterii, cel invizibil călătorind în noi, Observatorul privind
prin masca actorului, personajul neidentificat din spatele costumului jucînd un rol pe
scena vieţii.

(*       (         &  


*         i          

      i 
   i
      i    i ! 
         
                , i   
      < #    
)  ' ((

Experţii în genetică au putut să traseze evoluţia speciei umane prin studiul AND -ului
mitocondrial al liniei femeieşti. Acest expeiment a putut să traseze genele până departe
la punctul din evoluţie unde genele pămîntenilor au fost unite cu cele ale altei civilizaţii
venite din alta parte, mai avansată.
Ramtha datează acest punct din istoria noastră la extraordinara distanţa de 455.000
de ani în urmă, dată care ridiculizează datele acceptate de antropologi în marea lor
majoritate. Iată din nou, unii ne vor atenţiona să nu folosim câteva izolate şi
controversate exemple împotriva copleşitoarei cantităţi de evidente necontrazise, care
arată ca oamenii moderni din punct de vedere anatomic, au evoluat din creaturi foarte
asemănătoare cu maimuţa, destul de recent, cam 100.000 de ani în urmă, în Africa şi,
după unii, şi în alte părţi ale lumii. (Michael Cremo - arheolog contemporan -
"Arheologia interzisă," 1993).
Fără îndoială că inteligenţa dinamică care ghidează însuşi procesul de evolutie,
adevăratul sine, nu poate fi trasat şi identificat prin analiza ADN ±ului, ci doar a
călătoriei sale şi a efectului ei.
Ramtha a obţinut iluminarea şi măiestria prin contemplarea atenţiei iubitoare, a
calităţilor dătătoare de viaţă ale sexului feminin şi a naturii care oglindeşte aspectul
esenţial al lui Dumnezeu, Sursa. Cel mai mare asediu şi cucerire a lui Ramtha, a fost să
înveţe să iubească aşa cum o femeie îsi iubeşte copilul, pentru a îmbrăţişa viaţa ca ua
maestru nemuritor.

(%   i i i    
i
i   
   i       i 
   i 
i 

 

i   i <
           
   i(

Ironic, Ramtha subliniază ca adevăratul Zeu al Genezei, responsabil pentru rasa


umană nu a fost bărbat, aşa cum spune tradiţia, ci o femeie, om de ştiinţă, Ninharsag, o
Zeiţă, din casa lui Anu, sora lui Enlil şi a lui Enki, care a condus laboratoarele ştiinţifice
din Africa, Mesopotamia şi India, unde a fost dezvoltat ADN-ul noilor specii umane. Ea
a folosit propriul material genetic, pe care 1-a amestecat cu cel al populaţiei native a
Pămăntului şi a creat ceea ce mai târziu va evolua în ceea ce este cunoscut ca omul de
Cro-Magnon. Nu este doar o coincidenţă că ea mai este cunoscută şi sub numele de
Mammy în textele antice sumeriene. Ea este mama primordială a speciei umane. Ea nu a
intenţionat să creeze o specie care să fie înrobită şi folosită, ci a fost preocupată de
datoria ei de a explora şi proiecta noi forme de viaţă, chiar şi atunci cînd a dorit să fie
parte din ele.
Un articol recent despre ADN-ul mitocondrial, într-o revistă de ştiinţă populară, oferă
date interesante, care pun sub semnul întrebării tradiţionala cronologie a organizării în
structuri sociale, capabile să domesticească animale, de obicei plasate în ultimele zece
mii de ani.
35            #  i    
i   
<%*#  

  
 #

     
<   i
   <

  ii # 
i   i    i       i 611111     i  i  
 ( G   *Hi 611/!
Dialogul dintre Solon şi preotul egiptean, pe care Plato îl povesteşte în Timaeus şi î1
consideră un fapt real, este o altă sursă care pune semnul de întrebare pe acurateţea
înregistrărilor de timp în istoria umană:
"In cazul tău, ca şi al altora, abia după ce ai obţinut literaţi şi alte lucruri pe care
oraşul le cere, iată că din nou, după numărul obişnuit de ani, vine marea inundaţie. Ea
şterge totul, ca o plagă şi lasă doar populaţia neliterată şi incultă in urmă. Deveniţi copii
din nou, complet nefamiliari cu tot ce a fost în timpuri antice, fie aici fie în propriile
regiuni. Şi Solon, raportul pe care tocmai l-ai dat despre genealogia poporului tău, este
ca o carte de adormit copii. Întâi de toate, poporul tău îsi aminteşe doar un potop, deşi
de fapt au fost cu mult mai multe înainte." (Platon - Opere complete, Timaeo) Platon a
scris dialogurile în sec IV î.e.n., mult timp după evenimetele consemnate de lemurieni.
Mai este un alt pasaj în Timaeus care seamănă izbitor cu povestea lui Ninharsag,
încrucişând sămînţa lui Enki şi Enlil pentru a produce specii noi. Plato continuă dialogul
dintre Solon şi preotul egiptean, spunînd : "Acest oraş a fost fondat de o Zeiţă a şi
anume a fost Neith în egipteană şi Athena în greaca. Ei (egiptenii) sunt foarte prieteni cu
atenienii şi susţin că ar fi înrudiţi cu poporul nostru într-un fel sau altul "."Am să-ţi
spun (Solon) povestea, pentru binele tău şi al oraşului tău, şi în spcial în onoarea Zeiţe i,
mama noastră, cea care a fondat, a iubit şi educat oraşele noastre, ale voastre. Le-a
fondat întâi pe ale voastre, cu o mie de ani înainte de ale noastre, când a primit a Pâmînt
şi Hephaestus sămînţa din care a ieşit poporul vostru." Hephaestus este numele
romanizat al Zeului focului la greci Sămânţa de pe Pământ şi Hephaestus, înseamnă de
fapt sămânţa pe care Ninharsag a luat-o de la Enki, care se traduce "lordul Pâmîntului´
şi de la Enlil, care înseamnă ÄLordul Poruncii sau al vântului´. Cercetările d e mai târziu
vor stabili o legătură între Lordul sumerian al Poruncii, Enlil şi Lordul focului, fără
îndoială că asemănarea celor două poveşti, în ciuda diferenţei de context, poate fi
notificată prin variabilele produse de timpul scurs între cele două surse.
Tendinţa comuna de a identifica persoana cu întruparea sa fizică, a dat importanţă
simţirilor şi emoţiilor ca fiind realitatea primordială, mai presus de conştiinţă şi
inteligenţă, Ramtha explică că una dintre cele mai mari probleme ale umanităţii este
ceea ce el descrie ca fiind corpul emoţional. Emoţiile sunt mai degrabă un efect al
experienţelor. Una din cele mai mari valori ale societăţii vestice de azi, este emoţia, care
de fapt este o reacţie chimică în experienţă. Este considerată mai valoroasă decât
intenţia abstractă din spatele experienţei însăşi. Ramtha subliniază asta:

"5  i i 


i  
i +  
i            i              i     i 

 i  7
 i                 
   i                       
i
7
i       i 
 i
 
   i             #     
 i
7    i   $

Umanitatea a devenit prizoniera propriei creaţii, prin propria sa manoperă. Chiar şi


când strigătul: "Dumnezeule, te rog ajută-mă!" răsună şi este urmat de
înspăimântătoarea linişte, divinitatea tot nu-şi poate afla complet divina putere
moştenită în străfundul său. Motivul pentru care aceste rugăciuni sunt urmat e de linişte,
este că puterea creativă a divinului a fost folosită să creeze iluzia prizonieratului.
Iubirea lui Dumnezeu ne îngăduie să trăim această viaţă, aşa cum am creat-o noi înşine,
să trăim, adică să respirăm şi inimile noastre să bată ca să putem experimenta propriile
noastre creaţii, de dragul da a obţine înţelepciune. Iubirea lui necondiţionată ne
îngăduie libertate fără nici o restricţie, fără judecarea viselor noastre incluzând cele
mai urâte coşmaruri.
Inabilitatea de a recunoaşte sursa primară şi motorul creaţiei şi evoluţia în modelul
oferit de instinctele femeilor, ca şi iubirea lor necondiţionată, a contribuit la înrobirea şi
folosirea lor pentru plăcere secuală. Orbirea care a împiedicat să fie văzută adevărata
lor valoare şi caracterul lor divin, a contribuit şi la căderea şi mai adâncâ în
prizonieratul emoţiilor şi al gândirii limitate.

(< ?i i  i       
i?  

        A+ 
i      i      i 

 
 7   i                     

           
     *   i         i 

i    (

Este uimitor că simbolul pentru femeie în scrierea cuneiformă, folosită de sumerieni,


cam zece mii de ani în urmă, a fost - IA - pubisul de femeie, în timp ce simbolul pentru
sclav a foast o combinaţie între simbolul pentru munte şi cel pentru femeie, prezentaţie a
felului cum şi de ce a apărut înrobirea femeii, va fi făcută în volumul doi. Noi moştenim
istoria genetică, prin trupul pe care îl primim de la părinţi. Importanţa studierii istoriei
este aceea că ea conţine o parte din călătoria evolutivă de la Punctul Zero şi conţine
cheile care deschid uşile către a cunoaşte de ce am venit să învăţam aici, ca să stăpînim şi
să transformam în înţelepciune.
Sunt aici ca să aduc un ideal care să vă inspire pe voi să vă treziţi, să deveniţi propriul
vostru Dumnezeu, să învăţaţi ce este un maestru.
Nu o să mă uitaţi niciodată, Stiti de ce ? Sunt extraordinar. Dacă Dumnezeu ar fi avut
o definiţie, acesta ar fi trebuit să fie Extraordinar. Vă arată templul pe care inima
voastră ar trebui să-l urmeze, nu ceea ce emoţiile ne-au determinat să fim, că trebuie să
fim extraordinari, ca Dumnezeu, care este atât de îndrăgostit. de viaţă lui, încât este loc
pentru toate grădinile să înflorească.

CAPITOLUL 4

INTERVENTIA ZEILOR ACUM 455.000 DE ANI

(&  i  i   



 '              i 
< 
<     
      
  i 7 

 
     ii    i

=44111 + 

    
     i + .+ < 


i   +    i i         7# E         %
 
(> A+     -     + 
 + .< &  (> (
  i 

IUBIREA ATOTCUPRINZĂTOARE SUSŢINE ÎNTREG UNIVERSUL ÎN
EVOLUŢIE

De la Domnul Dumnezeu al fiinţei mele, ca Ramtha, Domnul Vântului, vă spun că


ideea principală în aceasta şcoală este că avem rădăcinile în cer - ancora noastră este
sus, nu jos - şi că vă salut şi onorez pentru că aţi venit la aceasta şcoală, cum nu mai este
alta în lume. Şi dacă puteţi lua de aici chiar şi numai bunătate, compasiune, înţelegere
pentru iubirea Dumnezeului din voi, dacă acestea pot fi arătate afară şi dacă v-aţi
schimbat chiar şi numai puţin, venirea la şcoală a meritat, căci vieţile voastre vor fi
atinse şi schimbate de creşterea compasiunii, a înţelegerii, a iubirii. a înţelepciunii şi
apropierii de Dumnezeu, pe care infailibil îl veţi cunoaşte. În fond nu veţi muri
niciodată. Nu aţi murit niciodată. Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru că aţi venit la
acesta şcoală . Aşa să fie.
Nu aţi făcut niciodată nimic rău, nu sunteţi depresivi, şi nu sunteţi atât de importanţi,
pentru că credeţi că Dumnezeu nu a încetat niciodată să vă iubească. Asta este
important de ştiut şi de reamintit des.
Mai întîi, noi nu ne putem vedea pe noi înşine în lumina supremă. Voi credeţi ca a fi
Crist, este a fi arogant, dar este aiurea, pentru că aroganţa este în voi, care nu auziţi
mesajul, acolo este aroganţa. Un student modest care este destul de umil pentru a alege
să meargă tot drumul spre un nou punct de vedere, de la fiind arogant şi neauzind toate
acestea, ori gândind că problemele lui sunt atât de mari şi de rele şi el este atât de rău
încât lui Dumnezeu nici nu-i mai pasă de el - el este o victimă, nu ?
Ei bine, măsurăm iubirea necondiţionată prin aceea ca inima încă mai bate, calm că
mai respirăm, şi că după toate semnele suntem vii, că ceva ne-a îngăduit să fim în viaţă
în prostia şi necunoaşterea noastră, în victimizarea noastră. Nimeni, în opresiunea
autoimpusă, nu este atât de mare, ca să oprească stelele să sclipească, luna să dea lumina
ei de ceară, iar soarele să apară şi să creeze mister în zori, păsările să cînte. Ceea ce face
furioşi pe cei care sunt trişti, este că dimineaţa, vine chiar dacă ei sunt suat încă trişti.
Dacă pasările cântă în continuare, atunci înseamnă că încă nu am atins fondul
autoimpusei noastre aroganţe.
Şi de fapt î1 atingem vreodată ? Nu, niciodată, pentru ca gândul care ne ţine vii este
atât de necondiţional. De ce este atâît de necondiţional ? De ce aveţi toate aceste
probleme şi credeţi că nimeni altcineva în lume nu mai are probleme ? Credeţi că sunteţi
chiar atât de importanţi ? Eu nu cred, pentru că cu cât suntem mai convinşi că
importanţa noastră este mai mare, cu atât păsările cîntă mai tare dimineaţa, este
uimitor. Ceva ne iubeşte şi ne ţine inima bătând şi respirând şi urinând şi digerând.
Cineva ne iubeşte chiar şi-n oribila noapte întunecată a sufletului. Dacă păsările cântă,
poate fi chiar atât de rău ? Obişnuiam să mă întreb pe mine însumi; este chiar aşa de
rău ? Nu cred.
Deci de ce problemele voastre nu opresc lumea în loc ? Pentru că nu aţi fost niciodată
în afara corpului vostru ca să investigaţi spaţiul, trilioanele de planete care au fost
create şi există în sistemele stelare. Să vă întreb deci: tristeţea voastră şi exilul vostru
autoimpus din viaţă, o să păcălească viaţa, sau doar pe voi înşivă ? Motivul pentru care
Dumnezeul nostru ne iubeşte, este pentru că el este mult mai mare decât noi, noi suntem
doar un aspect al vastităţii sale. Cea ce ne face mici este, este insistenţa noastră de a fi
mici atât de mici la minte încât viata noastră este o tortură şi o continuă nefericire. Ei
bine asta este patetic !
Deci nu exista nimic ce aţi putea spune sau gândi,
care să oprească soarele să rasară, deci cât de rău poate fi ? Asta numai va împiedica să
ascultaţi cîntecul pasărilor în zori şi să vedeţi razele aurii bătând în ferestre. Voi sânteţi
cei care stingeţi forţa vitală. Dar nu sunteţi destul de măreţi ca să opriţi viaţa, iar a vă
lua propria viaţa este o nebunie, pentru că voi aparţineţi eternităţii.
Să trecem la altceva. După cum aţi auzit, în cerebel stă mintea lui Dumnezeu, este
chiar la spate. Fiecare virus, amoebă, germen, fiecare fiinţă, în orice punct de evoluţie,
fiecare corp cosmic în cele şapte nivele, fiecare experienţă a fost ca să facă cunoscut
necunoscutul. Acesta este drumul nostru.
Dumnezeu este această reţea de micelii a tuturor vieţilor pe care le-am trăit şi a tot
ce vreodată a trăit, iar experienţele, ca nişte perle de înţelepciune, umplu reţeaua care se
numeşte minte şi noi toţi suntem dotaţi cu ea.
Ce este iubirea necondiţionată ? Este ceva mult mai măreţ decât depresia voastra,
lipsurile voastre, nesiguranţa voastră, inaptitudinile, vinovăţiile, ruşinea voastră, şi lista
este mult mai lungă. Toate acestea crează separaţie de forţa de viaţă, acesta va face
umani.
Dar câte vieţi mai trebuie să fiţi umani pînă să înţelegeţi, în sfirşit că aţi fost destul ?
Cîte zile de depresie, şi câte droguri aveţi nevoie ? De câte din experienţele pe care le-aţi
repetat la nesfârşit şi de care sunteţi acum dependenţi ? Cât încă mai trebuie să arătaţi
că sunteţi umani ?
Despre ce este şcoala ? Despre a atinge divinul în voi, a vă arăta ca există, contrar
tuturor religiilor şi bisericilor, a grupurilor etnice, a culorii pielii, a celor care cred că ei
sunt singurii pe calea spre Dumnezeu. Ce farsă. Nimeni nu poate opri soarele să răsară.
Voi aţi creat un Dumnezeu după imaginea voastră, el este cel mai drastic, pedepsitor
al exceselor voastre. Da, voi aţi creat imaginea lui Dumnezeu. Fie prin descrierea făcuta
de biserică, ori prin Isus, ori Budha, Zoroaster, Shakespeare, Apollonius, Cicero, Bill
Clinton. Poate că l-aţi creat după maeştrii din Estul îndepărtat. Apropo, va recomand să
citiţi cartea "Viaţa şi învăţăturile meştrilor din Estul îndepărtat´ (Baird T. Spalding),
este prima din caile pe care am recomandat-o canalului meu s-o citescă.
Cine sunteţi voi ca să decideţi în minţile voastre de maimuţă ce este Dumnezeu ? Să-1
judecaţi. Ce, voi l-aţi creat pe Dumnezeu ? Am să vă spun de ce I-aţi dat aşa o imagine.
Ca el să fie antiteza a tot ce voi nu vă puteţi împiedica să fiţi. Dumnezeu nu putea săâ fie
nimic din ceea ce voi eraţi, deci trebuia să fie aşa. De unde vin ruşinea şi vinovăţia
voastră ? Din identitatea voastră cu Dumnezeu . Ştiaţi că de fapt voi vă pedepsiţi singuri
?
Voi ştiţi cum arata un master ? Aţi întâlnit vreodată unul ? Acuma da, acum ştiţi ? E
drept că faţa frumoasă, părul blond şi corpul feminin sunt puţin cam derutante, dar aşa
am vrut eu. Pentru că atunci când am fost o fiinţă umană pe acest plan, nu am avut
niciodată relaţii intime cu o femeie, dar am avut peste o sută de copii. Am fost
îndrăgostit de război şi de a cuceri, şi orice bărbat care este îndrăgostit de putere, va
avea mai puţin viaţa sexulală, mai putina experienţă sexuală. Gratificaţia lui vine de la
cuceririle sale. Aşa a fost în viaţa mea. Voi ştiţi că pâna în zilele voastre nu a fost
niciodată o femeie despre care să se spună ca este un adevărat Crist ? Pentru că ele au
fost socotite întotdeauna inferioare.
De ce apar eu ca o femeie ? Întâi pentru că femeile sunt foarte uşor de asociat cu
măiestria, pentru că energia lor nu este în primul sigiliu, ele trebuie să meargă acolo
doar pentru supravieţuire, dar energia lor este în al doilea sau al treilea (plan). Ele sunt
în control, înţelegeţi ?
Ce aţi aşteptai să vedeţi ? Eu sunt un Dumnezeu cu pielea închisă la culoare. Pielea
mea este ca scorţişoara, am păr negru şi ochi foarte negri. Deci dacă aş fi trăit acum, aş
fi fost o stea a baschetului, aş fi fost cel mai înalt dintre baschetbalişti. Deci nu sunt o
frumuseţe cu păr blond şi ochi albaştri. Sunt colorat ca scorţişoara, am ochii negri,
părul negru, o entitate de 7,8 picioare( un picior= 30cm) pînă acolo sus. Şi par de aceasta
înălţime numai pentru că atâta este de înalt plafonul vostru, de multe ori trebuie să mă
aplec. Deci de ce am ales o femeie ? Doamnelor, frumoasele mele doamne, eu ştiu ce
compromisuri aţi făcut pentru securitatea voastră şi a copiilor voştri şi că munca
voastră nu se termină niciodată. Este adevărat. Sunteţi specia cea mai puţin apreciată.
Este o mişcare în lume care spune ca oamenii negri ar trebui să primescă drepturi
egale cu cele ale albilor. De ce ar fi o mişcare dacă nu ar fi nici o problemă cu
discriminarea între culori ? Dar ceea ce găsesc şi mai ironic este că oamenii albi se duc la
ecuator ca să se înnegrească şi totuşi au prejudicii în legătură cu oamenii negri. Găsesc
asta interesant. Ei angajează mexicani şi negri ca sclavi, ca să le facă munca. Ei
consideră că ochii albaştri şi părul blond îi fac o specie de un succes excepţional. Şi ei
sunt cei care se duc la ecuator să se facă negri. Puteţi să vă imaginaţi ? Chiar şi oamenii
închişi la culoare consideră că viaţa lor este aspră, dar am să vă spun eu a cui viaţă este
cu adevărat aspră, a femeilor de toate culorile. Niciodată nu s-a adus la cunoştinţă
despre o femeie Crist. Nu. Niciodată nu a fost un Dumnezeu care să spună: "Sunt foarte
mândru de iubita mea fiica ." Ce păcat.
Uterul creaţiei nu a fost niciodată recunoscut de vreun Dumnezeu. Şi singura femeie
care a fost recunoscută, este o adolescentă de 14 ani, care tot ce a ştiut să facă, a fost să
lase un arhanghel să-i dea sămânţa lui Isus ? Mă întreb câţi dintre părinţi ar accepta ca
fiica lor să fie lăsată însărcinată de un Dumnezeu , la 14 ani ?
Ah, nu. Acum ascultaţi. Trebuie să auziţi asta. Priviţi o frumoasă femeie de jumătate
de secol - are vârsta de jumătate de secol - care lasă ca prin ea să vina un Dumnezeu şi
un master. De ce am ales-o pe ea şi nu un bărbat ? Pentru că niciodată nu a existat un
text scris despre o femeie master şi este timpul să se întâmple - este timpul să se
întâmple.
Cel mai vechi arhetip de Dumnezeu este Voidul, care a fost văzut ca Nut. Zeiţa egip-
teană Nut, care este descrisă in Cartea Morţilor. o femeie din a cărui uter a venit toata
creaţia. Chiar credeţi că ştiţi ce înseamnă un master ? Vreau să spun că aţi putea trece
pe stradă pe lîngă acest corp şi dacă nu se uita în ochii voştri, nu veţi şti niciodată ca este
cineva care cunoaşte ceva. Deci sunt în corpul unei femei, pentru că femeia este cea mai
prejudiciată specie. Uitaţi de mişcarea pentru drepturi egale. Hai să vorbim despre
femei de toate virtuţile şi din toate grupurile entice din jurul lumii. Până şi în ziua de
azi, unele sunt arse de vii, de soţii lor - în ţara mea sacră - India. De ce vreţi voi să vă
duceţi în acea ţară mamă care-şi arde femeile ?
Cum credeţi voi că arată un master ? Eu cred că este cineva pe care voi l-aţi creat ca
o extensie a voastră. Şi un adevărat master trebuie să fie întotdeauna bărbat, pentru că
din nefericire arhetipul de master nu a fost niciodată femeie. Eu vin să combin toate
posibilităţile, să combin bărbatul şi femeia simultan. Iubesc femeia, uterul vieţii.
Dumnezeu a dat acestui sex un uter al vieţii şi este la discreţia ei dacă viaţa va deveni sau
nu. Aceasta este adevărata putere. Sunt femeie, pentru că vorbesc pentru cea mai
depreciată specie de pe faţa pâmmtului - femeile.
Voi crederi ca aveţi probleme ? Nu aveţi probleme. Aveţi reţele neuronale. Asta-i tot.
Credeţi că aveţi probleme ? Aveţi un corp emoţional. Asta-i tot. Ştiaţi că aveţi patru sigi-
lii care nu au fost niciodată activate ? Credeţi că aveţi o problemă ? Aveţi o crescătura
în creier, un fel de ghem. Este o grupare de neuroni. Şi ştiţi singurul motiv pentru care
este acolo ? pentru că sunteţi oameni emoţionali şi vă face să vă simţiţi bine simturile,
sentimentele. Ştiţi ce sunt sentimentele ? Nu au nimic de a face cu spiritualitatea sunt
chimie, substanţe chimice. Unde se întâmplâ ? Între creier şi organele de simt, asta-i
magistrala lor. Stiti, magistrala care vă duce acasă. Fiecare din emoţii are o casă de.
Voi sunteţi dependenţi de emoţiile voastre. Sunteţi d ependenţi de sex (sensul este:
independenti ca de droguri. Sunteţi dependenţi de victimizarea voastră. Sunteţi
dependenţi de sărăcia voastră, de lipsurile voastre de durerile voastre, de cap, de
alergiile voastre, de nefericirea voastra, de singurătatea voastră. de autocompatimire, de
vinovăţie, de înstrăinarea voastră de Dumnezeu.
Deci priviţi pe cine stă în fata voastră, vă rog. Este învăţătorul care v-a Învăţat o
săptămână întreagă. Cel care a creat şcoala cu tot ce este în ea. Tot ce avem de făcut că
să putem şti totul, este să ne detaşăm de reţeaua nervoasă emoţională. Dacă suntem
ataşaţi de reţea şi de emoţii, suntem în nesiguranţă, nereuşită, lipsuri, şi niciodată nu
vom şti nimic mai mult decât ceea ce aduc emoţiile, iar acestea sunt experienţe ale
trecutului. Dar cînd ne-am detaşat, suntem liberi în spatiu, putem şti totul. Aşa este şi
gloria lui Dumnezeu.
Cum altfel credeţi că puteţi supravieţui morţii ? Voi o să muriţi, dar ce credeţi că va
supravieţui morţii? Va fi ceea ce se adună în Spiritul vostru Sfânt, şi aceasta va fi
persoana care este dependentă de toate acele lucruri, care va trebui să aibă o
recapitulare în lumină - a tuturor gândurilor pe care le-aţi avut şi nu le-a auzit nimeni...!
Dar aceasta (mintea subconştientă), a ascultat totul şi va învârti benzile acelea în sens
invers, iar voi veţi privi şi veţi înţelege ce aţi făcut cu acest dar numit viaţa.

PREŢUL DIVINITĂŢII ESTE CA O SABIE CU DOUĂ TĂIŞURI

Ce aţi făcut cu viaţa voastră ? Ce aţi făcut cu ea astăzi ? Dar înainte de a veni să mă
vedeţi ? Aţi cheltuit-o doar ca să supravieţuiţi ? Aţi cheltuit-o ca să faceţi bani şi să
puteţi avea sex, să mâncaţi mult, prea mult, sau să flămînziţi, ca să fiţi frumoşi, să fiţi
importanţi? Ce aţi făcut cu toţi banii pe care i-aţi cîştigat lucrînd opt ore pe zi ? Opt ore
înseamnă 1/3 din ziua voastră. Ce aţi făcut cu toţi acei bani ? V-aţi dus şi aţi cumpărat
mâncare şi ati plătit pentru adăpost, şi aţi petrecut şi v-ati distrat şi i-aţi cheltuit ca să
arătaţi la fel ca ceilalţi şi să fiţi acceptabili. Ce aţi făcut cu viaţa voastră? Este un dar.
Viaţa este un dar. Aveţi un servici care vă îngăduie să fiţi creativi, aşa că o parte din
viaţa voastră nu este pierdută, în care creaţi cu mintea voastră în deplina integritate ?
Furaţi de la patron ? Păcăliţi la pontaj ? Nu vă grăbiţi să răspundeţi, vinovatul
mărturiseşte primul. O să vedeţi asta în lumină. Credeţi că munca voastră nu este viaţă
spirituală ? Credeţi că cele opt ore de servici nu au nimic de a face cu viaţa ca dar ?
Fiecare respiraţie şi fiecare bătaie de inimă sunt un dar de la Dumnezeu. Ce faceţi cu ele
? În opt ore lucraţi cât se poate de puţin şi apoi cum folosiţi banii pe care fi primiţi ?
Plătiţi datoriile. Care sunt datoriile voastre ? Ele sunt pentru imaginea voastră ? Pentru
proprietatea voastră ? Pentru automobilele voastre? Iar cu banii râmaşi vă distraţi
pentru ca meritaţi . Oare ?
Deci Dumnezeu râmîne cu tristeţile şi remuşcările voastre. Singurul lucru pentru
care veniţi la Dumnezeu este că nu aveţi bani destui, sau că vă simţiţi prost pentru
investiţiile, pierderile şi relaţiile voastre. Aceasta aţi devenit ? Este adevărat asta aţi
devenit. Dar nu veţi fi condamnaţi pe veşnicie pentru asta. Dacă sunteţi Dumnezeu şi vi
s-a dat liberă voinţă, voi decideţi. Voi sunteţi vântul în pânze care conduce nava voastră,
deci voi aveţi responsabilitatea
Sunteţi divini şi divinitatea este o sabie cu două tăişuri. Aveţi o sabie care taie pâna în
inima materiei. Vrem să supravieţuim şi apoi urâm că trebuie să supravieţuim. Deci
trebuie să ne echilibram prin petreceri, sau prin sex. Putem lucra o săptâmîna întreagă
ca să ne cumpărăm un costum sau să plătim pentru o operaţie estetică. De ce ? Pentru
că peste 40 de zile vom arăta bine şi vom avea sex. Nu-i aşa ? Asta este cel mai bine ce
puteţi face cu viaţă voastră ?
Deci ideea este că în această şcoală trebuie să redefinim pe Dumnezeu . Nu că ati fi
găsit adevărul. Este că îl ştiaţi de mult. Dumnezeu era convenient, ca voi să puteţi
păcătui, să faceţi ce vreţi fără ca să aveţi responsabilitatea vieţii voastre. Iar eu vă spun
că ăsta este unul din tăişuri. În aceasta şcoala, îl luam pe Dumnezeu şi spuneam: viata
mea este bătaia inimii mele, respiraţia mea, gândul meu virtuos, creierul meu holografic,
acestea sunt viaţa mea. Şi dacă trebuie să muncesc pentru pâinea de toate zilele, atunci,
Dumnezeule, ajută-mă să fiu creator în cele opt ore, ca munca mea sa nu fie doar o
slujbă cu care să-mi plătesc hainele şi cosmeticele mâncarea, sexul şi vinul.
Opt ore pe zi n-ar trebui sa fie doar lucru, ar trebui sa fie creaţie. Ar trebui să fie
creaţie. Nu ar trebui să fie robie pentru că tu crezi că eşti sărac, ar trebui să simţi că ai
de dat mult, că ai nelimitate posibilităţi de a crea.
Iar celălalt tăiş al săbiei este ca pentru voi este dureros să ai responsabilitate pentru
propria viaţa. Ştiti de ce sunteţi victime ? Ştiţi de ce sunteţi bolnavi ? De ce relaţiile
voastre lasă de dorit ? Pentru ca daţi vina pe oricine altcineva pentru problemele
voastre, pentru că nu vă luaţi responsabilitatea adevărului vostru, care este ascuns sub
imaginea înfăţişării voastre. Feţe zâmbitoare care mint, şi voi minţiţi şi nu aveţi
responsabilitate asupra a ceea ce ştiţi şi a adevărului care se ascunde sub acel zâmbet.
Ce ar fi dacă aţi crea o lume din adevărul pe care îl cunoaşteţi? Viaţa este o robie sau
un dar ? Este alegere şi sacrificiu ? Absolut. Absolut. Dacă nu vrem să mergem pe cîmp
să sădim sâmînţa de grâu în pâmîntul nostru, dacă nu vrem să facem asta, atunci hai să
facem altceva pentru bani, şi să cumpărăm pîinea de la cei care au facut-o. Dar trebuie
să ne sacrificăm dând ocazia altcuiva şi noi ne sacrificăm viaţa ca să muncim pentru
bani - acesta este efectul domino care-1 atinge pe fermierul din cîmp.
Hai să facem onorabila munca noastră şi impecabilă, să onoram şi să câştigăm totul.
Deci este o sabie cu două tăişuri. Sabia este motivul pentru care am creat pe Dumnezeu
după imaginea noastră, am creat o superfiinţă care să judece tot ce facem. Atunci putem
să facem tot ce vrem cu viaţa şi apoi să-1 chemăm, atunci când nu mai avem resurse.
După ce am cheltuit energia trupului nostru, sănătatea noastră, dupa ce am dat
familiilor noastre lipsa de bunătate şi iubire, le-am murdărit, violat şi distrus chemăm
pe acest Dumnezeu şi motivul pentru care nu îl chemăm înainte, este că nu credem că
Dumnezeu este ceea ce de fapt este. Dar el este bătaia de inimă, respiraţia. Cum ar putea
să nu fie conştiinţa a ceea ce facem, încarnarea şi împlinirea destinului.
Fiecare din voi aţi venit din Planul de Lumină. Aţi murit, v-aţi dus în lumină, aţi avut
o revizuire a vieţii pe care aţi trăit-o, aţi stat în Planul de Lumină ca să creaţi un nou
destin, pentru că nu aţi stăpînit acesta lume şi acest trup. Nu aţi fost stâpânii acestui
creier. Cum vrem să cunoaştem necunoasutul de afară, când nu ne cunoaştem pe noi
înşine ? Venim înapoi mereu şi mereu numai ca să destrămăm reţeaua neuronală de
emoţii din creierul nostru, la care nici măcar nu ne mai gândim. Nu ar trebui să fiţi
dependenţi de experienţa emoţională, înţelepciunea constă în a recunoaşte că nu mai
trebuie sâ facem asţa, că suntem aici să vedem şi să înţelegem. Avem, Dumnezeule,
mintea lui Dumnezeu cu care să înţelegem, şi avem creierul şi mintea lui Dumnezeu cu
care să creăm noi realităţi.! Nu suntem aici pentru a avea cât mai mulţi parteneri
sexuali, să ne ducem zilele în emoţii jalnice, ci cu paradigma unui nou gând, ştiind că
următoarea experienţă va crea o emoţie care va transcede emoţiile dependenţei care ne
fac să lucrăm opt ore sau paisprezece ore, cu care să trăim alte şase ore înainte de a ne
duce la culcare.

DE UNDE VINE IUBIREA NECONDITIONALA ?

Să vă spun despre voi înainte de aceasta reâncarnare. Toţi care sunteţi la această
şcoală - aceasta ar trebui sa fie o descriere istorică a reâncarnării şi drumului până aici,
acest loc pe harta destinului vostru - este pentru că data trecută aţi fost lacomi. Fără
măsură. Aţi fost lacomi şi sau aţi luptat pentru viaţa voastră, iar în clipa morţii v-ati pus
nişte întrebări.
Prima întrebare a fost unde este mama voastră. Fiecare soldat, fiecare luptător, în
clipa morţii întreabă despre mama lui, întotdeauna ei fac asta. Este un fapt absolut, am
văzut eu însumi. De ce fac ei asta ? Am vrut mult să va întreb asta : de ce credeţi -
credeţi ca este prostie ? ² că fiecare războinic îşi cere mama înainte de moarte ? Pentru
că atunci când erau copii, cel mai iubitor şi confortant, nu a fost tatăl, întotdeauna a fost
mama. Şi de fiecare dată cînd erai rănit sau lovit, te duceai la mama şi ea făcea ca totul
să fie bine. Când soldaţii au maţele scoase afară şi le lipseşte jumătate de trup, ei o strigă
pe mama lor. Aşa a fost în toată istoria. Ei cheamă pe mama lor să-i ajute, singura
persoana din lume care ii poate ajuta. Şi a doua persoană despre care întreabă este
"Doamne ajută-mă !". Apoi mor.
Deci cât de divine sunt mamele ? Cât de divine sunt femeile ? Câţi dintre voi înţeteg
aceasta întrebare? Fiecare băiat din lume ştie ca atunci când îşi juleşte genunchiul sau
falca, mama lui va avea grijă de el, îl va iubi, îl va lua la sânul ei şi numai făcînd asta
lucrurile încep să fie mai bune, nu-i aşa ? Indiferent cât de în vârstă sunt, ei se gândesc
la asta. Acesta este motivul pentru care se infatuează cu sânii nevestelor lor, încearcă să
se simtă ca şi cu mamele lor din nou înţelegeţi ?
În toate aventurile lor, mamele lor le cer să aibă grijă de ei înşişi să fie atenţi, dar ei
au fost fii rebeli, au plecat şi au făcut ce au vrut, oricum. Dar cînd au fost răniţi, cine a
avut grijă de ei ? Unde se duc ? La mama, bunul pământ. Bunul pământ. De aceea
femeile nu sunt bărbaţi. Bărbaţii sunt aventuroşi, spontani şi impregnează (însărcinează
) fiecare gaură pe care o văd. Femeile, în schimb, trebuie să aibă grijă de toate
responsabilităţile care vin din acele găuri.
Să mai discutăm despre femei. Ei, bine, cele mai multe s-au dăruit bărbaţilor. Dacă nu
sunt prostituate sau hetera (femei pregătite din fragedă copilărie în arta şi ştiinţa de a
procura plăcere ), muncesc greu pentru a mulţumi pe soţii lor, iubiţii lor, bărbaţii lor,
dar dacă rămân însărcinate, degetul lui Dumnezeu nu este spre bărbaţii lor, ci spre ele.
Ele sunt cele care îndură corpul lor, îndură creşterea din uterul lor, îndură copilul. Ele
sunt cele care sunt prezente constant. Soldaţii pe câmpul de bătaie nu cer pe taţii lor.
Eu am văzut asta. Ei îşi cer mamele. Nu găsiţi asta interesant ? Deci de unde vine
iubirea necondiţională şi grija ? Şi ei plîng după mamele lor, dar ele sunt departe, şi ei
plîng şi durerea lor disperarea, ei dispar pentru totdeauna.
Nu vor mai fi cu mamele lor din nou. Este o situaţie foarte tragică. Aceasta este
nepreţuita parte a umanităţii, acesta este motivul că arai ca o femeie pentru Taţi. Taţii.
Unii sunt taţi buni. Unii cred că copiii sunt responsabilitatea femeii. Şi copiii sunt lăsaţi
cu mamele lor şi după ele plîng. Erau fii mamelor cei care plângeau pe câmpul de
bătălie, nu fii taţilor . Deci în lumina întregii eternităţi, unde este locul iubirii absolute şi
protectoare ? Este în femeie, partea cea mei ameninţată, pentru că femeile pot iubi
lumea întreagă. Dacă o singura femeie ar fi făcut toţi copiii şi dacă toţi copiii din lume ar
fi fost nepoţii ei, făzboiul nu ar fi existat
Deci dacă muribunzii de pe câmpul de bătălie - bărbaţi virili, războinici de renume şi
temuţi - cheamă pe mama lor, cine ar trebui să fie învăţătorul omenirii ? O femeie care
aduce dulceaţă suferinţei, confort fricii, care aduce bucurie şi iubire, pe care chiar şi
idolul, bărbatul ideal pe câmpul de bătaie o strigă când moare şi inima, lui pompează
ultima picătură de sânge, de forţă vitală. Deci cine ar trebui să fie învăţătorul noilor
generaţii ? Vreau să înţelegeţi de ce nu puteţi recunoaşte un master. Dacă eu am cucerit
2/3 din lumea zilelor mele, fiind un geniu al urii, atunci ceea ce a trebuit să cuceresc
atunci când am fost vântul, ca să pot iubi munţii acoperiţi de zăpezi şi copacii cu
bromoroacă şi râurile şi câmpiile verzi, a trebuit să învaţ iubirea şi a trebuit să învăţ
asta din punctul de vedere al unei femei. Femeile sunt mai aproape de Dumnezeu,
pentru că ele nu sunt natura primului sigiliu. Natura lor este acolo numai în sezonul lor
de ovul, asta e. Bărbatul este în moment, femeile nu. Ele au calităţile ocrotitoare ale
pământului de aceea natura este numită mamă. Este îndelung suferitoare, îndelung
iubitoare. Şi este crudă pentru că va îndepărta slăbiciunea şi va suporta cu tărie
genoamele, geneza sa.
Deci am regăsit calităţile feminine care au fost atât de mult urâte de puteri, de
biserici, regate, pentru că femeile au o naturală compasiune. Asta este în legătură cu a
avea copii. Este o compasiune naturală. Ele iubesc natural. Dacă pui o femeie pe tronul
unui principat şi o iniţiezi că toţi în acel principat sunt copiii ei, ea va deveni cel mai
feroce razboinic, îşi va proteja copiii, pe fiecare din ei. Acesta este motivul pentru care
nu multe femei au ajuns pe tron.
Este adevărat ca trebuie mult ca să porneşti o femeie. Femeile de astăzi sunt
artificiale. Ele sunt copiii programaţi sa fie copiii primului sigiliu, fară opinii. Ele vor
doar să fie frumoaşe şi idolatrizate. Asta este colapsul conştiinţei. Asta este. Dar femeile
au virtute şi această virtute este ce a făcut pe toţi soldaţii mei să le cheme atunci cînd
mureau. Mamele lor, femei pe care nu le-am cunoscut niciodată, pe care numai mi le-am
imaginat cînd au primit vestea că fii lor - mîndria lor, frumoşii lor fii, au fost măcelăriţi
pe câmpul de bătălie - vor plânge amarnic şi vor purta haine de doliu îndelungată
vreme. Nu taţii, ci mamele. Atât de intensă este dragostea lor. Ele sunt cele care au fost
făcute comodităţi valoroase în lume, sunt tratate ca obiecte sexuale, care nu au drepturi,
în multe ţări nu au dreptul la vot, nu au dreptul să-şi dispute căsătoriile, nu au nici un
fel de drept. O femeie rea este doar aceea căreia i-a fost negat dreptul natural de a iubi.
Biserica catolică a extins uterul Mariei spre divinare, pentru divinul ei fiu şi pentru
păcatele celor care mărturisesc. De ce trebuie ca o femeie să fie mediator, de ce nu poate
ea să fie ea însăşi, ea care este un dar. Ea este cea mai apropiată de scara cu şapte trepte.
Dacă numărăm şapte trepte de la hertzian la Infinitul Necunoascut, sunt numai şapte.
Sunt numai şapte nivele de conştiinţă. Desigur că există un quadrant de potenţiale
absolute în lumea quantică, de trei nivele (realitatea tridimensională ). Cum ştim asta ?
La noapte, să vă uitaţi pe cerul înstelat sa priviţi stelele şi imaginaţi-vă că toate aparţin
primelor trei sigilii. Atunci vă intreb: câte aventuri aţi avut cu adevărat în primele trei
sigilii ?
Aţi mers vreodată cu adevărat mai departe de pat, de frigider, de cuptor, de penisul
vostru, de vaginul vostru sau sînii voştri, faţa voastră ? Aţi mers vreodată mai departe
de toate astea ca să vedeţi că în lumea tridimensională, spaţiul conţine posibilităţi
infinite ?
Este Dumnezeu atât de simplu ca şapte trepte ? Da. Dar împărăţia lui şi aventurile
lui sunt mai măreţe decât şapte trepte ? Absolut. O femeie este natural mai aproape de
Dumnezeu şi mult mai artificială faţă de iubitul ei mult mai naturală pentru Dumnezeul
ei, Dumnezeul compasiunii, al iubirii şi înţelegerii.
Iată de ce am venit ca femeie.

NINHARSAG - ADEVĂRATA ZEIŢĂ A GENEZEI

Femeia aceasta are o putere pe care voi nu o aveţi şi este toată conştiinţă şi este atot
puternică, (conştiinţa şi puterea lui Ramtha, care este un maestru ascendent). Şi sunt
într-un trup de femeie, ca să glorific femeia, comoara vieţii voastre, să glorific dreptatea
şi adevăul în viaţa voastră. Fiecare bărbat are nevoie să fie glorificat de o femeie. Dacă
nu, el nu poate fi niciodată rege, niciodată nobil, pentru că este doar o linie genetică care
califică sinele regesc. Sângele regesc nu vine prin sămânţa bărbatului, vine prin oul
femeii. Casele regale merg înapoi genetic pe linie femeiască.
Poate că ar trebui să deveniţi geneticieni ca să înţelegeţi ca linia femeii poate fi dusă
inapoi până la Eva (         i   
      
 
  <*%# i    i  #  i). Este adevărat ca găsim
cosistenţa prin femei, nu bărbaţi. Bărbatul are consistenţă, dar nu este prin linia
masculină din sîngele lui, ci prin antecedenţa feminină. Femeia care sta în faţa voastră,
şi voi toţi, femei şi bărbaţi, puteţi trasa linia voastră genetică pîna la Zeii care v-au creat,
şi cel mai grandios din ei a fost o femeie. Da , a fost o femeie.
Deci ce sunt bărbaţii ? Iuţi, grei, având nevoie de expresie personală în fiecare zi, dar
primii care vor cere mamele în ceasul morţii. Nu aş vrea să mă apreciaţi mai puţin
pentru trupul în care mă prezint vouă. Am şi eu un trup al meu, care arată infinit diferit
de cel pe care îl vedeţi în faţa voastră.
Deci care este mesajul pentru secolul XXI ? Este că femeile sunt Dumnezeu şi că ele
sunt mai aproape de Dumnezeu în compasiunea lor, în iubirea lor, în iertatrea lor,
înţelegerea, grija lor, decât un bărbat care nu are nici un fel de pasiune pentru samânţa
lui.
Sunt sigur că toţi sunteţi familiari cu Cartea Genezei, piesa aceea frauduloasă. Evreii
au copiat un text vechi care datează de la sumerieni şi istoria lor, istoria lor despre Tera.
>  
       i     
 
  
   i  i + i +<  i     
:   
 
i *     i 
   ii <  i       5  i 
   
i   ! . Tera a fost numele pe care Dumnezeii 1-au dat
pământului.
Enki şi Enlil au venit aici acum 455.000 de ani. Ei s -au certat şi s-au certat. Şi ştiţi cine
a început disputa ? Sora lor mai mare. Ea a fost un strălucit genetician din familia lui
Anu. Ea a venit aici jos şi a început să despartă genele. Ceea ce voi veţi găsi curînd în
genomul uman, ea a ştiut acum 455.000 de ani. A venit aici şi a încrucişat seminţele
fraţilor ei Enlil şi Enki şi ale lui Anu cu copiii ei pâmânteni. Ea a fo st mama care a creat
hibridul de Cro-Magnon, care sunteţi voi. Cine a fost ea? Zeul Genezei.
Cu siguranţă că nu Jehova a fost. Deci Zeul Genezei a fost o Zeiţă. Numele ei a fost
Nisgal sau Ninharsag, Ea a mai fost numita abreviat Mammy, adică mama. Acesta este
adevărul. În textele sumeriene - veţi găsi acele texte în orice muzeu mare din lume - se
spune cine a fost Zeiţa Genezei şi că ea a fost sora celor doi fraţi rivali. Ea a venit şi a
făcut lucrarea - sora. De aceea a şi fost numita Mammy.
Deci în inima şi sufletul nostru atunci când părăsim corpul, când ultima suflare
pleacă şi sângele nostru este împrăştiat pe pământ, chemam mamele. O chemam pe
mama primordială, Zeiţa care ne-a făcut. Ea a fost cea care a spus: "Lăsaţi copiii mei să
fie ceea ce sunt! "şi au fost fraţii ei cei care s-au străduit să-i dividă, să-i folosească.
Bărbaţii sunt războinici. Mamele sunt compasiune şi iubire. Şi cui se datorează
supravieţuirea umanităţii pe acest pâmânt ? Lui Mammy.
Deci Mammy, care a încrucişat maimuţa cu zeii, a creat omul de Cro-Magnon. Şi
genetica voastră merge înapoi pîna la ea, pînă la propriul ei laborator. A fost deja
dovedit ştiinţific. Deci de ce trebuie să supresăm femeia ? Pentru ca bărbaţii doresc
război. Dar ce vor femeile ? Iubire, compasiune şi pace. Nu a existat un Zeu mai virulent
decât o femeie. Femeile sunt oameni de ştiinţa străluciţi. Este natura lor de a înţelege
creaţia. înţelegeţi ? Aşa sa fie.
Acum înţelegeţi de ce am ales să vin printr-o femeie ? Asta distruge ideea voastră des-
pre un maestru ascendent ? Cam da. De ce ? Din cauza doamnelor. Şi a mamelor
voastre, care v-au dat viaţă. Jehova nu a avut nimic mai mult decât stră-stră-stră-
străbunica lui. (Ninharsag). Pur si simplu, nu a avut.
Voi nu cunoaşteţi istorie. Doar sexualitate şi problemele voastre, aveţi un sistem de
credinţă bazat pe emoţiile voastre. Dacă v-aţi fi folosit creierul în loc de penis, aţi fi
înţeles ca linia voastră genetica merge înapoi în Africa de astăzi, casa vieţii, a suflului
vieţii. Şi cine a fost capul ? Mammy. Deci leagănul civilizaţiei merge înapoi pîna în
Africa, între, Tigru si Eufrat. Copiii ei au fost duşi în lumea întreaga şi au devenit sclavii
Zeilor. Şi-a iubit Mammy copiii ? Absolut.
Cea mai veche religie din lume, divinizează o Zeiţă (religia egipteană - Zeiţa Nut).
Aceasta este cea mai veche religie din lume, divinizarea lui Mammy, marea Mamă.
Cunoaşterea este în bibliotecile şi muzeele voastre.
Deci voi sunteţi în viaţă astăzi datorită lui Mammy. Şi ea trăieşte. Ea este vie şi bine
În voi toţi, pentru că voi toţi aveţi genele ei în voi. Dacă am avea doi părinţi care sa fie
părinţii întregii umanităţi, cine ar fi marele părinte ? Femeia. Ea va avea grija de copii
ei mereu .

ÎNCEPUTUL EVOLUŢIEI

Cu 455.000 de ani în urmă, a aprut prima colonie din Nibiru, înainte au fost Homo
erectus, Neanderthal şi Homo sapiens, care încă mai evoluau înainte de venirea marii
Zeiţe. Ei au venit şi au creat canale şi râuri în Estul Mijlociu. Nilul este un fiu Artificial.
Da, nu este o cale naturală.
Estul Mijlociu a fost Grădina Edenului. Eufratul, Tigrul şi Nilul fuseseră create. Da,
toate sunt artificiale. Pâmântul aici nu era un deşert. Fiecare fir de nisip pe care îl vedeţi
astăzi, este rezultatul eroziunii a ceea ce a fost odată cel mai fertil pâmînt din lume şi
cum deja aţi auzit au venit aici cei doi fraţi, Enlil si Enki, fii lui Anu. Aceasta este cris în
Enuma Elish, tăbliţele din Sumer care au înregistrat adevărul. Ei au venit şi au creat
râurile şi tot ce era acolo ca să fie de folosinţă celor care veneau şi plecau mereu cu
navele lor. Aceşti Zei aveau culoarea scorţişoarei erau frumoşi. Zeiţa era la fel de înaltă
şi frumoasă ca fraţii ei şi ei aveau deja mii de ani cînd au ajuns aici. Acesta este
adevărul.
Marele elixir al Zeilor care s-a păstrat peste milioane de ani, ( vinul roşu ), a ajuns pe
acesta planetă acum 455.000 de ani. Cultura a început într-o vale între Tigru şi Eufrat,
acolo a fost cea mai mare vie de pe Pămînt.
De acolo a fost dus într-un loc numit Argentina, apoi în America de Sud, apoi în
America de Nord, iar apoi în stepele Rusiei si Europa. Cine planta aceste vii ? Zeii, în
pâmânt sfânt. Ştiaţi că viţa de vie se plantează numai pe pământ care a fost cîndva pe
fundul mării ? Chacra coronară (a 7-a) a unui zeu este cel care s-a ridicat din uterul
oceanului iar chacra coronară a lui este o vie. De ce este atât de important ? Pentru că
pâmântul care se ridică din ocean, este ca un copil care s-a născut din uterul mamei sale.
Este rezultatul final al haosului şi schimbării. Şi cele mai mari vii care au existat
vreodată, au fost plantate pe un astfel de sol şi mai există şi astăzi. Totuşi multe au fost
distruse de Zei, care au venit aici şi au manipulat oamenii, care erau indigeni ai
Pămîntului. Dar vestigiile marilor vii sunt pe pământ ce a fost cândva sub apa mării.
Este un simbol. Este coroana unei învieri. Pâmîntul este învierea din uter. Solul este un
dar divin de la Dumnezeu. Deci Zeii au plantat via şi au învăţat oamenii ce era şi la ce
folosea.
Grânele nu sunt indigene de pe Pământ. Au fost aduse aici. Grâul nu este de aici, a
fost adus de pe o stea/cluster. Grâul încă mai păstrează schimbările genetice pe care Zeii
le-au făcut cînd l-au adus aici, ca sâ-1 adapteze la aşa o mare distantă de acel soare.
Creşteau capre şi oi, pentru lapte, nutrientrul absolut pentru copii. Un copil creşte cu
o hrană care are valoarea nutritivă necesară să menţină creierul şi intru adevăr ADN-ul
stimulat. Deci lapte, brânzâ, care este elementul stimulativ ? Calciu. Calciu este marea
moleculă care "deschide" celula şi îngăduie nutrienţilor să pătrundă şi apoi ADN-ului
să-1 folosească. De aceea copii pot trăi numai cu lapte.
Cu 455.000 de ani în urmă. această planetă a fost populată de mari şi avansate
civilizaţii : una este ce a lemurienilor, iar cealaltă a atlanţilor, iar Zeii sumerieni, ar fi cei
din a căror genealogie au apărut atlanţii. Atlanţii - acum 450.000 de ani - au fost o
încrucişare de ADN între Zei şi cei mai inteligenţi umanoizi care au existat în acel timp.
A durat peste 120 de ani ca să dezvolte un lanţ perfect de ADN care să îngăduie entităţii
să arate ca Zeii, adică cu un creier mare. Aceste au fost primele entităţi care au moştenit
creierul galben (scoarţa cerebrala sau substanţa cenuşie) Ei au moştenit toate abilităţile,
înălţimea şi frumusetea, dar vor fi sclavii Zeilor.
Deci laboratoarele de ADN au existat în Africa, dar au fost şi în India, pentru că
migraţia înapoi în India (atracţia spre India ) este o adânc înrădăcinată în memorie, o
memorie genetică a locului de concepţie.
În acel timp, pe acest plan a venit un alt grup de dincolo de Steaua de Nord, marii
lemurieni. A căror navă a fost de fapt o entitate biologică în şi din ei îşisi. Ei aveau
aceasta abilitate. Lemurienii au venit de dincolo de Steaua de Nord, printr-o gaură
neagră (worm-hole) care făcea conecţia cu o altă realitate. Ei erau giganţi. Navele lor
erau entităţi biologice care răspundeau sistemului lor nervos şi concentrării lor. Orice
ei visau, nava putea deveni. Acesta este un adevăr. Ei au aterizat aici cînd încă mai erau
dinozauri, dar nu le era frică, pentru că ei înţelegeau radiaţia biologică cu care creau
navele lor. Cum să vă spun, navele lor erau crescute în grădini. Fantastic ? Credeţi că
este fantastic ? Voi folosiţi mai puţin de 4% din ADN-ul vostru. Ce ar fi putea fi în restul
de 96% ? Poate ca sunt aripi sau trepte, sau poate că sunt proiecţii de cîmp unificat
antigravitaţional ? Poate ca deja există. Cine sunteţi voi să spuneţi că nu
există ? Nu vă arătaţi ignoranţa.
Sunt organisme care trăiesc în spaţiu. Aceste organisme trebuie să aibă gene
antigravitaţionale, ca să poate trăi acolo fără să fie capturate pe orbita vreunui corp
greu.
Lemurienii au venit aici şi au însămânţat ceea ce voi numiţi Pacificul de nord, pînă la
Ecuator, care exista în vremea lor. Ei au venit să schimbe, să moduleze formele de viată.
Au venit să exploreze.
Din copii copiilor lor am apărut eu cu 35.000 de ani în urmă. Eu am existat înainte de
Jehova.
Lemurienii erau mult mai puri. Erau foarte diferiţi fizic de atlanţi. Apoi s -au
amestecat cu atlanţii şi ionienii, care au fost originea grecilor. Ionienii din literatura
greacă sunt norvegienii de azi, grecii pe care îi vedeţi astăzi în bazinul mediteranean
sunt un amestec de sînge care vine de la Imperiul Turcesc. Adevăraţii greci au pielea
albă, ochi deschişi şi păr deschis la culoare. Ei sunt ionienii.
Deci, acum 450.000 de ani, au venit aici, unde existau deja nişte fiinţe primitive care
evoluau că să facă necunoscutul cunoscut, şi le-au dat un impuls în evoluţie. Au dat celor
care nu erau pregătiţi, un mecanism cu care să poată gândi, să fie, să contempleze şi ca
să considere problemele complexe. I-au făcut sclavi şi i-au pus să lucreze în minele de
aur. Ce făceau ei cu aurul ? Aveau nevoie de aur ca sa-1 pună în atmosfera lor, căci ei
locuiau pe o planeta care nu avea soare. Aurul este un foarte bun conducător de lumină.
Mai mult chiar, ei foloseau aurul ca mîncare - pîine.
Acei Zei, prin procesele lor de alchimie, ştiau cum să facă aurul să-şi învârtească
nucleul atât de repede, încât rezulta o pulbere albă, care emena un câmp radioactiv.
Făceau pâine din ea şi o mîncau, iar corpul lor spiritual strălucea. Le dădea nemurire.
Acesta este motivul pentru care fiecare fiinţă care ajungea la tron, după acel timp, era
îmbrăcată în platoşă de aur, pentru că aurul reprezenta pentru ei Zeii pe care îi
serviseră în antichitate.
Deci aţi avut un impuls în evoluţie. Aţi fost la locul potrivit în timpul potrivit. Adică
fiecare venea din Punctul Zero, din Void şi Punctual Zero era ca o uriaşă stea, cea mai
mare stea care a fost vreodată. Şi totuşi a fost cea mai mică particulă care a existat
vreodată şi încă există, dar în moment a fost cel mai mare sistem în Voidul Însuşi. Iar
razele care care vin de la el, nu au număr, căci el este un i  
  


     

  i
  şi de aceea voi sunteţi acum aici.
Concentraţi-vă, îmaginaţi-vă o particulă care este ca un diamant cu multe feţe pe
care cade lumina - străluceşte. Şi nu putem să număram câte raze sunt, pentru că ele ies
continu din diamant. Gândiţi asa : în Punctul Zero a fost o rază strălucitoare şi când
aceasta a ieşit în afară, altele au apărut şi după ce ele au ieşit, au apărut altele şi mereu
altele care se mută în afară şi altele apar. Este într-un fel ca vânturile solare care par să
fie eterne. Astăzi, nu ne bucurăm de aceeaşi căldură de la soare ca acum patru miliarde
de ani, dar totuşi el continuă să creeze căldura. Şi Punctul Zero continuă să creeze. Şi
voi toţi, care sunteţi acum, care ati fost şi care veţi fi vreodată, sunteţi Punctul Zero,
razele lui şi totul se conectează cu acelaşi Dumnezeu.
Exact ca şi cum am lua Punctul Zero şi am face asta : dacă întoarcem Punctul Zero în
interiorul lui însuşi şi îi îngăduim să reflecteze şi să se observe pe sine, el va produce o
diviziune aparentă a Punctului Zero. Această virtuală diviziune crează o oglindă care
permite Punctului Zero să se exploreze şi să se cunoască pe sine. Nu contează dacă veniţi
din Zeta Reticuli, dacă veniţi de dincolo de Steaua de Nord, - nu contează dacă sunteţi
atlanti, lemurieni, cenuşii (Ramtha numeşte cenuşii pe cei care conduc din umbră
lumea, care deţin toată puterea mondială dacă sunteţi egipteni sau hinduşi dacă sunteţi
Ishamata sau Actanus - nu contează. Voi toţi veniţi din acelaşi Punct Zero. Au ştiut Zeii
despre Şcolile de înţelepciune? Da, au ştiut. Au fost Zei care au performat miracole ?
Da, altfel nu ar fi existat astfel de şcoli. Cunoştinţele trebuiau să fie trecute unor oameni
selectaţi, ştiti voi, urmaşii Zeilor. Ei primeau cunoştinţele şi cei care le înţelegeau
deveneau nemuritori.
Nemurirea are totul de a face cu deschiderea minţii, are totul de a face de felul cum
ADN-ul se replică în celulă. Nemurirea este despre cunoaştere şi despre adevăr. Una din
cele mai mari probleme ale voastre este corpul emoţional. Este blestemul fiecărui om.
Termenul "a măiestri" nu ar fi existat, dacă nu ar ar fi existat marea antiteză numită
corpul emoţional. Corpul emoţional este că atunci când te mulţumeşti cu nişte unelte
mediocre, care fac o trebă satisfacatoare, în loc să te foloseşti de să zicem, computer. El
este ca şi o carte care te invaţă cum să operezi un computer. Şi sunt atâţia dintre voi care
citiţi şi recitiţi cartea, dar niciodată nu aţi lucrat pe un computer. Continuaţi să folosiţi
lumânări în loc de laser.
Voi sunteţi oameni emoţionali. Trăiţi prin emoţiile voastre pentru că aţi fost învăţaţi
că sentimentul este adevăr. Sentimentul nu este adevăr. Ce este sentimentul ? Este
chimie. De unde vin ele ? Din creier. Din felul în care gândiţi. Aveţi probleme
emoţionale, pentru că sunteţi oameni care aveţi nevoie de cunoştinţe şi sunteţi
neâmpliniţi. Trăiţi prin prezumpţii, gândind limitat. Credeţi că religia voastră este
importantă. Nu este. Sunteţi aici cu mine, o entitate veche de 35000 de ani. Nu ar trebui
să exist - dar exist.
Tot mai credeţi că sunt un fals ? Cei mai mari oameni de ştiinţă din lume au venit şi
au cercetat acest corp (in 1996 ). Şi sunt mai bun decât orice guru care a călcat vreodată
pe faţa acestui pământ şi sunt dovedit ştiinţific. Deci, poate că sunt real, hm ? Poate că
întregul vostru concept despre realitate este greşit. Este.
Poate ca voi doar aţi dat puţin prea mare însemnătate emoţiilor, căci ele sunt drojdia
unei reţele de gândire colectivă. Da. asta-i tot ce sunt ele. Şi a trăi prin emoţii înseamnă a
înceta chiar şi să gândeşti, ci doar să trăieşti în exaltare sau suferinţă, sau furie sau
durere, în trecut.
Măreţia este ca Dumnezeu nu trăieşte în Pleiade - mulţumesc lui Dumnezeu! Este
mult mai departe. Ar fi fost foarte plictisit dacă în raiul lui ar fi doar el, câţiva îngeri şi
nişte sfinţi întâmplători. Dacă Dumnezeu ar fi creat doar raiul şi Pămîntul - ce este
Pămintul în comparaţie cu Calea Lactee ?
Sunt 11 miliarde de planete ca Pămîntul în Calea Lactee. De ce credeţi că Pământul
este singura planetă ? Dacă credeţi că numai Pămîntul există, înseamna că nu ati fost
niciodată altundeva. Sunt
11 miliarde de planete în cuadrantul în care este Pământul, numai că au sori albaştri.
Soarele vostru este galben pentru ca este murdărit cu radiatii, ceilalti sori nu au această
problemă. Albastru este culoarea curăţeniei si a sănătăţii. Nu-i ele mirare că regalităţile
ţineau la moştenirea lor de singe albastru. Cele mai marcante entităţi în acest cuadran
sunt albastre, nu albe sau negre ori galbene - albastre. Ei, ei ei... Acum că avem bucăţica
asta de informaţie, nu ar face nici un bine să alergăm în jur şi să ne arătam ignoranţa
prin promovarea "culturii" noastre şi acceptării culorilor de piele, niste bigoţi împotriva
culorii închise, dar dorind să fie bronzaţi tot t impul. Ruşine vouă. Ruşine lumii.
Unsprezece miliarde de planete. Deci voi chiar nu ati fost nicăieri ? Nu, nu aţi fost.
Dacă nu mă credeţi priviţi Calea Lactee prin telescop. O să vă ia mai mult de o noapte
întreagă ca să priviţi vastitatea a ceea ce nu sunteţi şi singurătatea a ceea ce sunteti, ca
să înţelegeţi ce nu sunteţi şi de ce sunteţi aici. M-am făcut înţeles ?
Ce ne învaţă asta despre Dumnezei? Ce spune despre voi ? Ei sunt marii voştri
părinţi. Şi dacă voi sunteţi Dumnezei ce spune asta ? Spune că trebuie să faceţi
cunoascut necunoascutul. Sunt 11 miliarde de pâmânturi în Calea Lactee. De ce aţi vrea
voi să staţi aici mai mult de patru sute de mii de ani ? Sunt atâtea alte locuri unde să
mergeţi.

ADÂNC ÎNRĂDĂCINATA MEMORIE A SUPRESIEI

Frumoşii mei maşteri şi mai ales femei, care aţi fost atât de prejudiciate, hai să ne
întoarcem şi să vizităm domeniul femeilor. Cea mai măreaţă entitate care a trăit
vreodată pe Tera a fost o Zeiţă, nu un bărbat, pentru că Pământul este un mare uter.
Energia este uterul realităţii. Cel mai mare om de ştiinţă care a trăit vreodată a fost
femeie..Cei mai grozavi oameni de ştiinţă sunt femeile. Daca Einstein ar fi fost femeie ar
fi ştiut să admită public teoria câmpului unificat şi de aici mai departe. Dar a fost
bărbatul din el care 1-a făcut să respingă public teoria fizicii cuantice. O femeie ar fi
înţeles-o cu uşurinţă. Fizica
cuantică este fizica Zeilor.
De ce avem această problemă ? Pentru că cea mai mare femeie creator, cea mai mare
femeie Dumnezeu care a fost aici vreodată, a fost cu adevărat responsabilă de
Încrucişarea lui Homo erectus cu Zeii. A fost o femeie, nu un bărbat. Bărbatul numai s-a
gândit la înrobire, pe când femeia s-a gândit la creaţie. Bărbaţii sunt pentru supresie. Ar
trebui să ştiţi asta.
Deci nu-i de mirare că ne referim la lună ca "Incîntătoare" Luna este clar femeie.
Gândiţi-vă la asta : voi o priviţi, ea vă priveşte înapoi. Îi vedeţi doar conturul, dar dacă
continuaţi s-o priviţi, începe să vă arate mai mult şi mai mult din ea însăşi. Şi până ce
este plină, tu eşti intoxicat cu ea şi beat cu razele ei. Atunci ea dispare. Aceasta este o
femeie. Luna este o femeie, pământul nu este bărbat. Este un uriaş uter. Bărbaţii sunt
furnici pe uter. Aceasta este pura natură. Natura este adevăr.
Acum despre supresia din societatea dominată de bărbaţi. Zeiţa nu a creat copiii ei
pentru a fi folosiţi şi făcuţi sclavi. Au fost bărbaţii, Zeii bărbaţi care i-au abuzat. După
ce Zeii au plecat, încet, întregul element feminin al divinei mame, a fost înlocuit cu
controlul dur al preoţilor, al mentorilor care se considerau punte spre Dumnezeu.
Dar ei erau doar sclavii datori ei, nu aveau cunoaştere. Ei doar serveau. Iar când au
fost lăsaţi singuri, au transformat datoria lor în religie, pentru că nu ştiau ce făceau.
Ascultaţi-mă, femeile au fost mânate ca vitele, folosite ca obiecte sexuale, încâ din
copilărie. Au fost proprietatea fanteziei bărbaţilor. De ce ? Este vorba despre emoţia
sexuală care a fost transmisă genetic din generaţie în generaţie, femeia trebuie oprimată.
Ca turmele : condu-le, foloseşte-le, ai sex cu ele, copii, dar niciodată nu le da dreptul la
cuvânt.
Stiti, sora acestei ilustre familii, a lui Anu, ea a fost cu adevărat o eroină. A fost o
femeie dedicată cu seriozitate proiectării vieţii aici. Poate că nu a născut copii din uterul
ei, dar a amestecat sperma cu ovulul şi cu mâinile ei iubitoare a creat perfectul Adam.
Aş vrea sa înţelegeţi ce dulce şi protectoare influentă aţi avut în viaţa voastră. Fiecare
bărbat din această audientă, este aici datorita lui Mammy.
Suntem în viaţă astăzi datorită unei mari femei din alt sistem solar. Asta a fost
455.000 de ani în urmă. Omul de Cro-Magnon a apărut acum 35.000 de ani. Deci prin
eforturile ei ştiinţifice, a fost creată o fiinţă emoţională şi gânditoare, pentru ca toate
spiritele să se poată încarna venind din câmpul albastru, în lumină şi în corp. Corpul
meu a putut fi trasat până la genele ei.
Acum de ce religia a creat un Dumnezeu bărbat ? Pentru că singurii bărbaţi care au
apărut în istorie au fost Zei care erau răsfăţaţi. Jehova, Dumnezeul lui Moise, a fost un
răsfăţat. El şi-a urât sora. A urât femeile. A fost homosexual până la gradul n. El a iubit
sângele şi suferinţa. A fost masochist (? - cred ca vrea să spună sadic ). Tot ce trebuie să
faceţi este să citiţi Vechiul Testament şi veţi vedea numai sânge şi măcel făcute de cei
care l-au servit. El este o viaţă joasă, în terminologia mea, o săraca reprezentare a lui
Dumnezeu. De ce i-au trebuit 40 de ani ca să ajungă acolo ? Care a fost problema lui ?
De ce i-a trebuit aşa de mult ? Pentru că, eu cred că nu ştia drumul.
Şi a fost foarte ocupat cerând ca fiecare întâi născut din fiecare familie, primul fiu
născut, să i se taie gâtul ca sacrificiu pentru el. Cred ca au trebuit 40 de ani pentru
apetitul sexual al fiecăruia şi sacrificiul primilor lor născuţi, ca să-i dovedească lui că îl
iubesc. Acesta este un fapt. Acesta este Dumnezeul lui Moise. Şi nu este o privelişte prea
frumoasă.
Şi ce e cu pamîntul promis ? Ştiţi că erau râuri de lapte şi miere şi strugurii erau cât
pepenii. De ce ? Ei bine, era ocupat de palestinieni. Şi el le-a spus : " Puteţi avea acest
pământ dacă vă duceţi acolo şi omorîţi fiecare mamă, tată, fiu şi fiică. Şi după ce faceţi
asta am să vi-1 dau vouă´. Şi ei s-au dus şi au omorât pe toata lumea. Copilaşi au fost
măcelăriţi, şi li s-a tăiat capul numai ca tribul din deşert al lui Jehova să se poată muta
şi să reclame acel pâm\nt. Şi asta este baza disputei de astăzi în Estul Mijlociu. Deci cine
are dreptate, evreii sau palestinienii ? Nu are fiecare partea lui de poveste de spus ?
Deci au trebuit 40 de ani. Au trebuit trei generaţii de copii sacrificati, până ce el s-a
plictisit în sfârşit,
s-a arătat lor şi le-a spus :"Am să vă dau acest pământ dacă vă duceţi acolo şi omorâţi
pe toata lumea să nu rămânâ om în picioare ". Acesta a fost darul lui pentru cei care şi-
au sacrificat copii ca să-i arate cât de mult ii iubesc. Voi nu aţi studiat istoria de loc ? Nu
? Aţi lăsat pe alţii să vă spună. Ştiţi, este o poveste despre orbul condus de chior .. .au
căzut amîndoi în şanţ. O să mă judecaţi pe mine şi învăţaturile mele, fară ca măcar să
ştiţi nimic despre propria voastră istorie? O, Doamne !
Deci cine este Jehova? Este un răsfâţat, sado/masochist care poartă linia genetică a
lui Mammy. El a luat copii ei şi i-a abuzat şi încă mai face asta şi astăzi. Bibliotecile
voastre sunt pline cu informaţii despre aceasta. Eu sunt mult mai în vîrstă decât Jehova
şi cred că el este fără valoare. Condiţia femeilor de astăzi, flămânde, arătând ca nişte
băieţi, ca nişte umeraşe pentru haine, cu sâni artificiali şi feţe artificiale, este lucrarea
masculinului Jehova.
Este vorba de înrobirea lor, prostituarea trupurilor lor pentru faimă, avere şi
celebritate. Nu are nimic de a face cu ingenuitatea Spiritului, concepţia şi naşterea.
Femeia a trebuit să aibă coapsele rotunde, trupul moale, sânul plin şi moale la atingere,
nu ca un bărbat, ci ca uterul pământului, puternică şi furtunoasă, schimbătoare şi
minunată. Ştiţi, vremea este schimbătoare ? Aceasta este influenţa feminină a Zeiţelor.
Deci Jesua ben Joseph (Isus ) a distrus pe Dumnezeul lui Moise, când a spus clar :
³Am venit să împlinesc legea ". Am venit să împlinesc legea; ceea ce înseamnă ca el a
luat o poziţie mai mare decât Jehova şi mai mare decât oamenii din deşert, care au
distrus cel mai drept sistem de credinţă din istorie (punctul de vedere filozofic despre
lume al egiptenilor). Ei au distrus-o. Iar el (Isus) a venit să-1 împlinească - o profeţie. Pe
cine iubea el ? El nu 1-a iubit pe Jehova. Citiţi oricare din învăţăturile lui, aşa
prostituate cum sunt ele, de către Paul. El nu a celebrat niciodată pe Dumnezeul lui
Moise sau al lui Abraham. El a celebrat şi iubit pe Dumnezeul care 1-a trimis şi a spus;
" Dumnezeu care este în mine este acelaşi care este în voi. Avem o adevărată uniune în
asta. Impărăţia mea este diferită de cea a lui Abraham. Împărăţia mea nu este pe acest
pământ. A lui Abraham a fost din case, a mea nu´.
Şi a dovedit asta. El a învăţat două căi: - numărul unu, el a Învăţat că el era un bărbat,
dar ar fi putut fi şi femeie, nu conta, căci oricum era potrivit, şi numărul doi, ca toată
Marea Lucrare pe care a făcut-o, a făcut şi a spus prin Dumnezeul din el, Dumnezeul lui
milos şi iubitor, care nu 1-a judecat nici măcar o data. Bătaia inimii lui şi suflarea sa
sunt mărturie a acestui adevăr. Şi aceste două învăţături sunt un adevăr.
Deci eu sunt Ramtha cel Iluminat. Am trăit o singură viaţă. Am trăit-o ilustru. Sunt
un războinic. Sunt un maestru al strategiei. Am făcut asta excepţional de bine. Sunt un
Dumnezeu înălţat. Nu am murit niciodată. Am trăit două secole ca vânt, un vânt
capricios, şi vântul poate fi foarte capricios. Şi am venit "înapoi prin corpul unei femei,
în care intru prin cercebel (creierul mic) şi vă vorbesc prin corpul ei, în acelaşi fel în
care Dumnezeul vostru ar putea să vă vorbească. Dumnezeul vostru, înţeleptul, a-tot-
inteligentul, Punctul Zero, conştiinţa voastră supremă, suprema voastră aptitudine spre
măreţie. În corp nu vom găsi niciodată măreţie, ci numai reacţii chimice. Nu putem
judeca niciodată nimic prin ceea ce simţim. Numai prin ceea ce ştim. Şi de aceea,
studenţi, învătătorul vostru este femeie.
Sunt aici ca să creez un ideal care să vă inspire dorinţa de a vă trezi, de a fi
Dumnezeul vostru propriu, de a învăţa ce înseamnă a fi un maestru. Dacă eu sunt un
maestru, de ce nu puteţi fi şi voi ? Dacă voi mă puteţi judeca pe mine, iar eu pot fi cel
judecat de voi atunci ce nu puteţi voi face, dacă m-aţi putut judeca pe mine ? Ce nu
puteţi face ? Cât de multă iubire puteţi avea ? Cîtă măreţie puteţi avea ? Cîtă
compasiune puteţi avea ? Câtă cunoaştere puteţi avea ? Vreau să spun că ştiu să iubesc
şi mai ales că vă iubesc Pentru că sunt cu adevărat dornic să vă ajut, pentru că eu sunt
purtătorul de cuvint al Dumnezeului vostru. Şi nu veţi întâlni niciodată un p urtător de
cuvînt pentru Dumnezeul vostru, mai reprezentativ, mai puternic şi mai înţelept. Dacă
aş fi covorul acesta de pământ v-aş lăsa să călcaţi peste mine, pentru că puteţi călca
peste mine, dacă puteţi fi mai măreţ ca mine. Iar eu sunt deja măreţ. Dumnezeu cel
iubitor chiar în viaţa aceasta a voastră fără valoare, v-a îngăduit să respiraţi ca inima
voastră să bată. Dumnezeu este iubire şi în astfel de iubire există (iubire absolută).
Niciodată nu aţi făcut ceva atât de rău încât inima voastră să se oprească, graţia voastră
să înceteze. Niciodată nu aţi făcut nimic atât de rău, deci de ce să înşelaţi viaţa care v-a
fost dată, amăgindu-vă cu o iluzie fără sens, care neagă întreaga lume pe care o iubiţ,
geniul vostru, inspiraţia voastră ? Dumnezeu este mai presus de mine.
Deci copii ai lui Mammy - o, iubită Mammy - asta este ceea ce sunteţi. Nu mă
credeţiţi? Intraţi pe internet la  i . Vă iubesc.com.!
Deci începători, micuţi copilaşi credeţi că sunt o lesbiană ? Nu cred. De ce sunteţi
repeziţi să arătaţi cu degetul cea mai supresată specie din istorie ? Vă este frică să iubiţi
necondiţionat, să le îngăduiţi să aibă propriile lor sentimente şi relaţii ? De ce vă e frica
? Ei bine, o să ne întâlnim în lumină, în Planul de Lumină şi o să avem o discuţie despre
asta.
Nu sunt o fiinţă sexuală. Nu am fost niciodată şi totuşi am avut 110 copii. Imaginati vă!
Toţi oamenii sexuali îmi dăruiau copiii lor. I-am crescut frumos şi ei au devenit legende
vii ale marilor învăţători din istorie pentru că am ştiut cum să cresc copii. Am ştiut cum
să-i iubesc. Am ştiut cum să le îngădui să fie. Şi i-am învăţat cele mai grozave cunoştinţe
sacre ce existau la acea vreme.
Deci aceasta este o prelegere despre puterea femeilor. Absolut. De ce ? Priviţi ce le
faceţi. Priviţi la ce le-aţi făcut să devină. Le-aţi făurit o conştiinţă inferioară şi asta nu
este natural pentru ele. Şi ele încearcă să reformeze, să performeze, iar ambiţia lor nu
are nimic de a face cu amorurile voastre. Are de a face cu a avea grija, a nutri ceva
despre care voi aveţi doar o ideie, în noaptea existenţei voastre.
Nu, nu sunt o învăţătoare lesbiană. Sunt un învăţător despre eliberare, întâietate şi
supresiune. Iubesc Dumnezeul vostru. Nu mă interesează în ce ligă de gimnastică
sunteţi, eu iubesc pe Dumnezeul vostru. Vreau să ştiţi că fiecare celulă din corpul vostru
are potenţialul nemuririi. Vreau să ştiţi că folosiţi mai puţin de 10% din creierul vostru.
Aveţi enorm de mult loc pentru a visa împreună cu mine. Aveţi motiv să visaţi că puteţi
trăi două sute de ani fără să muriţi. Aveţi loc pentru aceasta concepţie, desigur, dacă nu
sunteţi blocaţi de vreo imagine de proprietate. Nu am nici o intenţie de a vă face să mă
divinizaţi. Acesta nu este un cult. Este despre a vă da înapoi şi de a vă învăţa puterea de
a vă iubi pe voi înşivă şi de a vă deviniza pe voi înşivă şi de a dezvolta aceasta minunată
conştiinţa în voi.
Celebrez femeia în această seară. Şi o celebrez, pentru că ea este o creatură abuzată.
Ele nu sunt înţelese de bărbaţii din viaţa lor. Ele nu sunt creaturi sexuale. Au trebuit să
dezvolte asta pentru supravieţuire. Nu contează cine sunt. Ele sunt mai aproape de
Dumnezeu. Ele sunt Mama - Pământ. Ele sunt Mammy. Ele sunt uterul întregii vieţi. Şi
ele vor pune ceea ce iese din uterul lor, mai presus decât orice iubit care le-ar putea da
sămânţa. Le sărbătoresc şi le iubesc pentru că nimeni în întreaga istorie nu s-a gândit la
ele şi nu le-a iubit atât de dinamic cum le iubesc eu în acestă seară. Şi de fapt despre ce
este vorba ?
Despre eliberarea părţii masculine a sexului vostru şi devenirea părţii feminine -
devenirea şi înţelegerea şi iubirea acestei părţi - a responsabilităţii feminine, a iubirii,
tandreţii, dulceţii feminine. Femeile nu abuzează, pe când bărbaţii da. Cum ajungi mai
aproape de Dumnezeu ? Orice ar fi, orice drum ar trebui să parcurgi ca să fii mai
aproape de visele tale, apoi... .aşa să fie.
Nu o să mă uitaţi niciodată. Ştiţi de ce ? Pentru că sunt ieşit din comun. Dacă Dumnezeu
ar avea o definiţie, aceasta ar trebui să fie ieşit din comun. Asta arată ce ar trebui inima
voastră să urmeze şi nu ce aţi devenit prin pecetea emoţiilor voastre, că ar trebui să fiţi
acel ieşit din comun Dumnezeu (unic, extraordinar de deosebit) care este atât de îndră-
gostit de propria sa viaţa, încât este loc pentru toate grădinile să înflorească.
Există un război al valorilor vieţii ? Da, se numeşte SIDA. Sunt homosexuali suscepti-
bili la asta? Da. De ce ? Pentru că ei nu produc viaţă. Simplu. Este legea naturii. Nu vă
place ? Este adevărat. Statisticile suportă ceea ce am spus..
Eu nu sunt aici ca să departajez binele de rău, sau femei de bărbaţi. Eu subliniez şi su-
port cea mai prejudiciată creatură din istorie şi care merită să fie răsplatită. Ele sunt
mamele noastre, surorile, iubitele, prietenele, soliile noastre, florile din grădinile noastre.
Aşa cum cineva a spus: Nu pot să-ţi spun ce simt, căci mi-e teamă că nu ai să mă mai
iubeşti". Femeile poarta o povară extraordinară, sfâşietoare. Ele s-au compromis în
toate felurile că să găsească bărbatul care are destul feminin în el, ca să fie capabil să
înţeleagă adevărul lor, să fie cinstit cu viaţa lor şi pe care ele să-1 poată considera
prieten de încredere. Dumnezeu să vă binecuvinteze.
Femeile poartă responsabilitate nu numai pentru copii lor ci şi pentru adevărul
copiilor şi nu datorează nimic bărbaţilor care le-au impregnat viaţă. Nimic. Nimic. Şi
fiecare bărbat care se preţuieşte pe sine, va învăţa despre misterul femeii. Aceasta este o
evoluţie, înseamnă evoluţie să înveţi despre ce şi cine sunt ele, pentru că ele sunt un aluat
misterios. De ce ? Pentru ca ele nu sunt ca bărbaţii. Sunt un ordin mai înalt decât
bărbaţii. De aceea ele sunt atât de seducătoare. Ele sunt mister. Cu adevărat. Şi uite aşa
ne întoarcem înapoi la Mammy, la marea Zeiţă, creatoarea copiilor, pe care fraţii ei i-au
dezbinat. In dragostea şi dedicaţia ei pentru copiii ei, ea nu a dorit niciodată să se
întâmple aşa ceva. A vrut să dea copiilor ei totul şi le-a dat. Toţi am venit din acel uter.
Fiecare din noi, venind din uterul mamei noastre, am venit din Mammy. Vreau ca
femeile din audienţa mea să fie Dumnezei liberi şi să nu se simtă inferioare niciunui
bărbat. Şi cel mai mare iubit în viaţa fiecărei femei va fi apărătorul lor, Tatăl/Principiu,
Sursa.
Nici o femeie nu a fost vreodată cu adevărat pregătită să facă dragoste, pentru că ele
niciodată nu au trecut peste vârsta copilăriei. Corpul lor s-a maturizat fără ca şi
conştiinţa lor să se maturizeze. Şi este o tristeţe în fetiţe. Este pentru că ele sunt încă
copii şi nu sunt obiect al fanteziilor sexuale. Şi la sârşit, cine devine duşmanul lor ? Tatii,
fraţii, bărbaţii din viaţa lor, pentru că orice altă femeie înţelege acest fel de ameninţare
şi de suferinţă.
Acum, dacă suntem norocoase, cu adevărat norocoase, dăm peste bărbaţi care sunt cu
adevărat creaturi evoluate şi ei sunt evoluaţi datorită prezenţei Zeiţei în ei. Ei vor înţele-
ge ciclul hormonal, adică socotesc luna şi îşi înţeleg doamna.
Şi nu este dulce că ei au folosit timp ca să înţeleagă asta şi să înţeleagă confuziile lor ?
Nu este cu adevărat minunat că au vrut să înţeleagă asta ? Mulţi bărbaţi nu au habar
despre ciclul lunar al femeii. Dacă nu mă credeţi, cereţi soţului vostru să vă explice ciclul
lunar.
Vorbesc în apărarea Dumnezeului nostru. Înlătur toate obiecţiile umane despre cum
1-aţi creat voi pe Dumnezeu. Dumnezeu nu este ceea ce vă imaginaţi voi. El este inima
noastră care bate. Inima noastră bate ca o tobă. Se poate mărşălui în bătaia ei. Da,
tobele au fost făcute după bătaia inimii noastre. Este cel mai tulburător sunet ritmic,
pentru că dacă baţi toba un timp ceva mai lung şi apoi scapi o lovitură, cei ce ascultă îşi
pierd atenţia şi încep să-şi simtă inima. Eu ştiu cum să fac asta.
Orice aţi crede voi că sunt, vă pot spune asta : nu îmi este frică să spun adevărul. Iar
cei care aveţi urechi de auzit şi ochi de văzut, mă veţi urma. Vă jur că am să vă spun
întotdeauna numai adevărul, că cunoştinţele pe care vi le dau, vă vor elibera şi vă veţi
schimba viaţa, că nu veţi mai fi sclavi, că vom recrea pe Dumnezeu, nu în imaginea unei
biserici, ci in imaginea propriei voastre conştiinţe, un Dumnezeu care este ca un copil
care iartă necondiţionat, care ne îngăduie să orbecăim de-a lungul drumului, să fim
ameţiţi care ne iubeşte pânăî la capăt şi orice am face, aşteptă numai să spunem :
³Bine, am experimentat (am trăit şi am înţeles) asta. Acum ce spui, copile, ce mai
trebuie să ştiu căci sunt gata să ştiu".
Pentru gloria vieţii şi a femeilor care ne-au dat viaţă
şi ne-au hrănit întru viaţă. Pentru gloria lui Dumnezeu. Aşa sa fie.

INIŢIERE IN MISTERUL SINELUI

COMENTARIU LA CAPITOLUL 5

Conceptul de înţelepciune antică, cum explică Ramtha, reprezintă înţelepciunea


secolelor,"fundaţia Pământului şi a cosmosului". Înţelepciunea antică este adevărul
despre existenta umană şi natura a ceea ce suntem cu adevărat, adică conştiinţă şi
energie care crează realitatea. Expunerea lui Ramtha asupra originii şi istoriei
umanităţii, caută să aducă cunoaşterea înţelepciunii antice. Aceasta cunoaştere a fost la
dispoziţia fiecărei civilizaţii, prin şcolile de înţelepciune antică di n jurul lumii, iar
iniţiaţii lor şi-au putut aduce aminte de întraga lor călătorie de la Punctul Zero în
materie, şi au putut să evite să se piardă emoţional în creaţiile lor.
Pe măsură ce civilizaţia umană a evoluat, această cunoaştere a devenit progresiv
suprimată şi coruptă. Căderea originală a Dumnezeilor, care a fost călătoria de
explorare prin cele şapte nivele de realitate, a fost modificată în căderea îngerilor slabi,
pe care Dumnezeu i-a dat afară din rai.

(%       


  i i     
     
     
        <                 #
i    7  )   #, # 

 
  &

B 
    
  i   
   
        B   
           
       
i
 
       
 
$

Uitarea şi confuzia despre adevărata noastră origine divină s-a adâncit în noi, viaţă
după viaţă, încăt înălţarea şi înţelegerea vin prin muncă grea şi vînătăi şi vărsarea
sângelui unui alter-ego (ego alterat) care trebuie să piară pentru a îngădui lui Dumnezeu
să se ridice la adevărata identitate şi ego distinct al persoanei.
In acest punct, am vrea să concludem seria de comentarii cu o scurtă prezentare a
conceptelor fundamentale din sistemul de gândire al lui Ramtha, care constituie baza
perenă a înţelepciunii antice. Pietrele de temelie ale şcolii lui Ramtha sunt:
Voidul,
Conştiinţa şi energia - crează realitatea.
Voi sunteţi Dumnezei.
Faceţi necunoscutul cunoscut.
Ramtha începe povestea Creaţiei prin a sublinia că, gândul este sursa întregii
existenţe. Gândul este forţa de bază, dinamică care a cauzat ca întergul univers să se
manifeste în toate dimensiunile sale posibile. Gândul înseamnă conştiintă, deşteptare
(conştientă), cunoaştere a sinelui. Ramtha identifică natura esenţială a persoanei cu
forţa sa dinamică, pe care o descrie ca conştiinţă şi energie.
Dacă gândul său, conştiinţa, nu are mişcarea energiei, fără conştienţă sau
autoreflecţtie, rămâne în stare de odihnă sau imobilitate, numita Void. Voidul este
bogăţia de potenţiale infinite, nerealizate, neactualizate.
Conceptul tradiţional care descrie pe Dumnezeu ca pe o fiinţă în întregime diferită de
univers, fiinţă transcendentă, imutabilă, se aplica la conceptul lui Ramtha despre Void.

3,   &    i    


) 
i    ; %  i
 
  
  
          
              
   
    A) 
i    AI Ê# %  
  
       i  i    iAB 
   i 8   8   8 #! * #  ) 
 i      
iA+    
,     
i 
 <       < 

i   ; J


i      #      i  
         <      <      
 
 
            i 
        
   K  i !<   ' * ii  
)))   ii   
  
% ii )   i i    
   <        

 i  i i
 
E i LÊ  & i
 
E i LÊ  )
+ i& + i      
  
)+
#  i  <  # i% :i #   

     +     


  
     
  7  

iM?   A%    
    
+ 
 )  
   
  <
 (

Universul în întreaga existenţă, făra excepţii, îşi datorează originea unei mişcări de
auto-reflecţie a Voidului. Această mişcare de contemplare, nu a fost creată instantaneu,
ci a fost ca potenţial în vastitatea Voidului mereu. Când Voidul s-a gândit la sine şi a
creat iluzia diviziunii şi separării, acest act de auto-reflecţie a dvenit punctul de pornire
a toată existenţa care va fi.
(% ii 
  
A*
         i
          i7
  i    A *i ) <
   
  i        
i   A+ i)7)A7   
    i
   

%     
       
  i
   i; i 
i           i
     i     i i         
i
      i        i   i
   i 
 A
)                              
 
    

i> #       i i 
 i
  
i 
  i i   
 % i
&
 A  7         
    i    7      
  i     A 5 
      i  %  
   
   
  i
D  
  i  %i ) 
   AE  M
)   
   
  <   i+& 
 &
    <   +  i      
   
%   
  i  %i     A+ 
 
 7          ) %i 
   
  ii    
A        

     ) 


   A%  
<i    i     
 i     
      A <    i  A   i            )  
                  i #      

  i            
 i          
    i         #  i %      i  i
 i  7  i  i i  +
   
 i      A% )        #
   A
I   i   i  I 
     
        
i    
i     
  i i   A'    #    
i 
 /1N i 
 /1NM(
Dumnezeu, în termenii lui Ramtha, este produs de Void prin contemplarea sinelui,
descrisă ca şi conştientă şi energie, inteligenţă şi mobilitate, gândul dinamic original,
impulsul interior de a cunoaşte, de divinul logos şi de sămânţa lui dătătoar e de viaţă.
Este interesant ca Ramtha plasează adevărata origine a sinelui chiar aici, la
momentul de început, în clipa contemplării care a produs originalul punct de conştienţă,
numit Punctul Zero, diversitatea de conştiinţe, variatele faţete ale auto-conştienţei,
responsabile pentru multitudinea şi individualitatea vieţii în univers care a apărut ca
rezultat al imitaţiei Voidului de către Punctul Zero, când s-a contemplat pe sine. În acet
sens, noi suntem cu adevărat Dumnezei nemuritori pe drumul auto-descoperirii, unde
singura lege este de a face necunoscutul cunoscut, inexhaustibilă potenţialitate a
Voidului însuşi. Adevărata natură a persoanei umane nu este luată de la Dumnezeu sau
de la singurul său fiu, logosul. Mai degrabă creativitatea lui Dumn ezeu însuşi este
adevărata natură a persoanei umane.

(  
 #  #7 7  %i (i 
 
                    i   i 
 (

Lumea materială nu este o emanaţie diluată de la Dumnezeu, ca în plutonism, sau


produsul dualismului primordial în conflictul extern, ci faţeta unică a călătoriei de auto-
explorare. Universul fizic nu este tot ce exista şi nici tot ce noi am devenit în acesta
călătorie de evoluţie. Adevăratul sine al personei umane nu se identifică cu conţinătorul
(trupul), cu materialitatea acestei călatorii, ci cu Sursa, dinamismul creator al auto-
explorării. Natura de bază a sinelui, este esenţa cea mai intimă, este conştientă şi energie
şi deci Dumnezeu. Din acest punct de vedere, Dumnezeu nu este redus la lumea
naturală, ca în naturalism, şi nici lumea fizică nu este considerată ca totalitatea
divinităţii însăşi ca în panteism. Persoana umană nu este redusă şi identificată cu corpul
fizic, ca în materialism, nici perceputa complet separată de divin ca în monoteism şi
politeism. Atributele umane principale pe care le-am discutat, raţiunea şi libera vointă,
oglindesc şi folosesc fundaţia în mişcarea creativă de auto-cunoaştere care a dat naştere
la tot ce există.
În gândirea lui Ramtha, evoluţia este vazută, nu ca o schimbare a naturii lui
Dumnezeu sau o mutaţie a Sursei, ci ca o adâncire şi o creştere în înţelegere a sinelui
care este veşnic.
Fray Luis de Leon, un umanist şi mistic al Renaşterii spaniole, a oglindit această
ideie în filozofia lui. El a subliniat că Dumnezeu nu poate fi îndepărtat de peroană, căci
am înceta să existăm.
Călătoria spirituală devine o ascensiune întru Crist şi Dumnezeu, mai degrabă decât
o predare a voinţei şi raţiunii omului, unei alte divinităţi.
În înţelegerea lui Ramtha, cunoaşterea nu este impersonală şi adevărul este câştigat
numai prin experienţă. Conceptul lui despre gând, după cum am văzut, nu este izolat,
sterilă piesă de informare, pe care poţi s-o scrii sau s-o pronunţi în vorbe; gândul este
dinamic, creator, inteligent, are putere de manifestare, de devenire. Gândul este
existenţă. Abilitatea raţiunii de a şti, de a concepe gând, este abilitatea de a expeimenta
şi a deveni orice paradigmă de gând, posibil de a fi imaginat.     
 
     i. Văzută astfel ea oglindeşte dinamismul creativ al conştiinţei şi
energiei care sunt răspunzătoare pentru creaţie. Ramtha descrie gândul ca sursă şi forţă
vitală a tuturor creaturilor, inteligenţa din spatele tuturor formelor de viaţă.

('         
  i        
 
  i   i       &  
 
  )#          i i 
 i  
&   A
* i i
(

Incomprehensibilitatea sau inabilitatea raţiunii de a defini şi numi divinul, cuprinsă în


teologie, porneşte de la presupunerea că, cunoaşterea vine de la ceva extern, static şi
complet independent de persoana umană. Se pare că cunoaşterea, văzută în acest fel,
este unul din motivele principale pentru care tărâmul ideilor şi al divinităţii este văzut
separat de natura umană. Martin Henri spune "Cu alte cuvinte, totul este bine atâta
timp cât întrebarea ultimativă nu primeşte răspuns ultimativ, pentru că dacă ar fi fost
aşa, nu ar mai fi fost o întrebare ultimativă pentru noi, iar noi am fi încetat să mai fim
umani. Dacă am fi înţeles complet misterul existenţei, ar fi trebuit să fim noi înşine acel
răspuns, ar fi trebuit să fim Dumnezeu, care, desigur este destinul creştinismului promis
nouă prin graţia lui."
Aceasta afirmaţie identifică clar conexiunea dintre misterul existenţei umane şi a fi
Dumnezeu. Fără îndoială conceptul de a deveni Dumnezeu ca parte a destinului
creştinismului, cu siguranţă nu este clar definit de conceptele teologiei creştine, trinitate,
divinul Cristos, păcatul original, iertare şi altele. Aşa cum am arătat, tradiţiile mistice,
sunt singurele care dau importanţă experienţei şi conceptului de transformare şi
devenire.
Din ceea ce spune Ramtha, singura menire a existenţei este călătoria de a face
necunoscutul cunoscut. Voidul nu are limite, este infinit, etem, veşnic. Ca urmare,
cunoaşterea ce poate fi căpătată în călătoria vieţii este nelimitată. Misterul vieţii este
ceea ce dă combustie călătoriei de auto-explorare. Dorinţa şi libertatea de a vrea să
cunoaştem ceea ce pare a fi dincolo de posibilităţile noastre de a atinge, nu este o
limitare, nici un dar de la o zeitate transcendentală, suflul de viaţă ce susţine chiar
existenţa noastră şi îi dă valoare şi raţiunea de a fi.

(7 #    
        
;% 
i   A*  i     i   
Li
 * i    i 

                *  i   
i   %i        i # 
    i  
       i     
 
     
     i(
  

CAPITOLUL 5

INIŢIERE IN MISTERUL SINELUI

CUNOŞTINŢELE SACRE DIN ŞCOLILE DE ÎNŢELEPCIUNE ANTICA


 
( B 
      
      i    

  
   B  
           
 i
  
          
 (
  i 

ÎNDEPĂRTÂND ÎNTUNERICUL IGNORANŢEI CU CUNOAŞTERE


Întru adevăr. Sunt foarte onorat. Sunt foarte onorat de omagiul vostru, când aţi fi
putut face atâtea alte lucruri şi aţi fi avut atâtea motive să nu veniţi aici. Voi sunteţi
oameni aleşi, cu un măreţ destin, atât de mult de evoluat de păstrat de existat. Şi
probabil că aţi terminat cu încercarea focului. Pe lângă asta mult bătut din palme
creează multă căldurã în corp. Aşa sa fie.

 % %i %i   i


   %i 
        
  i
 
       
 % %i %i   i
   
 '     

Deci să trecem la subiect şi să căutăm să înţelegem de ce ignoranţa este mama devoţiunii


şi de ce titlul acesta valorează un maldăr de fasole, căci dacă nu valorează atâta, şi nu se
aplică la viaţa voastră, nu ar trebui să ascultaţi, nu-i aşa ? Dar se aplică vieţii voastre şi
acesta este motivul pentru care v-am chemat. Şi una dintre învăţături este să discut
despre înţelepciunea antică, acele lucruri care au fost puse la păstrare în secret, spre a fi
redescoperite într-o zi şi la un timp când trebuie ca lumina să vină din nou, ca să se
trezească conştiinţa şi înţelegerea şi este cu adevărat timpul redeşteptării.
Toate aceste învăţături sunt ca piesele de puzzle ale sinelui puse împreună, ale relaţiei
voastre cu Dumnezeu şi cu restul vieţii, şi înţelegerea misterului a ceea ce sunteţi. Şi
fiecare învăţătură aduce o nouă bucăţică de cunoaştere care vã scoate din ignoranţă.
Deci începând cu înţelegera conştiinţei şi energiei şi cum aţi ajuns aici, această
învăţătură se adresează explicaţiei de ce aţi devenit blocaţi şi de ce atunci cînd creaţi o
experienţă şi aveţi o fricţiune cu ea şi ea devine o problemă, de ce aceeaşi conştiinţă nu
poate rezolva această problemă.
Învăţând cum să extindeţi înţelegerea, această audienţă este ca o veche şcoală, care
fusese destul de prevalentă pe întinderi mari. Ele se numeau şcoli antice. Aceste
învăţaturi (pe care vi le dau acum ) sunt din acele şcoli antice. Şi sunt la fel de aplicabile
astăzi ca şi atunci. Deci învăţaturile din aceste zile dragii mei, ar putea să nu prea aibă
nimic de a face cu ce cumpăraţi sau ar trebui să cumpăraţi, cu mîncarea, sau relaţiile pe
care ar trebui sã le aveţi. Nu sunt foarte apropiate de multe lucruri din viaţa voastră.
Dar se adresează la ceea ce sunteţi cu adevărat. Se întind dincolo de vederea şi
capacitatea voastră. Dar tot ce vom atinge, chiar dacă pare nerelevant înţelegerii
voastre, o extinde totuşi, pentru că vă dă cunoaşterea experienţei, şi asta vă scoate din
borcanul de castraveţi muraţi pe care l-aţi creat voi înşivă.
Deci ce veţi auzi în aceste zile sunt cuvinte da, cuvinte. Dar aşa cum am explicat unei
entităţi abia ieri, în felul cum măsuraţi voi timpul, am o problemă de vorbire care pare
să vină de la faptul că abia acum învăţ cum să formulez frazele în cuvintele voastre,
pentru ca ele să aibă o anumită însemnătate pentru voi şi ca eu să aduc învăţaturile în
cel mai simplu şi elocvent mod. Ceea ce vă învăţ nu cere 12 ore pentru a fi învăţat, poate
fi învăţat în 3 ore, dar poate dura o zi întreagă până ce explic fiecăruia din voi, în
cuvinte diferite, pînâ ce văd aprinzindu-se luminiţele în întreaga voastră audienţă, ceea
ce înseamnă că aura fiecărui individ începe să se extindă, adică conştiinţa fiecăruia se
extinde. Atunci ştiu că am avut o foarte productivă şi iluminatoare audienţă.
Un lucru minunat despre vorbele lui Ramtha : nu sunt numai pentru comunicare,
sunt spuse în aşa fel încât vor manifesta realităţi în viaţa voastră .
Aţi ştiut toate acestea mult timp în urma în Cartea Vieţii voastre. Dar aţi scris peste
ele, şi aţi mai întors câteva pagini şi v-aţi blocat acolo şi aţi uitat cu adevărat toate
acestea. Deci vi le aduc înapoi cu cuvinte care manifesta realitate. Atunci ele vor deveni
din nou adevărul vostru, nu al meu, ci al vostru, ca să-1 puteţi aplica în viaţa voastră şi
să deveniţi entităţi iluminate, nu de New Age (cum e tradus la noi ? - Era Noua ?),
spiritualişti, mambo-giambo, sau învăţători de două parale, urmaşi care încearcă fiecare
ritualul posibil sau pe care cineva spune ca ar trebui făcut, ci oameni cunoscători care
înţeleg cu adevărat cosmologia cauzalităţii şi a creaţiei, care înţeleg cu adevărat
principiul conştiinţei şi energiei, care înţeleg cu adevărat că îşi crează propria realitate
(viaţă).
Înţeleg că acest cuvânt a devenit foarte vag. Folosiţi multe cuvinte pe care nu le
înţelegeţi. Mai bine să înţelegeţi decât să le repetaţi, aşa deveniţi intens iluminaţi,
cunoscători, conştienţi, înţelepţi a căror adevăr nu este o dogmă ci un fel de a trăi. Ştiţi,
viaţa este un dar de la natură, dar o viaţă frumoasă şi iubitoate este un dar al
înţelepciunii, iar înţelepciunea vine de la o îndelungată experienţa conştientă.
Deci învăţaturile de astăzi şi aceste vorbe pe care ştiu să le combin, vor apăsa nişte
butoane, care vor întoarce nişte pagini din Cartea Vieţii voastre, pentru că asta vreau eu
ca ele să facă: să întoarcă pagini, ca voi să îngăduiţi abstractului să se întâmple, iar în
pagină, vorbele pe care le auziţi, apasă butoane în sufletul vostru. Apoi începeţi să
gândiţi, ceea ce înseamnă că determinaţi creierul să funcţioneze şi să îngăduie gândul
pur.
Asta înseamnă conştiinţă crescută, iar când veţi pleca de aici, veţi fi fiinţe mai
cunoscătoare, cu mai puţine superstiţii şi temeri căci cu cât mai cunoscători sunteţi, cu
atât mai puţine temeri aveţi, asta dacă nu vreţi voi înşivă să le creaţi. Şi cu cât mai
cunoscători veţi deveni, minunaţii mei oameni, cu atât mai măreaţă va fi realitatea
voastră. Şi nimic din ceea ce Domnul Dumnezeu al fiinţei voastre nu doreşte, nu vi se va
întâmpla. Aşa să fie. Deci ascultaţi cu atenţie. Haideţi să înţelegem aceste lucruri şi să
vedem ceva lumini în această audienţă.
Ignoranţa: ce înseamnă ignoranţă ? înseamnă să nu fii conştient de a fi în întuneric,
să nu fii în lumină. Întuneric nu înseamnă interpretări superstiţioase, metafizice sau
religioase, întunecimea lor crează demoni şi diavoli. Lucifer şi toate acele umbre ale
întunericului, înseamnă subconştiinţă, adică o conştiinţă inactivată, fiinţă cu conştiinţa
adormită. Când luminezi în întuneric, acesta se risipeşte. Lumina este adevăr. Este în
interacţiune cu conştiinţa. Este a fi conştient de ceea ce se află în spaţiul întunecat şi a nu
fi speriat.
Deci întuneric, este un adevăr antic care înseamnă a nu fi conştient. Nu a însemnat
niciodată diavol. Diavolul nu a existat niciodată în ceea ce se cheamă Cartea Vieţii
epigene. Nu a fost niciodată creat în involuţie şi nu trebuie adus în evoluţie.
Căderea Spiritelor şapte nivele de vibraţie, pentru ca să devină inteligente vii şi
vibrante, nu a însemnat căderea îngerilor în disgraţie, ci dinamica luminii lui
Dumnezeu, care a călătorit în densitate, în tărâmurile neexplorate ale realităţii fizice, ca
să facă manifestă realitatea fizică. Spiritele sunt exploratorii lui Dumnezeu, lumina,
absolutul, ca să activeze forţă de viaţă, să devină un ingredient activ, prin care
Dumnezeu absolutul, totul-în-toate, să se poată cunoaşte pe sine. Voi sunteţi într -o
călătorie, o călătorie magică şi minunată. Acesţi Dumnezei căzuti, care au făcut
tranzitia, au fost foarte bravi, cu adevărat, pentru că ei au fost mesagerii gândului care
aduc lumina.
Dar întrebarea de bază este : de unde venim ? Noi suntem călători în matricea spaţiu/
timp. Noi suntem definitorii spirituali ai universului şi realităţii fizice. Noi suntem
treaba neterminatã a lui Dumnezeu în cunoaşterea de sine. Este destul de bine cunoscut
că voi aţi căzut şapte nivele ca să deveniţi călători în acest principiu de forţa vitală, adică
viaţa voastră de acum.
Aceasta a fost o parte din înţelepciunea antică, care a fost distrusă pentru a fi creaţi
diavolii care ar fi căzut din rai şi ar fi venit să stăpânească pãmîntul. Dacă acesta este
adevărul, atunci voi sunteţi diavoli, sunteţi toţi demoni. Adevărul este ca aceasta este o
călătorie pentru cunoaştere.
Creaţia nu este un act, este un proces. Este o diferenţă. Nu trebuie să creaţi conştient,
creaţia este o consecinţă a ceea ce sunteţi.
Înţelepciunea antică a fost întotdeauna aici, cu fiecare civilizaţie, pentru a ajuta pe
iniţiaţi ca, orice ar crea să nu se piardă emoţional în creaţia lor, să nu devină legaţi de
simţiri şi să uite scopul călătoriei lor. Deci adesea, de la începuturile evoluţiei şi a dramei
umane, v-aţi rătăcit în creaţia voastră şi scopul ei. Aşa că Şcolile Antice au fost aici să vă
reamintească legile scrise în Cartea Vieţii intitulată involuţie - destin scris în cele şapte
nivele de cădere a Spiritului vostru.
Înţelepciunea antică este dreptul vostru din naştere şi cosmologia voastră spirituală.
Se spune că Dumnezeu este absolut, că în palma lui imaginară - sau palma ei - trecutul,
prezentul şi viitorul există simultan. Aceasta este învăţătura veche. Eu aş spune că,
cauza primară, absolutul, inteligenţa, gândul, ecourile adîncimilor spaţiului, sunt o
conştiinţa adormită. Este mintea subconştientă, este necunoscuta inteligenţă a-toate-
ştiutoare. Iar călătoria luminii, a Dumnezeilor, a indivizilor ca voi, în adâncurile acestei
minţi, este o infinită călătorie interioară. Este călătoria inteligenţei adormite, a gândului
spre trezire, pentru ca într-o zi gîndul sâ învie cu reflecţia sinelui - Dumnezeu să se
cunoască pe sine.Este atlt de simplu!
Deci aţi înţeles, fiecare, regulile acestui joc. Toţi am venit aici programaţi şi echipaţi.
Avem conştiinţă, sau inteligenţă şi avem ingredientul activ pentru a manifesta această
conştiinţă, pentru a crea realitate fizică. Şi trebuie ca motorul vostru să lucreze, pentru a
putea începe să scrieţi în aceasta carte rezultatele obţinute. Fiecare din voi este cu adevă-
rat principiu divin. Sunteţi individuali şi totuşi acţionaţi colectiv, pentru că o parte din
mintea adormită este trează şi asta este lumină în întuneric, este o fiinţă vie care
consumă întunericul.
Deci înrunericul este conştiinţa nerealizată. Nu este diavolesc, nu este rău. Este doar
ne-explorarea. Este necunoascutul. Dă-i lumină şi devine cunoscut. Suntem călători
echipaţi cu însuşi Dumnezeu, care facem o călătorie infinită în divinul sine, care este
toate cele şapte nivele de vibraţie, care este şapte nivele atomice, şapte nivele de
frecvenţă a gândului în materie. Tot ce este materie, este gînd superior coagulat. Dacă
reversezi materia şi o duci înapoi tot drumul, va dispare prin cele şapte nivele de
vibraţie şi va deveni conceptul a ceea ce este.
Deci aici suntem în acestă calalorie, în fiecare viaţă. Şi îndepliniţi aceasta călătorie,
înscriind în paginile vieţii în sufletul vostru divin acţiunea/reacţie care crează materie
manifestată, destin manifestat, calitate menifestată. Tot ce aveţi de făcut, este să umpleţi
paginile cărţii şi să evoluaţi, viaţă, după viaţă,. Şi în fiecare viaţă se creazã o noua
imagine. Imaginea este creată ca un personaj într-o piesă, pentru a avea ocazia de a
experimenta (trăi) ceea ce nu aţi mai experimentat: întunericul, mintea subconştientă,
necunoscutul. Şi voi toţi ati dorit ca în fiecare viaţă nouă să experimentaţi ceea ce nu
ştiaţi, nu să repetaţi experienţele. Deci zecile de mii de vieţi pe care le-aţi avut, au fost
create aşa ca fiecare să aibă altă imagine, personalitate diferită, pentru a facilita
acţiunea/reacţia cu scopul de a explora principiul vieţii şi de a vă cunoaşte pe sine şi
fiecare experienţă pe care aţi creat-o şi aţi avut-o fizic, a extins realitatea, lumina
voastră, a consumat mai mult din mintea subconştientă, din necunoscut. Cartea Vieţii
voastre este scrisă cu Înţelepciune.
Amintiţi-vă : o viata frumoasă şi plină de iubire este darul înţelepciunii. Şi în fiecare
viată întoarceţi pagini, evoluaţi, devenţi mai mult. Nu trebuie să repetaţi ceea ce aţi făcut
în viaţa anterioară. Ceea ce aţi fost în viaţa anterioară a fost doar o imagine a
Dumnezeului continu, care aţi fost întotdeauna, aceasta entitate fără chip, acestă forţă,
aceasta inteligenţă, energie puternică, care sunteţi. Cum vă văd eu, nu este părul sau
nasul şi ochii sau culoarea pielii, ori hainele, ci ca lumini, strălucitoare lumini, care
consumă întunericul, necunoascutul, subconştiinţa. Tot ce este aici, este imagine creată
de lumină cu scopul de a interacţiona în drama treburilor neterminate a lui Dumnezeu
şi de a înscrie în Cartea Vieţii ceea ce aţi experimentat şi posedaţi (stăpâniţi), ca perlă de
înţelepciune.
În fiecare nouă viaţă nu ati mai ştiut ce aţi fost înainte. Nu aţi recunoscut imaginea
pe care ati creat-o pentru voi înşivă, pentru ca aţi venit la o distantă mare de acea
persoană. Este la fel ca fiind foarte puţin asemănători cu ceea ce aţi fost acum cinci ani.
Aveţi foarte puţin în comun cu acea personã - corect ? - datorită expansiunii a ceea ce aţi
devenit, aţi devenit mai mult. La fel şi cu vieţile. Este o adevărată religie despre
reîncarnări, dar este trecut. O persoană iluminată închide cartea trecutului şi trăieşte în
present. Prezentul este tot ce conteză. Un suflet iluminat ştie asta. Un ignorant nu ştie.
Un ignorant preţuieşte cea ce a fost într-o viaţă trecută şi nu mai poate fi acum.
Fiecare noua viaţă este ca o nouă zi, o nouă imagine. Iar imaginea produce fricţiunea
care determină creştere, extindere, face mai clar acest Dumnezeu făra chip, care se
ascunde în spatele personajului pe care l-aţi creat, căci el este nemurirea, înfăţişările
voastre, egoul vostru alterat, micimea voastră judecăţile voastre - tot ce sunteţi în
această viaţa- va dispare.Vor rãmîne doar pietrele preţioase, adică înţelepciunea
câştigată, pentru că ceea ce supravieţuieşte cărnii este Dumnezeul invizibil care a făcut
totul, spre gloria luminii, care cu toţii suntem.El este fiinţa eternă şi lui mă adresez, nu
imaginii voastre, ci luminii din voi.
Mintea subconstientă nu este ceea ce aţi uitat şi suprimat în vieţile trecute, este
Cartea Vieţii. Mintea subconstientă este necunoscutul, probabilităţile nerealizate, care
va îngăduie să jucaţi piesa şi imaginea să ia formă. Mintea subconştientă, întunericul
este ceea ce este consumat de lumină. În necunoscut zace abstractul absolut. Ziua de
miine, viaţa următoare săptămâna următoare, ideea genială, următorul diamant,
următoarea respiraţie de libertate, următoarea poezie unică, următoarea piesa de artă,
următoarea experienţă a sinelui, totul este în mintea subconştientă. Iar voi sunteţi ca
nişte lumini plutind pretutindeni, care au ocazia de a cuprinde şi experimenta realitatea
fizică, de a o identifica şi câştiga înţelepciune, şi de a vã extinde (a evolua). Şi vă
extindeţi în mintea subconştientă care este eternă. Sunteţi conştienţi numai de ce aţi
câştigat în aceasta viaţă. Ştiţi numai despre cunoaşterea ce aţi câştigat-o ca rezultat al
înţelepciunii. Nu ştiţi ce vă aşteaptă în necunoscut, pentru că acesta este următorul
respir al vieţii, care trebuie explorat.
Acum care este ţelul vostru? Nu acela de a fi o coafeză, un professor sau un
vindecător. Nu de a fi un pelegrin sau de a vă căsători cu cealaltă jumătate de suflet.
Ţelul vostru este acela de a întoarce toate paginile cărţii. Este de a evolua in
superconştiinţă, unde tot ce nu este cunoscut devine cunoscut. Atunci întregul univers vi
se va dezvălui, pentru ca va deveni lumina în întregime, căci ceea ce este întunecat, este
Dumnezeu nerealizat Ceea ce este lumină este Dumnezeu realizat. Şi destinul este acesta:
de a evolua.
În jurul globului au existat şcoli antice. Aceste şcoli au avut relaţii cu - sunteţi gata
să auziţi adevărul extraordinar ? - fraţii voştri care trăiesc în alte galaxii. Şi a fost
învăţăturã mare în ele, experienţe grozave. Fraţii voştri primitivi se depărtau de la
destinul lor, din cauza necesităţii de a supravieţui, aşa cã au fost adesea ajutaţi de fraţii
voştri îndepărtaţi, care veneau şi ajutau învăţătorii de aici să înveţe adevăruri. Era un
lucru foarte obişnuit. Puteai vedea şcolile soarelui, unde oamenii omagiau soarele şi pe
oamenii care veneau din cealaltă parte a lui. Şi mai sunt încă unele din acele temple, nu
au fost distruse toate. Erau şcoli ca aceasta, doar că durau 7 ani şi fiecare an era un
nivel, iar studenţii, după ce terminau anul 7, deveneau transparenţi.
Extraordinare şcoli au existat pe Pãmânt în acele zile. Mari Dumnezei au interferat
cu umanitatea, de la mari distanţe. Era o comunicare deschisă căci adevărul este
universal, veşnic, indiferent ce cuvînt se foloseşte pentru "veşnic-universal ". Era aşa o
mare armonie. Şi, da, aici trăiau oameni primitivi.
Cro-Magnon. Dar aţi putea spune după oasele mele ce am simţit şi ştiut.
Oamenii primitivi luau cina cu oamenii/stele, pentru ca nu erau bariere care să
blocheze curgerea conştientă a veşniciei, căci dacă vă amintiţi, veşnicia este mintea
subconştientă în care toţi Zeii, idiferent de locul unde trăiau în univers, consumau, cãci
inteligenţa consumă întunericul, Voidul. Deci era o frăţie adevărată.
Da, fiinţe umane există pretutindeni în univers, ele există dincolo de soare, sunt
împrăştiate peste tot în Calea voastră Lactee, întregi civilizaţii. Şi sunt acelaşi
Dumnezeu fără imagine, care a creat aceeaşi imagine a trupului în care să
experimenteze, în drumul lor spre pura conştiinţă, căci acesta este destinul nostru al
tuturor.
Deci aceste scoli erau localizate unele în câmpie, altele lîngă munţi uriaşi, care nu mai
exstă astăzi, sunt pe fundul oceanului. Timpul de învăţat era şapte ani, calendarul lor
era diferit, dar după calendarul vostru se pot număra şapte ani. Şi învăţătorii măsurau
învăţatura lor în fiecare an, căci la sfîrşitul a şapte ani, trebuiau să fi întors toate
paginile cărţii, ceea ce înseamnă că relitatea fizică devine transparentă. De aici vine Isus.
De aici au venit toti Dumnezeii care au umblat pe faţa Pământului. Şi, da elevii erau
primitivii care încă foloseau unelte din oase, se vindecau singuri cu focul lor antic şi
miroseau urât, care încă mai circulau în turme. Ei erau cei care au învăţat şi au evoluat
în acele timpuri. Şi mulţi dintre ei au plecat de mult, pentru că au învăţat totul. Ei sunt
acum în alte dimensiuni, în alte aventuri.
Dar ca să vorbesc aşa, trebuia să vrei să te duci la şcoală. Aşa au fost timpurile antice
de iluminare. Bărbatul şi femeia nu s-au schimbat din acele timpuri, numai tehnologia s-
a schimbat. Este aceeaşi ignoranţă, aceiaşi necesitate de iluminare, dar sunt mulţi
oameni care nu mai există acum, pentru că au plecat de mult (au ascensionat). Ceea ce
există acum este aceeaşi nevoie care a existat şi atunci.

TESTUL UNUI INIŢIAT

A fost cândva un om de un mare renume. EI a trăit în timpuri îndepărtate şi la mare


distantă de aici. Era dintr-o familie foarte bogată, ai lui erau proprietari de pământuri şi
de mori. Erau impecabili: bărbaţii erau cunoscuţi pentru gentileţea, curăţenia, minţile
lor cunoscătoare şi erau fiinte onorabile. Acest om, despre care vă povestesc, a luat în
căsătorie o femeie cu o situaţie mai joasă în viaţă, fãră sînge nobil, al cărui tată era
muncitor într-o moarã. Acestă femeie - simplă, delicată şi de o frumuseţe neobişnuită - a
dăruit acestui bărbat un fiu frumos, ai cărui ochi ardeau ca metalul albastru încins, al
cărui rîs şi gângurit arătau ca înţelegea ciripitul păsărilor de afară. Micuţul crescu într-
o casă de mare renume. Tatăl făcea sacrificii Zeilor pe care îi ştia, ca mulţumire pentru
fiul sau mult iubit în adâncul inimii sale. Era atît de mulţumit bărbatul, încât niciodată
nu s-a culcat cu altă femeie, căci simţea că fusese binecuvântat în această unire şi copilul
va duce mai departe o importantă linie de moştenitori ai casei, din sămânţa tatălui.
A căutat în depărtări învăţători pentru tânăr şi toţi îi spuneau că vălurile erau smulse
de pe ochii lui. Tatâl plîngea şi nu înţelegea ce spun ei. Dar într-o zi, un învăţător care
venea din Estul Indepãrtat, mirosind a mirodenii şi cu barba unsuroasă, îi spuse tatălui:
" nu mai am ce învăţa pe fiul tău. El este dăruit peste anii mei şi cu adevărat peste
înţelepciunea mea. Ar fi mai bine să cauţi un maestru, căci deşi fiul tău este dăruit,
poartă o inima sălbatecă. Este neascultător la lecţii şi tot ce vrea este să se joace şi să se
bată cu tovarăşii săi."
Tatăl fu şocat, căci el nu văzuse niciodată aceste aptitudini în fiul său. Dar trimise solii
pe toată întinderea pentru a afla un Maestru învăţător. Şi iată că un sol vine şi spune ca
în scurt timp un Maestru învăţător va sosi şi el va învaţă pe copil. Toate pregătirile
fuseseră făcute. Cei mai frumoşi miei fuseră tăiaţi, şi viţei şi fructe şi verdeţuri adunate,
pâine fusese coaptă şi întregul regat mirosea a pâine proaspăt coaptă şi mîncare gătită
cu miere, afumături, oţeturi şi dulci arome. În aer plutea bucurie şi ţimbale se auzeau
din bucătărie, unde oamenii dansau pregătind mâncărurile.Toate obiectele de aur şi
argint luceau, iar pietrele preţioase dansau lumini de stele în soarele amiezii. Şi iată
călărind pe un măgar mirosind a ouă stricate, cu părul plin de praf de pe toate
drumurile lungi străbătute, sosi, Maestrul învăţător. Nici măcar mirosul bucatelor nu
putea acoperi mirosul lui. Tatãl întinse mâna după batista ca sa-si acopere nasul, dar
ceva îi opri gestul. Maestrul învăţător nu vroia mâncare, nici plimbări, nici dansuri nu
vroia acoperiş, el prefera să doarmă afară. A cerut să vadă băiatul, care veni îmbrăcat
frumos, cu părul dat cu uleiuri scumpe, cămaşa sclipind de albeaţă şi purtând pe piept
emblema casei tatălui său.
Maestrul învăţător îl privi, se uită sub cămaşa lui, îi deschise gura, ii cercetă urechile,
pipăi părul, îi mirosi uleiul şi fără să scoată un cuvînt luă un băţ mare şi lovi copilul.
Spre uimirea şi durerea tatălui, el lovi încă o dată copilul. Nimeni nu îndrăznea să
atingă acest învãţător, căci putea fi un vrăjitor. Un râu roşu curgea pe tâmpla copilului
şi un firişor ajunse la colţul ochiului, dar el nu ridică nici măcar un deget să se şteargă,
se holba doar la Maestrul învăţător. Nu a făcut nimic să se apere, doar a stat şi a primit.
Maestrul privi adînc şi îndelung la copil. Nu se auzea nici un sunet. Nici măcar
ţimbale la distanţã. învăţătorul se întoarse ca să plece. Ochii copilului se umplură de
lacrimi şi începu să alerge după el. Nu ştia de ce face asta, căci nu fusese niciodată lovit
până acum, el fusese mândria casei tatălui sãu. Nimeni nu-i văzuse sângele, în afară de
mama lui în noaptea naşterii sale. Nimeni nu-1 atinsese până acum. iar el fugea după
bătrânul învăţător. Şi dintr-o dată bãtrînul începu să miroasă a flori. Copilul nu ştia de
ce, dar nu dorea ca acest om să plece. Bâtrânul se arunca pe măgar, îşi adună cămăşile
în jur, se întoarse spre vest şi privi îndelung în depărtare. Băiatul se duse la tatăl său: "
Tată, nu-l lăsa să plece", 1a aceste vorbe bâtrînul spuse : "Am să iau băiatul tăii,dar nu-
1 voi învăţa aici."
Deci tatăl pregăti haine, împachetă lăzi de drum, dar spre mirarea şi dezamăgirea lui,
Maestrul învăţător lovi cu băţul toate cuferele şi spuse :"Nu este nevoie de toate acestea.
Adu-mi un sac de pânză, cenuşa şi ulei, pâine veche de o zi şi brânza tare. Adu fructe
uscate şi ceea ce oamenii tăi mănâncă la bucătărie. Adu-l la mine şi nu cumva să-i dai un
armăsar. Adu un măgar. Spre amuzamentul tuturor şi delectarea băiatului, a fost
îmbrăcat m haine de sac şi i s-a pus cenuşă pe frunte şi pe minunatul său păr dat cu ulei.
Hrana cerută a fost împachetată, dar arăta că va ajunge doar pentru câteva zile. Din
grajduri fu adus un măgar deşelat, unul care fusese acolo mai mult decât îşi amintea
oricine, copilul fu pus pe măgar, şi proviziile alături, iar bătrânul şi băiatul plecară de
îndată.
Tatăl a suspinat şi toată casa a suspinat, căci lumina tatălui placase de la casa lui.
Dar mama ştia, ea înţelesese că destinul fiului ei nu era să fie la sânul ei ci alt undeva.
Maestrul învăţător duse copilul pe o înălţime, unde spre amuzamentul şi uimirea lui
mai erau şi alţi copii şi oameni de toate mărimile. Locul murmura la distanţă de muzică
de flaute, ceteri şi lire şi voci delicate. Oamenii treceau ca nişte statui pe lungi coridoare,
mirosind a sudoare, delicaţi, liniştiţi şi în pace. Lumini aurii ce veneau din găuri făcut e
în tavane, făceau coridoarele mistice şi dimensionale (mari ) Locul unde micuţul băiat
trebuia să stea era tare şi aspru, dar aici el începu o nouă viaţă sub îndrumrea
Maestrului învăţător, care îl învăţa, reânvăţa şi era dornic să-i dea înţelegerea.
Micul băiat deveni un frumos bărbat şi el crescu şi trecu diverse trepte în şcoală.
Putea acum să cânte la flaut atât de bine că melodiile lui răzbăteau văile, şi turturelele
de dimineaţă imitau cântecul lui. Se juca cu cetera şi lira cu degetele lui delicate în zori,
iar lumina dimineţii, dansa pe trupul lui iar de la distanţă părea o fiinţă de aur. Putea
gândi, gândul lung şi comunica cu copacul. Înţelegea muzica râului care se repezea de pe
stâncile muntelui în valea de dedesubt. Stătuse treaz într-un nor şi înţelesese substanţa.
Frumosul tânãr era studentul unei minunate şi mistice arte despre tot ce este cunoscut
şi care se mişcă spre necunoscut. Într-o zi Marele învăţător - care avea aceeaşi vârstâ
veni şi îl scoase din contemplaţie, îi spuse :"Este timpul." Fără un cuvînt, tînărul se
ridică, era acum la vârsta pubertăţii. Maestrul învăţător îl duse într-un loc unde nu mai
fusese şi călătoreau din nou pe asini şi ochii îi erau legaţi dar părea că trec prin peşteri
pentru că treceau peste pietre, se auzea zgomot de ape şi era ecou.
Avea o presimtire, dar avea încredere şi iubea pe învăţătorul lui. După două zile de
mers fără să vadă nimic, învăţatorul îi descoperi ochii, îi dădu să mănînce o bucată de
pâine şi o plantă amară si îi spuse: ³În acesta zi vei fi iniţiat şi te vei depărta pentru
totdeauna de sâni de femeie şi vei trăi în holuri de mareaţă înţelegere, dar mai întâi
trebuie să îndeplineşti aceasta sarcină." Pentru prima dată, tânărul avu o cutremurare
de nesiguranţă, pe care nu şi-o putea explica. Îl rugă pe Maestrul învăţător: 'Te rog
spune-mi unde trebuie să mă duc şi ce trebuie să fac."
Iar el răspunse : " Îţi aminteşti că atunci când erai doar un copil şi te jucai cu
prietenii, şi îi băteai pe toţi ?" Uimit tânârul răspunse :" Da, dar n-am mai contemplat
asta de atâţia ani. "Te vei duce într-un loc unde te vei juca cu fiinţe mai mari, doar că
acesta este un test pe care v-a trebui să-1 treci. Şi numai doi vor sfârşi călătoria."
Aceasta îl cam tulbură pe tînăr, pentru că el era competitiv în inimă, dar nu realizase
asta niciodată. Deci cu mare teamă - un sentiment delicios, pe care nu-1 mai avusese din
copilărie - a fost condus într-o începere vastă, care părea săpată în munte: piatră
şlefuită, coloane săpate în rocă vie. Pulsau vene cu minerale de secole în aceste coloane.
Iar acolo era, ceea ce se cheamă, un înalt consiliu de entiţăţi, cum nu mai văzuse pînâ
atunci, oameni minunaţi, minunaţi, îmbrăcaţi în mantii ce păreau din foc viu, al căror
păr era lung şi lucios oameni ce păreau fără vârstă, dar tineri. Privi în stângă şi apoi în
dreapta şi văzu bărbaţi şi femei tinere aşezaţi în linişte pe podea. Umbrele lor dansau de
parcă stafiile fiinţelor lor erau vii în stâncă, nu în spaţiul de deasupra. S-a aşezat şi el.
Şi unul câte unul, fiecare tâãr a fost chemat în faţa consiliului şi nu s-a auzit nici
măcar un cuvânt rostit. Unii s-au dus la dreapta iar alţii la stânga. Curând veni şi
rândul lui. A auzit o voce care era atât de frumoasă, şi vocea 1-a chemat pe numele lui
dat (de botez ), iar el nu a văzut mişcîndu-se gura frumoasei entităţi din marele consiliu.
S-a uitat fix şi vocea a răsunat în urechea lui. Era muzicală şi minunată.
S-a uitat mai bine şi această minunată entitate i s-a pãrut familiară. Era bătrânul lui
învăţător, care nu mai era bătrân de loc, era tânăr şi fără vârstă. Şi în timp ce privea cu
uimire, un gând se desprinse din capul învăţătorului său, chemâdu -l pe nume şi dându-i
instrucţiuni despre ce avea să facă. Erau din Cartea Vieţii lui, care fusese deschisă şi era
citită. A privit ca să vadă dacă cineva auzise, întreg consiliul îl privea cu o expresie de
neclintit, iar tinerii erau pe podea, cu ochii închişi, în timp ce imaginile lor dansau pe
stânca lucioasă.
Atunci bâtrânul lui învăţător îi spuse :" Te -am învăţat tot ce am putut pentru
capacitatea de înţelegere a unui tânăr. Ai fost cu adevărat un bun student şi ai învãţat
artele. Ai excelat în geografie. Te-ai complăcut la ştiinţe, înţelegi zodiacul şi toate casele
lui. Dansul a fost creat pentru tine. Nu mai am ce să te învăţ despre natură şi această
lume. Trebuie să treci de această lume ca să înveţi lucrurile care sunt dincolo de ea.
Accepţi întrecerea ?"
Iar tânărul, cu mîndrie şi frică şi amuzament se aplecă şi acceptã întrecerea. I s-a
spus să se ducă la dreapta, unde se şi duse. Acolo erau doua entităţi de nedescris, care îl
luară de braţe şi îl conduseră într-o cameră. Acolo întregul său corp a fost pictat cu
albastru, i s-au pus pietre în pãr în pletele sale frumoase. Sta aşezat cu ochii închişi şi
trupul pregătit, castaniete i s-au prins de degete şi clopoţei de glezne. În tălpi i s-a
desenat o cruce.
Şi dintr-o dată toată lumea a dispărut, iar el a rămas întins pe un altar de piatră. A
simţit o mîna blîndâ cu miros familiar, de flori şi a ştiut că era învăţătorul lui, care i-a
uns fruntea cu ulei şi i-a sărutat obrajii amîndoi şi vârfurile degetelor, i-a intors palmele
cu faţa în jos şi le-a sărutat, le-a uns cu ulei şi fără o vorbă a dispărut.
Tînarul a stat acolo, întins trei zile şi trei nopţi. Dacă se mişca, castanietele cântau şi
clopoţeii sunau. Îşi simţea trupul greu. Şi părul îi era greu din cauza pietrelor prinse în
el.
Crucile de pe tâlpi îl ardeau şi la fel şi cea de pe frunte. Şi-a imaginat un tărîm
fabulos şi dintr-o dată camera a dispărut, lăsînd loc unor imagini foarte frumoase care
parcã dansau lucruri care parcă aveau aripi şi străluceau erau în jurul lui, dar el nu
putea să le vadă ci doar sa le audă. În adâncul minţii lui văzu cum capul i se deschide şi
aburi îi ies din nări şi din vârful creştetului. Plângea, durerea era vie de parcă ţepi
ascuţiţi îi sfîşiau carnea. Din creştet, aburul continua să iasă şi să umple spaţiul de
deasupra lui, era ca şi cum la capăt avea un boboc mare, verde şi gata să plesnească.
Floarea s-a deschis şi apăru fiecare petală, de un roşu adânc, iar mirosul ei umplu
încăperea. El era rădăcina nemaipomenitei flori, înflorise. Apoi un vânt blând se făcu
simţit şi parfumul din cameră deveni şi mai puternic, chiar şi perteţii miroseau, totul
mirosea ca floarea. Îl dureau picioarele, crucea din tălpi era grea. Floarea devenise grea,
iar parfumul ei îi făcu greaţă. Nu se putea mişca. îşi pierdu cunoştinţa.
După un timp, cu o mişcare a umărului se putu ridica. Se auzi sunetul castanietelor şi
al clopoţeilor iar pietrele îi loveau obrajii şi umerii. Picioarele îi ardeau ca nişte cărbuni
aprinşi. Se simţi împins spre o uşă, iar uşa se trînti şi sunetul răsuna, răsuna. Apoi auzi
o voce care îi spuse: " Poţi trece dacă ştii calea. Poţi trece dacă ştii calea."
El suflă şi suflă (aici se refera la o tehnică de respiraţie din şcoală), până ce dintr-o da-
tă ştiu calea. Întreaga cavernă se lumină şi el văzu la celălalt capăt o uşă străucitoare.
Era un pod lung şi îngust pe care el tebuia să-1 treacă ca să ajungă la acea uşă. Se mişca
pe pod şi picioarele îl ardeau, clopoţeii sunau, castanietele cântau şi parcă întregul hol
era viu, în mişcare. La un moment dat, picioarele lui au ars o gaură în pod şi mai să
cadă, a apucat o frânghie. Atârna de acea frânghie şi văzu dedesubtul lui un abis adânc.
Auzi voci de femei şi bărbaţi râzând şi povestind ceva ce el nu putea înţelege.
Râsul lor părea ca are ecou până în adîncimea abisului de sub el. O voce de bărbat
tânăr striga ceva baţjocoritor, iar el ştiu că despre el este vorba şi un foc se aprinse
înăuntrul său începu să urce pe frânghie şi clopoţeii sunau, iar castanietele cântau,
pietrele din păr îi tăiau umenrii şi capul îl durea. Continua să urce, escaladând stînca şi
fragmente de pitră cădeau rănindu-i urechile, ochii şi umerii. Dar el continua să urce.
Strigătul batjocoritor deveni mai puternic, iar râsul femeii se auzi mai tare.
Furia lui creştea. Putea să-şi audă inima în urechi şi în fundul orbitelor, o simţea cum
îi loveşte pieptul. Cineva 1-a strigat pe nume şi din nou s-au auzit râsete. A ajuns în
vârful stâncii. Se simţea sălbatec, şi căuta cu privirea pe cei care râdeau, dar nu era
nimeni acolo. A strigat şi i-a provocat la întrecere. Dar tot ce a auzit a fost ecoul, sunetul
clopoţeilor şi al castanietelor. Dintr-o ureche, un râuleţ de sânge roşu se prelingea pe
umărul albastru. S-a aşezat şi a început sâ plâîngă şi să suspine. Dintr-o dată, o uşă se
deschise în spatele lui şi el căzu într-o cameră, în timp ce se rostogolea, simti la
picioarele lui ceva moale şi plăcut la atingere. Era un trup de femeie. Privi în sus şi văzu
un tânăr bărbat.
Se uită în jur şi văzu apărând din umbră un alt tânăr. Privirea femeii era lungă, dulce
şi blândă. Era albastră şi ea şi avea pietre în parul blond şi clopoţei la picioare şi
castaniete la degetele mâinilor. Dintr-o parte a nasului picurau mici picături roşii. Şi
ceilalţi bărbaţi aveau clopoţei şi castaniete şi erau şi ei albaştri. Nimeni nu rosti un
cuvânt, dar înţeleseră că trecuseră prin aceleaşi probe ce experimentau acelaşi lucru.
Stăteau toţi şi priveau in jur. Dintr-o dată se auzi un susur de apă, care umplea un canal
nu prea departe de locul unde stăteau. Cumva, tânârul nostru ştiu - avea cuvintele
învăţătorului în capul său - că trebuia să facă aceasta călătorie pentru a fi spălat,
purificat. Dintr-o dată un bărbat apucă tânara femeie şi se pierdu cu ea în umbră. El
ştiu că se duceau la apă. Asta 1-a durut şi 1-a supărat
Vroia ca ea sa fie a lui, numai a lui, toată chiar în acea clipă. Vroia să înţeleagă. Furia
lui crescu. Şi orbecăind - cling- cling de clopoţel cîntec de castaniete, clinchet de pietre
lovite, sânge ce se prelingea - îşi găsi calea spre râu. Era într-o cavernă şi era un frig
ascuţit.
Auzi o voce, vocea tânărului bărbat. Ei erau deja în apă, iar tânărul nostru se duse
spre ei. Vedeti, el dorea să joace un joc. Vroia să fie cel mai bun. Dorea să câştige, era
ceva ce nu mai făcuse de când era un puştan. Iar ceilalţi erau mereu doar puţin înaintea
lui, îşi pierdu cugetul. Inima lui competitivă se strânse şi el căzu într-o cădere de apă, în
abis. Şi pentru prima dată, în timp ce apa îi umplea nările şi gura, văzu din nou chipul
tatălui sau - nu se mai gândise la tatăl lui, de nu mai ştia când - şi văzu chipul blândei lui
mame, bună şi puternică. Apa îi pătrunse în urechi şi capul îi fu acoperit de apă şi nu
mai fu nimic altceva decât linişte de moarte. Doar apa continua să murmure sus, sus,
mult deasupra lui.Atunci auzi vocea bătrînului său învăţător :" Ne vom întâlni din nou.
Ne vom întâlni din nou." Iar tânărul nostru nu mai ştiu nimic, nimic.
Trupul lui fu găsit de cei din şcoală pe ţărm. Pietrele din părul lui erau lustruite,
albastrul de pe trup spălat, iar ochii tânărului erau larg deschişi, ficşi şi fără viaţă.
Mândria şi bucuria tatălui, puştiul de o frumuseţe renumită, se sfârşise. Trupul lui fu
dus în templu, alături de celelalte. Toţi în templu dansau spre a bucura Spiritul care
părăsise trupul, pentru a se întoarce din nou într-o zi. Şi se va întoarce.
Tatăl lui sfârşi prin a deveni un om amar. El avusese încredere în bătrânul învăţător
îi încredinţase mîndria şi bucuria lui, urmaşul lui, dar acesta nu-i mai fusese înapoiat.
Primi în schimb hainele din pînză de sac, un flaut, pietre şi o floare roşie.
Deci care este călătoria sufletului ? De ce nu a reuşit să ajungă la capăt şi de ce nimeni
nu 1-a ajutat ? înţelegerea este un lucru binecuvîntat. Este o enigmă. Supravieţuirea este
un lucru omenesc, dar înţelegerea necunoaşterea nu.
Există vieţi risipite şi sunt unele care la un moment dat, se ridică peste orizontul
vederii umane. Călătoria unei entităţi, de dragul cunoaşterii, nu este niciodată inutilă,
este uneori doar amînatâ. Aceasta entitate iniţiată se va reântoarce şi va aduce cu ea câte
ceva din ceea ce a cunoscut cu mult timp în urmă. Dar va trebui să înceapă de la capăt.
Vedeţi, mulţi dintre voi nu aţi învăţat încă o lecţie importantă. Lecţia este : Nu este
important să cucereşti o femeie - femeia albastră cu păr de aur, nu este important să fii
cel mai bun dintre iniţiaţi, nu dansul, toba sau flautul, nu să fii cel mai bun. nu este să
găseşti acele cârduri (se referă la exerciţii din şcoala lui ). Importantă este călătoria,
drumul.
Entitatea noastră a avut o călăorie minunată, dar greşeala lui a fost dorinţa de a
împlini o voie a trupului, o ambiţie, în loc de a pune mai presus însăşi călatoria, partea
spirituală. Asta 1-a pierdut.
Cine suspină pentru cel care cucereşte atât de mult şi pierde la sfirşit ? Nici măcar
bâtrânul său învaţător, pentru că înţelegerea vine prin greutăţi şi vânătăi şi durere şi
sângele unui ego alterat care trebuie să piară, pentru ca să poţi trăi pe tărâmul
înţelegerii veşnice, veşnic.
Unii dintre voi tot nu ştiţi de ce sunteţi aici. Nu aţi priceput de ce sunteţi aici pentru că
nu aveţi înţelegere. Şi mai devreme sau mai târziu, va trebui să luaţi o decizie şi veţi avea
de trecut un test care este simplu dar este tor ce trebuie. Şi veţi găsi că spaima şi
neâncrederea, ca singurul lucru care are importanţă pentru trecerea testului este
înţelegerea, nu vitejia, nu sexul, ci înţelegere, marea calitate ce duce ia iluminare. Unii
dintre, voi veţi suferi mereu - aţi suferit mereu - veţi suferi mereu. Unii dintre voi, veţi
ajunge la marile holuri, atât de departe.
Unii veţi fi dansatorii de aur în zori. Iar unii dintre v oi veţi trece peste pod, peste râsul
baţjocoritor, şi veţi înlătura furia iar concentrarea la drum va fi salvarea voastră iar
conceptul de nereuşită va fi depăşit. Renunţarea înseamnă să cazi în abisul ignoranţei şi
să nu ştii niciodată de ce o turturică care jeleşte, cântă cântecul aşa cum îl cîntă, iar
lucrurile înţelepte şi frumoase nu sunt întotdeauna cum crezi că ar trebui să fie, nu au
întotdeauna înfăţişarea care crezi tu, căci ele sunt surprizele din viaţa care seamănă
înţelegerea.
Unii dintre voi tot nu ştiţi de ce sunteţi aici. Mai sunteţi încă competitivi ca întotdeau-
na şi găsirea cârdului este tot ce contează, iar călătoria îşi pierde însemnătatea. Mulţi
dintre voi, nu ştiţi de ce sunteţi aici, pentru că sunteţi prea obosiţi şi flămînzi tot timpul.
Şi care este beneficiul în asta? Aţi pierdut foarte rar o masă, şi ati pierdut o noapte de
somn bun, numai ca să vă distraţi.
Mulţi dintre voi aţi învăţat impecabilitatea, aţi căpătat putere, aţi gustat din vinul
înţelegerii şi ştiţi. Puteţi ieşi din micile voastre nereuşite, dar trăiţi într-o lume mică,
mică, vă spun eu, pentru că înţelegerea vine de la cei care au vrut-o mai mult decât orice
în această lume, chiar şi mai mult decât competiţia.
Să vorbim despre sfârşitul poveştii. Frumoasa femeie vopsită în albastru a reuşit, a
trecut testul şi a purtat pentru tot restul vieţii ei frumoase, cicatricile căpătate în acea zi,
însemnau sacrificiu fizic de dragul conştiinţei. Şi a avut o minte mare şi va avea o călă-
torie magnifică în viaţă. Şi tânărul bărbat a trecut testul, el va deveni unul dintre cei mai
mari filozofi ai tuturor timpurilor. El va fi responsabil pentru Socrate şi Platon. El va
pune bazele filozofice ale înţelegerii. Iar bătrânul învăţător este încă în viaţă şi bine.
Cât despre frumosul iniţiat ? A venit înapoi să înveţe din nou, purtând aceeaşi cămaşă,
aceeaşi conştiinţă, doar că este în timp diferit şi în alt loc. Şi o va face din nou, doar ca
crevasa şi abisul nu există în plan fizic, dar există ca pod al conştiinţei.
Voi cei care aţi înţeles din călătoria pe care am avut-o împreună (viaţa trăită
împreună acum 35000 de ani), sunteţi mai înţelepţi şi v-aţi schimbat. Aceia dintre voi
care aţi luptat cu testul nemişcării, aţi găsit o parte adâncă din voi înşivă, care încă nu a
fost deplin exprimată, dar va fi în zilele ce vin. Cei care aţi fost ocupaţi şi aţi discutat
între voi sau aţi strigat în jur - acesta va vi testul vostru. Dar cei dintre voi care aţi fost
sinceri, şi îmi amintesc acele zile, îmi amintesc feţele voastre şi mirosul vostru, ochii
voştri săltăreţi şi părul murdar şi hainele pătate, râsul şi bucuria voastră şi perseverenţa
voastră în praful ca şofranul, cîntecele voastre, dansurile voastre, cercurile, excitarea şi
sinceritatea voastră. Acestea sunt amintiri de neuitat. Oricum este cămaşa pe care o
purtaţi, o purtaţi.
Vă iubesc pe toţi. Să ţineţi minte povestea pe care v-am spus-o, căci este o poveste rară
şi este adevărată. Să vă amintiţi cât trebuie pentru a înţelege, nu că înţelegerea este rar
de găsit, doar că este îngropată adânc sub deghizările vieţii şi totuşi este atât de simplu
să o ai. Este comoara la care toţi şi mai ales voi ar trebui sa vă gândiţi. Poate ca atunci
când ne vom întâlni data viitoare, veţi fi mai înţelepţi, mai clari, mai simpli, mai pliabili,
cu mai multă veselie în inimi, poate că sunete de flaut şi ţimbale se vor auzi când veţi
păşi, poate că veţi mirosi ca trandafirii, cel puţin pentru mine, căci aceasta este Marea
Lucrare. Aceasta este o parte din marea şcoală, care va duce în locuri îndepărtate şi va
aduce înapoi. Aştept să văd că faceţi lucruri minunate, voi cei care aveţi înţelegerea.
Aştept ca cei care o aveţi, să contemplaţi serios la cauze. Aştept ca cei care sunteţi tot
timpul îngrijoraţi, bolnavi şi obosiţi, să rămîneţi aşa până ce vă veţi schimba.
Iar voi, cei cărora vă place să câstigaţi tot timpul, veţi avea destul de pierdut, ca să
aveţi ocazia sâ câştigaţi din nou. Aşa să fie.

PUTEREA SUPERSTIŢIEI ŞI SECRETELE DE SUB PAMÂNT

Acele şcoli au fost distruse în cele din urmă şi la fel şi căile de comunicare cu marea
inteligenţă. Aceasta este o învăţătură extraordinară, fără seamăn. Este o învăţătură pe
care unii nu sunt gata să o audă, şi asta explica ignoranţa într-o cultură aşa de avansată.
Relaţia cu oamenii de dincolo de Steaua de Nord, nu a fost de divinizare, ei s -au ajutat
unii pe alţii să învete, să exploreze realitatea fizică. Apoi au venit păgânii, care au urinat
hoardele ce începuseră să se aşeze la est de Eden.
Aceşti oameni au creat pe Adam şi pe Eva şi au început să creeze un adevăr agnostic,
de parte de cel al şcolilor antice, luând bucatele din adevărul iluminator, la care au
adăugat superstiţii şi ură şi maliţiozitate, au creat un nou concept despre Dumnezeu.
Acest creator era diferit, în loc de a fi nesfârşitul, marea minte, totul-în-toate, absolutul,
avea o identitate. A fost creat un Dumnezeu care avea o imagine, acum şase mii de ani.
Avea imaginea lor. Şi când creezi ceva cu imaginaţia ta în acordanţă cu conştiinţa ta,
trebuie creat în funcţie de ceea ce poţi să vezi. Nu poţi crea ceva care să nu fie reflecţia
ta proprie. Deci Dumnezeu a devenit un individ răutăcios şi furios. A dvenit nesigur,
pentru că a creat aceşti doi oameni cu scopul de a-1 divina. Şi le-a spus să nu mănânce
din copacul vieţii, ceea ce înseamnă să nu întoarcă paginile cărţii conoaşterii. Gata, s-a
terminat cu cunoaşterea.
Şi aşa Dumnezeu a devenit nesigur, gelos, înspăimântător, violent. Şi pedeapsa lui
Dumnezeu începu să fie văzută în erupţia vulcanilor, iar acolo era focul iadului. Dacă nu
urmai instrucţiunile, urma să fii trimis într-un lac de foc, aşa cum ei obişnuiau să facă
cu oamenii iluminaţi. Iată de unde vine iadul, din erupţia naturală a "fermoarului",
pământului, schimbarea pământului după cerinţele sale naturale a dvenit o atribuţie a
Dumnezeului pe care ei îl creaseră după propria imagine, iar oamenii care nu erau de
acord, erau puşi să ardă în lacuri de foc. Aşa a fost.
Toţi oamenii iluminaţi făceau parte din şcolile unde veniseră să înveţe. Se zvonise că
erau Spirite căzute - ei bine erau, dar veneau prin şapte nivele de frecvenţe ca să
interacţioneze cu materia fizică, şi destinul lor era să se întoarcă prin materie înapoi la
Sursa. O călătorie completă. Deci ei deveniră Spiritele căzute ale lui Lucifer, care fusese
dat afară din rai.
În lumina acestei religii păgâne, extinse împotriva marilor şcoli şi a oamenilor
iluminaţi războiul se putea extinde şi căpăta valoare, devenea justificat. Multe şcoli
fuseseră distruse, pentru că oamenii iluminaţi ai acestor şcoli, învăţaseră despre
imaginea timpului în care trăiau. Ştiţi, ei nu aveau nimic atârnat de pereţi, ei aveau
adevărul pur şi pură înţelegere şi ştiau, înţeleseseră destinul lor, înţeleseseră viaţa lor, că
au existat înainte de aceste timpuri şi vor exista şi după aceea. Doar acestă imagine a lui
Dumnezeu se va şterge. Ei nu au luptat niciodată împotriva păgânilor.
Mulţi dintre ei au plecat dincolo de stele. Veţi vedea feţe săpate în piatră, care privesc
spre cer, ele sunt tribute aduse de cei rămaşi, celor care au plecat. Şi a fost ultima
imagine, care nu a fot chiar distrusă, din timpul când conşiiinţa, natura realităţii,
călătoria bărbatului şi a femeii, egalitatea lor în cosmologia vieţii, în înţelegerea forţei de
viaţă şi a principiului vieţii. A fost ultima rămăşiţă a acelor oameni şi încă mai exista
marile statui de piatra care privesc veşnicia către care fraţii lor au plecat. Şcolile au fost
distruse, învăţăturile au fost distruse, după ce anumite părţi din adevărul lor a fost luat,
modificat şi pus în cărţi cu superstiţii.
Ignoranţa este ca întunericul. Lipseşte cunoaşterea care să lumineze. Iar când
oamenii sunt ţinuţi în ignoranţă prin teamă pentru vieţile lor, familiile lor, teama de a fi
ostracizat în comunităţile lor, ei sunt superstiţios înspăimaintaţi şi se conformează şi
rămâm aşa, căci altfel vor arde veşnic în lacuri de foc, veşnic, etern, eternitatea
iubitorului Dumnezeu care i-a creat.
Să vă spun ceva. Când trăieşti în întuneric, divinezi o lumină nevăzută care ar putea
să te salveze din acel întuneric. Dar singura salvare este trezirea Dumnezeului din tine.
El spune.( i i
   '      
            ( %ar când eşti ţinut în întuneric, te rogi de ceva în
afara ta aştepţi ca salvarea să-ţi vină din afară. Eşti ţinut în ignoranţă.
Blasfemia : tot ce va spun este blasfemie. Dar vreau să vă spun că de fapt blasfemia
nu există şi nu a existat niciodată, nici o entitate care fost vreodată într-o şcoala antică,
care a " învăţat despre lumină, conştiinţă, destin manifestat - nu a existat nici măcar
una - care vreodată să ucidă o altă fiinţa umană. Ei nu au înrobit niciodată. Învăţătorii
căii drepte nu erau urmaţi ci doar respectaţi pentru înţelepciunea lor. Şi din
înţelepciunea lor ei dădeau. Cei care au urmat acele şcoli şi au băut din acea apă, au
aprins lumina care a strălucit sclipitor în ei, i-a înviat şi au putut întoarce paginile
(Cărţii Vieţii - sufletul).
Poate că o să rîdeţi de asta, dar în timpul meu, un barbar s-a transformat şi a evoluat
într-o singură viaţă. Ştiaţi că sunt dispreţuit pentru că am evoluat într-o viaţă ? Unor
anume oameni le-au trebuit multe vieţi. Asta arată numai că erau înceţi, ignoranţi şi
ţinuţi în întuneric pentru un oarecare motiv, căci îndată ce întelegi şi începi să te extinzi,
totul se întâmplă foarte repede. Călătoria începe imediat. Calea mestrului se deschide
pentru oricine. Îşi extinde conştiinţa.
În timpul meu, omul, fie că era îmbrăcat în împletituri de lână sau piei - voi râdeţi şi
vă gândiţi la omul de Cro-Magnon îmbrăcat în piei de animale şi la oasele lui şi
înfăţişarea sălbatecă - este greu pentru voi să vâ imaginaţi - sau stând lângă foc şi
privind cerul. Şi care erau gândurile lor ? Ei bine, în acele timpuri oamenii călăreau
lumina. Şi, da purtau piei şi cămăşi din lână nepre lucrată. Iluminarea nu are nimic de
a face cu ce îmbraci sau cu tehnologia. Are de a face cu cât eşti de liber în conştiinţa ta,
cu cât creşti, cu consumul minţii inconştiente şi cu a avea o viaţă vibrantă, liberă.
Deci, oameni buni, războiul a devenit felul lor de viaţă. Eu am fost un războinic al
timpului meu, iar după mine, păgînismul şi ceea ce s-a numit religionismul şi-au luat
vama pe viaţa umană. În ultimele două mii de ani, creştinismul a înscris două sute
cincizeci de milioane de vieţi omeneşti, care sunt înregistrate ca şi morţi în razboaie. Nu
are nimic de a face cu femeile şi copiii. Două sute cinci zeci de milioame de oameni morţi
în două mii de ani, soldaţi creştini, care au aparat un idealism sângeros al imaginii lui
Dumnezeu şi au servit la impunerea învăţăturilor lor. Şi în acest timp, ei au distrus toate
sectele şi toate grupurile de oameni care învăţau o învăţătura veche, înţelepciune antică
şi evoluau spre iluminare. Au ars pe rug pe cei a căror minţi erau dincolo de timp,
distanţă şi spaţiu, ca să distrugă cunoaşterea complet. Aceasta a fost credinţa. Salvarea
înseamnă să fii salvat de la adevăr.
În doua mii de ani, religia nu a făcut nimic ca să sădesacă iluminare în oameni, ci
totul ca să colapseze conştiinţe. Nu a făcut nimic ca sa evolueze conştiinţa, care este
factorul evolutiv al fiinţei umane. Nu a făcut nimic pentru înţelegerea conştiinţei şi
iluminarea popoarelor.
Nu înţelege că o conştiinţă care crează probleme nu poate să le şi rezolve.Trebuie o
ştiintă extinsă ca să rezolve problemele. Aceasta este evoluţia.
Şi în aceste zile creştinii plătesc bani, bani şi bani. Ce înseamnă graţie, credinţă şi
bani, um ? Aceste sunt cele trei lucruri pe care le aveţi pentru apărare, căci trebuie să
aveţi răbdare, şi pentru armatele voastre care trebuie să înlăture păgânii şi să aducă
credinţa şi ştiinţa în lumea întreagă. Dacă numai jumătate din bani ar fi în mâna
oamenilor iluminaţi n-ar mai fi război al celor care ştiu adevărul din mituri, al
ignoranţei în care a trăit cu adevărat umanitatea în ultimele două mii de ani. Ce credeţi
voi că înseamnă anii întunecaţi, sau epoca întunecată ? Stupiditate, oameni stagnanţi, că
civilizaţia de astăzi nu este nimic altceva decât bej şi poatră cruce.
Salvarea, dragii mei nu este prin ignoranţă, Este cunoaşterea, şi asta dacă este
disponibilă turor în acest plan al cauzalităţii, al forţei vitale, al cosmologiei, al oamenilor
care crează propria realitate - dacă aţi şti că vă puteţi vindeca trupul cu aceeaşi minte
care 1-a îmbolnăvit - atunci aţi avea o civilizaţie iluminată. Atunci aţi putea să conectaţi
din nou pe cei de dincolo de soare. De ce ar veni ei într-o societate care se teme de ei ?
Tot ce nu se potriveste cu cuvântul lui Dumnezeu creat de preoţi ca să ţină popoarele în
ignoranţa, este de la diavol. Cum să deschizi minţile oamenilor când ei sunt atâ de
ignoranţi şi de devotaţi întunericului cel mei negru care îi ţine să fie aşa ? Este o pavăză.
Este cuvântul lui Dumnezeu, este de fapt cea mai sângeroasă, mai violentă retribuţie a
umanităţii care a fost vreodată.
Crist este în voi. Este în nevăzut. Este un adevăr mare acela că împărăţia cerului este
în voi. Este un adevăr mare să spui "Tatăl meu şi cu mine suntem una ". Acesta este
adevărul care a supravieţuit tuturor violenţelor. Isus nu a spus :"Divinaţi-mă ." El a
spus :" Urmaţi-mă " ce credeţi că a însemnat asta ? A însemnat: să învăţaţi ceea ce ştiu
eu. Lăsaţi idealul meu să fie şi al vostru. Dar când divinezi, nu trebuie să faci toate
chestiile astea. Trebuie numai să te rogi de trei ori pe zi şi restul zilei îl poţi petrece fiind
decadent acuzând, imprăştiind vorba, pentru că totul în afară de asta este diavolesc.
Ignoranţă !
Deci unde sunteţi ? De fapt, voi sunteţi aici chiar în aceasta diavolească audienţă.
Femeia a fost numită femeia diavolului, iar eu Lucifer ( 
   
,i   i  O 
   i    # 
 i 
   i  -(  ) Ei bine, ascultaţi eu
îţi dau aceasta informaţie despre ignoranţă şi că marile şcoli de înţelepciune antică au
încetat să mai fie. De ce ? Şi când vă spun că natura a evoluat cu mult mai mult decât
omul, ca umnitatea este numai la a treia pagină din carte, iar natura la pagina cinci.
Fiecare se scarpină în cap şi nu înţelegeţi cum poate fi asta. A început cu crearea a ceva
foarte rău şi prin a spune că tot ce a căzut, Spiritele care şi-au făcut căderea, au fost toţi
demoni şi diavoli, voi sunteţi născuţi în păcat.
Dacă Dumnezeu este etern şi prezentul, trecutul şi viitorul există în palma sa, atunci el
a avut totul planificat, deci el a creat diavolul, el a ştiut că Eva şi cum-îl-cheamă, se vor
duce în gradină şi vor mânca mărul acela. Înţelegeţi ? Şi atunci nu vă întrebaţi de ce au
fost ei aşa de şocaţi, că ei au mânact mărul şi nimeni nu ştie să-mi spună cu cine s-au
căsătorit Cain şi Abel. Este minunat, voi ştiţi. Asta nu e rău. Este minunat şi de râs.
Vedeţi, este un pic subtil că entitatea spune :"De ce s-a întâmplat asta ?" dar voi ştiţi
că este dorinţa de iluminare, este cunoaşterea care se cere dezvăluită. Şi entitatea stă
şocată, şi spune :" Nu cerceta niciodată doar acceptă. Nu pune întrebări. Ai credinţa
unui copii." Un copil. Un copii poate scrie o carte cu întrebări. Doar un adult care este
laş ar putea să nu întrebe niciodată.
Ignoranţa a devenit conştiinţă socială acum două mii de ani. Şi au fost bătălii mari şi
războaie că să fie păstrată în acest fel. Ştiţi că toate războaiele în care aţi luptat au fost
războaie sfinte, religioase? Întotdeauna am vrut să ştiu, fiecare din părţi, la Dumnezeu
s-a rugat ? nu există doar unul ? Şi chiar şi în ziua de astăzi, aceste războaie continuă.
Acum despre devoţiune. Când eşti în întuneric şi nu este nimeni să aprindă lumina,
pentru că ţi
s-a spus că lumina este undeva afară şi nu în tine, rămâi devotat celui care oricine ar fi
el, are mâna pe întrerupător. Corect ? Şi este foarte înfricoşător. Şi nu vrei să te mişti de
acolo, pentru că nu ştii ce este dincolo de locul unde eşti. Iar ei spun ca Dumnezeu aşa te
vrea, şi dacă încerci să te duci să cauţi tu însuţi întrerupătorul, vei fi dat afară,
excomunicat şi vei arde pe veci, adică în momentul în care vei începe să pui întrebări şi
să-ţi dai seama şi să înţelegi cine eşti, ai depăşit ignoranţa şi începe să fie lumină. Da.
Şi acum despre această prăpastie, m-aţi auzit vorbind despre ea în legătură cu
evoluţia umanităţii, nu ? Aceasta prăpastie s-a făcut cu adevărat tot mai adâncă în timp.
Şi totul a început, ca şi altele, după ce am plecat. Umanitatea a încetat să mai crească, cu
excepţia celor din şcolile secrete. De ce s-au numit secret ? După un timp ele au devenit
chiar foarte secrete, sub pământ, pentru că erau ameninţate, căci cei care doreau să
controleze popoarele nu puteau îngădui ca asemeni cunoştinţe să vină la suprafaţă.
Oamenii care aveau prea multă cunoaştere erau foarte periculoşi. Adică cei care erau
iluminaţi nu puteau fi controlaţi şi înrobiţi. Iar ei erau oameni care aveau nevoie să
înrobească popoare, să le stăpînească pentru că ei erau atât de nesiguri, încât ei trebuiau
să fie învăţătorii. Ei vroiau să înveţe popoarele să le facă să-i urmeze, pentru că nu
aveau destul înâuntrul lor, încât să fie proprii lor stăpîni şi să stăpânească gloria care
era înăuntrul lor.
Deci după un timp, şcolile s-au ascuns sub pământ şi au devenit şcoli secrete, au fost
denumite oculte, ceea ce înseamnă cunoaştere ascunsă. Nu înseamnă lucrarea diavolului.
Nu înseamnă ucigaşi sau revoluţionari care zboară noaptea, înseamnă cunoştinţe
ascunse. Ocult este un cuvînt antic. Deci şcolile secrete au devenit şcoli oculte,
însemnând cunoştinţe ascunse, pentru că trebuiau să-si apere vieţile. Nu mai aveau
libertatea de a avea relaţii cu toată lumea, pentru ca cunoaşterea lor revărsa la cei din
jur şi era atât de mare şi de puternică încât ar fi putut înteracţiona cu ceva de dincolo de
soare sau cu sateliţii care înconjoară Pământul să interacţioneze cu minţile oamenilor.
Atât de mare era, nu existau blocaje în conştiinţă spre întreaga eternitate. Dar când
au început gelozia, ura, invidia, nevoia şi lipsurile, conştiinţa a încetat să mai crească şi
s-a creat dualitatea, care a început sa închidă uşile către acele conecţii. Şi aceste şcoli s-
au ascuns sub pământ.
Ele nu divinau diavolul. Ele divinau forţa de viaţa care era în ei şi moştenită în ei. Ei
au fost creatorii de sfinţi. Şcolile existau pentru a extinde şi evolua conştiinţa fiinţelor
umane, ca aceştia să poată deveni superiori vieţii lor, să aibă conecţie cu totalitatea
vieţii. Şi puteau face asta. Iniţiaţii acestor şcoli, au devenit profeţi ai timpurilor lor, căci
vroiau să facă adevărul auzit, ei au devenit cei care au vrut să înveţe adevărul.
Dar după un timp, au fost distruse toate şcolile. Secte ale acelor şcoli au ajutat la
crearea a ceea ce va fi mai târziu învăţaturile lui Buddha Amin, care a fost un iniţiat al
şcolilor antice al cărui destin a fost să se nască un prinţ în bogăţie şi să stăpânească
acesta imagine prin a înţelege ce este dincolo de zid. Şi el urma să înveţe milioane de
entităţi acest adevăr, acelaşi care a fost suprem în înţelepciunea antică, doar că era
colorat şi preparat în parabole, pregătit pentru înţelegerea acelor timpuri.
Acele entităţi care stau pe vârful muntelui care ajunge până în inima cerului, care
îndură frigul cumplit şi lipsa de hrană şi felul simplu de a trăi, stau acolo şi nu fac
altceva decât să-si extindă conştiinţa atât de mult încât pot pleca, se pot ridica spre cer şi
plecă, devenind transparenţi cu fiecare mişcare. Şi de ce stau acolo sus ? Ca să se
protejeze, să poată continua să crească şi să evolueze nemolestati, nepoluaţi de
îngroşarea intestinelor în oraşe şi în văile care sunt pline de ignoranţă şi barbarism.
Distrugerea şcolilor antice a lăsat umanitatea la pagina a treia a cărţii. Iar acele
pagini sunt egale cu sigiliile din corp  . i 
  i 

      . i  i      i    
      

        .! Ele se numesc cele şapte sigilii, şapte biserici sau şapte uşi,
înseamnă stagii de iluminare, adevăr, conştiinţă şi evoluţie. Acel stagiu încă mai
guvernează şi astăzi şi este tot ignorant, iar cel ce controlează ignoranţa este puterea.
Întreaga umanitate este devotată ignoranţei şi dorinţei ei de a menţine slăbiciunea.
Vedeţi, ei încă nu au înţeles că de ceea ce te temi mai mult, divinizezi, şi ceea ce vezi la
alţii de fapt este în tine. O minte care a putut crea ceva atât de insidios pentru a vă
tortura, cineva care continuă acea credinţă păgână , este cineva care are toate acestea în
el însuşi.
Oamenii iluminaţi ştiu că ceea ce se numeşte forţă vitală, cauza creatoare, nu cunoaşte
răul, căci răul este o creaţie deliberată a celor care insistă că ar fi real şi este cu adevărat
real numai în sufletul lor, în realitatea lor, iar diavolul trăieşte doar în inimile lor, acolo
unde este iadul şi ura. În sufletul iluminat există doar adevăr.
În aceasta înregistrare, prăpastia a crescut mai adâncă şi mai adâncă şi fiecare viaţă a
venit înapoi cu o noua imagine (destin) şi dorinţa de a întoarce o noua pagină în carte. În
fiecare nouă viaţă aţi venit înapoi ca şi persoană diferită, cu personalitate diferită, dar
acelaşi Dumnezeu, entitate fără imagine. Şi în fiecare viaţă aţi fost prinşi (blocaţi) în a
face acelaşi lucru, pentru că întunericul a crescut peste conştiinţă.
Aţi fost lăsaţi să ştiţi numai anumite lucruri şi tot felul de tradiţii au fost construite ca
să ascundă adevărul. Deci de fiecare dată, aţi dorit să creşteţi şi v-aţi creat un destin
care să permită asta, dar
v-aţi trezit făcând acelaşi lucru, repectând aceleaşi greşeli, fugind de acelaşi întuneric în
căutarea adevărului şi aţi fost persecutaţi pentru asta.

ASCEŢI ÎN PEŞTERI CĂUTIND ILUMINARE

Vreau să vă spun şi vreau să mă ascultaţi, ci care aveţi capacitatea de a asculta, că cei


care erau dedicaţi lui Dumnezeu, au fugit în munţi şi au devenit hermiţi, pentru ca să
poată asculta vocile      
     i     
i    
  
       ! şi ca să le poată stăpîni
(măiestri) pentru a-şi dovedi că sunt înţelepţi. Timpul era de partea lor. Ei ştiau că vor
veni din nou şi din nou.
Cu cât Observatorul păstrează mai mult ceea ce se numeşte o stare statică de a fi,
adică este constant, capătă capacitatea de a deveni într-un moment. Atunci care este
misterul lui Dumnezeu ? Cum putem atunci înţelege faptul că ceea ce este atât de
abstract în fiinţa noastră este să fii simplu, Observatorul? Fiind Observatorul în formă
detaşată, duce la ceea ce se cheamă libertatea desăvârşită a ascetului. Pot ei trăi secole în
acelaşi trup ? Şi pentru voi, ei nu sunt acolo ca să fugă de femei căci sunt multe femei
care au plecat spre asemenea peşteri. Aud ei în cele din urmă vocea lui Dumnezeu
vorbindu-le. Da o aud.
Frumoasele femei îşi smulg toate bijuteriile şi mătăsurile şi părul le este tăiat într-un
ceremonial, ele nu au oglinzi ca să se vadă. Sunt îmbrăcate într-o robă simplă de lână şi
intră în peşteră. Acolo primesc cele necesare unei vieţi simple : un vas de lut cu apă şi o
lumânare.
Apa va fi schimbată în fiecare zi şi în fiecare zi va primi o nouă lumânare. Mâncarea
este simplă - o bucata de pâine. Ele sunt acolo şi au uitat frumuseţea lor, pentru că ele au
ales asta. Câteodată în timp ce stau acolo, aproape duse din acesta lume, aud de la
depărtare, aduse de vânt, vocile oraşului în noapte. Aud flaute şi cetere şi lire, şi râs de
femei tinere. Aud glasuri vesele de bărbaţi, aud strigătele din pieţe, încercînd să vândă
sclavi, uleiuri sau idoli.
Sau pe cei care ar putea seduce pomenind de mătăsuri, bijuterii, satinuri şi catifele.
Ele aud toate acestea uneori şi inima lor se strânge fiindcă nu participă la astea, că nu
fac parte din flirtul, pătrunderea (sexuală), orgasmul pe care oamenii le trăiesc. Noi am
face orice pentru un singur moment de noapte cu miros de levanţică, şi îmbrăţişarea
unui necunoascut care promite răsplata unui deliciu chimic.
Sunt foarte puţini asceţi care nu au auzit acele voci şi nu au simţit toate acestea. Atunci
ei deschid ochii şi privesc flacăra luminării. Şi ce le oferă flacăra ? Ea nu dansează
arzând în uleiuri parfumate. Ei o privesc cu insatisfacţia fiecărui simţ al trupului lor.
Mâna lor se duce la păr, fie că sunt bărbaţi ori femei, şi nu găsesc păr, nici haine de
mătase care să acopere iubitul în ameţeala unei scurte întîlniri. Au bărbi aspre,
încurcate de vânt şi miros a trupuri nespălate şi neîngrijite.
Când gene maro acoperă ochii azurii, în jurul lor este tensiunea întrebării "Să
îndrăznesc să regret decizia ? Am renunţat la frmuseţe, la uleiuri parfumate, bijuterii şi
perini de mătase şi la tot ce o femeie consideră de preţ. Şi stau aici cu trupul murdar şi
privesc o singură flacaără. Mănînc ierburi amare, o bucăţica de pâine şi apă. Este o
pastila amară şi greu de înghiţit. Iar micuţa flărăcă dansează şi crează umbre în peşteră
şi umbrele dansează şi ele pe pereţi şi par a fi frumuseţi cereşti sau necunoscuţi şi
minunaţi prinţi, sau poate războinici cu săbii de cupru încrustate cu pietre, mărşăluind
spre nevăzute victorii, ca să-şi salveze aleasa inimii. Aceasta mică lumânare poate aduce
miriade de lumini şi umbre pe pereţii de granit neşlefuit. Ascetul stă acolo noapte după
noapte, aşteptând la început ca vuietul să aducă vocile din piaţa Babilonului, din care
aud doar frânturi.
Deci cine ne-a pus acolo? Cine ne-a tăiat părul ? Cine ne-a luat cerceii de aur ? Şi
safirele din păr şi şerpii de aur de pe braţe ? Şi cămăşile de mătase care acopereau
primul nostru sigiliu atât cât să ne facă mai seducătoare în bătaia vântului, mai
misterioase ? Cine a luat toate acestea? Cine ne-a luat bătaia inimii în emoţii şi
picioarele lungi cu muşchi umflaţi peste spinarea armăsarului şi braţele puternice care
joacă sabia în lupte victorioase ? Cine ? Noi înşine. Şi ascetul îsi înconvoaie spatele.
Şi după mulţi ani, în sfârşit nu mai ascultam frânturile aduse de vânt căci am umplut
spaţiile goale cu mintea noastră şi ştim toată povestea. Iar ca să cunoşti toată povestea,
nu vrei să o auzi din nou. Şi stăm acolo şi am putea prezice tot ce se întâmplă la palat,
toate romanţele şi de câte ori regele se culcă cu regina, sau să mergem ca nişte preoţi
prin palat sau lorzi ai dreptăţii, sau să fim un cuplu umil, născut din oameni comuni,
furând de la festinul lui Osiris în umbrare interzise, purtând cămăşi care subliniază
minunaţi sâni şi penisuri tari, şi buze dulci şi moi şi ochi negri cu luciri de cupru de la
focul pe care tocmai l-au privit. Şi misterul odată dezvăluit nu mai este mister.
Câte amintiri poate să aibă un ascet ? Vieţi întregi. De ce el sau ea continuă sa stea în
peşteră ? Poate ieşi în orice moment din peşteră fiind în deplinătatea frumuseţii ? Cum
ar fi dacă s-ar întoarce în oraş nobilă, abia acoperită şi cu părul pe jumătate cresut. Ar
mai putea să se întoarcă ?
Da, şi ar fi un mister mai mare decât cele îmbrăcate în bijuterii fără seamăn, pentru că
bărbaţii iubesc misterul.
Şi un bărbat, ar putea să se întoarcă şi să ceară locul înapoi ? Da căci fiecare ar veni şi
s-ar apleca în faţa lui, chiar aşa întors de pe munte, neângrijit şi purtând ceea ce se
cheamă haina lui Dumnezeu (corpul gol). Şi nu i-ar arunca în cale toată vinovăţia lor şi
toate învăţăturile şi nu i-ar aşterne în cale toate catifelele de culoarea sângelui şi a
ebonitei, nu i-ar dărui toate blănurile cele mai fine ? Da, pentru că este ceva în el ce ei
nu au, şi indiferent ce sau cine sunt, oamenii adoră un om pios.
Am ştiut toate acestea când ne-am dus în peşteră, dar trebuia să trecem prin toate
acestea, trebuia să trăim aceste lucruri. Mulţi îşi părăsesc peşterile pentru a trăi
adoraţia mulţimii, căci odată ce puterea este în ei rămâne acolo, dar rămâne atât cât au
câştigat până atunci. Deci astfel de oameni respectăm ca avatari şi noi aruncăm în calea
lor bijuterii şi blănuri şi mătăsuri, pentru că sunt oameni sfinţi. Dar dacă privim dincolo
de terasele noastre la dealurile purpuriu închis care se acoperă cu noaptea şi vedem o
luminiţă pâlpâind ? Ştim că cineva zace acolo şi nu vine niciodată jos. Asta ne
deranjează, căci este cineva care refuză să fie musafirul nostru şi nu contează cât de
bogată este viaţa noastră şi câte petreceri avem, câteodată ne strecurăm pe terasă şi
privim la acea luminiţă. Luminiţa cuiva care nu a venit la petrecerea noastră.
Bărbatul şi femeia sfinţi au lipsit de la multe petreceri. Ei nu au fost învăluiţi în multe
lucruri şi nici nu au mai mirosit a levănţică şi flori de portocal, doar o micuţă lumânare.
care le este adusă în fiecare dimineaţă şi care miroase a seu. Ei nu ştiu ce înseamnă să
mănânci inima de pasăre a paradisului. Nu, ei nu sţiu asta. Şi să nu credeţi ca nu aud
frânturi din petreceri aduse de vânt şi că asta nu le atrage simţurile. Ba da. Dar am să
vă spun eu ce gândesc ei.
Unii îşi amintesc de vremea când şi ei luau parte la astfel de petreceri, iar alţii îşi
amintesc de vremea cînd erau Dumnezei, Şi când sunt prinşi în acesta plăcere extatică,
tentaţiile omului de a crea o seară de aur, pălesc. A fost alegerea lor. Şi noapte după
noapte, ei trăiesc aici umili.
Cine nu aţi fost voi ? In zece milioane şi jumătate de ani credeţi ca nu aţi fost
Cleopatra. Ei bine, ea nu a fost nimic. Ea încă mai bîntuie împrejur. Poate ca aţi fost
cineva mult mai nobil. Câţi oameni de renume aţi fost în zece milioane şi jumătate de
ani, socotind media de viata 60 de ani ?
lată ce vreau să vă spun cu acesta poveste adevărată. Este adevărată, căci am vizitat
asceţi. Am fost faţa zâmbitoare pe pereţii lor, dar cel mai des am fost cel care le-a adus
vinul, pâinea şi brânza. Mi-a plăcut întotdeauna să fac asta. căci din tradiţia
învăţătorului meu, am realizat ca asceţii au nevoie de puţin vin din cănd în când. De
aceea ei vă iubesc atât de mult. De aceea au chipul meu pictat pe toţi pereţii peşterilor
lor: gloria lui Ram şi venirea lui Ram.
Ei, noi am avut o petrecere, aşa pot să o numesc, căci am înţeles călătoria lor. Dar nu
am vrut să-i las să-şi ducă restul de viaţă fiind creaturi nefericite, am vrut ca ei să aibă
un mic sentiment de viaţă, deci, natural, i-am vizitat din când în când, altfel marile
dinastii egiptene nu m-ar fi respectat atât de mult. Eu sunt marele Ram şi ei mă iubesc şi
întotdeauna au sperat că voi vizita pavilioanele şi locurile lor. Şi când au aflat că nu
neapărat vizitez toate locurile, au făcut nişte locuri speciale pe care le-am vizitat.
Alexandru cel Mare, mi-a plătit poate cel mai mare tribut al zilelor voastre, căci şi-a
făcut coroana cu coarne de ram şi a fost recunoscător marelui Zeu care în antichitate a
vizitat pe cei cu inimi pure. Şi purta coroana cu coarne aşteptând să-l vizitez. Ei bine,
am fost ocupat. Aveam alte angajamente.( vrea să spună că Alexandu nu merita )
Şi ascetul va asculta toate aceste voci şi va avea toate aceste senzaţii. De multe ori îi
vezi ascultând vântul şi încercând să desluşească sunetul de ţimbal !. Şi când în sfârşit
nu mai fac asta şi doar stau nemişcaţi şi sunt duşi, iar respiraţia lor este calmă şi mintea
cine ştie unde, este doar o chestiune de timp până ce mizeria de sub ei se transformă în
praf de aur, căci ei pleacă fără regrete.
Eu mi-am iubit bolovanul şi mi-am iubit suferinţa. Mi-am iubit durerea. Mi-am iubit
singurătatea. Am iubit suferinţa şi respiraţia scurtată. Şi cu adevărat am iubit pasărea
de noapte. Nu mi-a înşelat niciodată aşteptările şi a fost ceea ce m-a făcut să continui.
Atunci nu ştiam toate acestea, dar acum ştiu.
Deci de ce vă spun că un maestru nu poate fi cel care este hoţ sau ipocrit şi nici un di-
plomat iscusit ? De ce vă spun că un maestru este onoare şi adevăr ? Nu există nici o
mantră care să vă facă maeştri. Sunt schimbări încete, în stadii, schimbări adevărate, nu
doar cuvinte adevărate.
Când visezi visul despre marii Dumnezei în împărăţia lor, nu există particule de
materie? Ceea ce visezi trebuie să fie trăit, căci nu poţi pleca acolo doar cu vise. Trebuie
să te duci acolo cu trup, minte şi Spirit, tot ce eşti tu să fie în acordanţă cu dorinţa ta, şi
numai aşa eşti îngăduit într-o astfel de Împărăţie. Şi odată ce ajungi acolo nu te mai poţi
întoarce şi nici nu vrei să mai vii înapoi, pentru că ar fi ca trezirea după un lung vis. Un
vis care a început cu o cortina albastră şi cineva care ţi-a spus :" înainte de a trece mai
departe trebuie să bei din acestă cupă ".
Şi noi am băut şi am uitat şi am căzut şi a trbuit să ne zbuciumăm. Deci cine dintre voi
a fost dornic să plece ? Este uşor să mori. Dar cine dintre voi vrea să trăiască în nirvana
? Cine doreşte să trăiască pentru un principiu care există undeva şi care ne bântuie
memoria după ce ne trezim ? Cine vrea să trăiască pentru ceva care nu mai ţinem minte
când ne trezim în noul trup ? Foarte puţini, pentru că petrecerile şi serile de pasiune
nebună ale femeii şi bărbatului au putere asupra noastră - mai puţin dacă ne aducem
aminte. Iar dacă ne aducem aminte, acesta devine singura realitate corectă care există.
Şi ne putem culca trupurile ca să dormă în fiecare noapte şi în fiecare dimineaţă, la
trezire, dacă aceasta este dorinţa şi visul nostru, să mergem ca un bărbat sau femeie
drepţi, şi să nu fie nimic care să ne tenteze în jur. Iar pe cei care ne critică, să-i lăsăm în
urmăşi să ne continuăm drumul. Şi ce pierdem ? Poate că tot ce pierdem este visul
necredinţei, şi poate că găsim cu adevărat ceea ce este "acasă". Mie nu-mi pasă ce
gândesc oamenii despre voi.
Mi-ar pasa ce gândesc Dumnezeii, pentru ca în lumina întregii eternităţi, ceilalţi oame-
ni sunt cu adevărat în încurcătura. Iar Zeii care călăresc acea căleaşcă de aur de la est la
vest în fiecare zi, într-un fel râd de nebunii bărbaţi şi femei.
Ştiţi, Observatorul este ceea ce Isus a spus atât de elocvent : "Este Tatăl din mine care
face aceste lucruri minunate. Nu sunt eu. Nu este fiul omului cel care face asta. Eu nu
sunt nimic. Dar este ceva în mine care face încă nu pot Să-mi asum gloria lui, căci încă
nu suntem una ". Şi a avut dreptate.
Observatorul are un nivel de emoţii foarte diferit şi nu pot să vă spun cum. Nu pentru
că ar fi interzis, dar pentru că pur şi simplu nu există vocabular pentru a descrie. Cu
toată poezia şi cântecele ce au fost scrise vreodată, nu s-a putut descrie. Şi mai mult, el
nu este echipat cu simţiri potrivite să facă asta, căci de fiecare dată când încerca să se
apropie de acel punct, izbucneşte în plâns şi suspine. Nu poate explica asta. Nu putem
explica ceea ce vrem. Acesta este teritoriul lui Dumnezeu . Numai ceea ce este omenesc
se poate explica. Ştim deja ce cuvinte am vrea să ne spună iubitul nostru. Şi noi le putem
spune. Dar acesta nu este limbajul lui Dumnezeu. Să nu vă pară rău pentru asceţi, ei
suni mai bravi decât voi.
EVOLUTIA VIEŢII ÎNSEAMNĂ A FACE CUNOSCUT NECUNOSCUTUL

Deci oameni din acesta audienţă, unii dintre voi aţi trăit mulţimi de vieţi în ultimele
două mii de ani, aţi creat diferite personalităţi cu scopul de a evolua, de a trece la pasul
următor, de a extinde conştiinţa. Şi mulţi dintre voi cei care staţi în acestă încăpere nu
aţi reuşit să evoluaţi pînă în acesta viaţă. Care este obiectivul ? Este acela de a extinde
conştiinta, care vă dă putere. Obiectivul este de a avea o relaţie cu realitatea fizică
pentru că realitatea este Dumnezeu absolut, la fel ca şi voi, să descoperiţi necunoscutul
şi să-1 faceţi cunoscut.
Şi atunci de unde vine bucuria, fericirea şi toate astea ? De la faptul că fiecare
descoperire aduce bucurie. Şi cu cât câştigi mai multă înţelepciune - şi nu poţi câştiga
înţelepciune fără interacţiunea conştiinţei - cu atât mai frumoasă devine viata, mai
liniştită, mai puternici deveniţi, mai liniştiti, pentru că fiecare interacţiune cu adevărul,
cunoaşterea, arde imaginea.! Acea imagine reprezintă ceea ce am fost în ultimii două mii
de ani de programare. Toate problemele, bolile, nefericirile, lipsa de încredere în sine
sunt în programarea imaginii pe care aţi ales-o în acesta viaţă. Evoluţia voastră a
început când ceva a început să sune a adevăr pentru voi în acesta imagine.
Şi fiecare interacţiune pe care o aveţi - de fiecare dată când învăţaţi ceva, fiecare necu-
noscută descifrată şi făcută cunoscută - este o descoperire care aduce o bucurie, o senza-
ţie de împlinire, un sentiment de reuşită sinelui personal. Şi rezultatul interacţiunii este
înscris în Cartea Vieţii iar voi câştigaţi înţelepciune. Şi cu cât mai multă ignoranţă
înlocuiţi cu adevăr absolut şi cunoaştere, cu atât mai frumoasă, liniştită, puternică şi sub
control va fi viaţa voastră, până la sfârşit, când veţi deveni transparenţi. Aşa sa fie.
Devoţiunea. Să vorbim despre ea. Sunt multe entităţi care joaca jocuri. Iar imaginile
se potrivesc realităţii. Sunt entităţi care trebuie să fie învăţători, politicieni, regi,
preşedinţi. Nu contează care este statutul lor în viaţă, ei au toţi acelaşi fel de energie în
ei, aceeaşi conştiinţă, nu le pasă că spun una pe de o parte şi pe de alta spun cu totul
altceva. Iar conştiinţa lor este nevoia de a controla pe alţii. Intre ei sunt unii care au
evoluat numai pînă la al treilea sigiliu, care este nevoia de a controla oamenii, să-i facă
să-i urmeze, pentru că ei au o mare lipsă în sufletele lor. O mare pustietate, atât de
mare, încât cutia lor cu nisip (realitatea) trebuie să aibă foarte mulţi oameni în jur, ca să
obţină energia care le lipseşte. De ce au ei aceasta lipsă ? Pentru că le lipseşte
cunoaşterea şi folosesc puterea, o formă de energie primară şi violentă, pentru a atrage
oamenii şi a-i stăpâni. Şi asta îi ţine în ignoranţă.
De ce ii ţine în ignoranţă ? Cei care stăpânesc oameni sunt în ignoranţă pentru că nu
ştiu ce este în pasul următor de conştiinţă. Ei ştiu numai ce este culoarea bej ce este la
modă, cu cine trebuie să fie şi pe cine trebuie să nege. Asta este tot ce cunosc ei. Ei păs-
trează oamenii în ignoranţă, pentru că o parte a gurii lor spune că ei sunt învăţătorii
spirituali, că au înţelegere. Dar ei sunt decadenţi şi corupţi, pentru că nu iubesc. Nici
măcar nu ştiu să spună ce înseamnă că Dumnezeul din tine vorbeşte.
Deci în lipsa lor de adevăr ei vă dau jucării şi ornamente să vă jucaţi cu ele
încearcând să vă cucerească să vă facă să vă simţiţi bine. Adevărul cel mare zace ascuns.
Ei fac legi pentru voi. Voi nu puteţi face legile, ei trebuie să le facă pentru voi. Voi
sunteţi oameni fără minte care trbuie să şiiţi locul vostru în viaţă. Voi sunteţi caii de
povară ai lumii şi doar câţiva sunt stăpânitorii ei. Voi vă frângeţi spinarea ca să platiţi
taxe, pentru ca ei să creeze războaie cu scopul de a face creştinii să lupte cu păgânii.
Voi veţi continua să munciţi şi să plătiţi ceea ce se cheamă guvernul, ca să violeze şi să
molesteze alt guvern, alt popor. Atât de puternici sunt liderii voştri politici încât ei fac
legile pentru voi şi vă ţin sub puterea adevărului lor. Priviţi cât de puternici sunt aceşti
oameni. Voi plătiţi taxe fiindcă nu aveţi de ales. Cine le-a dat lor acest drept ? Voi
urmaţi aceşti învăţători spirituali pentru că ei spun ca acesta este felul în care creaţi
realitate. Şi totuşi când vă duceţi acasă sunteţi la fel de faliţi cum ati fost întotdeauna.
Nimic nu a evoluat şi asta înseamnă să fii devotat ignorantei.
Adevărul este că atunci când ştii cine eşti, te poţi cunoaşte pe tine însuţi. Atunci nu va
mai fi ignoranţă în realitatea ta.Va fi adevăr şi conştiinţa extinsă. Şi acea conştiinţă va
crea o realitate care va cânta în libertate şi asta este în aliniere cu natura. Natura este
sălbatecă şi liberă. Este consistentă cu sine. Există în acest univers. Ce i-a permis să
existe ? Armonia a ceea ce se cheamă masa fizică. Este o inteligenţă care tot ce ştie este
cum să trăiască. Este obiectivă şi fără morală. Îi pasă numai despre ea însăşi şi viaţa ei
în veşnicie. Şi este cu mult înaintea voastră în evoluţie.
Devoţiunea pentru ignoranţă este refuzul de schimbare. Ascultaţi, oameni şi ascultaţi
cu atenţie. Schimbarea este ceea ce vă face să aprindeţi lumina, pentru că trebuie să vă
schimbaţi conştiinţa şi să căpătaţi curajul de a o aprinde singuri şi să nu mai aşteptaţi să
vină altcineva să vă ilumineze. Acesta este schimbarea. Aceasta înseamnă să te muţi
dintr-o conştiinţă concentrată, să fii îndrăzneţ şi extins şi, bingo, lumina se aprinde.
Dar există un dispreţ insidois pentru cei care îşi schimbă viaţa. Eu nu pot înţelege
asta. Da, aveţi dreptate, Ram nu poate înţelege asta, nici un Crist nu ar putea înţelege
asta. Oamenii de dincolo de soare nu ar putea înţelege asta vreodată. În viaţa mea am
experimentat totul. Dar nu am avut o conştiinţă care să creeze lipsă de schimbare. Am
fost o entitate schimbătoare. Deci nu am creat niciodată o problemă ca după aceea să o
rezolv. Dar voi învăţaţi să vă extindeţi conştiinţa atât de departe uneori şi apoi o
închideţi la loc. Şi sunt entităţi care fug şi apoi întind degetul şi spun : " Voi m-aţi făcut
să fiu nefericit. Acesta este cel mai rău lucru pe care l-am făcut în viaţă. Nu trebuia să
fac asta." Şi bla,bla,bla, pentru că trebuiau sâ se schimbe.
Ascultaţi: ce credeţi voi ca înseamnă să evoluaţi, să vă dezvoltaţi conştiinţa, să mergeţi
în cerc ? Ei, bine, am mai auzit asta înainte. Oamenii spun: " L-am mai auzit spunând
asta. Am auzit asta." Dar ai făcut vreodată ? Dacă ai fi făcut-o, nu ai mai fi aşa.
Acum despre schimbare. Vreau să subliniaz asta, pentru că şi asta este parte din
devoţiune, pentru ca oamenii să fie devotaţi cu adevărat unei personae, cauze, guvern,
familii, prieteni, trebuie să fie destul de devotaţi ca să nu se schimbe. Iubirea înseamnă
să nu te schimbi, orice ar fi. Voi sunteţi acceptaţi într-o organizaţie şi acesta are reguli.
Daca încălcaţi regulile, sunteţi daţi afară şi vom spune tuturor.
Cât de puternică a devenit conştiinţa socială în acestă conspiraţie ca să poată nega
adevărul? Atât de puternică este încât oamenii vor să-l cunoască pe Dumnezeu şi vor
atât de mult în interiorul lor, totuşi le este atât de frică încât nu fac pasul necesar pentru
schimbare şi aducere a luminii, pentru că nu este acceptabil de către societate. De ce te-
ar condamna prietenii daca părăseşti oraşul şi te duci la ţară şi respiri aer curat şi bei
apă neotrăvită, îţi creşti propria mâncare, nu trebuie să munceşti ca să plăteşti rate şi
întreţinere şi etichete sociale ? Oare de ce se gândesc că nu au făcut bine? Ce este atât
de greşit în a nu fi suveran ? Ce poate fi aşa de rău în a fi suveran pe viaţa ta ? Şi ce este
rău în a te schimba? Că te scoate din ignoranţă. Câtă vreme eşti în ignoranţă eşti
controlabil. Cine vrea să araţi la fel ca ceilalti, să miroşi la fel ca ei şi trăieşti la fel ca
oricare din ei, nu te schimbi, vei fi mereu acceptat în mulţime. În momentul în care te
schimbi, devii un individ care a ieşit din tipare. Nu mai eşti devotat societăţii, devii
individualist.
De ce eşti atât de devotat trecutului tău, încât nu poţi evolua în viitor ? Căci dacă nu
va schimbaţi trecutul, el va fi viitorul vostru viaţă după viată. Sunteţi obosiţi de tot ce aţi
făcut în acesta viaţă şi vreţi să posedati (stăpâniţi) totul. Dar tot ce aţi făcut nu mai este
o greseală, a devenit înţelepciune.
Imaginaţi-vă o entitate care nu se schimba şi viaţă după viaţă indiferent ce imagme îşi
alege să devină sau să exprime, are aceeaşi dilemă în fiecare viaţă. Este ca şi când te-ai
scula în fiecare dimineaţă şi ai da fuga la zid şi ai scrie: "Am păcătuit, am păcătuit... este
o greşeală, sunt nefericit, sunt o victimă, este vina mea, eu fac nefericiţi pe cei din jur
niciodată nu mă va iubi nimeni, nu voi avea suces niciodată, nu merit nimic, merit,
merit...", în fiecare zi. În fiecare zi imagiunaţi-vă o viaţa care reflecta asta în fricţiune, în
fiecare viaţă. Asta înseamnă devoţiune.
Schimbarea. Da, nu poţi evoca conştiinţa fără să schimbi realitatea. Cum de natura
se poate schimba chiar sub picioarele tale şi tu nu poţi ? Dacă natura poate exploda un
munte, ce ştie ea şi tu nu ştii ? Şi poate că daca ai fi ştiut, nu ai fi fost pe munte chiar
atunci, corect ? Da ? Schimbarea înseamnă să-ţi evoluezi conştiinţa. V-am spus că
aceeaşi conştiinţă care crează fricţiunea interacţionării, nu poate fi aceeaşi care va
stăpîni rezultatul fricţiunii ca înţelepciune. Dacă nu te schimbi în momentul în care ai o
interacţiune, atunci aceasta va deveni o problemă. Deci câţi dintre voi aţi încercat să vă
schimbaţi ? Aţi extins conştiinţa şi aţi făcut mişcarea şi în momentul în care aţi făcut
mişcarea şi ea s-a materializat, au apărut fricţiunea şi explozia şi toată bucuria s-a dus,
iar în momentul următor totul a început să se prăbuşească, pentru că ceva din tine, nu
înţelege de ce conştiinţa care a creat fricţiunea, nu este aceeaşi care o va rezolva şi
transforma în înţelepciune.
Cu alte cuvinte, când devine puţin mai greu, voi vă speriaţi şi fugiţi. Niciodată nu a
mers pentru voi. Oamenii spun asta tot timpul : "N-a mers, n-a ţinut. Totul s-a
destrămat, m-am speriat prea tare, nu am găsit de lucru, fiinţa mea nu are apă, plouă în
casă şi cine mai ştie ce alte motive ca să fugiţi de următorul pas, pentru că gândiţi cu
aceeaşi concentrare cu care creaţi. Dar nu trebuie să fugiţi, să renunţaţi, la fiecare
interacţiune trebuie să va întrebaţi :" Ce am de învăţat? " Şi să luaţi din ea
înţelepciunea care se va înscrie în Cartea Vieţii şi într-o clipă aveţi o conştiinţă mai
înaltă. Şi ea rezolvă problema. Devine o binecuvântare. Atunci aţi crescut cu adevărat în
realitatea voastră în felul de a gândi şi în puteri.
Deci, oamenii se opresc din creştere la un anumit punct. Ei aud numai ceea ce suni ca-
pabili să înţeleagă. Orice altceva zboară pe lângă ei. În momentul în care devine puţin
mai dur, atunci când fac primul pas spre schimbare, se opresc din creştere. Se sperie. Şi
toii cei care le-au spus că nu ar fi trebuit să facă asta - te-am prevenit, dacă te duci acolo
o să-ţi para rău, etc - şi toate aceste minţi de maimuţă, vin înapoi în viaţa lor şi ei se
opresc acolo nu mai cresc. Acesta este momentul în care trebuie să te întrebi "voi
continua să rezolv asta sau este prea înfricoşător ?" Este necunoăscutul, mintea
subconştientă ? destul ca să-ţi dea putere să continui, sau te întorci înapoi la devoţiunea
(familiară) ?
Ascultaţi. Într-un fel nu este drept că eu pot vedea totul, ână la sfirşitul ărţii. Puteţi
numai până la pagina patru şi cartea nu vă lasă să întoarceţi celelalte pagini. Aşa că nu
ştiţi care este continuarea poveştii voastre. V-aţi simţi mai bine daca aţi putea citi ultima
pagină şi apoi restul cărţii. Aşa că întotdeauna primesc întrebări de acest fel : "Poţi să-
mi spui cât va dura asta ? Ai să mă ajuţi ?" sau ³Ştiu în interiorul meu că sunt în stare
să fac asta şi că am să fiu mai fericit decăt am fost vreodată în viaţa." Ei, potoliţi-vă,
sigur că puteţi.
Înţeleg reticenţa voastră, pentru că aţi fost condiţionaţi cu atâtea imagini ca să
rămâneti devotaţi. Înainte era foartre natural să vrei să înveţi. Noi vroiam sâ câştigăm.
Aveam relaţii cu fiinţe extraordinare care ne ajutau să fim tot ce putem fi, căci hrana nu
era ceea ce pui într-o gaură în faţă ta. Este ceea ce extinde conştiinţa şi stăpâneşti în
sufletul tău. Era atât de natural. Nu aveai de ce să te temi, pentru ca nimeni încă nu
crease frica. Nu exista. Tentataţia era necunoscutul, iar cunoscutul determină prezentul
Acum.
Şi era o foame pentru toată înţelegerea, să ştii să consumi toată cunoaşterea, să ştii
totul. Asta venea dinăuntrul tău, dar după atât de multe imagini pe care le-aţi creat ca
să puteţi ieşi din pagina aceea - şi au fost persecuţii şi sfâşieri cu biciul şi aţi suferit
durere şi v-a fost frică să mai fiţi individuali - şi după secole de condiţionări, aţi devenit
devotaţi ignoranţei, nu mai gândiţi, nu mai raţionati, pe ntru ca cineva v-a spus :" Tu nu
poţi gândi de capul tău . Nu poţi gândi, nu poţi face, este imposibil din punct de vedere
medical. Nu-1 poţi găsi pe Dumnezeu decât prin credinţa mea, dacă vii la biserica mea.
Nu vei fi niciodată fericit decât dacă o să ai destui bani ca sa-ţi cumperi libertatea."
De unde vin toate astea ? Din toate acele vieţi de durere. Şi este ceva care stă nemişcat
în tine atunci când vrei să te schimbi. Face ca fălcile să ţi se încleşteze şi să te îngrijorezi,
să nu poţi dormi toată noaptea şi să te gândesti serios la schimbare. V-am văzut făcând
asta. Şi atunci vin la voi: "Ţine, ia vuietul ăsta, fii înălţat în Spirit. Ce dacă dormi sub un
pod sau sub un copac ? Ce primeşti în schimb ? Ceea ce ai creat înainte ai să poţi recrea
cu mai multă putere, mai multă cunoaştere şi mai multă inţelegere, şi nu vei mai fi
nebunul nimănui."
Dar vă văd agonizând şi întrebându-vă dacă să lăsaţi trecutul în urma. Atât de mult
devotaţi sunteţi. Asta înseamnă mama devoţiunii, care vă ţine în practica voastră de
viaţa. De ce vă critică presa că aţi venit în aceasta parte de lume şi puneţi mâncare la
păstrare A i      i  #  i              +

  i ii   


 i  
  

 
 i  !. Pentru că dacă toţi ar începe
să facă asta, ce s-ar întâmpla cu ei ? Ce se va întimpla cu economia? Şi dacă oamenii
încep să gândească pentru ei însişi şi închid televizoarele, cum ar mai putea avea putere
asupra voastră. Ei doar vă programează în fiecare zi, ca să vă ţină ignoranţi înţelegeţi ?
Şi nu o să le placă să deveniţi individuali. Dar numai prin a deveni şi a evolua în
conştiinţă veţi fi capabili să îl vedeţi pe Dumnezeu.
Ştiţi de ce sunt atât de dispreţuit ? Nimeni, nici un învăţător nu este atât de dispreţuit
şi urât de cei care se autointitulează oameni spirituali, decât mine, pentru ceea ce sunt şi
pentru ceea ce vă învăţ şi i-am invaţat şi pe ei - ei care propovăduiesc iubirea
necondiţionată. Pentru că dogma lor este ştirea de ieri.(ziarul de ieri). Nu poţi da cuiva
un cristal sau o amuletă şi să te aştepţi ca el să ştie adevărul. Şi nu poţi să le trimiţi o
viziune şi să aştepţi ca acea viziune să resolve toată ignoranţa lor. Eu nu o să fac asta.
Iluminarea este exprimarea unui adevăr pur. Este lumina unui individ care nu se
teme de nimic pentru că o are în el ca să-şi îmlinească destinul. El nu va sta niciodată
agonizând la nesfârşit, fâcând câte o micuţă schimbare în viaţă, căci el ştie ca atât timp
cât rămâi devotat ignoranţei, nu poţi evolua. Voi puteţi merge numai până la a extinde
conştiinţa cât să creeze ceea ce se cheamă o opţiune, şi cu adevărat ceea ce se cheamă o
realitate în afara minţii subconştiente, să extindeti conştiinţa ca s-o consume, s-o
materializaţi în viaţa voastră, să interactionati cu ea. Şi în momentul în care aţi făcut
pasul, vi se face frică pentru că aţi fost torturaţi, ati fost ridiculizaţi, aţi fost ostracizaţi,
ati fost ucişi, aţi fost ameţiţi viaţa după viaţă. Şi în acele momente staţi acolo în noaptea
întunecată a sufletului vostru şi încercaţi să decideţi dacă să mergeţi mai departe în timp
ce totul se prăbuşeşte în jur, deoarece conştiinţa nu se extinde ca să primească darul
experienţei. Aşa să fie.
Şi spaima voastră creşte, iar lumina scade pe măsură ce vă depărtaţi. Şi ştiţi ca
pierdeţi când vă îndepărtaţi. Cum aţi putea să fiţi bucuroşi ? Vă îndepărtaţi şi ştiţi că aţi
pierdut. Şi singurul fel în care puteţi alina durerea este să blamaţi pe cel care v-a cerut
să va schimbaţi să evoluaţi ca să-1 cunoaşteţi pe Dumnezeu, sau să urâţi, să fiţi plini de
maliţiozitate, pentru că atunci când te întorci înapoi nu mai eşti acelaşi, iar ceea ce
lipseşte este puterea, întunericul se duce să umple Voidul. Ce veţi trimite spre Void când
va extindeti conştiinţa, şi aceasta devine o problemă ?
Nu se comprima, doar stă acolo. Deci ce trimiteţi în Void ? Frica. Iar frica duce la
suspiciune, suspiciunea la ură şi amârăciune, maliţiu şi război. Asta nu înseamnă să
evoluezi. Acesta este un primitiv care vă va tăia gâtul într-o clipă.
Eu ştiu prin ce aţi trecut. Viaţa mea a fost mai simplă decât a voastră, în multe feluri
a fost mult mai simplă. Vă este teamă că prin creşterea conştiinţei veţi pierde totul dar
nu ştiţi că conştiinţa crează totul ? Toţi banii pe care îi aveţi, credeţi că au căzut din cer
? Nu, nu vin de acolo. Vin din mintea voastră. Şi proprietăţile pe care le aveţi, credeţi ca
v-au fost dăruite? Le-aţi câştigat. Ce aveţi de pierdut ? Vedeţi, adevărata comoară este
mintea care a creat totul, vizionarul care a văzut totul, entitatea independentă. Ea a
creat totul. Focul vostru - şi se întâmplă cu mulţi dintre voi, cu fiecare realitate pe care o
manifestaţi şi vă extindeti conştiinţa, focul este atunci când staţi acolo şi vedeţi
problemele care apar. Şi vă duceţi la următoarea extindere a conştiinţei şi găsiţi că aţi
câştigat, pentru că nu aţi fi creat aceste probleme dacă nu ar fi fost nevoie de ele. Şi
puteţi privi şi găsi motivul şi astfel vă împliniţi nevoia. V-aţi extins la o conştiinţa mai
înaltă. Aceasta va deveni înţelepciune.
De ce pentru întreaga lume merită să mergeţi la şcoală ca să evoluaţi pe toate nivelele
şi să terminaţi cartea? Este destinul vostru să fiţi Dumnezeu, să fiţi tot ce se poate fi, să
iubiţi ceea ce sunteţi, ca să vedeţi viaţa ca o aventurară, nu muriţi. Ce se întîmplă cu cei
care vor să-şi ia viaţa pentru că nu pot suporta schimbarea ? Viaţa: "Este Gloria pe care
cineva şi-o îngăduie ca să consume mintea subconştientă şi să devină briliant."
Iar lucrurile superficiale care aparţin devoţiunii dispar. Ai nevoie să simţi trecerea
sigur pentru că lumina pătrunde în tine şi nu mai este nevoie sa construieşti nimic în
afară, ca să te simţi sigur în viată. Construieşti înăuntrul tău. Apoi mergi pe calea
maestrului. Şi nu te mai temi de nici o fiinţă umană, pentru că cu cît te extinzi mai mult
cu atât acest Dumnezeu fără imagine, vine mai la suprafaţă.

DEŞTEPTAREA LUI FRANCIS DIN ASS1SSI

A existat un trubadur - un trubadur cate a cântat războiul ţării sale, este un bărbat
ieşit din comun prin frumuseţea sa minunată, piele măslinie, păr negru ca pana
corbului, care strălucea albastru în lumină, ochii verzi ca ţărmurile râurilor, mărginiţi
de gene foatre bogate, o gură plină, suplă şi senzuală, aşezată pe o falcă foarte
masculină, un trup foarte bărbătesc, învigorat de tonusul şi supleţea tinereţii. Familia
lui îl îmbrăca numai în mătăsuri şi catifele. Era un dandy.
Această entitate avea totul. Nu trebuia să muncească pentru a trai, se îmbracă bine,
mirosea a apă de trandafiri şi levanţică, femei alergând după el, avînd o mulţime de
camarazi care îl adorau. A plecat la război, ca un brav soldat, având binecuvântarile
tuturor. Nimic nu putea fi mai frumos, mai regal şi mai brav decât acest bărbat călărind
un minunat cal la apus, pe un drum plin de praf şi cu cerul roşu de la apusul soarelui.
La bătalie, acest tânăr râdea cu prietenii în timpul luptei şi considera totul un joc. El
deveni foarte încrezător în sine. Dar se întâmplă ca 1a un moment dat să cadă şi să
rămână agăţat în scara şelei, şi calul să-l, târâie o distanţă considerabilă în timp ce el isi
pierdea cunoştinţa. Când s-a trezit, se afla lângă o apă mică, pe un câmp. Glezna lui era
îincă prinsă în şa. El privi cerul, care în unele nopţi poate fi foarte negru şi gros, iar
stelele strălucesc într-un fel aparte. Şi era numai linişte în jur. Privea cerul şi înţelegea
întreaga lui viaţa.
S-a gândit că era că una din acele stele. Şi-a pierdut conştiinţa din nou şi a zăcut cu
febra câteva sâptămâni. În aceasta viată trăise doar pentru imaginea lui şi ce era in jur.
Febra era atât de mare, îl ţinea în pat şi părea că fiecare moment ar putea fi ora morţii
lui, iar mama lui suspina neâncetat şi tatăl spunea rugăciuni. Veneau preoţi şi chiar
cardinalul veni să viziteze acesată familie bogată. Şi
l-au spovedit de multe ori şi l-au stropit cu apă sfinţită, dar el continua să ardă.
Apoi, într-o dimineaţă, acei ochi, ca marginile verzi ale râului, s-au deschis la cântecul
unei păsărele pe pervaz. Şi tot ce şi-a dorit a fost să cuprindă pasărea şi să-i asculte
cântecul. Era foarte slăbit, dar totuşi s-a sculat şi a încercat să prindă pasărea. A urmat-
o peste tot mergâd să o prindă, până chiar pe acoperiş, dar ea a scăpat. În acel moment
şi-a amintit noaptea cea neagră. Şi ultimul lucru la care se gândise când zăcea acolo
privind acele stele, veşnice lumini. Şi şi-a amintit că pasărea a zburat şi a vrut să o aibă
în mînă, a vrut să zboare cu ea.
Această entitate a fost a fost de iubită de familia lui, de toţi oamenii din oraş şi de
prietenii lui, care veneau din depărtări că să se bucure şi să sărbătorescă însănătoşirea
lui. Dar orice ar fi făcut ei, el nu mai putea răde nu se mai putea bucura cu ei. Şi toate
hainele pe care părinţii i le aduceau, nu mai aveau importanţă. El continua să se
găndească la cer.
Îl vedeau de multe ori stând gânditor, gândindu-se la cer. Îl întrebau : "La ce te
gândeşti ?" Şi el le spunea că se gândeşte la cer. Iar ei îi turnau încă un ceai şi îl băteau
prieteneşte pe spate spunând " O să treci şi peste asta ."
Îi plăcea să-şi petreacă zilele pe câmp. La un moment dat s-a culcat cu faţa la pământ,
şi-a înfipt toate degetele în pamântul moale şi a stat aşa toată după-amiaza. În alta zi a
găsit o piatră marmorată şi plină de praf, pe care a privit-o o zi întreagă. Acesta nu mai
era războinicul vesel ce părăsise oraşul într-o dupămiaza prevestitoare..
Şi zi după zi, acesta entitate abia aştepta să plece să iasă din oraş şi să se ducă în natu-
ră. Găsea acolo ceva care era real şi liniştit. Îşi petrecea fiecare zi a vieţii sale acolo, iar
părinţii lui îl pierdeau tot mai mult, cu fiecare zi. Pierdeau acel minunat fiu care ar fi
trebuit să le aducă urmaşi, care trebuia sa aibă grijă de afaceri şi într-o zi să devină
guvernatorul provinciei, il pierdeau.
El le zâmbeşte şi îi iubeşte, dar îi părăsise încetul cu încetul ! Ceva se schimbase în
această entitate. Într-o zi el realiză cât de mult îl iubeşte pe Dumnezeu, acel Dumnezeu
care era în cer deşi nu se vedea, acel Dumnezeu care era pasărea ce ajutase la trezirea
lui, la adevărata lui trezire, care era pământul moale şi bun care i-a îngăduit să zacă
acolo fără catifele şi haine cu aur pe spate, i-a îngăduit, pur şi simplu - şi era macii care
scăldau ochii cu culorile lor roşii, zumzetul albinelor, mirosul dulce şi astringent al
brizei care plutea peste vale, îi umplea nările şi sufletul de bucurie.
A realizat că Dumnezeul acesta pe care el îl iubea, era darul nevăzut în tot ce îl
inconjura. Părinţii lui au crezut ca îşi pierduse minţile. Îi pregăteau petreceri, în
speranţa că se va redresa. Aduceau preoţi, care nu puteu face altceva decât să-şi clatine
capul. În cele din urmă, într-o zi, la o petrecere, când era îmbrăcat cu cele mai fine şi
expresive catifele şi broderii, şi le-a dat jos, s-a dezbrăcat complet în faţa tuturor, preoţi,
familie. prieteni, femei, capre, gâşte, cerul, pământul şi satul. Nu pentru câ devenise
exhibiţionist - acesta este cuvîntul ? şi dorea să se arate. Pentru el asta era simbolul
faptului că nu mai aparţine aici. Că se schimbase.
Şi a fugit afară din oraş cu cîntec în inimă, dezbracat ca ceea ce voi numiţi păsări cu
fundul gol. (jay bird ) - ele nu sunt atât de dezbracate, eu aş spune ca un vierme - da,
ştiind că va găsi cu ce
să-şi acopere trupul, dar vor fi hainele câmpului. Şi era cîntec de sufletul, şi atunci s-a
născut un delicat Spirit pentru veşnicie. Mai târziu a găsit un loc, pe care a îceput să
construiască din pietre, adăpost pentru vânturi îngheţate, ploi, şi a divinizat împărăţia
pământului întru gloria lui Dumnezeu. Şi cea mai mare contribuţie la cerul nopţii a fost
nu imaginea, ci frumuseţea din om, aceea care apare, când imaginea este arsă - ceea ce
se întâmplase în timpul febrei. Acea febră a ars imaginea pe care o alesese pentru acea
viaţă. ² să posede totul. A ars-o şi el a putut să vadă ceea ce niciodată nu mai văzuse.
El a înors pagina.
Da, el s-a schimbat. Părinţii nu mai puteau vedea în el reflecţia gloriei ce le lipsea lor,
prietenii nu mai vedeau camaraderia ce lipsea din ei. Femeile nu mai vedeau în el nevoia
de a fi iubite. El se schimbase şi ei nu se mai puteau vedea pe ei înşişi în el. Ei vor trebui
să crească, ca să poată vedea ce era acum în el şi ce aveau şi ei dar nu ştiau încă.
El a ars imaginea şi febra a durat mult. A trecut prin tot ce era în viaţa lui, visurile,
dorinţele nevoile, până la punctual în care a devenit gol şi toate acestea au fost scoase
din el, iar când s-a trezit, a fost Dumnezeu, care întotdeauna fusese acolo. Ce privea prin
ochii lui verzi, nu mai era imaginea, ci lumina magnifică ce devenise. Şi cum de putea
umbla pe câmpie şi păsările mergeau cu el şi animalele îl urmau ? Şi cum putea un leu
să se întindă la picioarele lui ? Şi de ce el numea lucrurile fraţi şi surori ? Pentru că aşa
era pentru că Dumnezeu ştia mai bine şi el era Dumnezeu. Avea cunoaşterea, înţelesese
îşi arsese devoţiunea pentru imagine. Ştia.
Lumină pură manifestată. Ce Dumnezeu glorios! A fost un Crist viu, care venise să
facă ceva în acea viaţă. Un animal nu se va culca în fata unei imagini, pentru că
imaginea este stagnarea, energie neprogresivă a enităţii : copulare, durere, putere. Un
leu se va culca în faţa unei mari lumini şi va găsi unicitate, pentru că lumina pe care el o
vede este forţa de viaţă, însăşi fiinţa sa interioară. El înţelege că aceeaşi lumină este şi în
el.
Şi acea entitate a trăit restul zilelor sale fiind glorie pentru Dumnezeul care a devenit
el însuşi. A cântat pentru Gloria vieţii şi a educat oameni, nu în doctrină ci în
simplicitatea cunoaşterii adevărate. Trăia fără ipocrizie, pentru că era ceea ce era.
Devenise devotat doar lui Dumnezeu, forţa viatală, înţelegeţi ? Şi a devenit urât şi
dispreţuit, pentru că îndrăznea să strălucească în întuneric, fără voia celui care păzea
întrerupătorul.
Acesta entitate s-a numit Francis din Assissi. Aceasta este o poveste adevărată, este o
entitate aproape de generaţia voastră, care a dizolvat imaginea devoţiunii, ca să găsească
lumina care de fapt era. El s-a schimbat şi s-a schimbat, schimbat... Ce curaj a trebuit să
aibă ca să-şi scoată hainele - goliciunea nu era ca să şocheze, ci ca să arate că nimic nu
mai conta pentru el - şi să plece în sălbăticie, fără să ştie unde va dormi ? Un adevăr
profund în realizare, în evoluţie a meritat, pentru ca în câmp era Dumnezeu şi conecţia
cu Sinele. Entitatea a schimbat totul în viaţă sa, a fost important să ardă imaginea ca să
câştige iluminare despre simplitatea lui Dumnezeu.

NU EXISTĂ GREŞEALĂ CI SĂMÂNŢĂ DE ÎNŢELEPCIUNE

Ignoranţa, mama devoţiunii, într-un înţeles este lipsa de motivaţie, adică să ştii că nu
consumi o minte nelimitată doar ca să găseşti acolo pericol, frică şi nesiguranţă. Acestea
sunt lucrări pe care deja le ştiţi, care nu mai sunt în necunoascut.
Curajul de a face pasul către schimbare : oamenii din şcolile antice, se duceau la
şcoală pentru şapte ani lungi, fiecare an fiind dedicat unui nivel de evoluţie şi unei
pagini. Învăţau că se pot schimba, că pot evolua. Nu ştiţi că evoluţia conştiinţei este totul
şi înseamnă să smulgi din necunoascut cunoaştere, pe care o poţi consuma, ca să fii
capabil să creezi şi să schimbi realitatea în funcţie de ce ai nevoie în viaţă ? Ştiţi, dar vă e
frică şi eu înţeleg de ce întotdeauna am fost dornic să înţeleg. Nimănui nu-i place ca
cineva să se schimbe.
Gândiţi-vă la toţi oamenii care trăiesc astăzi. Ce mari entităţi care şi-au ars imaginea
vă vin în minte ? Există multe entităţi care reprezintă o stare de conştiinţă exaltată, care
au devenit ideal în conştiinţa socială, dar nu există un alt Francis.
Este momentul în care începeţi sâ învăţaţi în care deveniţi individualii din voi
momentul în care începeţi să aprindeţi luminile. Ştiţi de ce vin schimbările ? Sunt deja
aici pentru că umanitatea a creat problemele şi niciodată nu a făcut pasul următor
pentru extinderea conştiinţei şi rezolvarea lor. A rămas blocată la pagina a treia.
Natura a depăşit umanitatea şi ea a rămas tot la aceeaşi pagină, violând, jefuind,
distrugând forţa vitală, pentru necesităţile lăcomiei ei. Pe cei care nu au evoluat,
conştiinţa îi va prăbuşi.
De ce credeţi ca s-au întors oamenii de dincolo de soare ? Pentru că sunt grupuri de
oameni care încep să se trezească. Sunteţi foarte mulţi aici, în acesta încăpere, care aţi
avut contact cu oamenii de dincolo de soare. Dar s-a scos din memoria voastră, până
când veţi fi gata să învăţaţi. Şi în momentul în care " începi să înveţi trimiţi unde şi
apare o necesitate urgentă de a te ridica şi a începe să te mişti. O urgenţă de a te duce
într-un anumit loc. Să faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut până atunci, să înveţi să
devii suveran. Apare o dorinţă mistuitoare şi un război interior cu cineva care spune
:"Dar tu te schimbi, nu poţi face asta ." Şi este o parte din voi care spune :"Trebuie,
trebuie neapărat´.
Deci ce se va întâmpla când întreaga omenire va şti adevărul ? Ei bine, nu va mai
trebui să munciţi ca să trăiti, pentru că energia este pretutindeni în jurul vostru. Va
trebui numai să creşteţi mâncare, veţi avea toate celelalte necesare vieţii, fără să
trebuiască să înrobiţi clasa de mijloc ca să facă comerţul realitate.
A fi devotat opiniilor altor oameni înseamnă a trai în ignoranaţă. Eu sunt radical, da
sunt. Sunt libertin, da, acesta este un mare adevăr. Dar sunt pentru cel individual
pentru Dumnezeul din interior care este adormit de atâta vreme şi hipnotizat să stea
acolo. Şi sunt radical cu spirirualii metafizici, da, pentru că nu vor spune nimic care să-i
facă nepopulari sau controversaţi, pentru că ei nu ştiu. Ei nu au curajul de a fi o lumină
în aburii unei mari furtuni, cunoaştere şi adevăr pentru populatie, în propriul lor regat,
înăuntrul lor, pentru că ei nu vor să plătescă preţul ostracizării, al clevertirilor din ziare.
Ei nu ştiu.
Dar fiind devotaţi ignoranţei, va fi sfîrşitul vostru, aşa cum a fost în fiecare viaţă. Un
suflet care evoluează îşi îndeplineşte destinul în conştiinţă. Şi nu vorbesc despre conştiin -
ţele de mickey-mous. Nu înseamnă să aprindeţi lumânări şi să purtaţi cristale şi amulete.
Şi nu înseamnă să ţineţi diete şi să îmbrăcaţi anumite culori şi să meditaţi. Eu vorbesc de
pre-adevăr, trezire, despre a înţelege un simplu, simplu, foarte simplu adevăr, care este
raţiunea pentru toate şi să te concentrezi şi să ai o mână ce vindecă cu foc care vine din
asta, să vindeci întreaga conştiinţă care te înconjoară şi să fii o fiinţă imaculată, atât de
imaculată, încât păsări sălbatice să vină şi şă se aşeze pe umerii tăi, pentru că daca asta
nu se întâmplă, înseamnâ că încâ nu ai dizolvat imaginea.
Dar într-o zi vor veni, acolo unde natura însăşi este în aliniere cu tine şi unde tu nu
mai spui
"nu pot". Întru adevăr, să nu gândiţi: "am o problema aici, nu o să am destul, nu o să
fie destul timp", să nu staţi ca mickey-mous-i şi să vă holbaţi la gard, ei cred că cred
asta, dar cîte odatâ parcă nu cred, căci ceea ce gândiţi este realitatea şi ceea ce trăiţi vă
dă înţelepciune pentru a creşte, pentru a extinde conştiinţa, căci nu sânteţi oameni stupi-
zi şi mistici, ci sunteţi în curs de a cunoaşte, a înţelege, a sţi, nu sunteţi ignoranţi, pentru
a fi înrobiţi, pentru a fi distruşi şi voi nu aveţi frică. Ei spun că este greşit să nu-ţi fie
frică, şi au absoluta dreptate, pentru că dacă nu vă este frică, atunci nu puteţi fi
manipulaţi, dacă o persoană nu are frică, nu poate fi cucerită, posedată, subjugată,
făcută bej şi pusă în cutie.
Când vă veţi deschide, oameni, este o întreagă inteligenţă care aşteaptă să vă contacte-
ze. Sunt extraordinar de multe aventuri care vă aşteaptă. Mintea incoştientă,
necunoscutul va aşteaptă.
Mama devoţiunii este ignoranţa, fie că este ignoranţa spirituală, politică şi religioasă.
Este boala comunităţii, este boala umanităţii, boala nu poate veni în lumină. Se dezvoltă
doar în întuneric. Sărăcia, războiul, lipsa de umanism, se înmulţesc în întuneric. Frate
care urăşte fratele, haturi ce separă, vin din ignoranţă.
Şi dacă voi credeţi că spunînd mantre şi trăind în cristale, o să deveniţi divini, sunteţi
nebuni, pentru că ar fi trebuit să ştiţi mai bine, căci o minte care gândeşte clar,
realizează că dacă puterea este în voi, şi este, nu trebuie să faceţi totul din afară să
funcţioneze pentru a funcţiona în voi, pentru că este chiar acolo. Realitatea fizică există
doar pentru că este în tărâmul vostru de concentrare. Când schimbi concentrarea, aduci
alte realităţi.
Eşti atât de măreţ cât îţi îngăduie înţelepciunea ta să fii, conştiinţa ta creşte în funcţie
de câtă energie ai.Trupul tău va fi atât cât vei vrea să trăieşti. Când renunţi şi nu mai
înveţi şi nu te mai schimbi şi nu mai ai aventuri, mori, pentru că la fel ca toate în natură,
în momentul în care nu mai este de folos, este distrus. Evoluţie. O fiinţă vie nu moare
atâta timp cât consumă viaţa şi bucuria este prezentă.
Iar dacă voi sunteţi deprimaţi, este pentru că aţi vrut să fiţi aşa, pentru că v-aţi blocat
creând probleme, fară a vedea utilitatea lor, căci în momentul în care vezi utilitatea
problemei, acesta dispare şi conştiinţa evoluează. Trebuie să ştiţi ca atitudinea
controlează destinul. Şi dacă spuneţi "sunt Dumnezeu´, se manifesta... sau poate că nu -
asta înseamnă să vă autocondamnaţi. Şi să nu credeţi ca orice ar fi fost ceea ce v-a luat
puterea, continuă să aibă putere asupra voastră, adică să ia decizii pentru voi fără să vă
consulte. Şi dacă vreţi să învăţaţi ca în şcolile antice, există locuri unde să învăţaţi şi să
evoluaţi şi să puteţi atinge lumina antică şi să întoarceţi foarte repede paginile cărţii spre
a deveni transparenţi. Există.
Dar nu fiţi devotaţi fricii. Şi nu fiţi devotaţi reticenţei. Şi nu fiţi devotaţi grijilor şi nu
scrâşniţi din dinţi şi staţi treji toată noaptea întrebându-vă dacă să luaţi acesta decizie.
Nu aţi fi avut de luat o decizie dacă nu ar fi trebuit sâ experimentaţi asta. Trebuie să
experimentaţi numai ceea ce aveţi nevoie pentru a evolua. Dacă rămâneţi în prăpastie,
experimentaţi mereu doar vechile greşeli, aceleaşi ocazii, succese şi nereuşite, pozitiv şi
negativ, boală şi sănătate, din nou şi din nou, şi asta devine realitatea voastră. Dar în
momentrul în care începeţi să vă întindeţi şi să înlăturaţi dogma, binele şi răul, susul şi
josul - în momentul în care vă unificaţi conştiinţa - atunci sunteţi pe drumul spre casă.
Şi dacă ceva este în calea voastră, să ştiţi că este creaţia voastră. Priviţi acel ceva. Care
este câştigul emoţional al fricţiunii, nu câţi bani veţi câştiga sau pierde, dar ce anume
vreţi să stăpîniţi. Priviţi şi puteţi stăpîni acesta înţelepciune fără a crea probleme care să
vă colapseze, ci înălţaţi realitatea voastră. Faceţi pasul înainte, nu mergeţi înapoi şi
renunţaţi. Simţiţi, pentru că în momentul în care priviţi şi gândiţi care este valoarea
emoţională pe care o înregistraţi ca înţelepciune, ce aveţi de învăţat din asta, în
momentul în care vă concentraţi la asta, conştiinţa voastră se extinde din nou. Şi veţi
merge la carte şi problema va dispare. Şi atunci entitatea creşte.
Nu mai este un ignorant. Consumă cunoaştere, pentru că următorul pas este
următoarea cunoaştere. Nu regretaţi niciodată experienţele voasetre ² niciodată,
absolut niciodată. Să nu priviţi nimic din ceea ce faceţi ca pe greşeli. priviţi-le ca pe lecţii
de învăţat. Nu trăiţi în trecut de dragul milei. Nu mergeţi în prăpastie ca să gândiţi la ce
aţi fost în viaţa trecută. Ştiu că sunt unii care caută oameni care să le spună despre
asemenea lucruri. Am ascultat. Aţi auzit vreodată vântul urlând ?
L-aţi auzit ? Ar trebui să ascultaţi cu mai multa atenţie.
Este viaţa voastră atât de goală, că trebuie să mergeţi în trecut ca să găsiţi motiv să fiţi
glorificat ? Isuse, vrei atât de mult acel bărbat, încât trebuie să te duci în trecut ca să
găseşti un motiv pentru care el ar trebui să-ţi aparţină în acesta viaţă şi apoi să schimbi
viaţa lui, făcând din asta karma lui? Ştiu ce faceti. Nu înţelegeţi că nu veţi avea niciodată
acum, până ce nu veţi închide cartea trecutului? De ce vreţi să mergeţi înapoi la pagina
trei, doi sau unu? Şi ce imagine veţi alege ? Am un adevărat deschizător de urechi
pentru voi. Nu aţi trăit doar o viaţă. Aţi trăit milioane de vieţi. Pe care o căutaţi ? Care
dintre imagini vreţi?
Ati avut nenumărate, mai multe decât aveţi numere să le număraţi cu mintea.
De ce vreţi să mergeţi înapoi? Am să vă spun de ce: pentru că cei la care Acum nu are
aventura şi progresiunea sinelui, simt nevoia să se ducă în ieri. Nimeni nu ar trebui să se
ducă în trecut.
Te uiţi la o viaţă de acum zece milioane de ani şi îţi place cum ai fost? Dulce entitate,
eu îţi pot arăta alte milioane de imagini, c a într-un film de groază în care ai fost
primitiv, urât mirositor, o bestie care mânca came şi bea sânge.
În înţelepciunea antică, dacă o persoana păstrează viu trecutul, păstrează vii gereşelile,
pentru că trecutul este plin de greşeli şi lipsa de bucurie. Dar pentru cineva care are
cunoaştere şi înţelepciune astăzi şi îşi evoluează conştiinţa, va fi destulă bucurie şi
aventuri măreţe în viaţa lui. Nu va trebui să privească niciodată în trecut, pentru că este
chiar aici chiar acum.
Sunt mulţi dintre voi, aici, în acesta audienţă, care aţi putea trăi foarte bine fără
oamenii care insistă să vă amintească trecutul, când de fapt voi vreţi să-1 uitaţi. Aceşti
oameni nu trebuie să facă parte din realitatea voastră. Ei aparţin lui ieri şi când închizi
cartea pentru ieri, trebuie doar o puternică concentrare şi este Acum. Există doar un
singur timp progresiv şi acesta este ACUM. Ignoranţa este ieri. Cunoaşterea este astăzi.
Ştiţi cine sunteţi astăzi ? Frumoşi şi minunaţi oameni care aţi ars imaginea pentru a
trăi în moment şi gloria momentului. Nu există problemă pe care aţi creat-o şi pe care să
nu o puteţi discrea, nu prin a o ocoli, ci simplu, prin a o privi în faţă. Când faceţi asta, ea
pur şi simplu renunţă a mai fi o problemă. Şi nu este boală în trupul vostru pe care să
nu o puteţi vindeca atunci când începeţi să iubiţi ceea ce sunteţi. Iar când sunteţi fără
trecut şi aveţi numai întregul înţelepciunii, nu mai există boală. Cînd încetaţi să mai
priviţi la ieri, tăiaţi îndepărtaţi paternul genetic al bolii şi morţii, ele nu mai există, acum
începe viaţa.

NU FI UN PĂGÂN FLĂMÎNZEŞTE DUPĂ CUNOAŞTERE, FII ILUMINAT

Un maestru iluminat în şapte ani, reprezentând şapte trepte de cunoaştere, a înţeles că


expansiunea progresivă este cu adevărat iluminare şi că schimbarea a fost necesară, ca
să evite plictiseala datorită căreia aţi început să faceţi prăpastia. Şi aţi devenit blocaţi în
acea prăpastie şi asta a devenit realitatea vostră. Ei au devenit conştienţi de aceasta
entitate fără imagine, care voi toţi sunteţi. Şi au început să se concentreze la acea
lumină. Puteţi imagina o lumină contemplându-se pe sine în loc să păstreze o imagine ?
dar când începe să se privească pe sine ? Aceasta este ora când îl iubiţi pe Dumnezeu.
Aceasta este ora când îl cunoaşteţi pe Dumnezeu. Aceasta este ora când vă îndrăgostiţi
de divinul sine. Acesta este ora când deveniţi divini.
Imaginea nu este divină. Personalitatea vostră, înrobirea voastră la trecut,
victimizarea plecăciunile voastre, nu sunt divine. Acestea sunt primitive, pentru că
aparţin la ceea ce face imaginea voastră, ştiţi voi, semnul vostru astrologic. Ceea ce este
frumos aparţine luminii interioare, omniprezentă şi veşnică, cea care este nemuritoare şi
creatoare a tuturor imaginilor. Vă treziţi atunci cînd realizaţi că este acolo şi începeţi să
gândiţi despre ea: "Eu sunt ceea ce sunt". Asta se întâmplă când conştiinţa voastră
devine explozivă. Acesta se întâmplă când energia se contemplează pe sine şi explodează
în zece mii. Asta este ceea ce Francis de Assissi a văzut în câmp şi atunci când şi-a
amintit cerul acelei nopţi. Asta i-a îngăduit lui să devină, ceea ce a devenit. Nu sunt toate
aceste mici energii, este ceea ce se află dedesubt - marea lumină.
Este ceea ce eu văd când mă uit la voi şi căreia mă adresez. Şi asta vreau să spun când
zic: "priviţi pe Dumnezeu", căci asta sunteţi voi. Este ceea ce vă va aduce bucurie şi
libertate, este ceea ce vă adăposteşte ceea ce vă va da bucurie în vânt, care va face pace
cu natura şi animalele de pe Pământ. Şi este ceea ce va crea o realitate care se numeşie
împărăţia cerului. Şi nimic din toate acestea nu merită să fie ignorat.
Nu fi păgân. Nu fi ignorant. Cunoaşte că ai trăit asta deja şi stăpâneşte cu înţelepciune.
Nu te teme de schimbare. Este ceea ce te va face Crist. Scoate în evidenţa măreţia şi
dreptatea ta. Nu fi păgân, nu te adormi singur cu bazaconii. Nu ştii că îi divinezi pe ei ?
Nu diviniza pe nimeni, căci divinizarea înseamnă ignoranţă. Nimeni nu-ţi poate lua viaţa
vreodată. Eşti nemuritor. Nimeni nu-ţi va face ceea ce Dumnezeul din tine nu vrea să ţi
se facă, Nu eşti protejat de un ghid, protecţia ta este în jurul tău, vine de la gloria lui
Dumnezeu care eşti. Nu fi păgân. Nu alerga în jur căutînd răspunsuri în trecut, începe
să trăieşti. Nu sta doar şi gândi că eşti neajutorat. Eşti atât de neajutorat doar, cât oasele
tale leneşe îngăduie să fii.
Nu-ţi da ţie însuţi două posibilităţi pentru aceeaşi situaţie, îngăduie nelimitate
posibilităţi. Nu-ţi prăbuşi viaţa, pentru că tot ce eşti în stare să vezi sunt problemele tale.
Nu fi păgân. Nu te holba la propria faţa fiindcă nu ai terminat - termină, stăpâneşte
Întreaba: " Ce am învăţat din asta ? " Fii destul de măreţ ca să vezi răspunsul. Nu
nega propriul adevăr pentru că ar putea să-ţi rănescă sentimentele, să te umilească sau
să te intimideze. Ai nevoie să fii intimidat. Atunci problemele se vor da bătute şi tu vei
continua cântecul prin expansiunea conştiinţei şi vei deveni mai mare ca rezultat.
Nu fi un păgân. Nu fi bej. Nu propovădui neadevăruri îndrăzneşte să fii indiferent,
îndrăzneşte să fii tu. Nu te duce acasă şi pune tot ce ai auzit aici în cutii. Lasă-le să-ţi
aprindă Spiritul şi motorul sufletului. Lasă-le să fie o ocazie pentru a rezolva vinovăţiile
tale, durerile, dilemele, fricile, anxietăţile care te ţin treaz nopţile ca să te întrebi dacă să
iei acesta decizie sau nu. Cine o să te rănescă ? Dacă omul te scoate afară, bunătatea şi
iubirea naturii te vor îmbraţişa. Cine ar putea să-ţi ia divinul drept la cunoastere ?
Numai devoţiunea ta pentru ignoranţă.
Conştiinţa de maimuţă, face ceea ce vede. Nu fi ipocrit luminii ce eşti, învaţă cât de
mult poţi despre ridicarea conştiinţei şi putere, şi realităţile care aşteaptă să le creezi.
Mai ştiţi ce am spus? Am spus că viaţa este un dar de la natură, dar a trăi frumos este
un dar al Înţelepciunii.
Calea desfăşurării luminii, nu este totdeauna presărată cu durere şi nefericire şi lipsă
de confort. Aceste idei vin de la paterne ignorante care au fost cele mai dureroase expe-
rienţe din vieţile în care liberii cugetători şi-au oprit cunoaşterea fiind intimidaţi şi duşi
la ignoranţă de un Dumnezeu răutăcios. Calea sufletului spre iluminare, are văi de
linişte şi libertate, de la ură, amărăciune şi maliţiozitate. Când eşti o fiinţa fricoasă, poţi
fi controlat cu uşurinţă de oricine. Ei te pot face cu uşurinţă să urăşti, pentru că asta se
presupune că trebuie să faci.
Calea luminii care se trezeşte are lucruri minunate, să comunici cu oameni care
asteaptă să-ţi vorbrească din nou, să reia de unde v-aţi oprit mult, mult timp în urma -
oh, Doamne, ei au fost cei care au susţinut umanitatea. Au existat întotdeauna grupuri
de oameni iluminaţi, întotdeauna, care au susţinut şi au fosi lumini în întuneric pentru
generaţiile de oameni ignoranţi, oameni mânaţi insidios la razboaie, baie de sânge după
baie de sânge. Au fost grupuri de oameni care au dat speranţă. Ei au păstrat în sufletele
lor un adevăr primordial, o cunoaştere care arde atât de viu astăzi cât şi în timpul meu.
Şi voi sunteţi grupuri de oameni.
Unii dintre voi aţi auzit: "Trebuie să mă mişc. Trebuie să mă schimb. Sunt posedat de
această dorinţă." Acesta este mesajul la care voi răspundeţi, un mesaj pe care cei mai
mulţi oameni nici
nu-1 aud. Voi aţi ales să păstraţi şi să susţineţi ceea ce umanitatea era pentru ei
ignoranţă şi înrobire, mizerie şi război, a uitat şi refuză să vă înveţe.
Am venit înapoi ca să creez o şcoală pentru voi, să vă ajute să ieşiţi din straturile bej,
să fie o sursă de întreţinere, un dătător de miracole şi mesageri şi daruri şi lucruri bune,
să veniţi aici şi să priviţi vântul suflând în sămînţa pură de la picioarele voastre, şi să
vedeţi neghina înlăturată, pentru că tot ce rămîne să fie Spirit pur, dornic de cunoaştere.
Şi după atât de mulţi ani abia acum am reuşit sa începem această şcoală de cunoaştere
antică, de mare adevăr care să vă conducă spre veşnicie. Abia acum putem începe,
pentru că ceea ce a rămas, ceea ce a fost purificat prin foc, este acum gata să ştie.
(Ramtha a venit în 1977 şi şcoala s-a deschis în 1988)
Mulţi dintre voi, oameni, poate că aţi fost ridiculizaţi, dispreţuiti şi intimidaţi din
cauza mea. Dar dacă nu aş fi fost cine spun că sunt, nu aş fi cauzat aşa o reacţie de
negare. Ştiu că fiind cine sunteţi, aţi trecut prin multe, dar voi singuri aţi ales.
Un mare războinic nu se teme să-şi conducă armata şi cu atât mai puţin să lupte el
singur. Un mare Dumnezeu care este gata sa străpungă stratul gros, coaja de neadevăr,
nu se teme să se adreseze individualităţii şi este gata să fie înlăturat din aceasta cauză.
Când este gata să-şi facă aparitia, trece şi prin foc. Când veţi absolvi aceasta şcoală,
iubitii mei oameni, veţi cunoaşte misiuni şi împăraţii şi universuri şi sori antici şi oameni
cu inteligenţe mult diferite de a voastră, cu care să aveţi aventuri. Ceea ce va aşteaptă
este nelimitat. Până acum aţi fost învăţaţi cu fatalitatea acestei realităţi, dar este
nelimitat mai mult ceea ce veţi şti după aceea.
Sunteţi oameni remarcabili şi aţi fost în stare sa spuneţi :" Vreau să ştiu ". Iar eu am
să vă învăţ. Cu foc în ceruri am să vă învăţ. Şi vor fi multe vorbe şi multe reacţii în
vieţile voastre, dar veţi lăsa în urmă enorm de multă durere şi nefericire şi veţi începe să
aveţi cunoaştere, cunoaştere fără limite. Cea mai mare dificultate va fi că va trebui să
învăţaţi să fiţi flexibili şi să începeţi să vă schimbaţi ca să ieşiţi din stagnarea cu care
percepeţi lucrurile şi să mergeţi mai departe, pentru că într-un sens, cunoaşterea este un
marş.
Dar nu vă puteţi mişca înainte, dacă nu renunţaţi la trecut. Şi nu puteţi merge înainte
dacă sunteţi devotaţi la ritualuri sau la sacul cuiva de trucuri , căci ei nu ştiu să vă înveţe
altceva şi nu au puterea să vă trimită mesageri care să vă ajute să învăţaţi.
Este arogant să gândiţi că sunteţi doar o mână de oameni deosebiţi, dar este adevărat.
Deci ce veţi începe să învăţaţi aici, este cum să vă extindeţi creierul până ce începe să
doară. Aşa să fie. Şi în acelaşi timp vă veţi schimba şi viaţa. Veţi folosi conştiinţa şi
energia ca să creşteţi.
Şi mai ales veţi continua să învăţaţi. Şi vom lăsa în urmă credinţele fanatice. Iar dacă
folosiţi exerciţiile de conştiinţă şi energie, veţi începe să vă schimbaţi şi va fi o schimbare
continuă într-o fiinţa iamculată pentru fiecare pagină a cărţii numită viaţa.
Veţi avea multă bucurie, căci va fi reflecţia sinelui vostru. Aţi ştiut întotdeauna că
există mai mult decât se putea vedea. Şi aţi ştiut întotdeauna că sunteţi deosebiţi. Este
adevărat, sunteţi deosebiţi. Au fost timpuri când aţi ştiut că puteţi s-o faceţi, dar aţi dat
înapoi. De ce ? Pentru că ar fi însemnat să distrugeţi imaginea.
Lăsaţi cunoaşterea să distrugă imaginea. Se poate termina cu ea numai dacă serveşte
pentru a crea fricţiunea necesara evoluţiei. Deci este terminată. În aceasta viaţă faceţi
pasul înainte, pentru glorificarea lui Dumnezeu din voi şi să fiţi dornici să experimentaţi
fiecare cunoaştere pe care o primiţi şi ceea ce se numeşte conştiinţa, se va întinde şi va
dizolva limitaţiile lăsînd loc geniului. Aşa să fie. Învăţaţi? Minunat. Primul set de
mesageri, pe care am să vi-1 trimit, o sa vă arate ce înseamnâ ignoranţa devotată, pentru
că adesea voi nu mai vedeţi lucrurile cu care sunteţi obişnuiţi. Aşa sa fie.
Şi acum, ce o să faceţi cu toate aceste "poveri"? Nu vreau să staţi şi să plângeţi şi să
aveţi o cădere nervoasă. Vreau să le vedeţi şi să-mi spuneţi : " Invaţă-mă. Arată-mi toate
colţurile tale şi toate marginile tale şi tot ce eşti." Şi priviţi la asta ca la o binecuvântare
şi învăţaţi. Şi când vă veţi concentra la fiecare devoţiune, lucru, loc, persoana sau
conştiinţă, toate vor renunţa, se vor da bătute şi vor pleca din viaţa voastra. Şi nu vor
mai fi atrase vreodată spre voi. Aceasta înseamnă extindere. Deci nu este nimic de
suspinat, este motiv de fericire.
Iar cei care sunteţi bolnavi, care sunteţi bolnavi în trupul vostru, a m să vă arăt
atitudinile voastre care au creat boala, care au totul de a face cu devoţiunea, cu
înrobirea voastra. Remarcabil este ca atunci când te gândeşti la asta şi vezi cum s-a
manifestat în viaţa ta şi te-a ţinut pe loc, ai să înţelegi cum s-a putut manifesta genetic în
trupul tău. Şi nu-ţi fie frică. Nu este nimic aici să-ţi fie frică. Şi pe măsură ce capeţi
experienţa, vei simiţi ca un curent eletric trecând prin corp. Şi electricitatea este
vindecătoare, pentru că extinde conştiinţa, devii conştient şi corpul se bucură, deci se
vindecă. Aşa să fie.
Sunteţi capabili să învăţaţi ? Ei, bine, sunt unii care cred că nu vor fi în stare. Sunt
unii dintre voi care nu sunt capabili să reânveţe lucuri, pentru că le-au blocat, pentru că
ei pot citi aceeaşi pagină până ce nu mai văd şi nici nu mai vor să se uite la ea. Aceştia
sunt oameni care nu învaţă rudimentarul în viaţă, pentru că sunt obosiţi să -1 tot
reânveţe. Dar dă-le o aventură în conştiinţă şi vei vedea deschizindu-se minţi briliante.
Mai sunt unii care au fost cu adevărat înceţi în a învaţă unele lucruri. Ştii, ca atunci
când spui: " Este un bloc în calea mea , eu nu-1 văd " - ştiţi cumva cine a pus acel bloc
în calea voastră ? Voi
L-aţi pus. Voi aţi creat toate motivele pentru care nu vreţi să învăţaţi. Ar putea fi
pentru că deja aţi învăţat asta şi continuaţi totuşi s-o atrageţi spre voi pentru că doar
credeţi că nu aţi învăţat? Nu ştiţi că este o atitudine de prăpastie(sant) ? Adică voi ştiţi
ca trebuie să aveţi atâtea poveşti de iubire, atâtea relaţii, să vă plătiţi datoriile către
societate, pentru ca să fiţi acceptaţi. Ştiţi că dacă aveţi o astfel de atitudine, toate aceste
experienţe continuă să vină ?
Acum, pentru acei dintre voi care aveţi acele învăţaturi şi nu le vedeţi, am să mut
blocul acela pentru a extinde puţin vederea voastră, atât numai cât să vedeţi ce refuzaţi
să învăţaţi, apoi voi să căutaţi în suflete : aha, este rândul 32, nu-i de mirare că nu am
vrut să învăţ din nou ştiam asta deja. Priviţi bine pagina, este o nota jos: "Aceasta va fi
numită greşeală, în loc de învăţătură". Aceasta este singura diferenţă.
Deci vreau ca voi să ştiţi ce aţi învăţat deja şi acestea să devină foarte vizibile. Să spu-
neţi :
"Am învăţat deja asta, ştiu asta." Şi în acel moment renunţă, pleacă şi te lasă în pace.
Nu mai sunt blocuri nu mai sunt scuze. Singurul motiv pentru care voi creaţi scuze şi
lipsa de a învăţa şi a participa la iluminare, este pentru că nu vreţi. Este numai că nu
vreţi.
Deci mesagerul următor, vă va ajuta să aflaţi de ce nu vreţi să învăţaţi. De acord ?
Aşa să fie. Ce trebuie să învăţăm ca să dăm înapoi conştiinţei, când învăţătura a fost
progresivă şi a fost o foame de învăţătură ? Vrem să înţelegem toate aceste probleme
pentru ca să vă puteţi mişca înainte în timpul care vine, să vă puteţi mişca liberi, fără
inhibiţia dogmei sau a superstiţiei sau fricii, ori să simţiţi că ceva lipseşte în voi, pentru
ca nu lipseşte nimic.
În scurtă vreme (discursul a fost in 1988) va fi o foarte multă activitate pe cerurile
voastre. Şi a fost deja. Am încercat să spun multor oameni să se uite în sus, dar nimeni
nu m-a ascultat, aşa că au pierdut spectacolul. Şi apoi mi-au spus: aş fi vrut ca tu să-mi
fi spus despre asta " Eu am spus, dar ei se uitau la televizor. Vreau să ştiţi că va fi mult
mai multă activitate. Şi vreau să fiţi conştienţi de asta. Aş vrea ca toţi să vedeţi lumina
din cer. Aşa să fie. Şi nu pentru că este senzaţional sau ieşit din comun. Este ieşit din
comun, cel puţin pentru bej, este ieşit din comun. Pentru cei care învaţă, ar trebui să fie
o deschidere naturală pentru comunicare.
Cînd ţi-e frică de schimbare, te uiţi la orice altceva, mai puţin la ceea ce este în
perimetrul tău. Ştiaţi asta ? Ştiţi de ce nu puteţi vedea lumini pe cer şi lumini
interdimensionale ? Ştiţi de ce nu puteţi vedea toate acestea, când toata lumea spune că
există ? Şi încercaţi din greu şi vă forţaţi ochii şi vă uitaţi într-o parte încercând să
vedeţi ceva cu coada ochiului şi tot încercati, iar în final începeţi să minţiţi şi spuneţi că
vedeţi, doar ca să faceţi lumea să creadă ca sunteţi grozavi. Ştiu că a fost o dilemă când
cineva a spus că a văzut o gaură în aura cuiva. Am zîmbit şi am privit aura ca să văd ce
anume l-a făcut să spună asta, căci nu există găuri în aura. Nu vom avea nimic din toate
astea.
Câtă vreme veţi continua să aveţi lipsuri şi frici şi nu va puteţi schimba, nu veţi avea
nici progrese în conştiinţă şi nici comunicare. Asta se întâmplă pretutindeni în jurul vos -
tru. Când cineva spune : ³Priveşte acolo" şi tu întrebi :"Unde?", chiar s-a întâmplat în
spatele tău, şi chiar dacă s-ar întâmpla aici şi tu nu mai eşti concentrat, lumina se va
depărta de tine, pentru că tu de fapt te concentrezi să n-o vezi. Deci la orice te-ai
concentra, nu ai să vezi, pentru ca ţi-e frică de schimbare. Îţi este frică de extindere, de
creştere.
Deci dacă te uiţi la lumină, chiar şi a lui Ram şi cineva îţi spune :" Oh, Dumnezeule,
este aici." - "Unde, Aici.", tu te vei uita şi nu vei vedea, căci te aştepţi şi nu vezi nimic.
Şi acum o comunicare : sunt unii dintre voi care veţi vedea anumite lucruri iar alţii nu
le vor vedea. Cei care veţi vedea, vreau să binecuvântaţi pe Dumnezeul din voi, căci voi
vedeţi pentru prima dată, ceea ce de fapt a fost tot timpul acolo. Mult timp în urmă, asta
a fost ceva comun, nimic neobişnuit, doar o extraordinară camaraderie. Acum este
bizar, neobişnuit şi numai cei norocoşi pot vedea. Dar vreau ca toţi să vedeţi. Aşa că şi
celor care spun că nu mai vor să le trimit mesageri căci îi sperie, am să le trimit totuşi.
Nu vreau să le fie frică să învete. Ne-am înţeles ?
Acum ultimul P.S. despre devoţiune. Ştiti, frica care vă reţine de la schimbare, de la
neobişnuit, vă inhibă şi de la a avea interacţiuni cu lumina, pentru că atunci când v-am
întrebat despre mari lumini ale acestui plan, măreţe personalităţi, a trebuit să faceţi
mari eforturi să vă amintiţi. Este foarte mult de spus despre entităţi ca Francis, care a
îndrăznit să fie el însuşi, o lumină vie pentru că o lumină vie atrage, căci este o lanternă
în întuneric.
În loc să vă îngrijoraţi : " Eu nu mă pot schimba, nu pot manifesta asta, pentru ceea
ce de fapt spun este că pot fi altfel, dar nu vreau să fiu altfel, nu vreau să fiu urât,
dispreţuit şi ostracizat", deci renunţaţi la puterea voastră magică. Voi nu ştiţi că va fi
nevoie de oameni imaculaţi, oameni care să fie inspiraţie pentru naţiuni, oameni care
prin magia şi conştiinţa lor pot schimba lumea întreagă, pentru că lumina se prezintă
singură. Împărăţia cerului se face prezentă în carne şi sânge, în oameni obişnuiţi.
Ceace crează problemele naţiunilor este ignoranţa şi refuzul de expansiune a conştiin-
ţei. Ce ar fi dacă v-aţi gândi să deveniţi domnul Dumnezeu al fiinţei voastre şi ce ar
însemna atunci lumina voastră pentru omenire ? Dacă frica voastră este egală cu
rezistenţa voastră, lumina voastră nu ar putea fi egală cu speranţă ? Aţi fi foarte
surprinşi să ştiţi câţi oameni vor fi atraşi spre voi datorită luminii voastre, nu ca voi să le
dirijaţi vieţile, dar să le spuneţi în durerea lor în nefericirea lor, ca viaţa este un dar de
la natură, iar o viată trăită frumos este un dar de la înţelepciune. Şi ei vor întreba: "
Cum să învăţ să fiu asta ?"
Este nevoie de lumină mai mult ca niciodată, nu în entităţi ca mine, de care o naţiune
de oameni poate râde şi spune ca sunt ridicol, o fantoma, o femeie psihotică, o
personalitate alterată, oameni în vîrstă de 35.000 de ani nu există. Eu sunt o scuză
pentru ignoranţa voastră, dar oamenii care trăiesc acest adevăr şi care sunt oameni
comuni ai acestui comun pământ, nu pot fi scrişi în ziare, nu pot fi maimuţăriţi şi
ridiculizaţi pentru că nu opun rezistenţă, dar lumina lor este supraputernică. Ei traiesc,
sunt fiinţe vii.
A fi cine eşti, înseamnă a fi cine eşti pentru tine şi Dumnezeul din tine, pentru nimeni
altcineva. Ce rezultă din existenta voastră este ceea ce luminează lumea. O mâna de
oameni conectaţi cu suprainteligenţa şi cu un curaj extraordinar pot schimba întreaga
lume, chiar şi numai prin existenţa lor.
Acum tot ce puteţi demonstra este ignoranţa. Este încă vie şi bine. Nu puteţi dovedi ce
aţi câştigat Doar realitatea voastră este mărturie a validităţii voastre. Cu alte cuvinte,
ceea ce sunteţi în interior aţi adus în afară, arzînd. Şi asta devine un testament viu
pentru oricine vrea să arunce o privire. Asta înseamnă să fii Gloria lui Dumnezeu
manifestată în carne şi sânge.
Despre acesta a fost profeţia - a doua venire a lui Crist, nu este un Crist singular, ci
Crist, ca şi destin manifestat la plural, nu este creştinismul. Sunt suflete evoluate care
trăiesc la pagina şapte în Cartea Vieţii. Despre asta este profeţia.
Fiţi devotaţi conştiinţei voastre. Trăiti energia şi creaţi propria voastră realitate, ieşiţi
din probleme şi creaţi bucurie. Ştiţi cine sunteţi şi fiţi devotaţi vouă înşivă în fiecare mo-
ment de viaţă. Îndepărtaţi toate acele lucruri care sunt ataşate de voi şi care vă ţin igno-
ranţi şi păgâni. Eu poate că am purtat piei şi ţesături grosolane, dar nu am fost păgân.
Aşa să fie.
Următorii zece ani (1990-2000) vor fi cei mai dramatici ani înregistraţi de istorie. În
timpul vieţii voastre, aţi trăit o neobişnuit de lungă şi neobişnuit de liniştită stare de
schimbare naturală, care nu s-a schimbat. Aţi trăit într-o tehnologie stagnantă, care
umple cerul cu otrava care plouă peste păduri şi omoară peştii în mare.
Voi trăiţi cu o tehnologie care pune gaze în aer, care distrug pielea sensibilă şi permit
radiaţiilor solare să pătrundă şi să suprime imunitatea. Ati trăit un timp lung în
ignoranţa devotată şi tehnologie neprogresivă. Voi trăiţi în era atomică a ceea ce se
cheamă Hiroshima şi Nagasaki, şi moartea încă radiază din stratosferă. În următorii
zece ani, în timpul vostru, la sfârşitul acestei decade, ceea ce este cunoscut şi familiar
astăzi, va fi doar memorie. Aşa să fie.
Singurul salvator pe care îl veţi avea vreodată este Dumnezeu din voi şi inteligenţa
voastră. Învaţă cât poţi ca să fii un protector şi nu un distrugător al pământului. Ai grija
de tine. Nu lua ca garantate nevoile personale, ca de exemplu apa. Pământul care este
acum sfânt, va fi plin de ea, dar nu lua ca garanţie pentru tine însuţi. Şi nu te baza pe
alţii să te ajute.
Oamenii care s-au adunat împreună, vor învăţa ca lecţie următoare s-a înceapă să se
iubească pe sine, ceea ce pentru alţii înseamna egoism, dar trebuie să faci asta ca să
fortifici şinele pentru timpurile în schimbare. Actul următor va fi de a vă iubi unul pe
altul şi de a va ajuta, unul pe altul pentru că atunci când întăreşti conştiinţa şi respecţi
viaţa umană şi am respect pentru pământ toate aceste timpuri de schimbare, asta este
natural, este nevoie de asta, evoluţia în al patrulea nivel este evoluarea în explozia lui
Dumnezeu din tine şi iubirea a ceea ce eşti ca să supravieţuieşti, să poţi trăi calea
întreagă. Dar este şi pentru a vă iubi unii pe alţii pentru prima dată.
Veţi avea câţiva mesageri care să vă ajute
A voastră este trezirea în acel miz de noapte. Pronunţ. Aşa fie.
Asta este tot. Vă iubesc. Vă iubesc. Vă iubesc.
Deci prima zi a Şcolii Antice a început.

Ramtha

RAMTHA
REFLECŢIILE UNUI MAESTRU
DESPRE
ISTORIA UMANITĂŢII
~ VOLUMUL II ~

USA CĂTRE ALTE TĂRÂMURI DE POSIBILITĂŢI

Care este adevărul ştiinţific ce sta in spatele afirmaţiei lui Ramtha de a fi maşter peste
timp si spatiu?Cit de credibila si de adevărata este povestea pe care ne-o prezintă? Este
doar un mit,ori imaginea reala a rasei umane,care răspunde la multe întrebări cu
privire la persoana umana si istoria ei din ştiinţa si religie.?
Ideile de pionerat ale lui Cari Jung despre inconştienta colectiva si natura misterioasa a
arhetipurilor si a mintii subconstiente,este un tarim al psihologiei care pune clar la
întrecere fizica clasica.Ridica intrebari despre modelele tradiţionale ale realităţii si
intelegerea timpului si spatiului.In plus,recente studii psihologice in domeniul
hipnotismului, si ale stărilor de conştiinţa alterata,au revelat puterea mintii si si efectul
ei asupra funcţiilor corpului fizic ca si conştienta percepere a realităţii. Realitatea nu
este atit de solida cit pare. Chiar si studiul celor mai mici particule dematerie in
univers.au arătat ca materia densa este alcătuita la nivel atomic in mare parte din spatii
goale. Aceste ramuri ale ştiinţei au adus la suprafaţa relaţia dintre conştiinţa si
structura realităţii.(este vorba despre primul institut de parapsihologic din America -
"Laboratorul de parapsihologic de la Universitatea din Duke",Carolina de Nord,care a
inceput sa publice literatura parapsihologica din 1930. In 1969 s -a fondat,pe lingă acest
institut, Asociaţia Parapsihologica,prin afiliera multor parapsihologi de notorietate
dinlumea intreaga.)
Evoluţia tehnologiei in timp,a dovedit ca si cele mai indraznete fantezii ale ve chilor
generaţii sunt indisputabile realităţi.Ne punem acum întrebarea: cum aceşti visători din
trecut au putut sa vadă in viitor prin fereastra timpului. Ori poate ei au plantat
seminţele acestor fantezii potenţiale, care sa fie manifestate intr-un timp viitor.Date fiind
aceste consideratii,ar putea fi o alta fereastra de timp care ar permite,asa cum Ramtha
susţine, o privire in trecut1} (Aceasta afirmaţie ma mira foarte tare,pentru ca se ştie de
mult ca de multa vreme NASA este capabila sa călătorească in viitor si la fel de bine in
trecut. Se pare ca asta este posibil datorita invenţiilor lui Nicholas Tesla,pe care ei le
deţin oarecum in secret)
Dovada ştiinţifica ca mesajul lui Ramtha este bazat pe adevăr sta in continua explorare
a conceptului de conştiinţa si relaţia ei cu natura realităţii.Daca mesajul | lui este
adevarat,atunci si noi suntem Dumnezeu,conştiinţa si energie,capabili sa I dezvoltam
calităţile pe care el le are,iar scrutarea ştiinţifica a celor spuse de el ar
trebui directionata către investigarea,explorarea si aplicarea practica a celor auzite j in
noi insine.

RAMTHA, O CONCURENTA PENTRU GINDIREA MODERNA

Ştiinţa nu a explicat inca concluziv si convingător natura timpuluisi relaţia sa cu spaţiul


si conştiinţa umana.Ramtha reprezintă o reala concurenta pentru gindirea
moderna,prin felul in care el prezintă istoria planetei si a rasei umane implicind o
înţelegere ieşita din comun a persoanei umane,peste care nu trebuie sa trecem uşor.
Interpretarea descoperirilor arheologice este de necontestat .De multe ori unor
"inexplicabile "descoperiri li se da o explicaţie grosolan limitata la cunoştinţele ce le
avem astazi,lasindu-le de fapt învăluite in mister.Ca de exemplu:scopui matematicii
inţricate in^^e^Piramida,tehnicile de construcţie folosite la Baalbek si Stonehenge,ca sa
numesc doar citeva exemple.
In nararea evenimentelor de către Ramtha,istoria nu este văzuta ca piese izolate de
puzzle care au modelat omenirea si au determinat prezentul.Mai degraba,istoria este o
uriaşa scara de evoluţie care transcede si care are originea dincolo de realitatea
fizica.Felul cum Ramtha defineşte omul si capacitatea conştiinţei umane,ii permite sa
afirme ca el a observat mersul evenimentelor in evoluţia rasei unmane "in direct".
Acesta este un clar si incredibil avantaj asupra istoricilor si arheologilor.
O excitanta latura a povestii lui Ramtha este ca el oferă multe idei si posibilităţi celor
care vor sa cerceteze si sa verifice adevărul ..Faraindoiala,valoarea mesajului lui
Ramtha nu sta atit in datele specifice pe care el le produce,ci in implicaţia lor in a defini
cine am fost,cine am devenit si capacitatea potenţiala pe care o avem de a maeştri timpul
si spatiul.Posibila nemurire - o experienţa nelimitata care transcede timpul si spaţiul -
este indubitabil o afirmaţie cu muît mai îndrăzneaţă decit aducerea dovezilor concrete
care sa spulbere îndoiala culturii moderne despre existenta vieţii in alte planuri si relaţia
lor cu noi.Dupa ce Ramtha a devenit un maestru ilumi nat,capacitatea lui de a explora si
cunoaşte universul nu a mai avut limite.
Măreţia mesajului lui - motivul pentru care el este extraordinar, schimbător de viata -
consta in aceea ca ceea ce el a realizat este posibil pentru toţi oamenii in măsura egala.

2
EPICUL AUTOCUCERIRII

Tabloul sociocultural al lumii din timpul vieţii lui,pictat de Ramtha,este foarte


asemănător cu prezentul cu excepţia ca cei de atunci,acum 35000 de ani,au avut
cunoştinţe complete despre a!te civilizaţii din alte planete si sisteme solare.Ei au avut si
tehnologia necesara de a comunica si interactiona la nivel interstelar.(si cind te gindesti
ca este vorba despre Omul de Cromagnon - ce ni s-a spus noua despre el ? - ca abia
invata sa folosească uneltele de piatra.....?)
Fara indoiala,tehnologia lor avansata nu a insemnat si o civilizaţie avansata din punct de
vedere al structurii sociale.ca protecţia drepturilor fiecărui individ la libertate si
egalitate..
Ramtha descrie doua gaipuri principale,contrastante de oameni in timpul vieţii sale:
atiantii si lemurienii.Atlantii aveau o minte stiinifica si divinau tehnologia,in timp ce
lemurienii iubeau moştenirea lor spirituala si înţelepciunea.Ei desenau harţi de stele in
colibele lor ce reaminteau ca veniseră de dincolo de Steaua de Nord; .... Lemurienii au
inteles Void-ul si gindul ca si suprema Sursa a tot ce exista.
Lumea era o Gradina a Edenului,un paradis,cu o mare problema: dinozaurii. In istoria
evolutiei,zeii care au creat monştrii carnivori,din competiţie si gelozie, asa cum am văzut
in prima parte a cartii,dupa ce ei insisi au evoluat in forma umana,au avut de a face cu
consecinţele creaţiei lor.gelozia si spiritul de concurenta al zeilor,care inca mai fac parte
din natura umana,nu veneau da la vreo sursa misterioasa sau cine ştie ce zeitate. Aceste
atitudini,printre altele sunt parte din evoluţia conştiinţei si epicul intrecerii in
autocunoastere siautocucerire.Evo-lutia vieţii insasi,observata in natura,este o expresie a
schimbării dinamice si a adaptării la mdiu,unde de importanta capitala sunt
conservarea si păstrarea organismelor vii,capabile sa continue viata.
Planul atlantilor de a distruge dinozaurii,a cauzat inbonsecinta distrugerea centrelor din
emisfera de nord,unde erau păstrate cunoştinţele tehnologiei lor magnifice. Acest
eveniment a precipitat începutul ignorantei si superstiţiei .^Catac lismul provocat de
atlanti adeterminat pe lemurieni sa migreze spre sud.lasind in urma paminturiie lor
inundate.ei erau abuzaţi si tinuti in sclavie de către atlanti. Erau consideraţi fara
valoare pentru societate,căci nu aveau talente tehnice.Raz-boiul dintre zei ce avusese loc
secole in urma,lua acum o forma diferita.Creativitatea era acum socotita in ntermeni
ştiinţifici si de geniu intelectual, iar persoana umana era considerata nimic mai mult
decit corpul fizic si personalitatea.
Chiar mama lui Ramtha a fost abuzată de bărbaţi pe străzi sub privirea lui de
copil.Circumstanţele tragice ale tinereţii sale l-au făcut sa-si pună mari întrebări si sa
descopere însemnătatea vieţii.Una dintre cele mai importante contribuţii ale vieţii lui
Ramtha la istoria civilizaţiei umane este conceptul: "Cucereste-te pe tine insuti",in
conectie cu căutarea sursei de existenta,sau Dumnezeu. Acest concept s-a cristalizat mai
tirziu,in culmea civilizaţiei greceşti,ca si cel mai mare mister in forma directivei
filozofice:"Cunoaste-te pe tine însuti'1.( Celebrul templu din Delfi -Grecia - care a fost
considerat centrul lumii si locul unde se putea avea acces la înţelepciunea zeilor,avea la
intrare faimoasa inscripţie "Cunoaste-te pe tine însuti".Socrate explica profundul iteles
filizofic al acestor cuvinte in dialogurile filozofice decrise de Plato.)

CONSECINŢELE TRAGICE ALE IROSIRII FEMEII

Ramtha explica in acest capitol teribilele consecinţe ale insclavirii femeii asupra
civilizaţiei umane.Crearea acestui dezechilibru a contribuit la îngroparea adevărului
cunoştinţelor antice despre divinitatea omului sub ignoranta si superstiţii.In marşul lui
de cuceritor,Ramtha descrie un loc unde oamenii erau. albaştri si unde
femeile erau considerate fara suflet.asa cum si lemurienii erau consideraţi de către
atlanti.In oraş era un oracol.Oracohil,cu preoţii drapaţi in misterioase .robe si . ,
""amulete care intimidau,au proclamat un blestem care ii condamna oamerioo din
armata lui Ramtha la moarte veşnica pentru ca au măcelărit locuitorii acelui
oras.si.doar prin violarea virginelor din templu ar fi fost iertaţi de aceasta soarta.
Oracolul a inspirat o frica grozava printre soldati,au crezut vorbele si au violat virginele
din oracol,devenind tot mai plini de viciu si bolnavi de frica.Aceasta experienţa a avut o
consecinţa extraordinara pentru toate vieţile care au urmat,căci a creat un dezechilibru
care a fost înregistrat in suflet,o problema neterminata,care a fost trecuta generaţiilor
de urmasi,prin ADN.Frica de moarte si indoiala,acum
stringeau in gheare sufletele oamenilor. Cunoştinţele antice despre adevărata .._........
noastră natura si originea noastră in Void,au fost înlocuite de credinţa ca viata poate
sfirsi odată cu moartea trupului.
3

Imperiul Persian a fost clădit pe robia femeilor si a copiilor.Abraham,parintele


Israelului,a fost persan de origine. Abuzul si superstiţiile despre femei mai persista in
timpurile actuale sub anumite forme de distractie,moda,traditii sociale si in mod
deosebit in pornografie si prin oamenii care fantazeaza despre femei in stare de
vulgaritate(acool,droguri sau ca sa poată avea erectie).Caderea femeii a fost atit de
prevalenta dea lungul istoriei,incit nu exista nici o cunoştinţa ori tradiţie populara
despre vreo femeie care ar fi devenit Crist ca de exemplu Budhajesua ben Joseph,ori
Apollonius of Tyrana. Virtutea si valoarea femeilor a fost redusa la sexualitatea si
virginitatea lor uitindu-se intenţionat puterea mintii lor si Spiritul lor.Pina nu demult nu
aveau acces la educaţie.
Ramtha spune ca cel mai devastator lucru pentru istoria omenirii nu au fost războaiele
sau holocaustul ci căderea femeii.Daca nu ar fi fost niciodată îndepărtate din egalitate,
omenirea ar fi fost de mult la faza de superconstiinta,in loc sa fie in faza decadentei.
Natura se debarasează de decadenta,pentru ca este împotriva continuării vietii.Nu este o
pedeapsa,este evolutie.Iubirea de sine si restabilirea femeii ca si Dumnezeu suveran sunt
cheile schimbării si a adevăratei libertăţi pentru rasa umana.
Ramtha explica misterul cheilor lui Enoch,un concept care se părea de neînţeles. Cele
doua chei care deschid cele şapte sigilii si duc la iluminare sunt yin si yang,pozitivul si
negativul,femeia si bărbatul din fiecare persoana. Cind aceste polarităţi sunt in perfecta
armonie, mintea devine o perla de înţelepciune.
Ce este perla anticei intelepciuni?Este extraordinara frumuseţe a adevăratului nostru
"însuşi"
natura noastră divina ca si Dumnezei creatori in drumul spre evoluţie a propriei
expresii si auto cucerii.
Ramtha spune ca Voidul s-a contemplat pe sine ca sa se cunoască pe sine.Acest act de
contemplare reprezintă unica mişcare care a existat in Void si care a produs,a dat
naştere la un punct de conştiinţa si cunoaştere de sine . Ramtha numeşte acest punct:
Punctul Zero, ObservatorulÄconstiinta primara,constiinta si energie,Dumnezeu.
Punctul Zero poarta.intenţia primordiala de a face cunoscut si experimenta tot ceea ce
este necunoscut si in stare de potenţial in Void.Aceasta este baza evolutiei.Afirmatia lui
Ramtha: "Eşti Dumnezeu".se refera la persoana ca Observator,intruparea Punctului
Zero,Conştiinţa si Energie creatoare. "
Punctul Zero si-a îndeplinit natura de a face necunoscutul cunoscut si de a evolua
imitind actul de contemplare al Voidului.Facind aceasta,Punctul Zero a produs un
punct re referinţa a cunoasterii,care a servit ca oglinda pentru cunoaşterea
sinelui.Ramtha numeşte aceasta oglinda conştiinţa secundara.Punctul Zero se odihneşte
in virful Voidului si nu are limita in cee ce cunoaşte.Reflecţia dintre Punctul Zero si
constiinta-oglinda,produ-ce un mediu,un plan tangibil de existenta in timp si spaţiu.
Spiritul este aspectul dinamic al Punctului Zero.Este dorinţa sau intenţia care doreşte sa
cunoască si sa exploreze necunoscutul.Explorarea potenţialelor din Void de către
Punctul Zero si constiinta-oglinda este ceea ce a produs şapte nivele de conştiinţa si
corespunzator,sapte nivele de timp si spatiu,sau frecventa.Acest act de creaţie a celor
şapte nivele de conştiinţa sîenergie,este numit involuţie.Călătoria inapoi la Dumnezeu si
Void,este numita evoluţie.Sufletul este diferit de Spirit.Ramtha numeşte
sufletul:"Cartea vietii".Sufletul este cel care înregistrează toate experienţele si
înţelepciunea cistigate in involuţie si evoluţie.
In discuţia despre fiinţa umana,el foloseşte cuvinte ca:uitare,amnezie,ignoranta a
originii si destinului.Calatorul,sau constiinta-oglinda,s-a identificat atit de mult cu
planul cel mai Jos sau cel mai dens,incit si-a uitat propria nemurire si cunoaştere de
sine.Omenirea a devenit un străin siesi,Dumnezeului care este in noi si a inceput sa caute
ajutor,insemnatate si mingiiere la surse din afara.Facind aceasta,umanitatea isi neaga
divinitatea si inlatura orice şansa de eliberare din prezenta condiţie.
Calea spre iluminare este evoluţia inapoi la Punctul Zero.Astfel se îndeplineşte
sarcina,mandatul de a face necunoscutul cunoscut si a adduce in Void experienţa
sa,pentru a fi transformata in infinita intelepciune.Disciplinele concepute de Ramtha
pentru a-si iniţia studenţii in învăţaturile lui,imita intr-un fel procesul prin care Voidul
s-a contemplat pe sine..care a dat naştere conştiinţei si energiei,care la rindul ei creaza
natura realităţii..
In concluzie cele patru pietre de temelie ale filozofiei lui Ramtha sunt conceptual de
Void,constiinta si energie creind cele şapte nivele ale realitatii,afirmatia:"Sunteţi
Dumne-Zeu" si mandatul de a face cunoscut necunoscutul.Mul te din ideile filozofiei lui
Ramtha Pot fi găsite in tradiţiile antica,chiar daca ceea ce a ajuns pina la noi sunt doar
nişte ecouri,care si ele abia au supravieţuit trecerii timpului si contextual lor de
interpretare s-a pierdut.Este vorba despre filozofii Egiptului si faraonul
Aklinaion.uescriptia iui Buda des-Pre liuminarea (trezirea) lui insusi,definiţia virtuţii si
a nemuririi sufletului data de Socrate. Conceptul lui Plato despre formele
4

universale,viata si învăţaturile lui Jesua ben Joseph (Jesitafiul lui Joseph),Apollonoius


din Tyana,Quetzalcoatl si mulţi alţii, învăţaturile lui Ramtha oferă o perspectiva unica
asupra misterelor vieţii.

CAPITOLUL 1
RAZBOrtJL LUI RAMTHA ÎMPOTRIVA TIRANIEI SI A TRAGEDIEI ÎNROBIRII
FEMEII

"Omul în drama şi visul lui,a evoluat de la o minte virgină,la adihcimile decadenţei


visului său,din mai multe motive.
Căderea divinităţii omului a început cînd omul a proclamat că femeia nu are suflet -fără
sufletul ştiţi,aceasta s-a făcut în numele lui Dumnezeu ?!
Decadenţa: Dacă femeia nu ar fi fost exclusă din egalitate,nimic din cîte v-am spus pînă
acum nu ar fi existat,şi superconştiinţa,'imparăţia cerului ar fi fost de mult stabilită pe
acest plan1'
Ramtha

RĂZBOIUL ATLANTILOR SI MIGRAREA LEMURIENILOR

Epoca de acum treizecişicinci de mii de ani a fost ultima epocă de măreţie,o epoca cu o
superba tehnologie,ştiinţe medicale,de filozofie,adevăr .matematici,nelimitată gfndire.A
fost o epoca magnifică şi de atunci nu a mai fost alta la fel. ':.:
A existat un mare continent numit Atlantida,care a fost casa oamenilor roşii,entităţi
superbe intelectuala căror superştiinţă se întindea mult mai departe decît savanţii voştri
de astăzi îndrăznesc să viseze Aceste entităţi divinizau trei zei,toţi ai intelectului.Ei au
avut nave ce călătoreau pe lumină în linie dreaptă.Deci a fost important sâ aibă baze de
aterizare în multe puncte de pe continent,pentru câ lumina nu urmează curbura
Pămîntu-lui,merge în linie dreaptâ.Deci navele călătoreau din punct în punct. Această
ştiinţa au primit-o prin intercomunicare cu entităţi din alte lumi,alte stele,dacâ vreţi.Şi
cu toate că navele atlantilor erau foarte primitive,ele zburau fara îndoială.
Comunicarea cu alte forme de viaţă era prevalenta şi datorită tehnologiei,ei au început
să divinizeze intelectul uitfnd puterea latentă din ei.Au uitat că erau Dumnezu.De
fiecare dată cînd îl pui pe Dumnezeu de o parte.îl îndepărtezi de tine,este ca şi cum ai
scoate aspectul divin din tine şi îl faci tot mai greu de atins.Ştiinţa şi intelectul au fost
religia atlantilor.
Atlantii aveau baze pe Lună. Aveau baze pe Marte,cum numiţi voi astăzi planeta razbo -
iului.Şi motivul pentru care planeta roşie se cheamă planeta războiului,este câ lorzi i
războiului se trăgeau de aici şi purtau războaie cu colonii de pe Pâmînt.Şi vorbim despre
nave care călătoreau pe o rază de luminâ,care,oriunde era proiectată o rază de
lumină,se ridicau şi transcendeau,călâtoreau pe ea.Şi aceştia erau oamenii care erau atît
de dezvoltaţi tehnologic şi care se râzboiau cu cei de acelaşi fel cu ei.Deci colonia din
Atlantida era In război cu o colonie de pe Luna. Şi cei din Atlantida au lansat un laser
spre Lună şi au distrus cel mai puternic centru de acolo.
5

Lemurienii din Pacific erau gigantici - gigantici.Eu am peste şapte picioare în


lnălţime,dar am strămoşi care aveau 11 şi 12 picioare {un picior=aprox 30cm),şi aceştia
erau marii lemurieni.Erau cele mai spirituale fiinţe,iar originea lor era dincolo de
Steaua de Nord.Ei nu se înrudeau cu atlanţii,care erau un popor mai scund şi care erau
oameni roşii.Lemurienii erau de culoarea scorţişoarei - de culoarea scorţişoarei- oameni
foarte frumoşi şi erau spirituali,ceea ce îseamnă ca ei au avut toată tehnologia,dar nu au
divinizat-o.Ei îşi iubeau originea genealogica.
Lemuria.care era numita Ţara-mama, MU,a fost destul de diferită.Era un minunat
paradis de culori.Pâm'întul era încă protejat de stratul de nori,iar temperatura era
neschimbată oriunde te duceai.Era pei,Äa pentru orice plantă sau animal.Continentul
era un paradis.Soarele nu fusese văzut niciodată in Mu,pentru că razele lui nu treceau
prin pătura de nori.Lumina soarelui era difuzatâ,deci lumina de pe Pămînt era
difuză.Serile erau ca un etern t\vi\ight.(htmina aceea tulbure şi misterioasă dintre zi şi
noapte).
întregul Pâmînt era ca o grădina a Edenului,pretudindeni creşteau plante tropicale Şi
cele care nu se găsiseră aici,au fost aduse.de amîndcuă civilizaţiile din sistemele lor
solare de origine,fiindcă aici putea creşte orice plantâ,datorită umezelii din atmosferă.
Pâniîhtul era într-un uter de nori şi nimeni nu văzuse soarele niciodatâ,decît cei care
călătoriseră deasupra acoperişului de nori.In afară de un singur Iucru,era un paradis -
monştrii din lumea animală ,pe care Dumnezeii îi creaseră latnceputuri,din motive de
competitivitate. Aceşti monştri se hrăneau cu carnea altora care se hrăneau cu plante şi
se înmulţiseră peste măsură. Lemurienii ,oamenii albi,trâiau sub pâmîht ca sa se
protejeze de bestiile care trăiau pe pâmînt atunci..Ei îşi construiseră temple pe cele mâi
fnalte vîrfuri de munte,temple unde oficiau seara.Ei trăiau sub pămînt şi întregul lor
sistem de . " comunicare era bazat pe percepţie extrasenzorială."Ei comunicau eu
gmdul.Era necesar să fie aşa.Ei nu aveau avantajul tehnologiei.Ei aveau doar un mare
Spirit,pentru ca ,vadeţi voi,lemurienii iubeau pe Dumnezeu Necunoscut şi numai pe'el îl
divinau.Templelelor din vîrful munţilor erau sigure,chiar şi pe timp de noapte.Acolo
veneau ei din peşterile lor din munţi,se adunau pe înserat şi trimiteau Om-uri spre
ceruri,spre Dumnezeul Necunoscut ( Om sau Aum - un cuvmt magic care conţine trei
sunete reprezentind pe Brahma sau creafia.pe Vishnu sau conservarea,păstrarea şi pe
Shiva sau distrugerea.Aceste trei sunete reprezintă totodată si starea de trezire.de somn
şi vise şi starea de linişte de la sfCrsh care simbolizează împlinirea). Vedeţi voi,nu era"
ca Dumnezeu trăia acolo,dar acolo era spaţiul gmdului,Voidul,de unde veniserâ.Nu era
Dumnezeu care trăia în Raiul cu străzi de aur,Era gîndul magnific şi ei divinau gîndul.
Şi animalele uriaşe au început sa migreze în căutare de hrană,au trecut mlaştinile
Americii şi au devenit o ameninţare pentru atlanti,a căror ţinuturi erau foarte
uscate.praful era lut roşu.Deci animalele au început să-şi facă drum pe vastele
parnînturi şi mlaştini care sunt acum ţara voastră (America).Şi erau o ameninţare
pentru atlanţi.Jn dorinţa de a distruge aceste animale,(dinozauri) atlanţii au trimis un
laser spre cer,.care a străpuns norul protector de deasupra ţării Mu,iar vaporii s-au
condensat într-o clipită şi potop a căzut pe pmfnt.S-a întimplat atunci un mare
lucru:cîhd apa a început să vină pe p~amîht şi acesta a fost expus direct la razele de
soare,zonele temperate s-au schimbat într-o clipire. Cîhd apele au căzut,ele au îngheţat
imediat în regiunile de nord;şi atît de vaste erau oceanele din stratul se nori de deasupra
Pâmîhtului,încît apele îngheţate instantaneu,au cauzat ceea ce sa cheamă Era
Glaciara..Şi în cam zece minutejunglele tropicale a ceea ce mai tîrziu s-a numit nord,au
îngheţat - zece minute.Animalele care locuiau acolo au fost cuprinse de gheată
instantaneu şi pîna şi florile din gura lor s-au păstrat intacte.Acestea sunt zilele pa care
le-am cunoscut.
In ceea ce se numea Lemuria,dupa ce îngheţul s-a pornit şi cîhd apele au început sa se
topească,au acoperit tara Mu .Nu a fost cutremur. Cit a fost stratul de nori,a fost o
minunată vale cu munţi cu vîrfurile fn aburii de nori.A fost parul perfect pentru ceea ce
a apărut după aceea: oceanul şi celelalte.
"Stratum-ul" a fost spart aici,deasupra Americii,ţara mlaştinilor.In văile adînci era
gheaţă.Tox ce era viu şi bine a fost prins.In Atlantida,marile oraşe din nord,au fost
acoperite de ape.Cînd ei şi-au distrus propriul ţinut,au pierdut şi tehnologia(,al cărei
centru era in nord)..Intru adevăr ,animalele au pierit.dar si ceea ce se numeşte
tehnologie a -;orit.
;--şa.regiunile din sudul Atlantidei,în ultima sută de ani a existenţei sale, au di. v~;at
Atlantida primiţivâ.Rămâşiţele construcţiilor măreţe şi ale impunătoarelor
temple.purtau acum ecoul despre marele dezastru.care s-a întins peste timpuri ..Iar
oamenii - ei au căzut pradă potopului.
In zilele vieţii mele şi în zilele pe care le ştiujlni amintesc bordeiul în care locuiam cu
rnama.fratele mai mic şi micuţa surioară fnainte de începerea pelerinajului. Pereţii
acestei minunate caverne erau decoraţi cu o harta de stele - o hartă de stele - o hartă a
genealogiei marilor 6
6

lemurieni,măreţul popor spiritual, cu oameni'înalţi şi minţi ascuţite. îmi amintesc foarte


bine.De aceea vă spun că ştiu de und vin.Tineretul lemurian şi copiii au fost forţaţi sa se
evacueze printr-un canal care făcea legătura cu marele port al atlanţilor,Onai. Bătrihii
au rămas sâ se scufunde cu continentul lor. ‡ . - Ŷ-' 'Ŷ" ~ Mama şi noi.copiii ne -am
grăbit să plecăm din Lemuria.Continenţul.Lemuj:iei,nu a fost foarte mare,dar ţărmul
lui,cel care s-a format peste mlaştini,a fost nord-vestul Pacificului Bătrinii mei.marii
bătrfni, au ştiut că acest cataclism va veni şi au prevenit peTieSare.Şi a fost construit un
pasaj sigur - ,acolo unde este acum Baja California şi Mexicul,unde totul este mlaştină,-
din care am teşit pe pămînt,un lung marş de pelegrini,străbâtfnd mlaştinile spre cel mai
îndepărtat port al atlanţilor,Onai.Fugeam ca sâ ne salvăm vieţile.Bâtrînii care au
profeţit asta ,s-au dus în jos cu continentul lor şi sunt îngropaţi sub ţărmurile de nord -
vest ale Pacificului. Voi aţi auzit o istorie foarte plictisitoare pînâ acum.Da.
Atlanţii au trăit pe o masa uriaşă de mlaştini şi dealuri, care se întindea pînâ la un vast
lac ,pe care voi îl numi,ti acum Oceanul Atlantic. Atlanţii aveau pâmînt uscat,dar cînd
stratum a fost spart,masa uscată de pâmîht,a început să plutească pe masa vulcanica de
pe pielea exterioară a ceea ce se cheamă Terra,a plutit şi a căzut în punctul de cea mai
mare gravitatie,numit Antarctica...S-a rupt la coltul de nord,lăsibd ceea ce este numit
insule şi munţi..şi a alunecat pe o suprafaţă uleioasa de magmâ,sfîrşind în ceea ce acum
se cheamă Polul Sud. Şi este îngropată sub trei picioare de gheatăÄdar monumentele
ei,marile ei centere,laboratoarele,sunt intacte.Da,sunt intacte.
De fapt ei au pierdut lupta în acest conflict.Şi acoperămîntul de nori s -a împrăştiat şi
pentru prima data lumina soarelui a fost văzută.
Datarea cu carbon poate da rezultate corecte pîna la 35000 de ani in urma. Şi ceea ce a
fost paradis in regiunile de nord şi de sud,a devenit ţinuturi rigide de gheaţă,unde
animale exotice şi minunate grâdini,si întregi civilizaţii au existat,acum transformate in
ţinuturi de gheaţâ;acolo unde cîndva au fost grădinile Edenului,unde fameia şi bărbatul
călcau, nu pe ceea ce se cheamă pămînt ci pe straturi moi de muşchi.Aşa am trăit noi. Eu
am cunoscut acele timpuri şi le ştiu bine.
Acum,cind toate acestea s-au întîmplat,soarele a fost văzut pentru prima data în cele
mai multe părţi ale lumii Mai erau porţiuni inca foarte Înnorate.Apoi, timpul a fost
măsurat de oamenii voştri de ştiintâ,prin ceea ce ei numesc radioactivitatea oaselor sau
altor rămăşiţe - un sistem de datare,cum îl numesc ei - pentru că atunci cind soarele a
penetrat tot ce este viaţă cu lumina lui directă.a învăluit aceasta planeta cu ceea ce se
cheamă radioactivitate..deci oamenii voştri de ştiinţă au devenit capabili să dateze
planul vostru prin ,fosilele găsitejn acordanţă cu lumina soarelui care a căzut direct pe
ele.
Dar,entitate,planul vostru a trăit peste cinci milioane şi jumatau de ani inaite ca această
catrastofă să se întimple.
Şi deci lemurienii au devenit pelegrini spre ilustrul popor atlant.dar erau dispre ţuiţi -
dispreţuiţi. Ştiţi de ce? Pentru că ştiinţa intelectuală a fost Dumnezeu lor. Ei considerau
copiii lemurienilor fără suflet,ei nu aveau ceea ce se cheamă cunoştinţele cosmice despre
gaze şi lumină.Si pentru că nu posedau acest intelectau fost curihd transformaţi în sclavi
Iar ei continuau să vină in Onai.
Cum vă spun,un copil lemurian era considerat mai puţin decît un ciine în stradă.Un
ciine de pe stradă primea mai multa consideraţie decît un copil născut lemurian.Atlanţii
îi urau. Foarte curînd ei au devenit obiect de abuz.Era foarte obişnuit să vezi pe strâzi
tot felul de brutalităţi - femeile erau violate,copiii erau bătuţi,erau scuipaţi şi se urina pe
ei -asta era o privelişte obişnuită pe străzile Onaiului.Si ce vină aveau ei? Erau duşi pe
cîmp la muncâ.Dată fiind pierderea tehnologiei din nord.viaţa din sud devenise
primitivă.
Şi deci,m-am născut lemurian şi am pelegrinat cu mama şi fraţii mei spre Onai. Mama
mea a fost luată şi folosită de mulţi bărbaţi.A fost un instrument de abuz.Purta un cop il
al cărui tată nu se ştia cine ar putea fi.Fiindca era însărcinată,a fost -lovită şi dată la
hiene ca s-o sfişie.Eu şi fratele fiiniţei mele ,am reuşit să salvam ceea ce se numeşte iubita
noastră mamă şi s£ construim pentru ea ceea ce se numeşte un adâpoşt.Am furat de pe
străzi şi de pe cîmp şi am ascuns-o pe mama noastra.In efortul ei de a duce copilul la
termen şi a na^te,ea era lihnită de foame şi la fel şi fetiţa.Şi au murit Din ceea ce se
cheamă iubire şi durere înăuntrul meu a cresut o ura uriaşa.Şi ceea ce se cheamă,întru
adevăr,casa mamei mele şi a fetiţei de la sinul ei uscat,a ars,i-am dat foc.Şi în timp ce
fumul umplea cu dulceaţa lui valea,ma înrebam despre Dumnezeul Necunoscut al popo-
rului meu şi îl uram;vedeţi voi ,stabilitatea unui copil se bazează pe ceea ce iubeşte şi
dacă îi este luat.caută dreptate.Cum a putut un Dumnezeu măreţ care era in noaptea
adîn-că sâ* creeze nişte monştri care să urască atît poporul meu şi pe mine?Şi cu ce a
meritat mama mea o moarte atît de cumplită?
7

Fratele meu a fost luat de un satrap.A fost răpit pentru a satisface plăcerile unui satrap
dintr-un regat care mai tîrziu se va numi Persia. Acolo el a fost abuzat în scopul
expresiei sexuale a satrapului şi a fost pierdut.
Eu aveam aproape 14 ani în calendarul anului solar de pe acest pămînt,cînd mama şi
sora mea mai mica au murit şi fratele meu a fost răpit de satrap,molestat şi mutilat.Am
dat foc bordeiului care era casa mamei mele.Am incinerat pe mama şi sora mea ,care
muriseră de foame.Iar eu,care eram considerat de inteligenţii atlanţi mai puţin decît un
cîine de pe stradă,copilul unei servitoare - frumoasa a fost ea,maltă,foarte frumoasă,
regală,impunătoare - servitoare a unui om micuţ de genealogie atlantidiana,al căror
strămoşi nu au avut nici o glorie.El doar a fost născut într -o planetă foarte
veche,departe de p&mîntul unde locuia.El nu a avut niciodată aventurile înaintaşilor lui
pe drumul spre aceasta planetă.
Deci mi-am incinerat familia şi am plîns o mie de lacrimi.Apoi am plecat spre munte ca
să mor.dar înainte trebuia să ucid Dumnezeul pe care mama mea ii iubise.
ZIUA TERIBILA A LUI RAM
Deci m-am pregătit de bătălie cu Dumnezeul Necunoscut pe careţi uram.Lîram
omenirea.Şi am căutat un munte înalt,cu vuuiri misterioase,unde trebuia sâ fie
Dumnezeul Necunoscut. Dacă puteam urca pîna acolo,l-aş fi întilnit şi I-aş fi putut spune
toata ura pentru el şi nedreptăţile lui. Am început deci călătoria. Muntele abia se zarea
în depărtare.Şi călătoria mea,întru adevăr,a durat 90 de zile - 90 de zile întru adevăr ,îb
care am mîhcat lăcuste,rădacini şi muşuroaie de furnici,pîna ce am ajuns ia munte. Dacă
ar fi existat un Dumnezeu,el a fi trăit deasupra noastră a tuturor,aşa cum stăpînii
pâmmturilor
noastre locuiau mai sus de noi.Şi l-am strigat.Dar în afară de frigul cumplit ,nu era
nimeni acolo.Şi am plîns din adîncul inimii ,p'înâ ce lacrimile mele au îngheţat.
"Sunt un om,de ce nu pot avea demnitatea unui om?" Vroiam să mor onora>il,dar fn
loc de moarte,am primit o sabie uriaşă de la o femeie frumoasa^care mi-a spus să mă
cuce Ŷ‡ resc pe mine însumi.
Am coborît de pe munte fn ziua care a fost consemnată în istoria hindusa ca Ziua
Teribilă a lui Ram. Un copil urcase pe munte şi se întorcea un bărbat. Am asediat oraşul
Onai cu marea sabie,iar ei erau atît de nepregătiţi pentru asta,încit nu s-au bătut şi i-am
măcelărit pe toţi. Lucrătorii de pe cîmp,de descendenţă lemuriană,m-au urmat şi au
devenit marea mea armată.
Ei bine,cînd eşti plin de ură,te urăşti si pe tine însuţi.Aşa am fost si eu. Mai departe ati
citit deja şi ati înteles,mai puţin asta: la 14 ani am asediat Onaiul şi iubirea mea pentru o
viaţa, zace îngropată fntr-o camera ,care s-a prăbuşit sub sub porţile marelui oraş. Şi
acesta a fost sffrşitul farfuriilor zburătoare pe raze de lumină din punct in punct,din
piramidă în piramida. S-a sffrşit. Iar atlanţii care au cunoscut doar războiul cu arme
care dezintegrau au cunoscut acum lupta directă. Iar groaza lor a fost mare.
Grîharele au fost deschise şi oraşului i s-a dat foc.Dar cind totul s-a sffrsit,îh trupul meu
era aşa o mare durere,căci nu-mi satisfăcusem ura profundă, şi am fugit de oameni şi m-
am ascuns între dealuri. Dar oamenii mei nu mai aveau casa,eu eram casa lor.
"Ram,Ram,Ram,Ram".Au venit la mine cu grîne legate în camâşi,cu uneltele de lucru
Ia cîmp şi mlnihd din urmă capre şi oi. Erau oameni mari,dar nu soldaţi. Şi chiar daca i-
am fnjurat şi i-am scuipat,am aruncat cu pietre în ei şi le-am spus să mă lase fn pace,ei
tot au venit. S-a creat o armată şi am condus-o in bătălii. Trebuia să lupt pentru câ
purtam ură. Am fost dus la asta,pentru câ eram un barbar. Eram disperat. Am vrut să
distrug tirania si am distrus-o,dar numai ca să fac loc uneia noi. Armata fusese creată şi
erau cam zece mii, la început. Şi marea armată a lui Ram se aduna singurâ.Cînd plecam
la bătălie contemplam fiecare din duşmanii mei.Ii cunosteam. Cu toata ignoranţa
mea,nu aveam frică de moarte,caci vroiam sa mor,dar cu onoare. Nu aveam nici un
sentiment despre moarte,dar oamenii mei aveau.
In zece ani de marş am iubit o singură femeie.Nebuni a ei se datora captivitaţii.I -am
oblojit rănile şi am iubit-o pe ea şi numai pe ea.Cind iubeşti o singură dată,nu mai există
înlocuitor.Şi în cei zece ani am văzut Onaiul arzînd şi sfârimindu-se în mare cind un val
uriaş 1-a şters,am văzut insula însăşi deplasindu-se spre locul de odihna finala,unde ceea
ce se cheamă amintirea ei, va fi eliberată într-o bună dimineaţă {va fi descoperitei)
Continentul aluneca deja. Deasupra ecuatorului nu era acoperiş de nori. S-a plouat
singur,după ce am părăsit Onaiul.
Am să iubesc mereu serile,diminetile liniştite,blîndeţea pămîntului,florile minunate,am
să le iubesc'întotdeauna. Armata mea era compusă din oameni de tot felul de rase şi
amestecuri de rase. Mârsăluiam si în urmă noastră pămînturi se scufundau şi paminturi
călătoreau. Atunci s-a scufundat şi pămintul în jurul cizmei Italiei,formind golful din
Mediterana.Şi ceea ce a fost marele continent,care se întindea la nord pîna la Olanda şi
la sud pîna la Mexic.acum există sub numele de Antarctica.
8

Primisem un armăsar negru de la un rege arogant.Oamenii mei aveau doar măgari,


viţei.oi.gîşte şi oi negre. Am mârşâluit in regatul unui mare rege.ale cărui legiuni erau în
munti.dar armata mea devenise atît de puternica şi priceputâ,că am cîştigat bătălia.
Regele,aşa cum a fost intru adevarÄmi-a adus un mare dar,un armăsar negru. Regele m-
â intimidat totodată. Eu nu ştiam cum sa stau pe spatele unui armăsar, far cel pe care
mi-1 dăruise el scotea foc pe nări si negru ca noaptea era,iar ochii lui erau sălbateci.M-
am pregătit sâ mă sui pe armâsar,dar el m-a trimis In zbor la pămînt,la care regele a
avut un zîmbet subţire pe fata, un fel de bucurie câ m-a intimidat. M-am ridicat de la
pămînt,mi-«m ridicat marea sabie care se chema Crosham şTcu partea ascuţită am
apropiat-o de capul . marelui armăsar şi l-am făcut sa se lase la picoârele mele. Cînd s-a
ridicat, eram pe el şi zburam ca vîntul. In loc de UFO, am călărit un armăsar negru al
cărui nume era Shamiridin - ceea ce însemnă "călăreşte cu vîntul" A fost viteaz şi
putemic,a fost un mare dar. Regele îşi propusese să mă umileasca,dar m-a bucurat pîna
la exaltare.
De atunci,ceea ce se numea flancul de vest al armatei mele,a călărit şi a îngrijit armâ-
sari,iar flancul de est a fost pedestrimea.Şi atlt de mare devenise legenda despre Ram şi
armata lui,câ vestea mersese pină în Estul îndepărtat şi am cîştigat fiecare bătălie.
Voi conduceai Toyote şi Beetles,Mercedes şi Chevrolete,Ford şi Honda.Voi nu ştiţi câ
ceea ce voi conduceţi nu va respira niciodată foc pe nări ca şi calul pe care l-am călărit
eu. Nimic din ce conduceţi voi nu vă va ghici gîndul şi nu va fi neînfricat pîna la sfîrşit.
Aşa a fost Shamiridin.Aşa sâ fie.
Putea un goliat de cal,negru ca noaptea să concureze cu tehnologia de pe Luna şi de pe
Marte? Am luptat împotriva a tot ce a fost arogant pe faja pămîntului. "Am terminat
ceea ce războiul nu a făcut pentru că omuleţii care operau nave spatiale nu aveau
muşchi, nici culoare, nu aveau elan.
Erau laşi
In spatele scutului de apărare. Iar un cal negru ca noaptea A tropotit peste ei cu furie
Iar eu le-am adus Grdoaza în suflet Şi ca un coşmar am fost Pentru ei care nu-şi puteau
imagina Că ceea ce eram eu putea fi înlăturat
Voi puteţi conduce automasinile voastre
Călări UFO-urile voastre Dar niciodată nu veţi poseda Spiritul lui Shamiridin"
(poezie de Ramtha !)
Şi acum criticii acestei poveşti ar spune,ei bine,cum un călăreţ pe un cal simplu a putut
înfrunta o tehnologie atomica? Uşor. Familia care îmi dăruise calul,mi-l dăruise în
bâiaie de joc.Era sălbatec,nesupus şi răutăcios.Şi au crezut câ daca voi călări un animal
primiţiv,aceasta va aduce prejudicii numelui meu,ca şi călăritul unui măgar în
Ierusalim. Isus, a călărit un magar.Eu am călărit un cal negru !
Sunt înalt de 7 picioare iar caii din acele timpuri erau pe măsura. Acum ,in Europa,ei
sunt cai de muncă,dar linia lor genetică merge pfna la marele meu cal negru,care mi-a
fost dat în bătaie de joc şi spre umilinţă. Cînd m-am apropiat de calul decorat cu clopo-
tei şi mărgele,am ştiut ca este un armăsar răutăcios. Atlantii işi cultivau navele in
grădină dar eu l-am avut pe Shamiridin şi fiecare nerv şi muşchi ne erau conectate. Şi l-
am călărit ca pe un cal de râzboixa pe un vis râu,foarte rău. El ii punea jos pe duşmani
şi eu îi', terminam (îi omoram). Aşa a fost Shamiridin - amintiri despre o entiate
nebună.... ...
Deci am luat cu bucurie calul şi am tăiat capul celui care mi-1 dăruise - :"şă nu mai
îndrăzneşti să -mi faci una ca asta din nou,dar mulţumesc".L-am iubit mult,el va fi
veşnic armăsarul meu cel puternic, care a-întrecut tehnologia şi mă intreb si astăzi unde
ar putea fi.El se potrivea cu mine,se potrivea cu mine,da,era pe măsura mea.
Ei,asta a fost acum 35000. Multe documente au fost distruse din cauza mea şi a răz-
boaielor mele,dar trebuie să înţelegeţi acele timpuri. Pînâ la mine,a existat o serie de
culturi foarte sofisticate pe Pâmînt.In multe pârti pe unde am trecut, era acea
încrucişare de oameni şi Zei care mai trăiau încă printre ei,deci am măcelărit si zei.,am
măcelărit oameni care trăiau de peste zece miide ani.Am făcut-o. Mă intreb ades,ce ar
spune poporul mamei mele despre fiul lor care tăia capete,în timp ce ei erau toţii foarte
paşnici şi minunaţi si probabil că s-ar fi întrebat,de ce am făcut asta,gîndindu-se daca să
mă mai considere neam cu ei sau nu..
Adunasem oameni din toate colţurile Pămîntului,din toate p unctele cardinale în armata
mea.Eram două milioane de puternici.Iar oile blînde cu feţe negre,gistele gâlăgioase,vite-
le cu coarne lungi şi toate celelalte,nevestele şi copiii,mărsaluiau in inima armatei
noastre şi niciodată nu li s-a întfmplat nimic,pentru că erau protejaţi şi iubiţi.
Am mârsaluit şi cucerit tot ce voi numiţi Europa,totul. Insulele Britaniei erau separate
pe acele vremuri,ele erau

ca o centură pe talia Europei.Am cucerit şi cizma ei,Italia,cum apare ea acum,am


mârsaluit peste tot.
A fost uşor să ucid.oameni .A fost uşor pentru că ei erau duşmanii mei. A fost uşor să
măcelăresc pe cei care divinau Dumnezeul pe care eu îl uram. A fost foarte uşor..In 63
de ani,nu a mai fost nimeni ca mine,căci eu nu ştiam frica şi aveam o armată uriaşâ,si
eram tînar şi hotârît.Dar am fost ignorant şi asta a fost o binecuvîntare. Dacă ştiam mai
multe,poate că nu aş fi făcut ceea ce am făcut. Dar atunci toata istoria nu ar mai fi fost la
fel.nici chiar cea pe care o ştiţi voi,nu ar fi fost cum o ştiţi,iar Bazinul Mediteranean nu
ar fi fost populat cum este astăzi.

BLESTEMUL CU MOARTEA VEŞNICA

Am ajuns la un regat,departe,îh est.Acolo trăiau oameni foarte ciudaţi şi regatul era


ciudat. Pereţii erau din marmură albă lustruită de nu te puteai mia la ei in plină zi, erau
orbitori. Pe ele se cătărau nişte flori albastre. Nu erau sate în jurul acestei imparâţii.Toi
regatul era cuprins intre zidurile albe şi asta era ciudat. Cînd am privit pentru prima
data pereţii,m-am cutremuratcâci nu văzusem niciodată ceva asemânator.Oamenii mei
începuseră să poarte amulete în jurul gîtuluixare le erau dăruite de femeile lor,pentru că
era o atmosferă foarte ciudată in acel regat.
Mi-am retras armata si ne-am dus pe un platou la.ceea ce s-ar numi est, - in ceea ce voi
numiţi distantă,5 mile la număr ²către est.pentru că cu spatele la soarele de diminea,ta
şi la sclipirea zidurilor era uşor de observat activitatea din regat.Dacâ am fi fost spre
vest,
am fi fost orbiţi de strălucire . Am observat acest duşman timp de doi ani.
După doi ani de contemplare,a venit la mine un sol,care mi-a spus:"Mărite Ram ,am
veşti despre fratele tău care a fast răpit de satrap şi pierdut.Es.te dincolo de porţile
picului interzis.L-am vazut.Este acolo." . . .
Mult iubitul meu frate - fratele meu - luat de un satrap.a fost abuzat de satrapul.căruia
nu-i plăceau femeile şi se folosea de copii de gen bărbătesc.Cînd a auzit că acel copil era
fratele marelui Ram,răzbunarea lui pe copil,a fost mai cumplită decît va puteţi imagina
fn cele mai negre fantezii.A pătruns ceea ce se cheamă regiunea anală a copilului şi i-a
sffşi-at măruntaiele încît copilul nu putea să mai meargă căci organele vitale ieşeau
afară pentri{ câ muşchii sfîşiaţi nu le mai puteau ţine.Şi ceea ce ar fi trebuit să devină un
om măret,era acum lipsit de dorinţa de a mai trai.Cînd mergea se apleca şi îşi susţinea
organele cu mîha,iar cînd se culca,se culca în apă caldă.Copilul era în agonie
Aceastaentitate,satrapul devenise atît de vicios cu copilul,încît a creat un falus de
marmura mai gros decrt braţul şi a abuzat copilul plna la pragul morţii ,pentru a-şi
satisface perversitatea. Copilul zăcea suspiriînd şi întrebindu-se de soartă,dorindu-şi
moartea,caci nu se mai putea bucura de soarele dimineţii şi parfumul de lamiiţă pe
înserat.Acest copil era fratele meu.
Şi,vai,mesagerul a venit. Mi-a mai spus că aceste entităţi erau numite rasa albastră. Nu
erau născuţi cu piele albastră - aveau pielea albă din naştere - dar creaseră o cerneală
din florile albastre ce creşteau pe ziduri şi se scufundau în acesta cerneală devenind per-
manent albaştri. Doar în frunte lăsau o pată albă.Preoţii aveau fixat acolo un cristal alb.
Am fost înmărmurit: entităţi albastre. Este posibil ca marşul să ne fi dus pe tărimuri
unde rasa umana era mai presus decît cea a atlanţilor? Şi daca ei erau cu adevărat
albaştri,ce alte lucruri deosebita, mai aveau ? Care era însemnătatea pietrei de pe
fruntea lor ? Mă grăbeam sa intru în oras,pentru ca fratele meu era acolo şi eram
tulburat de vise şi viziuni în legătură cu el.Ura mea crescuse şi mai mare.
Mesagerul veni din nou : "Vai,maestre,regele este o entitate foarte puternică şi care
vorbeşte cu limbă ce controlează (cuvihtul lui cere supunere )El,aşa cum era întru
adevăr, nu îngăduie amestecul femeilor cu bărbaţii din oras,care sunt în serviciul
marilor preoţi şi care sunt şi ele albastre."
Cum era populat oraşul? Prin violarea femeilor.Femeilor li se luase sufletul.Ele nu
aveau suflet. Ca şi lemurienii.Ele erau ţinute separat şi la ceremonia echinoxului toţi
bărbaţii le aveau,oricum ar fi dorit ei,iar cele care ramîneau fnsărcinate,erau duse în
templu.
Mesagerul mi-a mai spus :"Master,în cetate nu se găseşte nici un fel de armă,nici una"
Am asediat şi am intrat în oraş.Ceea ce s-ar numi flancul de vest,a fost trimis pe
înălţimile oraşului,iar ceea ce s-ar numi pedestrime venea dinspre platou.Dimineaţa
devreme, locuitorii oraşului,nu puteu vedea ce venea dinspre răsarit,şi atenţia le-ar fi
fost atrasă de ceea ce venea dinspre vest.Asediasem oraşul şi pedestrimea aproape că
ajunsese la ziduri,cînd tunetul celor din vest intră h oraş s^ atrase atenţia
populaţiei,care se îngrozi de călăreţi. Am 10

10

escaladat zidurile.Oamenii mei au început s"ă taie şi sa se bata cu oamenii neînarmati.Şi


măcelul inocenţilor începu,capetele oamenilor albaştri,cădeau.s:ngele lor gxlgîa,dar era
roşu. Eu îmi căutam fratele în timp ce mirosul sîngelui plutea în aer,gîştele ţipau iar
copii alergau cu groază.Oamenii mureau fără să scoată un cuvint. Dar iată ca am găsit
satrapul şi pe fratele meu.L-am ridicat pe fratele meu,care nu mai putea merge şi 1-am
pus în braţele unui mare centurion (soldat),care călărea alături de mine.Pe satrap l-am
măcelărit. Atunci am auzit strigăte şi iată,marele preot îninta prin mulţime.Era -
albastru,lucitor şi pe frunte avea o piatra mare albă.Era impunător şi măcelul s-a oprit.
A început sa vorbească în liniştea ce se lăsase ;"Eu sunt vocea lui Bezhack Badu.Sunt
oracolul cerului.Pe voi care aţi invadat acest oras,arunc un blestem,pentru ati măcelărit
nevinovaţi. Veţi-frşi voi muri şi moartea voastră va fi vesnică,nu va vetî mai trezi ''"'--
ŶŶ> nicodată din nou ." '
Soldaţii mei erau înlemniţi. In frenezia bătăliei,aţi măcelărit. Cind oracolul â înaintat şi
şi-a spus blestemul,câ veţi dormi fârâ sa vă mai treziţi vreodată,o groază v-a cuprins,o
frica îngrozitoare era în privirile voastre. Aveaţi sînge pe niîini şi mâcelariseţi poporul
albastru. Aţi spus :" Inţeleptule,noi vrem sâ ne trezim din nou. Cum putem plăti ceea ce
am făcut?"
Oracolul a răspuns :"Este doar o singură cale."Şi oracolul se mişca, iar o cavernă în
păniînt se deschide şi femei ies de acolo.Inainteaza şi sunt albastre. Sunt drapate în
ghirlande de flori,în pâr şi în jurul trupului,între picioare.Femeile merg ca în
transă,înain-teaza şi stau drepte în lumina dimineţii. Şi ce frumoase sunt ele,:părul
acaju,cu reflexe luminose atinge pamîhtul în spatele lor.
Oracolul spune :"Singura cale este că trebuie să luaţi virginitatea acestor femei şi sa
plantaţi samînţa voastră adine în uterul lor,şi prin sâmînta voastră,voi veţi trăi din
nou".
Noi aveam o lege,se numea Legea lui Ram.Noi porniserăm sa distrugem tirania - fără sa
realizez ca şi eu eram un tiran -,dar nu vom atinge carne curată si nici aur sau plumb nu
vom lua sau în aştemututri să ne ascundem,vroiam să nimicim tirania şi să dăm înapoi
poporului ceea ce era al lui. De aceea mărsaluiam,să eliberam popoare,nu? Şi legea
spunea că dacă vreodată una din entităţile din armata mea făcea aşa ceva,eu urmam sâ-i
tai capul şi sâ-i azvîrl trupul în mare.
Deci ce era de făcut ? Acest oracol putemic,care putea conduce un regat fără violenţă, -
cu excepţia femeilor,care erau ţinute doar pentru reproducere,şi asta se intîmpla din
ignoranţa oracolului - în teroarea puterii acestei entităti,ce puteai face : să te culci cu
femeile şi să le molestezi într-un loc sfiht,sau sa te supui Legii lui Ram ?
Oamenii aceştia ciudaţi şi albaştriÄcu zidurile lor albe şi florile lor albastre,cu pietrele
de pe frunţile lor,,fărâ săbii şi murind fara un suspin,te scoteau din minţi.Iar voi,cu
mîînile pătate de sînge,salivînd şi cu ochi sălbateci,v-aţi repezit peste aceste femei şi
răsfăţul a devenit dorinţa voastră,iar războiul a fost uitat. V-aţi pierdut minţile în
aceasta ora,iar eu vă priveam.
Oracolul a învins,pentru că a sedus aceasta armată cu puterea sugestiei şi frica.Iar
răsfăţul şi pasiunea au devenit stăpinii voştri. Curind nu v-aţi mai mulţumit cu o
singură femeie.ati început sâ le rivniţi pe toate.Curind răsfăţul vostru s-a transformat în
brutalitate si aţi început să ju.talizati femeile.Eraţi consumaţi de ceea ce făceaţi.
Centurionul meu a dus pe fratele meu la tabără,iar eu v-am părăsit. Pe spatele lui
Shamiridin am călărit pînă la un vîrf de munte în vest.caci eram foarte tulburat de ceea
ce făceaţi voi. Cind m-am întorsjh dimineaţa următoare,v-am găsit beţi. Am intrat în
oraşul vostru si am luat cu mine ceea ce se cheamă si a fost intru adevar,o legiune.Am
intrat în oraş si am pus mulţi dintre voi în lanţuri,apoi am tăiat tot restul ele locuitori ai
oraşului, Mai puţin femeile,pe care le-am luat in tabăra noastră. Am dat foc oraşului
oamenilor albaştri. De femei îmi era foarte milă,pentru că erau ca mama mea.Erau
forţate să facă ceea ce făcuseră,câci nu mai aveau mîhdrie. Ele nu cunoşteau valoarea
viţii sau ce
însemna sa trăieşti. Şi pîriâ în ziua de azi,mai poartă în adîhcul lor sentimentul"
pănu'aif""" valoare .Ele erau confuze fn legătură cu bărbaţii: nu fi iubeau,dar nici nu
puteau trai fără ei.Se considerau fârâ' valoare şi niciodată nu se iubiseră pe sine. Vor
rămîne veşnic albastre,pentru restul vieţilor lor,dar altfel (in englezacuvintul
"albastru"areşfsensul de tristeţe). Erau marcate.Niciodatanu au cîntat dimineaţa ,nu au
îmbrăţişat o ffoare,nicioda-ta nu au privit Incîntâtoarea (luna)de noapte ca sa-i af-le
frumuseţea. - --‡ Ŷ .. x
Experienţa profundă din acea viaţa le-a marcat pentru tot restul vieţilor lor. Doar cu
trei dintre ele s-a întimplt

11

altfel. Ele erau furioase, Urau sa fie femei,dar pe bărbaţi îi urau şi mai mult. După
plecarea din acest plan,s-au întors ca bârbaţi,din dorinţa de a înţelege diferenţa. Şi de
atunci ele au trăit în confiizie,căci puseseră suflet de femeie fn corp de bârbat.Ele aveau
milă pentru femei şi dispreţuiau bărbatii.Pentru toate timpurile ce vor veni,au lansat
confuzia bărbaţilor trăind fn trup de femeie şi a sufletului de femeie trăind în trup de
bârbat.Şi sunt confuze încă şi în această viaţâ,îhca mai caută echilibru,,râspuns şi capăt
confuziei,armonie cu viaţa. Ele nu ştiu ce sunt şi se urăsc pe sine din cauza sentimentelor
lor. Pentru toate celelalte vieji vor fi deosebite de rest.
Ştiţi ce v-am făcut vouă care le-aţi molestat,pentru ca cineva v-a spus ca ar fi singura
cale ca sâ"puteţi trăi din nou ? Reacţia voastră a fost de frică,de profundă frica. Aţi
făcut ceea ce aţi făcut,pentru că eraţi înspăimîntaţi de moarte şi nu întelegeaţi,pentru că
de mîna voastră" un popor foarte puternic a murit.fâfâ o şoaptă' măcar. A,ti devenit
cumplit de Înspăimîntaţi. Această" moarte a însemnat doar sfîrşitul tiraniei.Cum putea
ea sa însemne sfîrşitul vostru,al salvatorilor? Dar acum ,asta însemna.

RĂDĂCINILE IMPERIULUI PERSAN

Acest puternic oracol a declanşat o emoţie care vă va urma pentru tot restul vieţilor
voastre,pentru că tot ce afi făcut după aceâvviaţă,a fost în serviciul unor entităţi
divine,câci avea,ti nevoie ca cineva să vă spună ca veţi trăi mereu, vesnic,fâra sffrşit,cu
toate că acesta era oricum adevârul.Incepînd cu acea viaţă tot ce a|i făcut a fost din
frica.,în toate vieţile care au urmat.Voi vroiaţi să auziţi că sunteţi nepieritori,după cum
ati fost învăţaţi ca şi popor lemurian,pentru ca acum groaza vă încleşta sufletul. Ati
abuzat inocenta că să vă salvaţi.
Mentalitatea femeilor s-a dezvoltat din mentalitatea voastră , pentru ca" sufletul a
înregistrat ca eveniment salvarea voastră prin molestarea nevinovăţiei. Pentru toate
vieţile ce vor urma ,vâ ve,ti teme de ele,pentru ca ele vă amintesc de moarte. Dorinţa
voastră de a impregna (lasă Însărcinată) fiecare femeie va arde în coapsele voastre
pentru toate vieţile ce vor urma. Nevoia de a crea imortalitate pentru voi înşivă,creazâ
inabilitatea de a sta 'intr-o singură căsătorie de Spirite si suflete.
Iată ce a,ti făcut: aţi creat începuturile Imperiului Persan din mentalitatea. Ŷ‡, oastră şi
din sămînţa voastră. Imperiul Persan a fost construit pe înrobirea femeii şi a copiilor
spre exaltarea bârbaţilor.caci fiecare femeie pe care aţi avut-o de atunci,v-a uşurat
vina,fiecare femeie pe care aţi putut s-o molestaţi şi s-o impregnaţi cu sămlnta
voastră,era o promisiune de imortalitate.$i aţi făcut totul din frica.
Sufletul nu a putut uita impactul emoţional din acea dimineaţa. Cum puteaţi atunci să le
permiteţi lor să aibă un sufet ? Cum aţi fi putut sâ le îngăduiţi lor sa se exprime? Cum
să le îngăduiţi sâ va ia posibilitatea de a deveni nemuritori ? Aţi aranjat jociil foarte
bine. Le-ati păstrat într-o închisoare spirituală. Le-aţi luat divinitatea si aţi păstrat-o
pentru voi înşivă. Şi pentru toţ restul lor de vieţi aţi putut sâ le molestaţi,începînd de
cîhd abia , începeau sâ meargâ,pentru plăcerea voastrâ,fa"râ ca ele să aibă puterea de a
vă opri. In leagănul Imperiului Persan s-a născut o entitate numită Abraham,car-e a
creat poporul evreu şi Casa lui Israel.Ei sunt încă separaţi de femeile lor,chiar si în
aceste timpuri.
Cft priveşte ceea ce se cheamă",cum a fost întru adevâr,femei,ele nu au uiţaţ niciodată,
,iar lupta lor de a deveni egale cu voi a creat un paradox ,caci voi nu le mai iubiţi. Acum
Jvoi le dispreţuiţi,penţru ca la acest sfîrşit de epocă măreaţav,ele vin egale. Şi pentru ;
aceasta voi iubiţi pe cei la fel ca voi. Este o formă de a le refuza egalitatea şi de a le face i
sâ vadă" aceasta. Ele înţeleg tot mai mult propria divinitate şi asta este ameninţător
pentru : voi. Nu mai sunt proprietatea voastra,nu le mai puteţi molesta după voie şi vă
este frică de ele. Este timpul lor. Şi acest timp se numeşte seară. Ele au trecut prin atit de
multe. Copii lor ,dacă erau fetiţe,virgine,erau învăţate sâ fie plăcerea bărbaţilor,iar dacă
ţaţâl nu le dorea,erau aruncate pe maldărele de gunoi din afara oraşului,de îndată'ce se
năşteau. Aceasta este o poaveste adevărată.
Deci unii dintre voi ati început să iubiţi acelaşi sex din cauza vinovăţiei ce zace în sufletul
vostru,vinovăţie creată din frică,şi sunteţi prizonierii ei. Unii dintre voi aveţi fante zii
murdare despre femei^n stare de vulagirate(beţie sau droguri).Vă amintesc de puterea
ce ati avut cindva şi nu o mai aveţi.Dar sunt şi unii dintre voi care ati început sâ
"înţelegeţi,iar cîţiva ,aţi început sâ iubiţi femeia ca pe un egal,căci Dumnezeu este în
amîndoi deopotrivă şi începeţi sâ vă împăcaţi,cum ar veni,cu ceea ce este in sufletul
vostru.
După ce v-am adus înapoi în tabârâ,am tăiat capul citorva. V-a fost vreodată frică sâ nu
vi se taie capul? Este un tremur înăuntrul vostru? Vă îngheaţă singele ? Sună asta a
teroare in sufletul vostru ? Dacă da,atunci aţi fost printre cei la care v-am tăiat capul.
Dar nu v-am tăiat capul la toti,penţru că unii dintre voi aţi adus femeile in 12

12

tabără şi le-aţi îngrijit pentru toţ restul zilelor.


Care este următorul cerc (partea asta este extrasă din înregistrările făcute la un dialog
cu Ramtha.unde el cere celor prezenţi să se aşeze în cercuri,după cum ii cheamă el.Ex.
copiii întiijemeile, bărbaţii) ? Sunt copiii.Ei sunt copiii femeilor albastre şi ale celor din
marea armată a lui Ram,cel care conducea în bătălie.Ei sunt născuţi din confuzie şi
pentru toate vieţile lor ei se vor naşte părinţi aspri,pentru că ei nu au cunoscut iubirea.
Femei-le nu vor iubi - nu au capacitatea de a iubi -iar bărbaţii nu vor dori copii,pentru
că le-ar aminti de moarte.Deci copiii din următorii 35000 de ani nu vor fi iubiţi de
părinţii lor.Este adevărat.
Curînd,intr-o dimineaţă,imi priveam fratele dudndu-se la apâ,eraîndoit de mijlocii
priveam :pietrele pe care călca'il dezechilibrau si se redresa cu mare greutate.I-a trebuit
mult ca sâ ajungă la apâ,unde s-a întins şi stătea liniştit.11 priveam şi suspinam,câci
uram omenirea.Uram soldaţii mei.care erau slabi,uram pe Dumnezeu
Necunoscut,pentru jocul urit pe care-1 juca.il priveam pe fratele meu zăcind în apă şi l-
am văzut murind.Apa s-a făcut roşiejar el a fost,vai .scăpat de agonie.
Oamenii albaştri - din copularea armatei mele - au dat naştere regatului din Persia,
un mare regat care a rezistat pentru multe secole. A fost condus de satrapi şi
negustori,iar femeile erau puse tot timpul pe blocurile de vînzare.Puteai vizita oraşele
lor colorate ,cu mătâsurile lor roşii şi mov la ferestre şi simţi mirosul de brînza si
vin,oţet şi ustufi^gx-cremente de animale, urina şi levânţică.să vezi venirile şi plecările
unui bazar cu£ărauri dulci pe galantare.In timpul istoriei sale,cel mai populat loc în
bazar, a fostîntotdşafrna, locul unde se vindeau femeile.
Fetiţe de numai trei ani,pictate cu hena pe piept şi locurile lor private,cu cercei lungi de
aur şi bijuterii,goale,erau suite pe blocuri de piatră ,lovite şi îmbrîncite,examinate de
cîte unul dornic să le cumpere pentru a le dărui vreunui prieten,ori sa le păs|reze pentru
el Şi întotdeauna a fost un copil,o virgină.Delectarea de a le avea,puteafi repede,
minunată şi inspiratoare. Sau puteai vedea,ceea ce se chema femei.care trecuseră de 13
ani şi care nu mai erau dorite,sâ le vezi cu părul din părţile private smuls,ca să pară mai
tinere,cu sfircurile pictate cu hena şi examinate ca vitele.Niciodată nu a fost un bărbat
pe blocurile de vînzare.
Cei care erau în serviciul satrapilor,erau toţi bărbaţi castraţi - se numeau eunuci - ca să
păzească hoardele de femei si să se poată avea încredere în ei.Ei se vor naşte cu
inabilitatea de a se exprima sexual,pentru tot restul vieţilor lor.
In marele oraş din acest imperiu,numit Babilonia,a venit o mare entitate numită
Abraham. El a fost cel ales de Dumnezeul Jehova să creeze Gasa lui Israel şi sa duca
război pe pămînturile promise.Desi era considerat divin,el tot se culca cu alte femei şi
avea copii cu sc\a.\z\&.{Abraham,patriarhul Israelului,a fost tatăl lui Ishmael,care este
considerat a fi părintele poporului arab din deşert.Mama lui Jshmael,Hagar,afost o
tînără egipteana, sclava sofiei lui Abraham,Sar ah.El a folosit această tînără ca şi
concubină.lshmael nu a fost inclus In binecuvfntarea şi moştenirea lui Abraham - ca
urmaş -şi nici în moştenirea Pănuntului Sffnt.Jln acel loc femeile erau tot sclave.
Dar în acest oraş a fost un loc particular care nu a fost ars.In bazar era un un cerc de
piatră arsă, - pietre albe de granit,care erau pusemtr-un mare cerc,de fnalţimea a doi
oameni puşi unul peste altul,iar deasupra,era acoperit cu un acoperiş plan de granit,pe
care puteai merge.Nu a fost distrus.Pe acest acoperiş erau desenate semne ale unei
civilizaţii vechi - hieroglife. Acesta a fost un loc de aterizare a marilor nave,era o
platformă.Şi prima nava care a aterizat aici.a fost nava cea mare.Laturile navei se
întindeau mult în afara oraşului.
M-am întors şi am privit priveliştea.Era extraordinarâ.Am luat cu mine pe marele
centurion,caci era nobil şi loialÄne-am întors şi am aflat despre ce era vorba.Nava venea
de dincolo de Steaua de Nord,ca să viziteze pe atlanţii rămaşi în viaţă după marele potop
Cei care au coborît de pe navă,erau îmbrăcaţi in ceva fără seaman,care nu era lîna,de
culoare albastră. Veniseră să aducă învăţături de înţelepciune oracolului,care sa fie
transmise mai departe din preotîn preot.iar învăţătura,care de fapt era foarte simpla,a
fost aceasta: Sâ rămfnaîn acest loc,să se înmulţească, să devină deschişi Sji clari,sa uite
trecutul,iar cit timp ei vor rămîne dechişi şi clari,cei de dincolo de Steaua de Nord,vor
menţine relaţii cu ei..Apoi,timp de ceea ce voi numiţi două decade,nava nu a mai venit şi
curînd superstiţii au început sa se extindă printre oameni.Şi o entitate care dorea
puterea,începu să spună oamenilor,ca el era în comunicare cu marea navă si ca el ar
putea fi intermediarul dintre ei şi navă. Aceasta a adus pace oameni lor. Această ra_eîi
satisfacea,dar oracolul a început să-i controleze,căci orice spunea,ei credeau.Deci foarte
cur1nd,în oracol a venit un necro-
mancier.numit putere.Prin lăcomia lui el a înlăturat pericolul reprezentat de femei şi le-
a făcut servante.El a 13

13

spus oamenilor că mesajul de la navă este ca femeile să fie in serviciul oracolului şi să


uite că au aparţinut unui singur bărbat,de acum trebuiau să fie în serviciul tuturor
bârbaţilor,câci ei erau divini.Odată ce ameninţarea reprezentată de femei a fost
înlâturatâ,el a putut conduce cu usurinţa'pe bărbaţi.Aşa s-a născut religia. Dogma a fost
creată şi trecută din oracol în oracol. Generaţii de oameni au trăit aici şi curînd
divinitatea din toţi a fost indepârtata.Se născuse religia.Acesta afost începutul.
Centurionul,iubitul meu prieten,care a fost atît de îndrăgostit de oamenii de dincolo de
Steaua de Nord, in cea de a treia existentâ,dupâ cea in care aTost cu mine,a locuit pe.
tărfmurile rămase din partea de nord a Atlantidei şi acolo a avut o întilnire cu nava cea
mare.Oamenii lui au construit o platformă în onoarea ei,de piatră, doar că era piatră
cenuşie, nava să vina şi sâ-si odihnească burta pe piatra tare.Şi au aşteptat venirea ei şi
ea a venit,iar oamenii de dincolo de Steaua de Nord i-au învăţat multe lucruri .Dar ei au
început să divinizeze nava şi entităţile de pe ea,aşa că nava nu s-a mai intors niciodatâ.Ei
au aşteptat o viaţă" întoarcerea navei,dar ea nu a mai venit.
Cunoaşteţi numele Stonehenge ?Ei au construit Stonehenge,care după moartea lor a
devenit locul unde erau sacrificate femei virgine pentru zei.Lecţia pe care trebuiau s-o
înveţe era că ceea ce începi să idolatrizezi,iţi este luat întotdeauna.
Mai tirziu vor căuta divinitatea,apartenenţa,calea către ceea ce Ramtha făcuse. Unde se
dusese el?
El a făcut parte dintre Cei Treisprezece,care au creat personalitatea entităţii numite
Isus. Iar ei5fratele meu si cîţiva dintre voi,aţi făcut parte dintre cei care au schimbat
istoria. Voi aţi ascultat un mare maestru care venise să Îndepărteze dogma şi credinţele
elenistice şi credinţa morţii din acest plan Aţi stat în audienta unui magnific
învâfator,care devenise Domnul Dumnezeu al fiinţei sale şi apoi a devenit Crist
irîalţat.Şi aţi învăţat să faceţi miracole,dar ati pierdut aceasta ştiinţa foarte
repede.pentru că aţi început să idolatri -zaţi invăţătorul,în loc să vă divinizaţi pe voi
înşivă. Şi aţi pierdut din nou calea spre imortalitate.
Urmaşii voştri se vor aşeza pe pâmfntul numit Cathay iar voi v-a,ti întors din nou şi din
nou şi în timp,aţi creat o cultura splendidâ,iar din acea cultură s-a ridicat un minunat
învăţător. El a fost născut să fie rege.Voi sunteţi aceia care l-aţi creat şi 1-ati făcut să
treacă peste zid,câtre o lume de realităţi..Numele lui? Buddha Amin. Iar voi aţi fost pe
insulă cu el şi aţi fost martori la cea de-a doua ascensiune.(fuseseră martori la ascensiu
nea lui Ramtha intli)Aii fost printre cei 5 mii de oameni care au fost chemaţi sa fie
martori şi să inveţe. Si încă nu puteţi face ce a făcut el.Tot nu puteţi face.De ce? Este atit
de uşor.
Din ceea ce se numeşte puterea intelectuală a seminţei voastre a venit Philip,din el
Alexandru.Din seminţele voastre,cei care sunteţi aici.dm ceea ce s-a intîmplat în oraşul
cu oameni albaştri.mult timp în urmâ,a apărut Romulus,care va deveni tatăl unui
magnific imgeriuTiar de acolo vor veni siuiint.e.c uezarilor.Toţi cezarii au venit din
grupul care stă aici. Iar formularea personalitâţilor.vine de la intîmplarea din acel oraş.
Din sămihţa voastră a venit ceea ce s-a chemat Casa lui Israel şi imprâstierea lor în jurul
lumii,pentru că ei au fost cindva romani.Şi din sâmînţa voastră au venit cei care i -au ars
in cuptoare. Voi.din săminţa voastră aţi creat conştiinţa care afectează acest plan încă şi
acum.Voi sunteţi responsabili pentru atrocităţile ihtimplate femeilor.Voi sunteţi
responsabili pentru
căderea omului.Voi sunteţi responsabili pentru Criştii de pe acest plan,pentru noile
naţiuni,pentru război.Voi aţi creat totul.
Şi aceasta,iubitele mele entitâji.este saga care în parte este înregistrată de "poporul
hindus.

TRAGEDIA ÎNROBIRII FEMEII

Bărbatul In drama şi visul lui,a venit de la o minte virgina, în adfncuri le decadenţei,,


pentru mai multe motive. Mersul în jos al divinităţii bărbatului a început cînd bărbatul
a proclamat femeia fără suflet.Stiţi,asta a fost făcută în numele lui Dumnezeu.Motivul a
fost acesta:Cînd Dumnezeu,sufletul este luat din tine,nu mai ai putere.Eşti nu-lucru
(nimic),nu-persoana (nimeni).Eşti mai puţin decît animalele din stradă.Ce se întîmplă cu
entităţile deştepte care au determinat aceasta?Ele te pot folosi la dorinţa lor .privilegiul
lor,te fac sclavul lor.
Cîhdva femeile au avut statura egala cu bârbaţiLDar gînditi-vă,Dumnezeu a fost numit
întotdeauna bărbat.. ..!Ati auzit vreodată ca o femeie să devină Crist? Nu ,dar nu pentru
că nu ar fi.Ştiţi că şi pîna în zilele voastre mai sunt femei care trebuie să-şi acopere
faţa,ca sa nu tenteze inima unui bărbat onest.Ele nu au voie să stea fn acelaşi loc în
biserici,cu bărbaţii. Vedeţi acum cam la ce scara s-a ajuns cu aceasta.
14

Bărbatul şi femeia obişnuiau sâ împartă putere egală.Cînd un rege şi o regina erau la


tron,aveau încredere unul în altul ,împărţeau aceeaşi înţelepciune,schimbau
păreri,puncte de vedere,erau egali.Şi nu putea numeni sâ desfacă bondajul lor.Dar un
profet foarte putemic,care a decis ca vrea sa conducă poporul,îh numele lui Dumnezeu a
adus învâta'-tura că femeia trebuia să fie subordonată bărbatului,că nu are suflet si de
aceea,dacâ omenirea nu se supune,Dumnezeu va pedepsi acest popor.In numele lui
Dumnezeu, femeile au coborît de pe piedestalul egalităţii şi au devenit animale hăituite.
Chiar şi în cele mai sfinte învăţaturi ale voastre (biblia),dacâ vă uitaţi cu atenţie,se
vorbeşte despre bărbat* divini,posedfnd multe neveste,alungîndu-le,culcfndu-se cu
altele,creind fii.Şi a-ceasta caife este sfîntâ..!?
Au fost multe speculaţii asupra celui mai devastator lucru ce s-a întfmplat umanităţii.
Voi citiţi istoria şi va cutremuraţi că o entitate a omorît,a masacrat un număr imens de
oameni (Hitler),darîn istorie au fost asedii care au omorît mult mai mutyi oameni decît
puteţi să credeţi,sj daca le adunaţi pe toate la un loc,tot n-ar fi grozăvie mai mare decît
ceea ce se cheamă căderea femeii.
Am să vă spun de ce: femeile au devenit ornamente producătoare de plăceri.Erau păs-
trate în haremuri ca turmele de vite.erau vîndute în pieţe,sub acoperişuri de mătase
galben ca lamîia şi portocalii,iar în timp ce ele erau pe blocurile de pietrejîn jur plutea
miros de usturoi,de brînză veche,excremente,urina de cămilă si vin acrit. Şi toate aceste
mirosuri v-au pătruns şi v-au impregnat, în timp ce eraţi dezbrăcate şi puse la vfnzare,îh
timp ce sfateati pictate cu kol şi hena şi aşteptaţi să vă cumpere cineva.S-a îhtimplat tot
timpul.
Femeile care rărmiieau însârcinate,nu doreau să aibă fete.Ele ar fi căpătat o viaţă mult
mai buna daca năşteau fii -..'Ŷ;-u doreau sâTnasca băieţi .Ele au hrănit maşinile de
război. De multe ori,o fetitâ"care nu avea nici 13 ani aducea pe lume un copil,ascunsâ fn
durerea ei şi spre diperarea ei constata ca fusese "blestemata" cu o fetiţă.Şi ca sa
supravieţuiască,
de frică câ va fi pedepsitâ,arunca pe dată fetiţa pe maldărul de gunoi din afara oraşului
unde hienele veneau şi sfişiau copilul.Ce nemiloasa moarte.
Amintiţi-vâ ca fiecare emoţie este înregistrată în suflet.Ele se simt în suflet. Cele care
erau lăsate fn viată şi pregătite pentru vînzare,la vîrsta de trei ani erau străpunse cu un
falus de marmură şi pregătite pentru satrapii care le vor cumpăra şi chinui tot restul
zilelor lor. Aceasta se numeşte durere de identitate sexuală.
Şi mai tfrziu,ele însele,devenind mature,îşi strfngeau sînii ca să rammâ mici sji-şi
smulgeau perii,ca sa arate a fetiţe,câci peste 13 ani erau considerate bâtrine.Toti vroiau
în haremuri,fetiţe mici ca sâ poată face tot ce doreau cu ele,pentru că nu se puteau
opune. Cft de diferiţi sunteţi voi în aceste zile,voi care acceptaţi multe lucruri ? '.
Deci femeia nu trebuia sa fie educatâ.Ii erau interzise cunoştinţe despre stele,matema-
tici,fizicâ,sâ fie ceea ce se cheamă filozof,sâ înveţe (să predea),sa citească,sa fie un scrib.Ii
era îngăduit numai să fie hetera.Ştiţi ce este o hetera? O prostituata',dar una care era
antrenată în arta de a produce plăcere, Ştiţi că atunci cînd eşti fnvâţat să faci asta
pasiunea moare împreună'cu sufletul ?
Bărbaţii,pe de altă:parte,erau cei care aveau suflet.Ei erau lotul ales.Ei erau fii lui
Dumnezeu,oricare era el.Iar datoria lor era să fie maşini de râzboi.Ei nu puteau suspina
căci ar fi fost asemuiţi cu femeile.Deci ei nu puteau plînge,nu puteau fi blînzi,tandr i. Şi
ştiţi care era cea mai oribilă" condamnare ? Să fii numit femeie. Ei trebuiau să fie aspri
şi bâdâranî.Eî trebuiau sa fie tot ce era indicativ pentru o fiinţă numită bărbat.
OÄei erau născuţi sa se lupte între ei. Cînd mergeau într-o bătălie îşi suprimau într-atît
frica,groa2a,căci nu puteau sa o aratef,nu aveau voie sâ"suspine,încît luptau ca nişte
dini turbaţi.Şi fiecare cap ce zbura,însemna ca al lor este încă ia loc.Deci ei luptau cu
mare zel Şi toate acestea s-au înregistrat în suflet.
Iar cînd se întorceau de la război,ştiţi care era răsplata ? Femei,copii şi băieţi. Trebuiau
să fie în stare să-şi anuleze toată"frica şi frustrarea prin explozie sexuală.de aici au venit
marile violuri. Deci nu era mare lucru ca o femeie sa fie nebunia unei legiuni,căci
durerea este şi ea instrument In împlinirea sexuală. .
Femeile şi-au pierdut sufletul geamăn(cealalta jumătate de suflet) în timpul acestei
căderi,pentru câ nu le era permis să simtă,deci au fost deconectate de jumătăţile lor,
prin dogmă în virtutea credinţei. Şi aşa,îh marea de beţie a umanitâţii,femei şi
bărbaţi,au fost deconectaţi de realitate.
Durerea a devenit de nesuportat,pentru câ nu era sufletul geaman,balanta,aspectul
masculin al fiiniţe\ lor,care să balanseze cunoaşterea. înţelegeţi? Ele erau singure şi nu
puteau înţelege. Bărbaţii erau izolaţi de femeile lor ei nu le puteau înţelege la nivel de
suflet,pentru că nu trebuiau să le considere egale. Daca in acele timpuri spuneai câ
aceasta femeie sau acest bărbat este sufletul tău geamân,puteai fi executat. Vreţi sa
verificaţi?Mergeti în bibliotecile voastre şi săpaţi adine in istorie.Şi chiar si în unele
practici din zilele voastre.Stiţi,voi încă vă mai
15

străduiţi să fiţi egale cu bărbaţii voştri,în ceea ce s-: cheamă sofisticata voastră societate.
Ce se întimplă? Cit de ignorante sunteţi ? Nu vă simţiţi bine.Ar trebui. Adevărul doare.
Vă iubesc foarte mult.
Următoarea etapă in evoluţie a fost câ femeia se va încrucişajişi va alege un trup de
bărbat pentru următoarea reîncarnare.Bărbatul,gîndind ca mai bine ar fi femeie,care să
fie îngrijitâ,răsfâţată,parfumatâ cu uleiuri,mirt,mosc,mătăsuri,bijuterii,a simţit că este
mai
- 17-
uşor să vina înapoi în trup de femeie.Aşa puteau sâ suspine,nu mai trebuiau sa se duca
în bâtalii.deci si ei s-au încrucişat.
înţelegeri ce se întfmplâ'acum? Este un adevăr în evoluţia voastră. Aţi făcut asta.
Acum ce se întîmplă ? Cînd o femeie.energie negativă intră într-un organism masculin
cu energie pozitivă, ai daca ceacrele râ"spund,ele trebuie sa ră5pundâ~,cu lungime egală
la energie egalâ~(?),avem ceea ce se cheamă un hybrid.Avem ceea ce se cheamă"
confuzie. .Avem o femeie molestată" la vfrsta de trei ani.care este de fapt un bărbat şi
este molestat de un bărbat. Nimic nu mai lucrează cujji trebuie. Avem o femeie care la
vîrsta de 12 ani "pleacă în bătălie fnvfrtind o sabie şi nimic nu se întîmplă ca lumea. Ştiţi
de ce? . Fetiţa de acum este posedată de energie masculinâ,evoluează ca hibrid,bare
arată a femeie,dar înăuntru este barbat.Corpul este de femeie,fâră dubii,dar ea este si
bărbat.
Incrucişaţii (homosexualii )sunt hibrizi. Ei iubesc pe ce de acelaşi fel (sex).Ei mi produc
nimic. Acum,amintiţi-vă că v-am spus ca sufletele gemene sut unul pozitiv şi unul
negativ.Cîhd ele vinîmpreună,pozitiv si negativ,ele se atrag ,formează un cîmp magnetic
şi în interiorul întregului,al sferei, apare ceea ce este Existenţa. Deci îh centru nu mai
este pozitiv sau negativ,doar este. Cînd ai negativ cu negativ,se resping,se resping. Ceea
ce este celular,tridemensional,nu poate evlua într-un process de respingere.,cum adică,să
fuga de sine însuşi? . Aceştia sunt hibrizii voştri.
Dar ce se mtfmplă sufletelor gemene cu hibrizii ?caci ele nu se incucişeazâ împreuna.
Unul o face,iar celălalt nu,unul cîştigâ forţă,iar celălalt pierde. Şi ei nu mai au nici o
legâtur&jiimic care să-i mai atragă unul spre celălalt. Deci ce face sufletul geamăn al
unui homosexual? Se depârtează.Nu numai ca nu mai au o bună comunicare.dar se şi
departeazâ,ln loc sa fie atraşi îh mod armonios.
Ce âr fi fost dacă acel preot din oracol n-ar fi spus ce a spus? Nu ar fi existat homosex-
uali.Şi cum ar fi arătat lumea voastră? Nu ar mai fi fost decadenţă.
Ştiţi,aveţi fraţi care trăiesc departe.foarte departe,în alt loc. Şi ei au o foarte mare
inteligenţâ.Sunt virtuoşi,ei nu-şi molestează copii. Asta e o practică comuna în societatea
voastrâ.nu?
Femeile voastre încă nu sunt egale cu voi,iar voi cădeţi din graţii.vă molestaţi copiii.vă
uitaţi la lucruri (filme,reviste)ce conţin degradarea inocenţei. Ascultaţi muzică care este
inspirata de actul acela,şi spuneţi că nu ascultaţi cuvintele. Le auziţi pe toate. Sufletul
Înregistrează totul.
Ştiţi de ce fanteziile voastre sunt atît de decadente? La început copularea era epicul unei
pasiuni,câci emiterea spermei si contracţia muşchilor uterului,nu sunt pasiunea ins"asi
A fost creaţia,puterea creativă.Se numeşte element creator.Este Existenţa,care este
marele gînd contempfînd,iar pasiunea era lumina.
Ştiţi că sufletul determina copularea ?Voi o numiţi sex. Cuvîntul este urît. Ştiaţi că este
urît ? A căzut din graţii. Ştiţi de ce nu puteţi avea erecţie fără să vă gîndiţi că molestaţi
un copil sau că" violaţi un bărbat îh rect?.pentru ca aji făcut de toate sji pentru că în
fiecare moment îh care vă bucuraţi de violenţă în relaţiile sexuale,este ca şi cum ati
apăsa un buton pentru a crea sex. Este adevărat.Vă risipiţi sâmihţa şi fiecare spune că
este normal,natural.Sigur că da.Este la fel de natural ca şi a muri,pentru ca de cîte ori o
faceţi, vă cheltuiţi o parte din viaţă. Cu cine va culcaţi?Cu cine faceţi dragoste ?N'j este
iubitul vostru.este altcineva sau altceva. Cu cîte personae \a culcaţi? Douâ,nu una.In
patul vostru sunteţi patru,nu doi., - va amintiţi de sufletele gemene?
(adevăratele jumătăţi de suflet suni conectate subconştient si Împart Înţelepciunea expe-
rienţelor vie(ilor lor.Cind ştii ceva şi //// ştii de unde.nu este din alte vieţi ci de la cealal tă
jumătate. Tot ce trăim noi ca si experienţa este simţii de cealaltă jumătate şi invers.^ ^
Dacăuneori avem o tristele sau o mare bucurie neexplicabi/a',este pentru că cealaltă"Ju-
mătate de suflet trăieşte asta şi ni se transmite nouă.Ramlha spune că atunci clndneyi-
săm pe noi înşine de fapt visăm pe celălalt. întotdeauna cea/altă jumătate de sufleteşte de
sex opus.)Wo\ ati superficializat femeia.Voi ridezi de ele,gindiţi despre ele ca"şi cum nu
ar avea virtute. Va" place să priviri trupurile lor goale, părţi le lor intime expuse Nu
este sex ceea ce simţiţi,este sentiment de superioritate,şi credeţi ca este natural. Aceasta
înseamnă decadenţă,ştiţi ? V-aţi imagiat vreodată propria mama în aceste posturi ,1n
acele reviste ?
16

Cuibul vostru a fost virtutea uterului. Ce este urît în asta ?Este minunat. Şipenisurile
voastre,voi le purtaţi ca pe nişte embleme. Penisul este extensia trupului care plasează
sârriinţa in ou,pentru ca voi sa puteai fi aici,in acest moment. Pentru aceasta a fost creat
de către divinii Dumnezei,care l-au văzut ca pe un lucru sfînt,creator. Si în pieţile
voastre sunt locuri unde se vlnd imitaţii ale lui. Voi aveţi fantezii despre ele,le
comparaţi,credeţi ca a-ceasta determină bărbăţia. Ştiţi de unde vine asta ? Vine de la
voi,cei de acum mulţi,mulţi ani în urmâ.Oh,au fost multe vieţi şi scena s-a schimbat de
multe ori,timpul s-a schimbat, tehnologia s-a schimbatdar voi sunteţi tot voi - trupuri
noi,dar aceiaşi voi - pentru ca nu ati încetat să apăsaţi butonul în sufletul vostru,acel
buton care vă aduce inapoi la acel timp.
Voi sunteţi supresori ai copiilor.,le dispreţuiţi inocenţaJibertatea.Ei sunt Dumnezei care
vin sâ-si îndeplinească destinut.Ii urîţi pentru virtuţile lor,şi asta se vede. Aceasta este
decadenta. Cînd apare decadenţa,asesta este un semn de prăbuşire interioară. Este
prăbuşirea a ceea ce se cheamă sufletul divin. Opreşte creierul să mai funcţioneze.
Voi sunteţi sub nivelul punctului de supravieţuir e.Sunteţi mai jos. Voi mai bine cheltuiţi
aurul vostru pe ceea ce se cheamă" un cîhtec a caruî temă" este o diversiune a voastră,a
celeilalte jumătăţi,a copiilor voştri,îh loc să cumpăraţi mîncare şi s-o depozitaţi pentru
iarna care vine mai repede şi va fi mai lunga. Voi cheltuiţi banii ca să vedeţi ceea ce se
cheamă un film care cuprinde decadenţă şi care este numit opera de artă". Care va face
să suspinaţi o mie de ani.Dar sunteţi sub h'inita supravieţuirii pentru câ sunteţi virtute
morală destrămata. Acesta este un mare adevăr.
Decadenţa: daca femeile nu ar fi fost scoase din egalitate,nimic din tot ce v-am spus nu
ar fi existat.iar superconştiinţa,împaraţia cerului,ar fi fost de mult timp stabilită pe acest
plan.Ati fi avut un creier care funcţiona ui totalitate,}» loc de 10%.Nu ati fi cunoscut
batrîneţea.Nu aţi fi fost stresaţi de viaţă.Ati fi fost fâra timp.Ştiaţi asta ? Entităţi ca
acestea ,au trăit milioane de ani în acelaşi trup. Cînd ati început să câdeti,aţi creat un
dezechilibru.In acest dezechilibru,aţi creat polarizări verticale şi orizontale.Şi asta
înseamnă un colaps al conştiinţei sociale,în care vă destrămaţi,Cînd va veni iarna,veţi
cădea ca muştele.vă asigur.Natura se descotoroseşte de decadenţă. Asta este pentru câ
merge împotriva continuităţii,a virtuţii şi a purităţii vieţii.Este un război împotriva
vieţii. Şi va asigur câ elementul natural al Sinelui va învinge întotdeauna. Asta este
legea.
Aţi oprit vreodată risipirea sawiinţei voastre,s-o păstraţis-o lâsa-Li doar să fie si să
ascultaţi ce vă vorbeşte ?Ati avut vreodată expresie sexuală,numită pasiune ,in chiar
acel moment ?Foarte puţini .daca ati fost ciţiva,pentru că ia voi totul este forţat. Şi voi
trebuie să aveţi fantezii ca să se întimple.
Femeile sunt Înclinate să nu aibă orgasm - voi accentuaţi mult pe asta - pentru câ sufle-
tul lor este marcat de asociaţia cu violenţa.Pentru ele actul sexual a fost supravieţuire.nu

plăcere şi de aceea ele nu simt. Iar voi ,băfrbaţii,de ce vă simţiţi atft de sexuali ? Fiindcă
v-afi gftidit la asta.Şi cu cît sunteţi mai violenţi cu atît va simţiţi mai bine. Si vă miraţi câ
nimic în adîhcul vostru nu răspunde. Este pentru că reînviaţi un dezechilibru
primar.Este adevărat şi voi ştiţi asta.
. *
Acum,ce se întîmplă cu jumătatea voastră,voi cei care fantazaţi,care vă risipiţi sâmînţa,
\ voi care molestaţi copii,care sunteţi dispreţuitori ai exprimării sexuale? Ce sejntîmplă
cu \ sufletele jumătăţi ale voastre ? Ele primesc înţelepciunea a ceea ce faceţi voi si se
îndepâr*- \ teazâ de voi.învaţă ce faceţi voi,devin iluminaţi prin ceea ce faceţi voi.Ele
primesc adevâ- \ rul cuprins de ceea ce faceţi voi şi aceasta le atrage departe de
voi.Cu crt sunteţi mai \
prăbuşiţi In interior,cu atît mai departe este jumătatea voastră de suflet.Dacă sunteţi
sub nivelul de supravieţuire,atunci sunteţi şi sub nivelul de înţelegere. Pricepeţi ?
Deci să" luăm un homosexual care înţelege adevărul în întregime,'inţelege care a fost
decizia lui şi că a fost decizia lui.Este reversibil ?. Nu se poate schimba niciodată,asa tre-
buie să continue..Dar cum poate totuşi un homosexual sa se întoarcă la Dumnezeul lui ?
Cei care se Întorc acasă,sunt iertaţi .Dar jumătăţile lor ? Ei capătă experienţa.Ei sunt
simpli.Ei înteleg.Ei nu ştiu de ce fnţeleg,dar fnţeleg şi îngăduie şi merg mai departe. Voi
spuneţi:ce trist,ei nu se vor întilni niciodată. Ei bine,vine un ceas cînd întreaga
individualitate se va reîntoarce la marea Sursa din care a venit şi va fi unire a Spirirului
şi a sufletului, îmbogăţite cu valorile,armonia şi înţelepciunea vieţii. Si nu exista" mai
importantă jumătate decit viata însâşi.Nici una.
Războiul naturii cu voi va cuprinde mulţi parametri,n u va fi numai cu homosexualiidar
şi cu cei care trăiţi în decadenta. Dar nu este nimic râu în asta, totul esteln regulă,caci
acesta este destinul vostru. Doar că trebuie sa
17

fi,ti conştienţi ca nu sunteţi în armonie cu cursul , natural al vieţii şi naturii,pentru câ


cei care sunt împotriva naturii vor pieri de pe acest plan în număr foarte mare şi felul
lor va dispare, se va şterge. Ce va rămîne ? Cel simplu,răbdâ-tor,umil şi bfîhd,care
trăieştein rezonanţă cu natura,cu pâmîhtul.
Jesua ben Joseph,cel care se numeşte Buddha Amin şi Ra-ta-Bin,au fost mari Crişti. Ei
au spus:"Atenţie,m zilele ce vor veni,cei umili,simpli,răbdători şi blînzi vor moşteni pa-
mîntul." Aţi înţeles vreodată ce înseamnă asta ?Entitaţi cu minţi simple. Voi credeţi câ a
! avea o minte simplă înseamnă să fii prost. Ştiţi ca geniile se nasc din pură simplitate ?
i Simplu. Oamenii simpli sunt aliniaţi şi asta Înseamnă minţi deschise.Ei sunt simpli.Ei
se vor duce mai degrabă îhtr-o pădure sa privească natura şi răsăritul soarelui şi vor
dansa ca j nişte zîfte sub stelele nopţii,decît să meargă într-un templu. Ei sunt simpli.Ei
vor rămine i căci prin simplitate şi virtute se va naşte superconştiinţa în acest plan.
Acum înţeiegeti de ce va spun ca veţi muri,câci daca"nu va~iubiţi pe voi înşivă,veţi muri
i , Asta aşa este.Puteţi sa blamaţi pe cine vreti,puteţi sa negaţi cît vreţi,nimic nu va
schimba ; asta .Simplu.aşa este.Este o iluzie sa spui:"Eu nu ma pot schimba ".Voi nu
vreţi să vă schimbaţi. Vreau : vă aduceţi aminte a vrea? Voi nu vreţi. Nu vreţi să
renunţaţi la amanţii vostri.Nu vreţi să renunţaţi la decadenţa voastră.Nu vreji să
renunţaţi la ea pentru câ vă poseda. Voi aţi făcut-o aşa. Aşa să fie. Si încă este în
regulă,doar ca veţi muri din nou.
Ceea ce s-a întfmplat în acele vremuri ,s-a dus într-o vale - s-a numit Epoca întunecată -
iar acum se reîntoarce.revine pe culmi. Există din nou îh viaţa voastra,este pretutindeni.
Iar voi sunteţi sensibili la asta şi continuaţi să apăsaţi butoanele. Va căpăta o amploare
mare Apoi vine marea intimidare şi apoi se termină pentru totdeauna. Este o treba de
suflete vechi. Aşa este. i
Voi vreţi sa fiţi masteri.Nu va fie frică să vă schimbaţi.înţelegeai ? Nu-mi spuneţi -eu j
ştiu mai bine - ca voi nu sunteţi schimbători.ca nu vă puteţi schimba.Ba da,pentru ca
Dumnezeu care trăieşte în voi are acesta putere şi stapineste toate lucrurile.Este încă
acolo. Cu fervoare vă spun :voi sunteţi fraţii mei,vă iubesc. Asta se poate sfifşi. Cînd veţi
înceta sa~ mai apăsaţi acele butoane,veţi începe să ciştigaţi înţelepciune. Devine o
perla.Decadenţa este o perlă. Sexualitatea este o perlă.Cind încetaţi să mai apăsaţi
butoanele,sufletul stâ-pineşte totul şi nu mai trebuie să trăiţi asta din nou şi din nou.
Ce apasă butoanele voastre ? îmi spuneţi că vreţi să deveniţi maşteri.încetaţi,atunci,să
mai hrăniţi creierul vostru cu lucruri care crează asta şi asta.Trebuie să va spun ce ?
Sun-, te.ti atît de insensibili şi nu ştiţi ? Treziţi-vă!. Am să vă trimit toţi mesagerii care
apasă pe butoanele voastre şi îi veţi vedea.
Acum,voi,femeile,voi dipreţui.ti/iubiţi/urîti bărbatji voştri ? Sa maestriţi asta.
Bărbaţi,voi dispreţuiţi şi iubiţi/urîti femeile voastre ? Maestriţi asta. Dacă singurul loc
unde puteţi găsi pace, linişte şi bucurie,este să trăiţi sub o fiinţă foarte bătrină,care se
numeşte copac,atunci faceţi asta de dragul vieţii. Înţelegeţi? Auziţi ?
Acum ştiţi.Sunteţi iluminaţi. Şi sa nu-mi spuneţi ca nu puteţi schimba. Eu m-am schim-
bat şi încă enorm. Curînd voi deveni o entitate la moda. Ştiţi ce înseamnă asta ? Toata
lumea va şti numele meu. Mare scofală. Nu contează că ei ştiu numele meu,contează că
au auzit aceste cuvinte,că le-au ascultat. Şi asta face o diferenţă.
Cunoaşterea duce la iluminare. Cunoaşteţi entităţi care cred în demoni şi diavoli şi tot ce
nu se vede este rau,pentru că asta este ceea ce ei divineazâ ? Ei nu pot vedea pe Dum-
nezeu,pentru ca' dacă l-ar vedea,atunci nu ar mai vedea nimic altceva. Tot ce aveţi de
făcut este să încetaţi să mai apăsaţi butoanele şi atunci sufletul se vindecă şi lumina
începe să se. extindă. Iar iubirea este aici şi vindecă conştiinţa socială.
Puteţi spune nu şi sa întoarceţi spatele şi să nu vă: pese ce gîhdese alţii ? Cîţi dintre voi
fumaţi marrhuana? Iarbă. Nu sunteţi prea puternici,pentru că faceţi asta. vă ucideţi
creierul în fiecare moment de aşa zisă extazie. Ştiu ce este extazia ? Este moartea
celulelor creierului, iar neuronii nu se mai refac.Cînd creierul vostru s-a dus,nu mai
puteţi primi esenţa şi g'îndul Dumnezeului care vă înconjoară. Mintea voastră este
moartă. De c'ite ori faceţi asta vă sinucideţi. Nici măcar nu vă mai aduce fericire.In asta
nu este nimic care să faciliteze energia gîndului care aduce bucurie.Şi nu sinteţiin stare
să-i spuneţi nu.
Nu puteţi să ieşiţi din decadenta cu capul sus,fară să judecaţi şi să vă iubit; pe voi înşi vă
atît de mult,încît sa" ştiţi ca nu-i aparţineţi. Voi nu puteţi nici măcar sa închideţi
televizoa-rele,pentru ca" aveţi sentimentul ca sunteţi singuri.Ştiţi cum poţi cunoaşte o
entitate ? După ceea ce citeşte.ce priveştexe atiYnâ pe pereţi,ce are "in dulapuri. Nu
trebuie să fii un paranormal pentru asta. Tot ce trebuie este să priveşti ,şi asta îţi va
spune totul despre sufletul ei şi cu ce îl hrăneşte. Iti spune totul despre entitate. Aşa ca
duceţi-vâ şi aruncaţi o privire la pereţii voştri,la biblioteca voastră. Asta-i tot.
Sufeiete/jumâtâţi. Ei bine.ele au trecut prin de toate,nu-i aşa ? Dar scopul si frmuseţeă a
fost ca de aici capătă
18

experienţa,care dacă i se ingâduie.devine înţelepciune. Daca laşi trupul să-ţi vorbească,si


ii asculţi,poţi face dragoste cu fervoarea pasiunii primordiale. Lasâ-ţi sufletul să"
vorbească, iti va spune cînd este gata.
Şi cu cit devii mai mult.cu afit eşti -hvî: aâpin pe puterea ta şi dorinţele primului sigiliu
(ceakra ) scad.căci puterea se duce in sus. Celibatul nu poate fi forţat.Dacă-Î
forţezi,creezi frustrare.Celibatul; este o reacţie naturală a celui care se trezeşte din visul
conştiinţei sociale şi devine un maşter.Este un fel de repiasament ai puterii. Sunteţi mulţi
a căror vieţi sunt conduse de orcanele voastre sexuale,nu-i asa ? Ei bine, va veni un ceas
cînd toate acestea
nu vor mai fi. Şi atunci va veţi ridica din voi înşivă ,Vâ veţi ridica.
Sufletele/jumâtâţi.de multe ori îşi pierd dorinţa de a copula cu ceea ce se cheamă opuşii
lor,pentru ca şi-au completat experienţa despre copulare,experienţa lor sexualâ.Iar
puterea se duce în sus. Deci dorinţa de se culca cu o femeie nu mai exista şi totuşi iubirea
este încă acolo.Nu mai aveţi dorinţa de a vă culca cu bărbatul şi totuşi îl iubiţi.
Copularea sufletelor/jumătăţi îngăduie completarea limitatei drame umane şi deschide
uşile spre graţie,spre devenirea Cristului.Nu puteţi deveni un Crist decît dacă ati depăşit
experienţa umană. Nu puteţi deveni Crist decît atunci cînd stăpiniţi ceea ce se cheamă
yin şi yang,pozitivul şi negativul fiinţei voastre.femeia şi bărbatul. Atunci sunteţi
compleţi. AceSta este puterea unui Crist trezit,un maşter care merge pe calea pe care s-a
născut, care este stăpîhul împărăţiei cerului.
Clnd scăpaţi de prejudiciul sexual,deveniţi fericiţi.Cînd nu mai trăiţi prin coapsele şi ute
-rul vostru,trăiţi prin ceea ce se cheamă Spirit, Crist ,Dumnezeul vostru,şi veţi găsi
bucuria. Şi veţi vedea câlncetaţi sa mai judecaţi pe alţii şi că puteţi sa-i iubiţi pe toţi
înţelegeţi ?
Acum despre cheile lui Enoch. Acesta este un mister,foarte mister,pentru că cunoştinţele
nu sunt verbale. Nu le poţi găsi nici măcar fii hieroglife. Nu există simboluri,deci nici nu
vă deranjaţi să le căutaţi. Nu veţi ajunge la ele.Este a trece prin uşi care au doua chei.
Ele descuie cele şapte sigilii,care dschid uşa către Dumnezeu/om realizat,liber,fără
restrin-geri. Şi apoi,nu sunt cuvinte sa explice cum este viaţa,caci a folosi cuvinte
înseamnă a limita, este mai presus de vorbe,de vorbirea comună. înţelegeţi ?
VIITORUL CIVILIZAŢIEI NOASTRE ESTE IN NOI

COMENTARIU LA CAPITOLUL 2

Acest capitol este o fasciantâ poveste care aduce la realitate multe legende vechi şi mituri
care au fost jefuite de fundaţia lor istorica şi reduse la folclor şi povesti pentrujjşopu.
Rarntha începe acest capitol cu afirmaţia :"Omenirea este mai mult decît se poaj£
vedea."
Se poate demonstra ştiinţific câ obiectele sferice,care se supun forţelor centrifuge dato-
rita mişcării lor spcifice,sunt goaleinâuntru şi nu solide.Ramtha subliniază ca toate
planetele sunt goale inâuntru (ca un glob )şi ca cele mai măreţe civilizaţii trăiesc în
interiorul lor şi nu pe suprafaţă.Forţa centrifugă a planetei care se învîrteşte pe orbita'în
jurul soarelui,în mod natural presează tot ce este în interior spre învelişul exterior Pare
a fi o asumpţie foarte logică şi totuşi acest fapt nu este ceva cunoscut în sistemul
educaţional din nici o scîălaîn nici o ţară. Motivul este,aşa cum spune Ramtha
:"Nimeni,aici nu are cunoaştere şi nu ştie să gihdească pentru el însuşi.Si ce mare
atrocitate este asta!"
Fiecare planetă a fiecărui sisteni solar a fost născută din soarele central.Pe măsură ce
planeta se depărtează de soare,se râceşte,adică frecvenţa scade sub cea a luminii.Soarele
nu este primordial energie termică. El este în esenţa o înaltă formă de energie,numitâ
lumi-nâ.Odatâ ce planeta apare din soare ,ea ocupă orbita cea mai apropiată de soare,ca
Mer-cur,orbită ce se numeşte orbită-leagan. Cînd planeta se maturizează,este pe o
orbită ca cea pe care este acum Venus.Acum este timpul cînd interiorul devine gol şi
stabil.
Conceptul de gol în interior,pare a fi o atît de simplă asumpţie ştiinţifică,continînd masi
-ve implicaţii pentru societatea modernă care cer a fi studiate şi verificate. Devine
izbitor de vizibil câ viitorul civilizaţiei noastre ar putea fi chiar lîngâ noi,în interiorul
pâmîntului şi nu departe ,undeva ,pe o altă planetă sau în akâ galaxie.
*/*
Civilizaţia care trăieşte în interiorul pâmîntului,a supravieţuit războiului atlanţilor şi nu
meroaselor schimbări cataelismice ale naturii,care au ameninţat şi populaţia de pe supra
-faţa Pămfntului.Ei au dexvoltat şi măiestrit ştiinţa electromagnetsmului si a
frecvenţelor modulatorii pîna la punctul care le îngăduie să călătorească afară din
Pâmînt prin anumite portale. Ei sunt străbunii noştri cu îehncJogie foarte avansată.
19

Societatea lor nu este de natură războinică. Ei au ajuns în interior ca sa evite războiul.


Pacea şi armonia sunt cele mai înalte valori ale societăţii lor şi le sunt instilate de la
naştere.Ei propovăduiesc egalitate indiferent de poziţie,rasă,sex sau pregătire culturală.
Spiritul lor creativ si evoluţionist este ceea ce i-a susţinut şi nu religia.Ei nu au religie.
Culoarea pielii lor este verde sau turcuaz,datoritâ conţinutului de fier din solul lor,al
cuprului din apa lor şi a luminii puţine din interior. Basmele care vorbesc depre regate
pierdutczîne, pitici şi elfi care trăiesc printre oameni,au rădăcinile lor istorice in aceasta
civilizaţie. Ei ne consideră pe noi primitivi şi singurul motiv pentru care ies afară ,este
de a verifica coaja exterioara a casei lor şi să-i asigure integritatea. Ei au abilitatea de a
folosi vulcanii şi de a produce cutremure ca să regularizeze si să protejeze stabilitatea
lumii lor. Ei sunt de fapt oamenii originali.care au venit de dincolo de Soare şi au ajutat
la construirea primelor piramide. Ei au Fost primii care s-au dus in jnterior,cînd
suprafaţa se rupea şi continente întregi alunecau. Ei,şi alte grupuri de oatneni,care au
ajuns în interiorsunt rămăşiţele civilizaţiilor străvechi,pierdute la dispariţia Atlantidei şi
Lemuriei
Sunt multe uşi care conduc în interior.Lemurienii au trăit sub pămlnt ,în peşteri şi au "
avut o reţea sofistcatâ de tunele care acoperea toată lungimea continentului lor.Unele
din tunele,mergeau departe,pîna în interiorul pămîntului. Regiunile de la amindoi polii
sunt principalele portale de intrare în interiorul Pămîntului. Anumiţi munţi servesc şi ei
ca puncte de intrare,ca muntele Shasta,Muntii Superstiţioşi si Himalaya.Ei au si puterea
de a crea forte ;-G,care deschid portaluri prin a crea vacum chiar sub mare,ca în
Japonia,Caraibe şi Argentina. Aşa cum curbura Pâmîntului nu este aparenta şi în
interior totul pare sa fie plat.
Oficiali guvernamentali au făcut încercări de aface contact cu ei,dar pîna acum ei au
respins accesul.Ei sunt uimiţi şi atraşi de tehnologia şi abilitatea de a crea portaluri
pentru a calatori pe sub oceane a celor din interior.Faptul că tehnologia lor este mult
superioară armei nucleare li sperie sili ameninţa pe cei de pe suprafaţă. Ramtha explică
ca atunci ctnd cei din guvern folosesc expresia "inamicul din interior" (the enemy
within),se refera la cei din interiorul Pâmîntului. Asta arată clar ca îi vad ca
ameninţare,datorită tehnologiei lor, deşi cei din interior nu au încercat niciodată sa
interfereze sau facă contact cu noi,şi se păstrează izolaţi.
Expediţiile faimoase la Polul Nord si Arctic,conduse de amiralul Richard E.Byrd în 1947
si 1956 sunt cele mai cunoscute surse care au adus dovezi depre posibilitatea ca o
civilizaţie să trăiască în interiorul Pamîntului.Fără îndoială că raporturile ce sunt la
dispozi-tie,de la aceste expediţii au fost trunchiate,sunt cumva ascunse în mister şi suferă
de lipsa de claritate. In timpul zborului peste Arctica,la 1700 de mile deasupra Polului
Nord,în 1947, el a raportat prin radio ca a văzut sub el, nu ghe aţă şi zâpadâ,ci zone cu
pămînt şi munti,pâduri şi vegetaţie verde,lacuri şi iiuri,iar sub copaci a văzut un animal
care semăna foarte mult cu un mamut. Amiralul Byrd,a descris poetic aceste regiuni
ca,un" mare necunoscut" şi ca "ţara misterului veşnic'Mn martie 1956,într-o expediţie,a
călătorit la 2300 de mile dincolo de Polul Sud.La întoarcere a raportat ."Aceasta
expediţie a deschis un nou şi vast teritoriu."
In 1957,puţin înainte de a muri,el a descris într-un fel enigmatic acest pămînt de
deasupra polului Sud,ca "acest fermecat continentIn cer ,ţaţa veşnicului mister".
O alta sursă care susţine probe ale existenţei unor civilizaţii în interiorul Pâmîntului,este
"Dumnezeul fumuriu " (The Smocky God), adevărata poveste a lui Olaf Jansen,un
pescar norvegian, scrisa de Willis George Emerson.
Hărţile continentului Antarctica conduc greşit.,sunt greşite. Cea mai buna cale de a
merge în interior este Polul Sud,după cum spune Ramtha.In apropierea deschiderii,tem-
peratura este mai mare în comparaţie cu aşteptările. Cea mai mare dificultate pentru a
călători acolo, este să ajungi la un loc care nu este pe harta, cu ajutorul instrumentelor
care nu mai indica corect.Deranjarea busolei,nu înseamnă ca acel punct este Polul
Sud.Busola ar trebui să arate nordul magnetic,dar cîmpul electromagnetic al Pămîntului
fluctuează In apropierea regiunilor polare din diferite motive.
Ramtha subliniază că atunci cmd civilizaţia noastră va găsi o bază de reală prietenie
cu"inamicul interior", ei vor împărţi cu noi ştiinţa şi tehnologia care face posibilă
călătoria interstelară într-o clipire. Razboiul,ca amnare s; protejare împotriva unei
ameninţări poten -ţiale din partea unei alte civilizaţii cu o tehnologie inimaginabilă ca a
lor,este fără sens şi inadecvat. Dr. Steven Greer,care a condus cea mai mare şi bine
documentata cercetare despre evenimentele care vorbesc despre activitate
extraterestrială,culegîhd date de la
***
centre militare,guvern şi martori din Inteligenta militară,,tace aceeaşi observaţie .
Faptul ca ei nu au folosit avantajele pe care le aveau ca sâ invadeze şi să domine rasa
umană,aşa cum se fantazeazâ'in diverse forme de
20

distracţie (filme,cârti,emisiuni TV),aratâ ca războiul nu este în agenda lor de priorităţi


ci mai degrabă este vorba de fantezia unor minţi bolnave«
Adevărul din spatele miturilor şi legendelor despre civilizaţii pierdute,rase uitatejonge-
vitate şi iubirea pentru simplitate In viaţâ,pot cuprinde secretele pe care rasa umana are
nevoie sâ le cunoască ca sâ supravieţuiască următorului stagiu de creştere si evoluţie.
CAPITOLUL 2

VIAŢA ÎN CENTRUL PÂMÎNTULUI


"Oamenii care trăiesc tn interior sunt fraţii voştri mai mari.Ei,entitate,sunt rămăşiţele
unei ere care a trecut peste timp pină în era voastră si ei, aşa cum era , intru adevăr, au
măiestrit tehnologia si pacea. Şi rezistă In continuare.
Ei sunt aceia care,aşa cum era întru adevăr,au găsit un paradis în interior (în
interiorul pămîntuluijcfnd nu exista alt loc unde să se ducă. Şi cunoştinţele
atlanţilor.aşa cum este întru adevăr,şi navele lor şi tehnologia lor,aşa cum era, a
fost purtată cu ei pentru, aşa cum era întru adevăr,salvarea lor în inima
pămîntului."
- Ramtha
Maestre.sunt mulţumit că tu cauţi şi ca eşti intrigat.pentru ca este mai mult decit poate
cuprinde ochiul.cu siguranţă şi este mai mult despre ceea ce se cheamă existenţa in acest
plan.şi despre umanitate decît tot ce ştii pînâ acum.Şi este o poveste minunatâ.plină de
aventură şi promisiuni.

OAMENII DIN INTERIORUL PAMINTULUI

Elevul: Mi-ai spus mai demult despre oamenii ce locuiesc în interiorul Pămintului şi
acum vreau să aud mai mult. Ai spus ca as putea citi nişte cârti despre ei,şi am citit cite-
va.dar aceste cârti spun că Pămîntul este o coajă şi în interior este un soare central şi că
suprafaţa interioară are continente şi oceane ca şi cea exterioară.este adevărat ?
Ramtha : Da.
E.:Poţi să-mi spui ceva despre oamenii care locuiesc în interior ,despre societatea lor.
nivelul lor spiritual si credinţele lor religioase ?
R.:Sociologia lor.aşa cum sunt ei cunoscuţi şi numiti,este aceasta : au învăţat mai mult
decît cei care trăiesc in afara sferei lor,să transceadâ ceea ce se numeşte materia, in
forţa. Asta înseamnă să devină mai mult decît limita spaţiului si-timpului le-a permis la
cei de afară. Ei cred că există mai mult sică fiecare moment care vine este acum,iii
fiinţele lor.Ei văd toate lucrurile,pătrund toate lucrurile şi realizează toate lucrurile la
care se gîndesc.Ei au abilitatea de a deveni parte din orice creazâ,asta permifindu-le sa
creeze un obiect mai perfect. De exemplu,ca să poată zbura ca minunatele lor pâsări,ei
au creat astfel de aerona ve,devenind parte din ele. Şi dacă la început nava nu se mişca
prea uspr,ei au regularizat timpurile de forţă,ca nava să poată zbura lin,cum vroiau ei.
Realizînd astfel lucurile,ei s-au realizat pe sine.
21

Aeronavele lor ies prin ceea ce se cheamă uşi (porţi spre suprafaţa). Şi sunt multe porţi
prin care ei trec in ambele sensuri.Cel mai mare mister este poarta care se deschide în
mare şi locul este numit Hipodromul Cailor Morţi (Dead Horse Drones ).cei care locu-
iesc în centrul fiinţei numită Tera,seamană cu voi,au acelaşi ţel ca şi voi şi aceeaşi
realitate ca şi voi,doar că ei au înţeles măreţia ştiinţifica a fiinţei lor şi a vieţii şi au pus
această cunoaştere in acţiune;i-au dat un scop,au dus-o la împlinire.Ei nu numai ca au
aeronave, dar ei se pot transporta pe o raza de lumină dintr-o era în alta,lntr-o clipită.
Aceste entităţi sunt strămoşii vostri.sau fraţii voştri mai mari numai in tehnologie căci ei
sunt la fel ca voi. Culoarea navelor lor este - ei au aşa o nuanţa de culoare care este
verde şi roşu.iar au ra sferei navei,este galben strălucitor. Navele lor sunt operate cu
cimpuri electromagnetice. Culorile luminoase sunt date de vibraţia sistemelor de
support.iar cele intunecate.de părtile mai slabe.ca piesele necesare pentru aterizare sau
şedere in imobilitate. Cu cit mai alba este lumina.cu atît forţa pe care o conţine este mai
mare.
Acele entităţi eare ies afară din inima Parnintului.jvin ca să capete experi^ntâ-si nu
numai pentru asta.ci ca să vadă starea cojii locului unde ei locuiesc şi ce mai face ea.Ei
sunt extrem de inariiorati. oentru că au fost exDlozii in Dâmînt si in mari (exneriente
le cu arme atomice)ca şi cele din atmosfera.Cele din pâmlnt au zguduit cerurile
lor,înţegeţi?
Ceea ce se cheamă vulcani,cutremure ale suprafeţei pâiriîntului ,sunt puncte de
presiune, pe care fraţii voştri le-au deschis la suprafaţă ca să împiedice distrugerea lumii
lor.Aşa este. Vaporii produc forţa.care trebuie să iasă afară,câci cumulîhdu-se în
interior,ar produce colapsul structurilor lor.De aceea se Intfmplâ aceste "acţiuni"pe
Terra în zilele voastre.,de aceea aveţi erupţii de vulcani şi cutremure.
Această societate nu este de natură râzboinicâ,nu a fost niciodată,căci ei aii fugit în
sanctuarul din interiorul acestui loc.A fost să scape de ceea ce se cheamă război şi maşini
de război.Şi în evoluţia lor,maestre,întru adevar,ei au devenit oameni paşnici care
înţeleg şi iubesc pe toţi care le sunt egali.Şi între toţr oamenii care trăiesc aici,existâ o
iubire care îi ţine uniţi împreunâ.Şi cu toate ca ei nu cunosc strălucirea luminii,aşa cum
o cunoaşteţi voi în acest plan,lumina fiinţelor lor luminează planul lor şi inimile lor şi
fiinţele lor.Cît despre religia lor,îţi spun asta:ei nu au nici una.Ceea ce ei iubesc, cel mai
mult,maestre,sunt ceea ce ei au devenit ,pentru câ astfel ei au găsit o realitate fn care să
creadâ.Şi dacă au devenit o parte din acele Iucruri,maestre,asta1i deschide spre şi mai
mult.
Ei cred.întru adevăr.câ forţa - oricît de mare,de densa în materie sau eluziva în lumină,
poate ea deveni - este forţa guvernatoare a tuturor fiinţelor lor şi a tuturor lucrurilor pe
care voi le înţelegeţi şi pe care nu le întelegeti.Ei iubesc s,i divinizează idealul ei Si de
aceea,maestre,se deschide în ei o magistrală,cum spuneţi voi,câtre şi mai mari realizări
şi înţelegeri.
Ducmdu-şi existenţa în acele condiţii,culoarea pelii lor,nu are cele mai albe tonuri şi nici
cele mai maro tonuri,este un amestec din amîndoua.Dupa pătrunderea gazelor oxidante
(?),cum a fost întru adevăr,care acoperă pereţii interiori ai pămîntului,maestre,ei s-au
acomodat din nou şi culoarea lor a căpătat o tentă verde sau turcuaz,de la apa pe care o
beau şi din cauza luminii reduse ce vine de la soarele lor fumuriu.Ei sunt verzui din
cauza alimentaţiei şi din cauza conţinutului de cupru din apă.Dacă ar veni să trăiască pe
suprafaţa pămfnrului,ar pierde repede aceasta culoare.
Atlantii,aşa cum a fost întru adevăr,avînd dificultăţi cu felul lor de piele,ca şi din cauza
traumelor suferite,mulţi au căpătat In scurt timp riduri foarte adînci şi multe,pe care le-
au transmis genetic.
Oamenii care trăiesc în interiorul pămîntului,sunt fraţii voştri mai mari(vîrstnici).Sunt
acolo entităţi uimitor deînalte,iar altele uimitor de scunde.Deci ei au cu adevărat două
civilizaţii.Cei care sunt cu adevărat pitici,cum spuneţi voi,s-au dus In centrul
Pămîntului.Ceea ce voi numiţi zîne,s-au dus în centrul Pămîntului.Ceea ce voi numifi
elfi,s-au dus în centrul PâmiYitului.Şi ei sunt entităţi ce trăiesc acolo.Ei,entitate ,sunt
rămăşiţele unei epoci,care a trecut peste timp şi,aşa cum a fost,au măiestrit tehnologia şi
pacea.Şi într-o bună zi,cînd lumini se vor vedea pe cer,vou^i veţi vedea din nou.
Nimic nu s-a schimbat în dimensiunile lor,iar genele acestor entităţi au păstrat doar
culoarea.Spiritele acestor entitaţi,au evoluat singure,mult mai mult decit fraţii lor de la
suprafaţă Şi pentru aceasta,maestre,ei sunt superiori rasei voastre.
E.:Si cum ne vad ei pe noi? Sunt interesaţi de cum trâim,vin pe suprafaţă?
R.: Ca sunteţi primitivi.
S.:Pentru că au nave spaţtale,ei sunt in contact cu alţi fraţi din spaţiu din vecinătate in
univers ?Şi dacă da.în ce constă acest contact ?
22

R.: Lumina.Trebuie sa-ţi aminteşti,la începutul începutului,a fost gînduLgîndul


este'crea-torul superior;gîndul a fost întotdeauna. Şi ce devine el însuşi este lumina.Ei s -
au acordat singuri - aminteşte-ţi.ei s-au acordat singuri în materie - ca ei sa poată
proiecta.aşa cum a fost întru adevăr,gîndul lor ,pe o raza de lumină.Lumina.aşa cum
este întru ădevâr?c8îăto-reşte în linie dreaptă,nu schimbă nici o direcjfie,se duce unde
este menită să se duca,- *

TOATE SFERELE SUNT GOALE ÎNĂUNTRU

Am să vă spun şi asta.Din toate sferele,aşa cum sunt ele numite,din galaxie,care-sunt


numite planete - nu stele,este o diferenţă - toate sunt goale în interior.Şi cele mai măreţe
civilizaţii,chiar cînd încă se mai năşteau aceste sfere,au trăit in interior,niciodata pe
suprafa-ţâ.Toate sferele,entitate,cele care sunt cu adevărat sfere,sunt turtite Ia cap si la
fund.Voi numiţi toate planetele,asa cum le numiţi voiin trupul vostru sfînt,aşa cum este
întru ade-vâr,le numiţi rotunde,dar esle sunt, aşa cum este Intru adev"ar,turtite Ia
capete. Iar sferele turtite sunt goale ui interior. Faptul că sunt goale în interior,aşa cum
este Intru adevăr,permite altor lumi să trăiască acolo.Şi toate planetele,aşa cum este
întru adevăr,mai puţin stelele, entitate,sunt sfere turtite şi sunt goale în interior.
Dacă fiecare entitrate de aici,ar fi gîndit un moment la cum orbiteazâ Pâmîhtul tn jurul
soarelui central şi la forţa centrifugă a orbitei,care presează tot ce este în interior spre
conturul exterior,fiecare şi-ar fi dat seama de asta,dar desigur,trebuie să înţelegeţi că
înalta voastră educaţie, nu ştie asta. Nimenî de aici nu este în cunoaştere sau să
gîndeascâ pentru el însuşi. Şi ce atrocitate este asta.
Ce creează cea ce se numeşte materia care se cheamă planete sau stele ? Hai să vorbim
despre planete,din moment ca aici va avea loc evoluţia vieţii. Soarele,din ceea ce se chea-
mă galaxia voastră,este marea forţă de lumină la care vine densitatea gindului şi
contem-plează şi explodează in afară. Asta este cum creazâ soarele.
Acum,in interiorul soarelui,entitate,el crează ceea ce se cheamă explozii pe suprafaţa a
ceea ce se cheamă lumină.Soarele nu este fiebinte şi nu a fost niciodată. Nu este. El este
lumină.,nu este căldură. Acum,exploziile de lumină,entitate,sunt revărsarea luminii în
ceea ce se cheamă densitate.Fiecare planetă ,'in propria galaxie a fost născută din mama
soare, care cu adevărat a creat pianetele,printr-o explozie de lumină în materie
densă.Cînd materia este pe orbita-leagăn - orbita ,aşa cum este întru adevăr - orbita
creaza ceea ce se numeşte,senzaţie de atragere a materiei înapoi,spre lumina,aşa ca
obiectul este foarte luminos la început. Şi pe măsură ce se duce pe orbite mai
depărtate,începe sa se solidifice. sau cum spuneţu voi.să se răcească.dar nu se răceşte din
căldura ,ci din lumina, intru densitate.
Deci acum.avem un obiect foarte solid. In timp ce se roteşte pe orbita sa.în densitatea
realităţii sale care ii păstrează unitar.pe măsură ce se roteşte,continutul interior se
deplasează către conturul exterior.Cînd este "copt",atunci este pe orbita pe care este
Venus acum şi care este lingă voi acum.Asta este cînd daicntă mişcării de rotaţie pe o
orbita circulară şi a forţei,interiorul se duce spre mantia exterioarâ,formihd un spaţiu
gol in mijloc. Deci tot ce este în interior este atras spre suprafaţa exterioară.Cînd face
asta,presiunea a ceea ce se cheama,aşa cum a fost întru adevâr,a galaxiei sau gravitatea
din exterior,compresează straturile externe cauzind ceea ce se cheamă presiune.Corect ?
Presiunea,aşa cun este intru adevâr,determinâ căldura într-o densitate. Asta este ceea ce
simţiţi voi.Pe măsură ce orbita "se coace "mingea devine mai turtită ,datonia golirii
interioare.dar creind iluzia unei sfere.Pâmîntul vostru nu este rotund.Este turtit ia
regiunile nordica şi sudicâ'.determinînd o mai mare expansiune în interior Jată cum
esteîSRut.
Cînd te duci în interiorul Pâmfntului şi găseşti câldura,întru adevâr,aceasta vine de la
presiune şi de la captarea luminii care vine pe suprafatâ,amindouâ
lucrezalmpreurialAces-tea cauzează căldura mare pe care o simţiţi voi.
Cutremurele,sau ceea ce eu as numi fermoare,ele muta ceea ce este numit întru adevăr,
perimetrele exterioare ale Pămîntului şi le schimbă,pentru a permite presiunii s"a
iaşi"afară. înţelegeţi ?Aşa presiunea este eliberată si coaja exterioară poate rămrae-
intactiîAcesta este motivul pentru care sunt cutremurele.

CEI RAMAŞI DIN VECHILE CIVILIZAŢII

Să vorbim despre indivizii care trăiesc în interi or. Aţi auzit cuvîntul elf ?Ce credeţi că
este un elf ?Un elf,este o fiinţa umană nemuritoare,deşi ei au capacitatea de a
muri,entita-te,ei pot pieri.Ei au fost.aşa cum a fost întru adevar,entitâţile care au ajutat
la ridicarea măreţelor structuri,cum a fost Intru adevăr, - la fel ca şi oamenii de dincolo
de soare -cu care au apropiat relaţiile,s-au îndrăgostit ,întru adevar,şi au dat naştere la o
sublimă rasă de

23

oameni. Ei sunt aceea care au dus începutul începuturilor în interiorul Pâmîntului,a -


tunci cînd suprafaţa exterioara se rupea. Acolo au găsit un paradis minunat,cu un mare
o-ceanîn mijloc. Cei din interior sunt minunat de armonioşi şi frumoşi
oameni.;armonioşi, pentru că ei au învăţat armonia multimult timp In urmă şi asta a
fost,aşa cum a fost cu ade-vârat,ceea ce i-a legat în toate generâţiile.Este instilata în ei de
la naştere.
Micuţii au fost prinşi uneori în peşteri,s-au pierdut, şi chiar oamenii voştri de ştiinţă au
găsit oase de oameni micuţi,foarte mici oase. Aceasta este înălţimea la maturitatea lor
cof» -pleta,şi sunt brilliant de deştepţi.Mulţi dintre ei nu au mai ştiut cum să iasă din
peşteri.Cei care au găsit calea către suprafată,s-au pierdut cu adevărat.
Vorbind despre realitâţi,existâ ,aşa cum este Intru adevăr ,tunele în pămînt sau drumuri
spre alt timp,cum le mai numesc unii, în care poţi intra într-un moment pe pămîntul tău
şi în momentul următor sâ fii prins intr-un turmei care duce în altă dimensiune. Asta s-
aîntii'» plat destul de frecvent. Aşa se întimplă şi cu cei din interior,care ades se trezesc
pierduţi şi trebuie să caute lumina. Lumina ghidează calea,este capătul tunelului. Şi
dintr-o dată,ei se află afară din tunnel,în faţa unui soare gol,cu lumina strâlucitoare,şi
aici,enitate,ei încep sâ jelească pentru ei înşişi,pentru că sunt disperaţi cu adevarat,câci
aşa cum este întru ade-var,ei se ascund de civilizaţia care nu-i iubeşte,ci doar este
curioasa despre ei,şi le-ar face multe lucruri ca să înţeleagă'mai bine despre ei,lucruri
care pe ei i-ar costa viaţa,entitate. Asta a fost dovedit înainte.
Ei sunt entităţile care au ajutat sâ proiecteze,aşa cum a fost întru adevăr,pentru că
înaintaşii lor au fost oamenii de dincolo de soare,navele cu care ei trec prin ceea ce se
numeşte deschiderile de la poli,din oaceane,şi din munţi. Ei au fost observaţi de oamenii
voştri de ştiinţă care acum ştii ^ : ;pre ei.,îi au în dosarele lor.Ei sunt un amestec între
oamenii de dincolo de soare şi ceea ce se cheamă oamenii din Ionia.Voi îi numiţi elfi. Ŷ
(în dicţionar,elf =micuţâ,adeseori răutăcioasa creatură,considerată a avea puteri
magice)
Ei sunt de mai multe feluri.. Cei mai importanţi şi probabil cei mai regali, sunt cei mai
înalţi şi ei pot ajunge pfnâ la cinci picioare (1,60m) in numâratoarea^voastrăr Ei au,ceea
ce se cheamă o culoare de piele exclusivă şi ochi foarte stralucitofr.Au vqci care sunt su-
nete musicale.Au degetele de la mîini si de la picioare foarte lungi.Ei sunt.asa cum este
întru adevăr,foarte uşori la trup şi foarte agili şi au o foarte mare compasiune pentru
viaţă. Acesta este un grup.
Cit despre ceilalţi,aşa cum este întru adevâr,ei sunt foarte asemănători cu omul,fiind Ŷ
mai solid construiţi^sLsunt foarte nobili,aşa cum este întru adevâr.Ei cresc cirezi de
animale si sunt ceea ce se cheamă participanţi la tehnologie,care este destul de avansată
în in-terior.Ei nu sunt oameni războinici.Au învăţat cu mult timp in urmă ce înseamnă
războiul.
Ei sunt ,aşa cum este,cei rămaşi din civilizaţiile care s-au dus în interiorul Pămîntului, în
ultimele zile ale dispariţiei continentelor Atlantida şi Lemuria.Ei sunt aceea care.întru
adevăr, au construit pasajele,aşa cum a fost,'în munţi inalti, care merg in inima
Pâmîntu-lui.Din ceea ce se cheamă intru adevăr,formele de foc (un alt nume pentru
piramide )plea-câ pasaje care fac legătura cu altele ce duc In inima Pămîntului.
Ei sunt aceia care au găsit un paradis în interior,atunci cînd nu mai există loc unde să se
ducă. Şi cunoştinţele adanţilor si navele lor si tehnologia lor,au fost luate cu ei,la ceea ce
se cheamă salvarea lor, in inima Pâmîntului.

USI ASCUNSE

In Pămîntul vostru,aşa cum este întru adevăr,sunt multe uşi care duc în interior. Au fost
chiar şi câîători,acolo,care au scris,aşa cum a fost cu adevârat,cărţi despre asţa,asa cum
au înţeles ei.(Amiralul Richard E.Byrd in 1947,scriitorul norvegian Willis George
Emerson, care a scris" Dumnezeul fumuriu,viaţa adevărată a lui Olaf Jansen") Dar
cînd, ceea ce se numeşte ,asa cum a a fost cu adevărat,Lemuria,se scufundă chiar la
începutul istoriei sale - Lemuria a fost ceea ce voi aţi numi coasta voastră de vest,acolo a
fost o masă de pâmînt care se numea Mu,sau Ţara Mama - ea a fost străbătută de
animale uriaşe în acele timpuri. Şi toată populaţia nu trăia la suprafaţa,ei trăiau sub
pâmînt. Şi sub solul lor comunică cu tunele,aşa cum a fost. Erau tunete care mergeau pe
toată lungimea continentului,iar unele mergeau departe spre interior.
Si aşa ,în ultimii ani,numiţi cei trei sute de ani,ei (atlanţii) au hotarit să scape Mu de
animalele gigantice,penţru că cele mai multe din ele se adunau In mlaştini,venind din
Lemuria spre Atlantida Era aşa, cum a fost întru adevâr.o mare apă care le separa.un
ocean,aşa cum ştiţi.
Şi asta a devenit cel mai îngrijorător lucru despre atlanţi,pentru că după cum ştiti.ei
divinizau intelectul si ajunseseră departe în ceea ce se cheamă progresia mecanicii,cred
că este bun termenul.
24

Cînd Lemuria.aşa cum a fost întru adevăr,era în timpul catastrofei sale,atlanţii erau
preocupaţi de a , ~t.pa de animale.Şi lumini de laser au fost folosite ca să formeze
crăpâtur; uriaşe în pamint,unde animalele să cadă şi să fie anihilate.In timpul acestui
proces,entitate, ei rupeau crusta Pămîntului şi ceea ce o suporta dedesubt.Si toţi oamenii
care încă nu plecaseră in interior,au călătorit ca pelegrini prin ceea ce intru adevâr.s-a
numit un canal care ducea spre Onaijn Atlantida.
Si acolo,aşa cum a fostîntru adevăr,au fost supravieţuitorii Ţârii Mamâ.Bătrihii s-au dus
adfnc,tn interior şi au fondat civilizaţia din interior.Este un riu,entitate,un mare rîîi care
se varsă tntr-o apă mare şi care se cheamă Linişte. Acolo,aşa cum este întru adevăr,
suri£ munji.Totul pare sa fie plat în interior.Şi acolo oamenii s -au aşezat şi au Început
strădania de a-şi face o viaţa.
Ultima sută de ani prin care au trecut atlanţii,a fost la fel,doar că animalele mari nu mat
erau,cati spargerea crustei Parriîntului fusese Învingătoare. Ştii,în acele zile ,ei
călătoreau cu navele lor pe raze de luminâ.,dar lumina nu curge curb,ea merge în
derecţje dreaptă. Deci ca să poată merge pe luminâ,ei trebuiau să meargă din punct în
punct.ŞLadese'â",cîm-pul de lumină pe care ei călătoreau,a fostintors spre interior,ceea
ce a cauzat aceeaşi dis-tructie pe Mu ca şi pe Atlantida.
Cei care se numesc atlanţi,entitate,ei sunt foarte răspunzători pentru toata tehnologia
care are de a face cu ceea ce se numeşte cristale,Şi ei au folosit cristalele ca şi mijloc de
comunicare.Comunicarea este,asa cum a fostîntru adevâr,este de la lumină la lumină ş.i
de la foc la foc,aşa cum au avut piramidele voastre.
Dacă luminezi un cristal,lumina se duce prin toate feţele sale In interior,unde devine
densă" si iese afară tn linie dreaptă şi nuîn zig-zag.Deci linie dreaptă,ceea ce înseamnă
ca s-au putut dezvolta comunicaţiile.Ceea ce se cheamă trimis/primit,a fost dezvoltat.Şi
ceea ce se cheamă navele pe care ei le-au avut.mergeau'în linie dreapta,după principiul
lumină la lumină. Aşa lucrau ei împotriva gravitaţiei şi a forţelor sale.
Ei încă mai aveau minunatele lor nave,care încă mai pluteau pe ceea ce se cheamă
spectru de lumină,ei erau cu adevărat brilianti în tehnică. Şi erau aceia care au părăsit
O-naiul şi s-au dus fn cea ce se numeşte Sudan,pfna sus în ceea ce se cheamă Golful
Persic şi'pînă fn sus,în Europa şi pîhă mai sus,la insulele de nord. Ceea ce se cheamă
Groenlan-dajrlanda şi Anglia,au făcut parte din Atlantida. Acelea sunt>fîrfuri
muntoase ale ceea ce se cheamă continentŞi oamenii care s-au refugiat acolo,au văzut ,în
ultimele zile,munţii aceia devenind insule.
Iar regiunea acesta,nu departe de ţărmul vostru de acum,se dusese deja. Trei mii şi ceva
de ani înaite de ultima câdere,oamenii făcuseră deja un tunnel dedesubt şi se duceau
deja în centrul Pămîntului şi au fost acolo In timpul ultimei căderi a atlanţilor.Muţti
dintre atlantii care erau pe suprafaţă,sunt acum parte din populaţiile civilizaţiei
indiene,de la pol/, din Americi,de la Ecuator şi din populaţia hindusa.Ei sunt
toţi,rămăşi,te ale ceea ce s-a numit altanti.

PIRAMIDELE SI TRIUNGHIUL BERMUDELOR

Ceea ce se cheamă piramide erau aliniate şi în picioare,au fost construite aşa (aliniate),
de către supravieţuitori pentru cel ce se cheamă Dumnezeu Necunoascut.Ei le-au
construit nu pentru a fi morminte ,ci,aşa cum a fost întru adevăr, sa fie monumente
pentru a nu se uita puterea Dumnezeului care era în ei.
Ele au fost aliniate,aşa cum a fostîntru adevăr,într-o perfectă ordine.Erau baze,puncte,
unde navele puteau ateriza.Dacă vă uitaţi la ele,ele sunt în perfectă aliniere una cu alta,
cum mergi spre nord.Sub ele,entitâte,erau de asemeni tunele care conduceau spre
interiorul Pa mîhtului .Mult din teren şi ceea ce voi numiţi Nil,s -a mutat cu 20 de grade
spre est, şi nu mai eurge în aceeaşi direcţie. Deci ceea ce cheamă sistemul de tunele,care
le leagă
impreunâ,nu se mai vede.Dar sunt uşi. In ceea ce se cheamă Himalaya ,sunt uşi câtre
interiorul Pâmîntului. Ele sunt pretutindeni.Şi uşile de la ambele regiuni polare şi de la
ceea ce voi numiţi Hipodromul Cailor Morţi,aşa cum este, - voi li spuneţi aria
triunghiuri-lor (Forul tutelar al numelor geografice din SUA.nu recunoaşte "Triunghiul
Bermude-loe " ca denumire oficială si nu păstrează un dosar oficial al acelei regiuni.
Bermudele sau Triunghiul Diavolului,este o arie imaginarăjocalizatâ în afara coastei de
sud/est a SUA,care este cunoscută pentru o mare incidenţă de inexplicabile dispariţii de
nave, vapoare mici si avioane. Virfurile triunghiului ar fi Bermudele, Miami şi San
Juan, Porto Ri-co. In trecut au fost organizate mari şi inutile cercetări pentru dispariţii
ca.un întreg esca-dron de avioane , imediat după ce s-a ridicat de pe aeroportul din Fort
Lauderdale, Flori-da,la sfirsilul celui de al doilea război momdial ,sau scufundarea jară
urmă aUSS Cyclops sau Marine Sulphur Queen. Toate acestea au dus la. credinţa
populară în misterul şi calităţile supranaturale ale acestui triunghi.Aceasta ane
geografică.posedă totuşi calittjti unice în lume.Este unul din cele două locuri în lume,
unde
25

busola se dereglează. O regiune numită Marea Diavolului de către pescarii japonezi şi


filipinezi, localizată la estul coastei Japoniei, de asemeni are aceleaşi caracteristici
magnetice, şi este cunoscută de asemenea pentru misterioase dispariţii.) - şi îîi muntele
Shasta (este localizat în nordul Californiei, cam la 65 km sud de Oregon şi cam la
jumătatea distanţei între Coasta Pacifică şi graniţa Nevadei)si Munţii Superstiţioşi ( în
Arizona - au fost pentru multă vreme sursa unor poveşti despre aurul pierdut. Poveşti
despre istoria pieilor roşii se adaugă acestor fantasme.Poveştile sint vechi de secole .
Munţii Pima au fost numiţi Munţii Superstiţioşi sau Ka-KatakTtami.ceea ce înseamnă
Virfuri Ascuţite de Munţi) si in Marile Japoniei şi a Argen-tinei,ele sunt usi mari,şi cfnd
se deschid,emit cu adevărat vacuum.Iar vacuumul (forţa'de aspiraţie ) separă apele şi
face un tunel pe unde navele se pot duce'înăuntru şi in afară. '' Multe din ceea ce se
cheamă navele din planurile voastre interioare - navele care vin din interiorul
vostru,entitate,sau navele voastre eluzive - vin din acel loc.
S.: Ce se mtîmplacu oamenii care dispar în Triunghiul Bermudelor ? Vreau să spun,ei
mor ? Se ducln mijlocul Pămîntului?
R.: Unii chiar dispar şi se Îneacă şi sunt mincaţi de peştii mari şi feroci.Dar sunt unii,
aşa cum a fost întru adevăr,,care s-a întîmplat să fie într-un loc,la timpul cînd marea uşă
s-a deschis şi a cauzat ,aşa cum a fost întru adevar,o coloana uriaşă de apă,pfnâ la
cer,care a cauzat vacuum.Cînd uşa se deschide,aşa cum este întru adevar,ceea ce se
cheamă presiune,sau forţă G - este aceasta aşa cum o numiţi voi ? - apare şi cauzează o
rotaţie (un fel de tornadă ),care permite vasului,oriunde ar fi,să fie prins în această
tornadâ,în uşa,in pure -tul de aterizare şi uneori la diferite nivele înainte de a atinge
centrul.(Forţa G In termeni ştiinţifici convenţionali, este o forţă de acceleraţie, care se
compară cu forţa de gravitaţie, Două forţe G sunt egale cu de două ori acceleraţia
gravitaţiei,care este9,8m/sec,1n fiecare secundă. Forţa este deseori asociată cu
schimbarea rapidă de direcţie f>? timpul mişcării,ca forţa pe care o simţi cînd conduci
într-o curbă strinsăcu viteză mare,ceea ce te face sa te. simţi presat către exteriorul
curbei. Este aceeaşi forţă care determină apa să fie dată afară din maşină de spălat sau
să lase hainele lipite de pereţi.)
Şi după ce uşa se închid';,apa,nu cade în jos,ci se învfrteşte în spirală spre fti jos,plnâ ce
se aseaza din nou liniştită în mare. Oricine s-ar întî'mpla sa treacă pe acolo.cind acest
particular lucru se întîmplâ,este prins. De aceea avioanele voastre.aşa cum a fost întru
adevăr,care s-au întfmplat să zboare cînd marea poartă s-a deschis,au raportat ca apa
arăta
-31-
ciudat şi că nu s-a mai văzut aşa ceva. Asta este pentru caii înghiţea,ti lua de pe cer sili
ducea fn mare,îi inghiţea.
Şi ei sunt bine şi se are grija de ei,aşa cum este întru adevar,dar cîţiva au murit din ca-
uza şocului.Ei sunt în centrul lumii voastre.Şi vor trăi acolo afît cît le este dat să
trăiascâ, dar sunt puţini supravieţuitori. Mai sunt unii,aşa cum este întru adevăr,despre
care s-a spus ca au fost prinşi de acest teribil şi diavolesc loc şi ca au dispârut,dar de fapt
ei au fost supeu pentru peştii flămînzi.

DESPRE FARFURIILE ZBURĂTOARE ' .

E.: Vrei să-mi spui ceva despre farfuriile zburătoare ? Sunt reale ? Sunt nave din alte
planete ? Vom călători noi vreodată în alte planete,Maestre ?
R.: Vorbeşti de navele elusive ?
E.: Da,navele care au fost raportate în ultima vreme ca farfurii zburătoare,şi pe care
oamenii cred că le vad pe cer. Ele arata ca nişte discuri şi sunt multe întrebări în
legătura cu ele. Sunt reale ? Vin din alte planete ? Sunt oameni tn ele ,care vin sa" ne
supravegheze sa ne observe ? Sunt multe mistere şi poate ai sa poţi clarifica cîteva din
ele astăzi.
R.: Ce anume vrei sa clarific,specifică ,te rog.
E.: De unde vin şi cine este în ele ? '_ ,
R.: Sunt trei,aşa cum se s.tie tn timpul tău,nave din trei diferite destinaţii.
Una este întru adevăr din centrul Pâmîntului vostru,care este cunoscut ca Tera.Este un
mijloc gol în care trăieşte cea mai mare civilizaţie,chiar şi pentru timpurile mele,a fost
socotita cea mai mare civilizaţie,şi care s-au dus acolo în timpul vieţii mele.Acesta este
un fel de nave şi un popor. Mai este un alt grup de fraţi,care vin,aşa cum este întru
adevar,cu ceea ce se cheamă stea câlatoare.Ei vin din ceea ce se cheamă întru adevăr,
din galaxii care sunt cunoscute şi văzute. Să nu fii niciodată prea pompos în gîndire,ca
sa crezi ca voi sunteţi singura
26

planeta'dotată cu viaţă'îh univers.Este viaţa pretutindeni.


Entităţi care călătoresc în timp şi spaţiu,a căror călătorie este mai grea decît a celor care
vin din inima Pâmiritului.Timpul lor este timp,pentru că ei încă nu au Învăţat sâ măies -
trească' călătoria dimensionala". De aceea ei se propulsează în spaţiu,aşa cum se ştie şi
se cunoaşte în această dimensiune,prin propulsia care se cheamă lumină. Această
propulsie este cea mai apropiată de energia perfectă,şi ei o utilizează ca să călătorească
pe ea. Un proiectil care foloseşte lumina,ar fi o energie despre care acest loc va învâţa
curînd si foarte curfnd se va fabrica. Ei vin din locuri pe care voi le numiţi
galaxii,sisteme de stele, cum mai sunt ele cunoscute. Este un loc numit Alfa
Centauri.Este o mare civilizaţie acolo Şi care ar fi misiunea lor pe Tera ? Să
exploreze;să afle despre viata de pe acest plan şi de; pre cultura ei.
Cînd cineva se duce într-o aventură,maestre,se duce ca să vadă tot ce este dincolo de
tărirnurile cunoscute. Entităţile care vin sunt exploratori;sunt aventurieri şi aceasta este
frontiera lor. Ei gîndesc despre noi că suntem primitivi în creativitatea noastră,dar
înţeleg ca ăîn istoi;;;'or.au trecut şi ei prin asta.
Este un timp de vîrf,de mari schimbări pe acest plan,de mari realizări. Gîndul este întru
adevâr,oriunde există Dumnezeu. Şi oriunde Äexistă Dumnezeu,exista viaţă. Dacă marile
realizări sunt proiectate de maeştri ai iubirii şi păcii,aşa cum este întru adevăr,
atunci, grandoarea luminii este lumina pe care ei o vad. Şi la schimbarea, aşa cum este
intru adevăr,a acestui timp,aşa cum se vâ*d erele viitoare,maestre, o mare speranţă vine
de la aceste galaxii. Va fi o uniune de Spirit,maestre,pentru că ei văd şi trăiesc In
lumina, iar noi doar începem să ne gîndim la ea. Va fi o uniune de tehnicâ,să fii
sigur,realizarea lor este un adevăr.
Culoarea propulsiilor lor,se numeşte lumina albastra şi nu are culori închise,câci pro-
pulsia lor este necesară pentru distanţe mari. Albastrul,întru adevăr,este culoarea
perfecţiunii,albul însemnîhd câlâtorie completâ.Şi aceasta este un mister în mintea ta. >..
Iar a treia categorie,este numită interdimensionalâ.Sunt întru adevăr împăraţii deasu-
pra Terei.pe care voi nu le-aţi văzut niciodată.Sunt-dimensiuni deasupra Terei despre
care voi nu ştiţi.Existâ,asa cum a fost intru adevăr,Tere,care există ca Tere în alt gînd/in
altă înţelegere. Şi acest gînd şi această înţelegere,are şi ea înţelegere despre voi. Avem
fraţi superiori.întru adevăr,ei sunt într-un timp şi o dimensiune diferită. Şi ei,asa cum
este intru adevâr,au accesibilitate la primitivii lor,au aeronave şi se pot materializa în
dimensiuni şi timp.Iar lumina pe care ei o folosesc este albă şi călătoresc ca g'îndul.
Oricine se duce in sălbăticie şi se uita pe ceruri şi vede o lumină albă brilianta,va ve-
vedea navele divine care sunt numite aeronave,aceia care nu-i intimidează pe acei
oameni ci îi iubesc. Ei,aşa cum este întru adevâr,au cele mai superioare nave,căci ei au o
lumină superioară şi o înţelegere superioarâ,chiar şi celei a fraţilor din centrul
Pâmîntu!ui,cu toate câ şi ei au gînduri "înalte şi rafinate.
Marea luminâ,maestreÄîntru adevăr,cunoaşte doar puritatea ei şi nimic altceva. Lumini-
le lor vor fi văzute din nou,curînd pe cerurile voastrc.Ele sunt novele;ele sunt
stelelejhtru adevăr. Ele au format,lntru adevăr, ceea ce s-a chemat steaua din
Bethleem.A fost o mare navă şi nimic mai mult.
E.: Mulţumesc mult.Este foarte illuminator.
R.: Ai învăţat ceva?
E.: Da,am învăţat mult,Ramtha.Mulţumesc.
R.:Guvernul vostru,întru adevâr,are un loc secret.Şi în acest loc au construit nave spaţi-
ale.Ei operează pe baza de lumina de laser care trece prin cristale,dar
merge,funcţioneazâ, Aşa să fie. Asta-i tot ?
E.: Care va fi rolul celor din spaţiu şi al celor din interior ?
R.:Pace.De ce ar veni dacă aici ar fi bande de oameni fără case,periculoşi,războinici,
bolnavi,nedoriţi ? Asta nu este natura lor.
E.: Ai spus că Steaua din Bethleem a fost o de fapt o navă.
R.: Se numeşte nava mamă.
E.: O navă mamă.
R.: Sunt termenii voştri.
E.: Presupun că aceste entităţi observau evenimentele atunci .
R.: Ei au observat toate evenimentele.
E, : Si ei probabil au jucat un rol în acele evenimente.Se întimplâ şi acum?
R.: Aşa au făcut atunci şi asa fac şi acum.
E.: Poţrj să detaliezi rolul pe care îl joacă acum ?

27
R .: A fost o dată im mare loc A fost casa voastră la începuturi. S-a numit Mălina. A fost
o planetă.întru adevâr.de o mărime considerabil mai mare decît Tera.primul pamînt
fondator al Zeilor.a marilor Zei,egali,strălucitori şi iubitori unul cu altul.Şi a fost un
mare

război între ei,care a dvenit ,întru adevăr, dustrugâtor,unul discrea creaţia celuilalt.In
dorinţa de a defini frumuseţea,s-a ajuns la extremă.
Acei Dumnezei care nu au acceptat sâ lupte,au plecat în alta parte,pe o alta steaiar Zei"
care au fost fracţiunea războinicâ,au fost cele cinci rase care au descens din
marea*rasâ,nu mita rasa ariană,Marea Frăţie Albă,care ,aşa cum a fost Intru adevâr,au
fost creatorii Terei
Fraţii nostri,fraţii noştri originali,care sunt numiţi fraţii noştri mai mari,sunt cei buni,
cei care nu au vrut sâ se războiască pe Malina,care nu s-au lăsat pradă erorii.Ei au
plecat. Şi cei care s-au luptat,au distrus casa noastră. Voi toţi,toţi care aţi venit aici în
acesta zi, sun -teţi cei războinici ,cei care au creat Tera.Cei care vor veni sunt pacifiştii
(făcătorii de pace căci ei ştiu adevărul şi au perfecţiunea şi ghidul original este în
totdeauna In vederea lor.
Noi devenim Era lui Dumnezeu,aşa cum este întru adevâr;iar ei,întru adevar,se vor ală-
tura nouă din nou .Şi ceea ce ei au învăţat în miliarde de ani,totul va fi împărţit şi dat
nouă Căci noi suntem gata şi meritam.
E.: Aşa să fie.
R.: Aşa este şi aşa va fi.

EVOLUŢIA CAILOR - A UNICORNILOR

E.: Am fost întotdeauna curios sa ştiu dacă unicornii au fost creaţia unui Dumnezeu
care a decis că nu e bună şi a renunţat.Ei mai exista ? Sunt în lumea interioară ?
R.: Mai sunt cîţiva şi ei sunt în lumea interioară. Genele pe care le are un unicorn merg
pîna la cal şi la capră,chiar şi în ziua de azi.Veţi vedea că unii armăsari au o mica
umflătură între ochi,acolo5osul dintre ochii lor formează o crescâtura. Asta este în
genele unor anumite linii de cai.este ceea ce a fost cîndva un mare corn. Mai estelncă în
genele lor. Este la fel ca şi cu degetele pe care ei le-au avut odată şi care sunt acum sus
,pe piciorul lor.
Ei bine,acesta este efortul culminant al experimentărilor cu ceea ce s-a numit cal. De
fapt,la început nu a fost unicorn. A fost un om cu picioare de capră şi un cal. Apoi au
Înlocuit omul,nu era reuşit,deci au luat omul acela şi l-au terminat,lucru de care eu mă
bucur. Apoi au re-creat animalul,care va avea supleţe şi frumuseţe.
Caprele,pentru că ele au fost o încrucişare,şi moştenirea lor este un armăsar; anumite
ramuri,înca mai poartâ,ceea ce se cheamă structura osoasă din frunte şi piciorul pe care
1-a avut unicornul original.
Da ei mai există şi mai sunt cîteva specii In interior.Ce au fost ei şi ce a intenţionat omul
ca ei sa fie - ei au trebuit să se mai schimbe singuri. Şi asa, voi aveţi două creaturi
separate : capra şi calul,dar amîndouă mai purtihd rămăşiţele trecutului lor ,cîndva
unifi-Cat în ceea ce se cheamă unicorn.

CONTACT CU OFICIALI GUVERNAMENTALI

Americile,adicâ guvernul vostru,entitate,.au făcut deja minunate expeditii;am sâ men-


ţionez trei dintre ele. Una a fost la trecătorile polare - ştiţi despre ce vorbesc,adică trecâ-
toarea de nord şi cea de sud. - cînd ei au aflat ca Părmntul este gol în interior.Ei au făcut
expediţia ca sâ poată explora Pămîhtul interior şi oamenii de acolo,dar nu au fost lăsaţi
să intre prea departe.Cei de acolo,au construit o mare bariera,câci ei nu vor pe nimeni
străin
acolo Cei din guvern negociază,mai degrabă pledează pentru a avea o conferinţă cu cei
din interior.
Ei pot deschide fundul oceanului,cu ceea ce se cheamă forţa G,sâ despartă oceanul şi să
deschidă fundul,producînd o imensa coloană de apâ,care poate urca pînâ la treizeci de
mii de picioare (peste zece mii de metri) fnalţime,pentru ca una din navele lor sa poată
ieşi. Aceasta enigmă este mai extraordinară decît orice ar putea avea micuţul vostru
guvern nuclear,entitate. Ei sunt foarte înspăimântaţi de puterea acestui efect ,de ceea ce
poate-fa-ce" inamicul din interior",şi au pregătit sa vorbească despre asta "în
conferinţa ior,material care este foarte secret."Inamicul din interior "este mult mai
puternic şi mai periculos decît tot ce există la suprafaţâ,dacâ ei ar vrea să facă ceva.

28

E.: Cine din guvern tratează cu ei şi în ce fel ?


R.: El s-a numit amiralui Byrd şi a avut rîteva contacte cu cei din interior.
E.: Dar după el?
R.: El a trecut sarcina sa entităţii numită Callen,entitâţii numită Smithjui Marshal,şi
entităţii numită un Stevenson (Stevenson =fiul lui Steven,deci Ram spune şi un fiu al lui
Steven ) Ei au făcut contact cu mulţi dintre ei,entitate,cu mulţi oameni,dar nu sunt
muljti care ii cred.
E.: Ei călătoresc în interi or,pentru aceste contacte ?
R.: Inca nu li se îngăduie sâ facă asta.Ei încă negociază. Dar unt unii dintre ei sunt
foarte conştienţi despre ceea ce este în interior si ce se întîmplâ acolo. Dar vorbind din
punct de vedere comunicativ,ştiu foarte puţin. Le este tot timpul frica, de aceea îi
numesc "inamiculdin interior ".Ii numesc inamici,pentru că nu sunttn stare sa-i
stâpiheasca. Dar ,-->
adevărul este că cei de acolo sunt fraţii noştri. . .
-_
Cei cu care s-a comunicatoare au pătruns în interior,nu vor să mai plece de acblo.Soa-
rele fumuriu care se oglindeşte în m-apele de azur şi munţii lor,sunt un loc minunat în
care sâ trâieşti,căci pacea a fost acceptată acolo.Fiecare este acceptat în conformitate cu
atitudinea lui.Fiecare este acceptat în conformitate cu ce lucrează. Si toţi,aşa cum
esteîntru adevâr,sunt implicaţi într-un effort unificat de a continua pacea.
Ei ştiu că guvernul vostru ştie despre existenţa lor şi că trimite în permanenţă nave pe
sub ape,cu scopul de a pătrunde prin porţile de la poli,dar de fiecare dată navele sunt
scoase la suprafaţa.
Doi - ai voştri au fost deja pe lîngâ luna. Guvernul vostru a călcat deja pe lună,una din
ele. Există o minunată bază stelară care a fost construită pe cealaltă faţă a lunii
voastre,en -titate. Dar aceaea este a observatorilor de dincolo de Steaua de Nord. De
acolo pleacă mari nave,numite neve mamă ,şi ele arată cartelele care sclipesc pe cerurile
voastre Ai voştri ştiu asta deja şi îi Îngrozeşte,căci orice se poate mişca în ciuda
gravitajiei,poate să evite rachetele voatre.Deci după cum vedeţi,ai voştri sunt
puţi/|intimidaţi.
Următoarea aventură,entitate, este că guvernul vostru a construit o navă cam de acest
calibru,dar este primitivâ.Este priculoasâ,pentru că ei folosesc radiaţii nucleare pentru
activarea naveixare cauzează ca nava să seînvirtească pentru a se putea ridica .Dar au
învăţat totuşi sâ construiască o asemenea navă. '
Motivul pentru care ei nu vor merge la războieşte că nu mai sunt plictisiţi.Iar clnd vor
obţine ceea ce se cheamă conversaţia cu cei din interior,şi vor găsi o adevărata bază de
prietenie - pe care ei trebuie să o merite - atunci cei din interiorii vor învaţă ştiinţa care
îi va duce dincolo de soare într-o fracţiune de secundă. Şi cînd se va întîmplâ
asta.frontie-
rele vor fi atît de vaste şi atît de deschise,îhcft războiul nici nu va mai fi gfndit,câci cine
va putea cuceri întregul a o sută de universuri,entitate ?

AURORA BOREALA

E.: Am văzut fenomenul numit" luminile nordului",şi cunosc explicaţia lui ştiinţifica .
Dar aş vrea să ştiu daca mai exista altul.dacâ sunt entităţi care trăiesc acolo şi fac asta să
se intimple. . ‡
R.: Este doar lumina de la soarele fumuriu care este în centrul Pamîntului,aşa cum este
întru adevar,care se vede pe cerurile voastre de seară, este reflecţia interioară către
exteriov în regiunile voastre polare. Este lumina care iese afară din interior. Este
reflecţia a ceea ce se numeşte,cristale în aer,care sunt reci sautnghetate.Iar particulele de
cristal acţionează ca nişte oglinzi.Aceasta este înţelegerea lui Ramtha despre luminile
din nord.

CĂLĂTORIE CĂTRE CENTRUL PAMINTULUI

E.: Ti-am spus ca aş vrea să călătoresc acolo,şi tu mi-ai spus că ar fi posibil.De fapt chiar
sunt interesat sa călătoresc acolo,iar tu mi-ai spus ceva despre deschiderea care duce
acolo.Poji să adaugi nişte detalii ?Şi dacă aş vrea să călătoresc acolo,aş fi acceptat sau mi
se va interzice să intru ?
R.: Nimeni nu vine niciodată acolo,maestre decît dacă ei permit.Deschiderile,în cea
maimare parte - sfera voastră nu este rotundă,este turtită la capete.Deschiderile sunt în
regiunile polare.Ele sunt în ceea ce se cheamă Triunghiul Bermudelor,aşa cum sunt
numite aceste locuri.

29

E.: Cînd spui regiunile polare,vrei să spui în Cercul Arctic ?


R.: In Cercul Arctic.
E.: Oceanul Arctic există de fapt aşa cum ni se spune ,sau...
R.: Există,maestre.Se duce printr-un rîu fn interior.Dar dacă intri m el - cu adevărat aţi
fost informaţi greşit - nu devine mai rece şi mai îngheţat.El devine mai cald si mai tropi-
cal în natura sa.
E.: Am citit că unii teoretizează că deshiderile ar fi ca o gaură de covrig şi că daca cine -
va navighează tn Oceanul Arctic,poate naviga în interiorul Pămîntului. Asta este ce vrei
să pui? Nu sunt limpede.
R.:Defapt,da.
E.: Dar este şi pămînt uscat care duce la aceasta intrare.Adevărat ?
R.: Da,este.
E.: Şi de ce continent face parte acest pămiht ?
R.: De continentul interior.
E.: Dar în afarâ,Unde duce ? de exemplu,dacâ....
R.: Maestre,tu ai iluzia ca ar ii pămîht care acoperă capetele sferei,dar nu este aşa ceva.
E.: Nu,nu,nu. Spun că,de exemplu,unde ar trebui să mâ duc,în ce loc,ca sa pot începe
călătoria în centrul Pămfntului ?.
R.: Ceea ce se cheamă Alaska,ceea ce se cheamă regiunile de gheaţă,ceea ce se cheamă
Groenlanda.Si de acolo,cînd busola ta nu mai citeşte nordul,ci se învirtes,te ca nebună,te
vei găsi pe tine însuîi,mergfnd spre void.
E.: Vrei sa spui că Antarctica nu există,aşa cum este pe hărţi ?
R.: Antarctica existâ,dar este greşit pe hartă.
E.: Dar este o deschidere şi acolo,nu-i aşa ?
R.: Intru adevăr.
E.: Este o deschidere pe pămîntsolid,sau tot prin apă ?
R.: Prin mare se intră. Apa intra în toate deschiderile.Sunt rturi care intra şi care Ies.
E.: Care ar fi cel mai bun traseju pe care aş putea sa mă duc singur acolo ?
R.: Ceea ce se scheamâ regiunile polare de sud,ar fi cel mai bun drum.Dar şi celelalte.
E.: Cu alte cuvinte toate punctele pe care le-ai menţionat.
R.: Intru adevăr.
E.: Dacă nu poate intra decit cel care este acceptat,cum pot obţine acceptarea lor ?
R.: Incercînd.
E.: Poţi sâ-mi spui dacă voi avea succes,daca merita să încerc ?
R.: Oricine încearcă cu inima curatâ,reus,eşte.Cfnd intri în interior şi găseşti că polenul
a schimbat culoarea albă a zăpezii în culori şi nuuaţe briliante,ca aeronava ta aterizează
singură şi ape blihzi curg pe lîhga uriaşi pereţi,pune mîha pe perete.Se va deschide
pentru tine.
E.: îmi pare rău,dar nu înţeleg .
R.:Vei înţelege.
E.: Ar fi logic să zbor acolo ca amiralul Byrd ?
R.: Ce numeşti tu logic?
E.: Ei bine,daca cineva ar vrea să călătorească cu piciorul^r dura ani. Ar putea fi foarte
simplu să zbori într-acolo.Eu nu ştiu.
R.: Fă ce crezi că este mai simplu.
E.: Deci,cu alte cuvinte cineva care zboară spre nord,unde se spune ca este axa de rotaţie
a Pămîntului de la Polul Nord,ar intra automat ui Pâmînt ?
R.: Ceea ce este dificil,este sa găseşti un aviator care să facă o asemenea călătorie şi să fie
capabil sa înţeleagă ce se îhtîmplă cu busola şi că nu este nevoie să caute nordul.
E.: Cum ai naviga tu spre nord ?
R.: Urrnîhd semnele tropicelor.
E.: Nu înţeleg.
Rr: Sigur că nu înţelegi,pentru ca tu crezi ca dacă te duci spre gheţuri,nu vei fritîlni nici
soare,nici tropice,dar ele sunt acolo. Dacă te duci la nord sau la sud,du-te atît de departe
cît poţi.Cînd apele devin calde şi soarele se miscâ singur într-un grad diferit,şi simţi aer
cald,câldură în aer,atunci înseamnă că te apropii de destinaţie.

30

E.: De fapt eu am fost destul de departe ca să obţin fotografii de satelit ale regiunii
polare nordice. Şi este una care seamănă foarte curios cu ceea ce spui tu.
R.: Nu sunt nori în acesta portiune,nu-i aşa ?
E.: Nu. Acoperă-‡.., ..ne mult mai largă decît cineva şi-ar putea imagina. Acoperă o
parte din Alaska şi cred că cea mai mare parte din Groenlanda. Asta este descrierea a
ceea ce spui ? .
R.: Este începutul tabloului despre care vorbesc.
E.: Ar fi folositor dacă aş contacta vreun membru al guvernului nostru care ar
py|e*favea-ceva informaţii ?
R.: Nu.
E.: Cred că puterile mondiale în general sunt - motivul pentru care cred asta eşte.cjj mi
se pare foarte greu de crezut câ ni s-a putut spune,de exemplu că Nautilus şi alt
subrnarin atomic,au navigat peste capul de gheaţă polar.traversîhd ceea ce noi numira
axul 4£ rotaţie de nord, în jos,pînâ pe partea cealaltă,,,,
R.: Nu este ficţiune,maestre.Este adevârat.Cei care vor sa călătorească în nordul sferei;-
.-pot face asta,pentru câ cei care controlează puterile care sunt în interiorul
Pâmiiitului,îi ‡ lasă sa facâ numai asta.
E.: Vrei să spui ca este sau că nu este o deschidere....
R.: Este cu adevărat o deschidere,dar trebuie să ştii că maşinile pot fi manipulatele
asigur.
E.: Există o anume persoană sau loc unde îmi recomanzi sa mă duc pentru a începe
călătoria?
R.: Doreşte-o. Adună datele de care ai nevoie şi vorbeşte de la Domnul Dumnezeu al
fiinţei tale.Va veni un master.nu o entitate,ci un maşter care te va ajuta să faci călătoria.
Cînd toate lucrurile sunt puse în mişcare şi sunt aşa cum trebuie,vei putea face călătoria
şi nu te vei mai întoarce pentru o bucată de timp.Asta este bine,Aşa să fie.
E.: Aşa să fie.
R.: Vom vedea.

UN GAP IN ŞTIINŢA MODERNA COMENTARIU LA CAPITOLUL 3

Modelele ştiinţifice de înţelegere şi cunoaştere la dispoziţie astăzi nu sunt capabile sa


ofere o explicaţie a scopului funcţional al Marilor Piramide.Intricaţiile matematice şi
precizia structurii însăşi.ca şi a construcţiei,nu se potrivesc prea mult cu contextual
istoric în ca- re sunt plasate : si anume cu mediul cultural şi tehnologic din timpul
domniei lui Khufu.2551-2528i.cn.
Lungimea perimetrului bazei marii piramide este egală cu aproximativ o jumatatejde
arc-minut.923.79 m a latitudinii Pămîntului la 30 grade nord.Localizarea geografică a
Marii Piramide este chiar la 30 grade nord.Perimetrul bazei împărţit la de doua ori
înălţimea^ este egală cu constanta pi. Un alt fapt care caracterizează Marea
Piramidâ.este un artefact" geodetic care este situat cu precizie la nordul adevărat.
Precizia despre care am vorbifjiu aparţine nici unui sistem de mâsurători,în mod
special.de aceea exactitatea măsurătorilor, este de multe ori uri motiv de disputâ.Fârâ
îndoialâ.m ciuda acestor fapte.istoricii şi oame -nii de ştiinţă atribuie aceste fapte
coincidenţei.Ei sunt de accord că egiptenii nu au avut aşa detaliate cunoştinţe despre
curbâ,forma şi dimensiunile Pămîntului,în acea perioadă.
Profesorul John Greaves de la Universitatea din Oxford,un matematician şi astronom, a
făcut prima expediţie organizată în Egipt,îh 163 8.El a făcut măsurători corecte ale
Marii Piramide,care s-au folosit plna în anii 1800. Arheologul faimos,Sir. Flinders
Petrie.care este cunoscut ca tatăl arheologiei egiptene,a condus cerecetări extensive în
Marea Piramida şi alte locuri importante din Egipt în anii 1800. Cercetările lui Petrie au
adus cunoştinţe extraordinare despre proporţiile şi tehnica de construcţie a Marii
Piramide.Cartea lui "Piramidelele şi templele din Giza "publicatăîn 1883,constituie
baza egiptologiei cu privire la istoriaTconstrucţia şi semnificaţia Marii Piramide,şi
rămîne fii uz chiar şi în zilele noastre..
Indiferent de acurateţea şi extensia lucrării lui Petrie şi a celor care au urmat,trei
importante lucruri,rămîn totuşi neexplicate de eătre ştiinţă: corelaţia între perimetrul
bazei Marii' Piramide şî o jumătate de arc-minut a latitudinii Pâmmtului la 30 grade
nord,relaţia dintre perimetrul bazei,înalţimea piramidei şi constanta pi,şi perfecta şi
indisputabila situare a adevăratului nord. Aceasta lipsă a ştiinţei moderne este un
subiect deschis pentru multe speculaţii,superstiţii şi mistere.
Comuna inabilitate şi lipsa de dorinţă în a recunoaşte greşeala unor anumite tendinţe de
a gîndi,este una din cele
31

mai importante contribuţii la stoparea progresului ştiinţei.Procesul de a elimina


concepte ştiinţifice şi filozofice vechi,fiind considerate învechite şi tară valoare,din
gîndirea obişnuită a oamenilor şi cultură.este dăunător şi duce la evoluţie foarte lentă a
ştiinţei.
Descrierea făcuta de Ramtha piramidelor din Giza şi istoria lorjoacâ un rol foarte
important în gîndirea lui despre istoria umanităţii. Scopul construcţiei acestor piramide
a fost o parte foarte importantă din planul de protecţie a cunoştinţelor Şcolilor Antice de
înţelepciune de la uitare,în trecerea timpului şi de atacurile ignoranţei vicioase.
*/*
Conceperea piramidelor din Giza.s-a făcut ao.im 34.000 de ani.Ele nu au existat în
timpul vieţii lui Ramtha. Ele au fost iniţial construite din lemn,dar nu au rezistat.
Triburile Watusi din Africa sunt originalii egipteni, adevăraţii egipteni şi sunt oamenii
cei mai apropiaţi de cea mai regală dinastie care a existat vreodată.Anatomia acestor oa-
meni este foarte apropiata de cea a Zeilor care au ajutat la crearea culturii
omenirii.acum
455.000 de ani.
Ra-Ta-Bin este primul faraon şi tatăl poporului egiptean. El şi Hermes,au fost inginerii
originali ai Marii Piramide (este interesant că numele marelui alchimist,Hermes Trismţ-
gistus.este deseori tradus ca" Hermes de trei ori maestru". Ramtha spune ca defaptin-^
seamna maestru al triadei sau piramidei) Ra-Ta-Bin şi Hermes,au migrat în Egipt
veriirkl din Atlantida, şi aducînd cu ei tehnologia atlanţilor.
Alinierea perfectă a structurii piramidelor cu polii,cauzează apariţia unui cîmp de forţa.
Hermes a fost primul care le-a aliniat. Alinierea la adevăratul nord şi sud,prinde direct
cert -turile şi cîmpurile energetice care păstrează planeta în rota.tia ei pe orbită îni
jururi soarelui. Energia creată prin mişcarea centrifuga,este o formă mai Înaltă de
energie decît electricitatea. Această energie colectată In interiorul piramidei,nu are
electromagnetism şi po-laritate.Descrierea cosmosului sub forma de şapte nivele de
conştiinţă şi energie,produce o imagine ştiinţifică care arată semnificaţia diferitelor
forme de energie,frecvenţa lor corespunzătoare şi polaritatea. De fapt,modelul lui
Ramtha despre natura realităţii oferă _ o înţelegere perfecta a scopului şi funcţiei
piramidei. El spune;
"Cînd celulele vor fi explorate pîna la cel mai intim univers al lor.se va vedea că centrul
lor intim,nu este rotund,entitate,ci deforma unei feţe de piramidă.pentru că asta este
ceea ce dă energia care îngăduie scfnteia de viaţă şi tine ceea ce se cheamă 'încărcătura
electrică în celulă."
Consctrucţia acestei masive structuri a durat mai puţin de trei ani,iar planificarea ei,
doi ani şi jumătate. Oamenii de dincolo de soare au ajutat la construire. Ei au tăiat cu
precizie piatra,cu laser şi folosind temperatura de 0 grade,temperatura care în vid
creazâ anti-gravitate şi mişcă pietrele la locul exact.Hermes a înscris o dedicaţie pentru
vizitatorii care i-au ajutat,cei de dincolo de soare,Dumnezeii Soarelui. După ce
construcţia a fost gata, au fost folosite pentru a se comunica cu cei de dincolo de soare
Au fost folosite şi pentru calâtorii,folosind tehnologia atlanţilor (ca baze de aterizare)
Camera regelui este locul cu cea mai puternică energie,deşi mai sunt multe camere ca- _
re nu au fost încă descoperite.Existâ o masivă reţea de drumuri,similarâ cu metrourile
unu» oraş uriaş,care leagă toate piramidele împreuna şi duc îh interiorul Pâmîntului.
In laba stîngă a Sfinxului exista o camera care conţine o mare librărie cu cunoştinţe
despre istoria umanităţii. Această cameră este diferită de holul recordurilor descris de
Edgar Cayce. Va fi găsită cînd oamenii de dincolo de'soare se vor întoarce şi vor readuce
tehnologia Egiptului antic. Ramtha explică că antigravitatea este de fapt un concept
extrem de simplu.Ea se produce prin ridicarea frecvenţei unui obiect sau a unei
structuri ,pentru că forţa de gravitaţie nu are efect asupra luminii şi a electricităţii.
Ştiinţa care stă m spatele farfuriilor zburâtoare,foloseste acelaşi principiu.
In final,Ramtha explică ca piramidele aduc cunoaştere şi coc minţile. Ele amplifica
procesul de vindecare al corpului şi gîndul celui care doarme în interiorul lor.
Piramidele din Giza,au fost construite ca sa fie un permanent testament al divinităţii
noastre. Ele au fost construite ca sa dăinuie peste veacuri ,aşa ca umanitatea să nu uite
niciodată puterea din fiinţa sa (puterea sinelui sau) şi scintei i de viaţă,inteligenţa care
susţine şi poartă fiecare persoană prin viaţă.

32

CAPITOLUL 3

PIRAMIDELE DIN EGIPT

"Formele de flacără-ei bine asta este ce sunt ele - ele au fost create cu forma care să
poată captiva energia în centru.
Ele reprezintă cu adevărat Dumnezeul din interior. Ceea ce se cheamă forme defla-
cără.şi ceea ce voi numiţi piramide,entitate,au fost construite să fie ceea ce se cheamă o
dovadă pentru umanitate,o imagine a umanităţii, ca ,ceea ce se cheamă ,aşa cum a fost
întru adevăr, o statuie a umanităţii, sa reamintească umanităţii să privească întodeauna
înăuntru.căci înăuntru,entitate,dnd cineva se uită în interior,nu este el cuprins de măre-
ţia a ceea ce simte ? Cu certitudine."
- Ramtha

CONSTRUCŢIA MARILOR PIRAMIDE DIN GIZA

Conceperea Gizei s-a făcut acum 34.000 de ani. Eu nu le-am văzut.căci nu existau pe
vremea mea.Au mai fost piramide şi înainte,care au fost construite din ceea ce se
cheamă lemn.dar vînturile deşertului şi intemperiilq?din stratosfera le-au distrus.
Acestea au fost concepute în ceea ce se cheamă ultimele zile ale Atlantidei.Cind deja,ceea
ce se cheamă ţara mama,Mu,şi mişcarea tuturor pelegrinilor prin ceea ce se cheamă
istmul canalului care conecta Lemuria cu Atlantida,la portul de sud.numit Onai,cu ceea
ce se-cheamâ coaja de deasupra a Atlantidei,entitate,ceea ce este numit ţărmul vostru de
est - a şi început sa se scufunde,vedeţi ? - erau doar parcele de pâmînt. Atlantida a plecat
în acel particular timp. Si pe măsura ce canalul se lăţea,ceea ce se cheamă mari mase de
pâmînt ,au început să se separe. Ceea ce se cheamă Brazilia şi ceea ce se cheamă
America de Sud.ele au fost cîndva un singur pâmînt,iar vîrful lor susţinea ceea ce se
cheamă continentul de deasupra (aici trebuie sa-ţi imaginezi o hartă plana ,nu este
vorba de straturi de continente ,ci de cum arata ele pe hartă,deci de la nord )
Pe măsură ce canalul se lărgea şi pâmîhtul se schimba - cu schimbarea a ceea ce se
cheamă fundul oceanului - presiunea creată,a determinat ca cele două pamfnturi să se
separe.Canalul prin care pelegrinii din Mu au călătorit în Atlantida (Atlatia ),în cel mai
sudic loc.
In ceea ce se cheamă ultimele zile ale distrugerii,auaplrut ceea ce se cheamă pămînturi-
le mongolilor,Sudanului şi Egiptului,cu oameni mari,compuşi din nordici, cei care mai
tirziu se vor numi ionieni şi cei din Mu şi Atlaţia. La început toţi au av ut culoarea maho-
nului. ',
Egiptenii originali au fost mari de statură şi ajungeau pîna la 7 picioare,ln termenii
voştri, cu piele ca abanosul şi ochi verzi. Ei erau frumuseţile de abanos cu pârul de
culoarea cuprului.
Cînd eşti atît de vechi ca mine,poţi vedea, în 35000 de ani, intîmplindu -se foarte multe
lucruri. Egiptenii sunt
33

aproape de cea mai regală dinastie care a trăit vreodată'. Ei sunt mai aproape de
Dumnezei decît vor fi vreodată izraelitji.,pentru ca izraeliţii sunt cei care s-au aşezat pe
ceea ce a fost original regatul egiptean. Sîngele egiptenilor este acum In cei care
constituie tribul Watusi ,din Africa. Watusi sunt egiptenii originali. Ei au avut părul
roşu şi ochi verzi - ochi verzi şi păr roşu. Dumnezeii de acum 455000 de ani,au aterizat
aici şi i-ati ajutat să-şi creeze cultura.Cîţi dintre voi ştiu ce sunt Watusi ? Cei care poartă
roşul regal ? Ei poarta pîna şi eşarfa regală a Scoţiei (eşarfa pe care scoţienii o poartă pe
umărul sting).
Voi nu aveţi minte ? Atunci de ce nu investigaţi si exploraţi singuri ?
Marii afrcani care au peste doi metri sunt egiptenii originali. Şi ei sunt originalii scoţi -
eni. Intoârceti-vâ la vecin şi spuneţi aceasta. Cine sunt ,în Africa,cei care mîna vite şi
sunt vinători de lei neînfricaţi şi poartă roşu ?Masai şi watusi sunt acelaşi trib. Cei
originali au avut culoarea ebonitei,pâr de cupru şi ochi verzi. De unde vine linia lor ?
Din Zeii de dincolo de steaua de -v rd.Acesta a fost Egiptul original. Egiptul este Aftca.
Ei.entitate, erau cei care locuiau pe acele pamînturi,înca şi pe timpul Atlantidei.Ei au
construit primele desene de acest fel,adică ceea ce se cheamă arhitectura
atlantidianâ,dar ei le-au făcut din lemn. Ei au fost primii care au construit piramide. Ei
au locuit în colibe de lemn piramidale. Şi o minunată energie a început să se dezvolte în
ei. Şi entităţile au
devenit înţelepte şi fervente în vorbire şi cunoaştere,şi oameni de pretutindeni vor căuta
sfatul lor. Ei nu erau atinşi de ceea ce se cheamă glorificare prin metale (nu cunoşteau
metalul). '
Ceea ce se cheamă Giza,a fost construită la început din ceea ce se cheamă lemn. Dar
micile construcţii de lemn,auînceput să se dărîme sub ape,aşa ca au Început să
construiască din piatră. ‡ ..
Si iată că a aprut ,înainte de ultima cadere,o entitate care se numea Ra-Tam, el a ascen-
sionat de pe pământul numit Atlantida; a-adus'cffel o entitate minunată,care se numea
Hef-mes,un arhitect al ceea ce se cheamă o formă deja existentă,minunata formă.
.^
Hermes a fost un ionian,dar el a avut minte care a fost avansată tehnic.Hermes,el a fost
o entitate bună,nubienii l-au iubit,căci culoarea părului său a fost ca focul,iar ochii lui de
culoarea cerului,azurii,şi el a fost alb din nord,ei l-au iubit şi divinizat. Şi cine va fi Her-
mes cînd se va reîncarna,altul decît Isus,fratele nostru ?E1 a fost arhitectul formelor de
fla-cară.Şi Ra-Ta-Bin a fost un inginer din Atlatia,iar cei doi au construit
templele,aceste ma-nifice temple,pe pâmlntul care s-a chemat Egipt,dar Nilul curgea cu
douăzeci de grade mai la est decît curge astăzi.
Cel care a fost Ra-Ta-Bin,cel care a fost primul faraon,fiind ceea ce se cheamă primul
Crist,fiind ceea ce se cheamă tatăl poporului egiptean,aşa cum a fost întru adevăr,a dat
naştere primei civilizaţii de Cristi.văzuti ca ceea ce se cheamă Dumnezeu/om ;a ridicat
templele ca să arate puterea din om.In zilele voastre voi nu puteţi ridica asemenea
temple cu precizia si exactitatea cu care sunt făcute piramidele.Dar nu a fost pînă ce ,aşa
cum a fost întru adevar,preoţii au venit pe acele pârriîhturi şi acel ordin a început,iar
linia faraonilor sacri a urmat. Aceasta ar fi istoria acestui pamînt pe care voi îl iubiţi.
Este un tărim di-vin,un pamînt bun,a cărui moştenire zace în oameni de culoare închisă
şi îh Hermes.
Daca ceea ce se cheamă foc,stâ îh mijloc,ce este construcţia a ceea ce se cheamă fizica
gîndului şi care este puterea lui în viaţa ? De aici,Hermes a produs un desencare va fi
mai mic la VÎrf decît la baza şi 1-a aşezat într-o perfectă aliniere polară,ceea ce a'făcut
să se producă cîmpuri de forţă. Construcţia acestui desen,, ceea ce se cheamă de fapt
planul lui, a durat doi ani şi jumătate.Construcţia a durat trei ani.,chiar mai puţin.
Ei au venit împreună,Tntru adevăr şi au început să construiască ,ceea ce se cheamă con?
-tructii mai mici,dar au avut dificultăţi în menţinerea înălţimii şi a bazei conform
planului.
O mai mare şi mai evoluată frăţie a venit de dincolo de soare.Ei au ajutat la construire
entitatea numită Hermes,care a venit de nicăieri şi entitatea Ra-Ta-Bin,un preot care a
ajutat la combinarea oamenilor din Atlantida cu ceea ce se cheamă egipteni,sau oameni
tri-bali,cum consideraţi voi că ar fi. Iubirea lui Hermes şi inteligenta lui au adus oamenii
de dincolo de soare ca să reînvie ceea ce se cheamă forţa interioarâ^care va sta ca o
mărturie muta pentru generaţiile de oameni,ca să vadă magnificenţa structurii şi cînd
vor face asta sa se trezească programarea din suflete şi sa-şi înţeleagă destinul şi care le
este drumul.
Entităţile care au venit,au adus maşini magnifice,care străluceau în noapte ca nişte fo-
curi. In acele vremuri,cînd stratosfera fusese ruptă,ei erau vizitatori frecvenţi.Ei au
ajutat ia v nstruirea piramidelor.Ei au avut puterea de a tăia în piatră vie.aşa cum s ; r
urnit intru adevăr, pietrele care au creat marea fundaţie,^ le-au carat pentru ei,pe

34
sute şi mii de mile şi le-au plasat perfect pe locul unde trebuiau să fie.Si au folosit
temperaturi de zero grade
in vid,ca să creeze ceea ce se cheamă antigravitaţie,aşa ca pietrele să fie uşoare şi uşor de
plasat. Ei au iubit pe oamenii care au venit de la soare.
Pietrele au fost tăiate cu precizie .cu lasere,care sunt singurele unelte care pot tăia în
linie dreaptă. Au fost tăiate cu lumină şi dezactivate de ceea ce se cheamă cîmp
gravitaţional cu ceea ce se cheamă gînd. Gtndul care a creat un cîmp antigravitational,a
ridicat blocurile de piatră.aşa cum a fost întru adevar,şi le-a aşezat cu o precizie de
jumătate de cenţi-metru,pe întreaga baza.
Cîmpul antigravitaţional,care a făcut toate pietrele să fie aşezate una peste alta.aste-
foarte uşor de făcut,entitate. A fost creat un vid,îh care s-a creat b temperatură de zero
grade,care îngăduie ca ceea ce se cheamă antigravitaie să existe.A fost făcut foarte
simplu numai prin proiecţia luminii.
Entitatea numita Hermes,a fost primul care le-a aliniat în.funcţie de polaritate,ca sa le
dea o energie şi mai mare. Şi dnd entităţile - care au tăiat din roca vie cu lasere - au
făcut fiecare piatră,au fost capabili sa le plaseze cu precizie una peste alta,fară a dărîrna
ceea ce era dedesubt.Apoi au fost făcute camerele,pentru ca puterea interioară a celor
care vor sta acolo,să poată comunica cu entităţile de dincolo de soareÄsâ poată comunica
în afara piramidei.
Cîndva,pereţii interiori au fost căptuşiţi cu granit roz,venit din Sudan.Sub nisip există' o
mare grădinâ.Şi mine bogate în turcoaze,lapis-lazuli,în argint si mirt şi tn aur.Plăcile ca-
re acoperă exteriorul sunt atît de netede,nu există nimic atît de neted ca acele placi. Şi
acestea au fost tăiate din ceea ce se cheamă rocă vie,cuart roz, mov,alb,foarte strălucitor.
Apoi s-au făcut structurile magnifice. Cîndva se putea vgdea de la mari distanţe o
magnifică lu-minâ,albastru deschis,care venea de la piramide.Era un albastru
magnific,entitate.Depaşeci cu mult ceea ce voi numiţi aurora borealâ,sau luminile din
nord.
Pe perimetrul exterior al Marii Piramide,Hermes a desenat o dedicaţie pentru oamenii
de dincolo de soare.El a făcut ceea ce se cheamă o foarte frumoasă fresca pe care a dedi-
cat-o celor de dincolo de soare ,căci ei au ajutat la construirea acestui magnific
monument; un Crisţcum l-au numit ei.
A fost construit în aşa fel,încît toate structurile să aibă un centru de energie In interior şi
să creeze în centrul piramidei ceea ce se cheamă un foc,sau un cîmp de energie,la care se
adaugă şi energia fiecărui bloc şi care constituia ceea ce se cheamă mişcarea laterală a
puterii,
Cfnd piramida a fost terminată, a fost folosita şi pentru calatorii Era căptuşită la exteri -
or,complet ,cu turcoaze,iar piatra din vîrf a fost ceea ce se cheamă aur solid,ceea ce este
un mare purtător de emoţii. In timp, a fost atacată sj s-au scos turcoazele şi s-a luat
aurul din vîrf.
A fost construită în aliniere cu ceea ce se numeşte adevârtul pol nord.aşa cum a fost
întru adevâr,aliniată la alte structuri din jurul sferei,cu porţi nu numai pentru calatorii.
Ei călătoreau In acele zile,pe fascicole de lumină, în linie dreaptăăar virful piramidei era
conductor de cimpuri de lumină . Cuid s-a aflat c'â ele ar putea prezerva viaţa sau da
viată,au devenit morminte.Iar mai tfrziu.din cauza devastărilor,mormintele au fost duse
sub pămint.
Curînd.acesta tehnologie,a fost aliniata într-un mod specific în întreaga lume. A fost
dată într-un loc unde trăiesc copiii urşilor şi pe care voi îl numiţi Rusia.acolo unde voi
numiţi Turcia,sub mare.in Yucatan,în deserturile din Africa,în Egipt,care se numesc
regiunile solare, şi toţi puteau comunica unii cu alţii. Ele sunt indestructibile. Nu există
furtuna sau cutremur care ar putea sâ le distrugâ.Ele sunt făcute pentru veşnicie.ca,, ,*
* monumente veşnice de aducere aminte a puterii care este In interiorul omului..
Există o Mare Piramidă într-o ţară ,care a fost vopsitâ,dar sub vopsea zace o mare
comoară. Ţara este ceea ce voi numiţi Turcia.O faţă este albastrâ,una este albâ,alta este
verde şi una este roşie.

TUNELE SI CAMERE SUB PAMINT

E.: In Marea Piramida diri Cheops,Camera Regelui,este cea mai puternica parte a pira-
midei.sau mai este altă parte tu energie mai mare ?
R.: Aceasta este cea mai energetica'parte.deşi mai sunt,în afară ,care conţin în pereţi
papirusuri din timpuri antice.Ele sunt acolo unde se păstrează cel mai bine.In ceea ce se
cheamă Camera Reginei,energia vine din Camera Regelui. A fost iubire dată iubirii.Mai
sunt multe camere care sunt un mare mister pentru oamenii voştri de ştiinţa.
35

Este un sistem masiv de drumuri,ca un fel de subterane sub un mare oraş,care leagă
fiecare piramidă din planul vostru şi care intra apoi în interiorul Pămîntului.Mulţi din
cei care sunt numiţi oameni micuţi,care trăiesc în ceea ce se cheamă ţările de
dedesubt,cei care sunt lemurienii şi atlanţii,toţi s-au dus acolo - cei care au ştiut,care au
primit mesajul, Şi sunt drumuri care duc în centrul Pămîntului vostru şi care sunt
folosite de ei pentru a veni afara. ^
Prima şi cea mai dominantă cameră este în ceea ce se cheamă laba stingă a Sfinxului.
Este o cameră cu papirusuri şi suluri antice,care ar uimi pe oricine. Şi este acolo o uşa
care duce la un pasaj către ceea ce se cheamă intrarea laterală In Camera Regelui şi
apoi jos în ceea ce se cheamă cincisprezece fantome în ceea ce se cheamă Pâmînt şi apoi
se în -clină şi se conectează cu Turcia,cu ceea se cheamă poli,cu ceea ce se cheamă
Yucatan şi ceea ce este numit Rusia,şi cu Mongolia ,apoi cu soarele interior.
E.rCamera din piciorul Sfinxului,este ceea ce se mai numeşte holul recordurilor ?
R.: Holul recordurilor este scris în piatră.Holul interior,entitate,este o cavitate.Mai este
un hol acolo.Sunt ceea ce se cheamă nişte pereţi interiori pe care mesajele sunt scrise în
piatră vie.Ei au fost văzuţi deja şi vor fi gâsiţi.Dar,ştii,gâsirea marelui "tellamen"(e.yte o
figură de vorbire care pleacă de la cuvîntul tell=a spune şi men=oameni.Este vorba de
un fel de deal artificial care conţine rămăşiţe ale unei aşezări antice.Este mult folosit în
Egipt şi Estul Mijlociu, ca parte componentă a numelui unui loc), care. este locul de
înmor-mîntare a multor informaţiile va coordona singură cu venirea celor de dincolo de
soare. Deci ei au învăţat tehnologia de a lucra împotriva gravitaţiei.Şi este foarte simplu:
prin ridicarea vibraţiilor structurii,ceea ce dispreţuieşte atracţia gravitaţională ,care nu
are e-fect asupra luminii şi a electricităţii.Formele de flacără creazâ- sunt un
generator,entitate -creează o putere în ele.Trebuie numai să stai în ele şi să trimiţi
gînduri altorajar ei le vor primi,oricine ar sta în alta piramida.Informaţia a fost
transferată prin acest proces.Asta este o simplă mărturie la ceea ce s-alntîmplat şi se va
mtîmpia din nou.
C'vtid vedeţi navele,le vedeţi ca pe nişte lumin; strălucitoare.Au fost numite căleşti de
foc.Şi te vei întreba :ce crează cîmpul de lumină m jururi lor,acele culori diferite şi atît
de strălucitoare ?Este creşterea frecvenţei prin ceea ce se cheamă o roată în altă
roatâ,pentru
a crea ceea ce se cheamă zero grade temperatură şi vid,care permite creşterea frecvenţei
printr-un proces electric al întregii structuri,care creazâ o aură foarte vizibilă în jurul
navei sili permite să se mişte liber în şi fn afara gravitaţiei. Şi acest proces este deja
studiat foarte de aproape de oamenii voştri de ştiinţă.
E.: Roată In roată - este vorba de forţa centrifugă care creează vid ?
R.: Este forţa centrifugă care crează vid într-o coaja ( carcasă) electrica.iar coja este
răcită la zero grade cu electricitate,ceea ce permite zborul.
E.: Bine.
R.: Acum ei au plecat cu toţii.
E.: Unde s-au dus ?
R.: Unii dintre ei sunt în interiorul Pâmîntului.Ei sunt oamenii, din interior c are diturbâ
navele şi avioanele voastreUnii sunt în Pâmînt pentru că ei au găsit drumurile,si sunt
foarte multe uşi care permit accesibilitatea.Şi alţii s-au întors In împărăţia lor,care este
dincolo de soare. Si mai sunt alţii care stau pe aproape. Sunt multe locuri. Aş vrea să ştii
că navele lor nu sunt limitate.
Există oameni magnifici care trăiesc în interiorul Pâmîhtului,entitâţi minunate,care
variază între pitici şi giganţi,dar ei coabitează minunat împreună. Ei sunt paznicii
acestor tunele.Unii dintre ei au fost prinşi afară la deschidere,iar oamenii voştri de
ştiinţă şi guvernul vostru au cîteva trupuri pe care le-au conservat.Ei sunt gardienii din
interior.Ei au cheile de la uşi.Sunt mulţi oameni de ştiinţă care au ştiut,dar ei au plecat
deja de pe acest plan (au murit ),şi sunt cîţiva care care sunt conştienţi că există mai
mult decît se poate vedea. Dar va fi un mare cutremur In piramida din Turcia.Şi marele
cutremur va scutura munţii şi se vor deschide usi,iar oamenii vor descoperi tuneluri şi
căi de acces Si aşa va începe căutarea oamenilor din interior.
E.: Cmd vafiasta?
R.: ŞtU unde este muntele Ararat ?
E.: Da
R.: Acolo este o nava îngheţată.Noi o vom dezgheţa.Nu departe de aici,este asta mare de
care vorbesc.Ce este timpul Jeffrey (soţul lui IZ),timpul este totul ? -în anul sau vara şi
seara lui '85.Dar vor mai fi cutremure şi înainte de asta.Insă acesta va deschide căi.
Acum,despre Egipt,acolo a fost o mică construcţie şi s-au mutat nişte lucruri,aşa că u-
nele tunele nu mai sunt 36

36

ceea ce au fost.Dar mai sunt celele care fac legătura de la Marea Piramidâ,prin Yucatan,
şi merg sub mare. Eşti mulţumit că am continuat cu aceasta la întrebarea ta ?
E.: Este o linie. Dacă legi cele trei mari piramide şi observi linia.este ceva care arată ca o
scoică.Iar dacă linia este urmată pîna la vîrful ei,sunt nişte intrări acolo.care unii cred
că ar duce la camerele despre care vorbeşti.( vezi desenul de la începutul capitolului)
R.: Da,ele duc acolo.Este o trecere nu departe de aici - să vedem unde suntem; de aici
cea mai apropiată ar fi sub mare (ei erau în Seattle ,aproape de Pacific),dar nu te poţi
duce acolo,deci următoarea este în marele munte Shasta,acolo este o deschidere.La
muntele nu mit Superstiţie.într-un deşert numitMojave,în ceea ce se cheamă Asia. Şi
print^re ultime-ie,este mia pe o insulă care se cheamă Japonia,^; cSte o mare confuzie
acolo.Acelea sunt uşi noi.Asa să fie.

(mutele Ararat este un Vulcan activ,acoperit tot anul cu zapadâ,este localizat la graniţa
Turciei cu Iranul.Cartea Genezei ti numeşte Urartu şi este locul unde arca lui Noe a
venit să stea după marele potop.Centrul de Informaţie despre Cutremure spune că au
fost două cutremure în acea regiune,la sffrşitul lui 1984,cam cum a prezis Ramtha,unul
în 18 Sept. de magnitudine 6,4 şi unul In 18 octombrie de magnitudine 5,3)

ŞTIINŢA DIN STRUCTURA PIRAMIDELOR


Este o ştiinţa directă în structura acestora,entitate. Inrîi,aşa cum este întru adevâr,pira-
midele sunt localizate în linie directă cu ceea ce se cheamă nordul adevărat şi cu sudul a-
devârat.Sunt energii care merg în acea direcţie,careÎnconjoară Pamîntul.Motivul pentru
care adevăratul nord,nu este la nordul magnetic,entitate,este ca Pâmîntul vostru este pe
o orbită de rotaţie turtită,ceea ce însemna că nu este perpendicular pe orbita care merge
In jururi soarelui. Este înclinat ca jucăriile voastre,titirezele,cînd se opresc din
ihvîrtire.,aşa este Pămîntul vostru.Energiile care permit să apară această înclinare într-
un moment de rotaţie ,sunt numite adevăratul nord.Iar cînd piramidele sunt aliniate la
adevăratul nord,e-le iau direct centurile de energii şi cîmpurile energetic^ care
păstrează planeta în planul orbital.
Cînd învfrteşti ceva,se creazâ o mişcare centrifugă. Mişcarea centrifugă,entitate,este un
aspect alelectricitâţii,dar mimai-un Înalt grad al ei.In acest fel.la adevăratul nord,ceea ce
se cheamă formele de foc,iau ceea ce se cheamă energia forţei centrifuge,care este un
mutant mai mare decît energia electricâ;ele captează energia - ea apasă egal pe toţi
pereţii şi se adună în centru,într-o mişcare de rotaţie,care seamănă cu evoluţia
Pâmîntului fn juru soarelui.Energia care se aduna în interior,nu are proprietăţi
magnetice.Este complet liberă de forţe magnetice,este o energie suverană.Dacâ plasezi
un obiect în această energie,ea opreşte procesul de îmbâtrînire al acelui obiect,sau îl
pune în ceea ce se numeşte sistem de vacuum,care permite ca ceea ce este acolo să stea
acolo pentru foarte multă vreme,la fel ca şi Pămîntul pe orbita soarelui.
Cît priveşte materialul din care ar trebui făcute piramidele,ceea ce este metalreste
conductor de energie şi se aliniază mai mult cu polul magnetic,nu cel adevărat.Deci dacă
vei con; trui ceva din metal,va fi aliniat cu polul nord magnetic,iar energia va fi prinsă
în metal şi nu în afarldacâ construieşti din piatră,care este o masă solubilâ,sau din
lemn,din orice nu este metal,atunci ceea ce se cheamă formă de foc,va fi în stare să
colecteze energie în interior şi să o poată utiliza pentru orice ai pune acolo - iar ceea ce
ar trebui să puneţi acolo sunt capetele voastre. Să ştiţi câ lucrează.Singurul timp cînd
potenţa energiei va fi mai mare decît cea de toate zilele,sunt momentele de echinocţiu ale
sorelui.In aceste momente,formele de foc au cea mai mare putere de penetraţie şi cea
mai mare energie în interior.
Marile piramide au fost cîndva căptuşite pe dinafară cu ceea ce se cheamă turcoaze.Iar
vîrful pietrei de la cap era bătut într-un metal care se cheamă cupru.Motivul pentru
care ei au pus cupru,este nu numai că}. cTcitea părţilor laterale să colecteze energie,dar
piatra de vîrf păstra energia intactă.Chir dacă acţiona ca conductor,el dirija energia In
jos.
Este mult decînd au fost vandalizate şi li s-a luat ceea ce era pe pereţet şi au fost scoase
pietrele de la vlrf şi aurul din interior luat.dar adevărata comoară.adevărata putere este
acolo.Ele sunt pentru a aminti umanităţii ca adevărata putere este în noi.în fiecare din
noi.
Au fost construite pentru ca omenirea să nu uite niciodată Dumnezeul din interior.P
entru acesta au fost construite. .
37

Cînd te duci în interior,aliniamentul perfect,toate lucrurile,aşa cum este fntru adevăr,


sunt păstrate pentru totdeauna în locul lor.în existenţă,chiar şi gîndul.Dacâ t e'dCfci
acolo şi pui ceva,orice,îh camera principalâ,va sta aşa,nu se va schimba niciodatâ.Asta
spune că acesta putere,acest Crist din interior,a «ost veşnicul Dumnezeu din interior.'
Modulatorul care a ajutat pe atlanti să creeze laserul,a fost creat în acea forma (pirămi
da ),ea a ştiut cum să păstreze energia cristaleleor şi s-o ajpplifice de milioane de.ori.
Este forma ştiinţifică care lucrează.Mai mult,entitate,cînd celulele vor fi explorate plnă
în cel mai intim univers al lor,se va vedea că partea ce mai intima a lor.nu este
rotundă,ci de forma unei piramide cu o latură,pentru că asta este ceea ce dâ energie
celulei şi îngăduie scinteia de viaţă şi păstrează ceea ce se cheamă încărcătura
(energetică) în celulă.

UN TESTAMENT PERMANENT AL DIVINITĂŢII NOASTRE

Formele de foc - ei bine,ceea ce sunt ele - au fost create cu forma care să poată capta
energie în centru.Fomele de foc au fost createca emblemă naturală a ceea ce este cu
adevâ-Rat omul jn originea lui din lummă,căci în afaFa corpului,entitate,omul are o
formă puternica în centrul fiinţei sale,care captivează aceeaşi energie.Ea reprezintă cu
adevărat Dumnezeuldinăuntru.Ceea ce se cheamă forme de foc,sau voi le numiţi
piramide,entitate,au fost construite ca monumente pentru umanitate,o imagine a
umanităţii,ce va care să amintească umanităţii să privească mereu în interior,câci In
interior,dacă se duce cineva,nu este el captivat de ceea ce simte ? Cu certitudine.
Ele nu au fost ridicate ca să aducă nemurire regilor care le-au văzut. Ele au fost ridicate
de o mare entitate care a fost una cu Spiritul,cu adevărat una cu Tatăl.Şi prin acesta
frumu-sete,el a ştiut cu adevărat pe Cristul din el.Si Cristul din el,a avut ceea ce se
cheamă foc căci a făcut toate acestea să se manifesteze. Ele au fost ridicate ,aşa cum a
fost întru ade-vâr,prin gînd şi nu prin munca fizică.Şi nu au fost făcute să fie morminte ,
ci camere pentru mare învăţătură.
Şi au venit la existenţâ,au fost date întregii umanitatea să nu uite în anii ce vin,câci ele
aduc şi sunt pentru Cristul din om,Dumnezeul interior,entitatea divină,şi dacă se duce în
interior,va urma pace şi linişte si integritatea sinelui spiritual să fie.ca toţi sa vadă şi să
nu uite moştenirea lor,locul de unde vin.pentru acesta ele sunt şi vor fi mereu..Ele au de-
venit un loc de protecţie a nemuririi.Ele semnifica asta acum şi întotdeauna.Asta este.

CONSERVAREA FARAONILOR

E,: Aceste piramide au fost monumente,sau locuri unde oamenii se puteau ducesa se
iniţieze ca să devină mai deschişi.mai evoluaţi ? R.: Nu.cu adevărat.
E.: dar ştiu că trebuie să fie un sicriu,sau un sarcofag,sau oricum vrei sâ-1 numeşti în
Camera Regelui.
R.: Intenţia originală a lor nu a fost ca piramidele sa fie morminte.
E.: Ştiu,dar...
R.: Ele erau center de comunicaţie,foarte puternice.Puteai să te duci în ceea ce Se nu-
meşte Camera Regelui .Ei aveau o mare deschidere,pe unde soarele,laun anume timp,in-
tra şi umplea totul cu lumină Ei puteau comunica din acel centru,gînd la gînd ,cu
oamenii de dincolo de soare.A fost un amplificator şi încă mai are aceasta putere.Au fost
folosite ca centre de comunicare.temple,unde mai tirziumari preojti vor veni şa
comunice-cu Zeii. Aici au fost primele oracole. . Ŷ
E.: înţeleg
R.: Mai tfrziu,ceea ce se cheamă ego,sau ceea ce se cheamă gloria celui mort,sau fara-
onii,ei au început să fie puşi la odihnă în acest loc,câci au aflat că locul acesta păstra tru-
purile şi în cunoaşterea lor,care s-a pierdut,au ştiut că vor fi oameni de ştiinţă care vor fi
capabili sâ-i doneze şi corpul lor să vină înapoi la viaţâ,ceea ce se va întfmpla.
E.: Mai puţin sufletul,nu-i aşa ?
R.: Daca Spiritul este pe aproape,el poate lua înapoi corpul care a fost fâcut din nou.
Exista înscrisuri,care mai sunt încă în Marea Piramidă şi în cea din Turcia,şi unul care
este Inmormîntat în mare şi care sunt încă intacte^care vorbesc în limba oamenilor de
dincolo de soare şi care sunt ceea ce şe cheamă mesaje despre cum să fie contactaţi.
Piramidele sunt cele mai magnifice structuri care au fost construite vreodată.
38

E.: Au fost oameni prin cîteva pasaje şi au văzut blocuri de granit care blocau calea...
R.: Intru adevăr.
E.: Bine. Ele au fost proiectate original aşa,sau blocurile s-au pus după aceea.?
R.: Au fost original puse acolo.Ei le mişcau cu lumina.Cînd soare le era într-un anumit
punct şi lumina venea înăuntru,inunda coridoarele cu raze de lumină.Cristalele care
mai sunt încă în interiorul lor,aveau puterea,exact ca un mecanism,sa le mute la
dorinţă.Ele mai sunt încă acolo şi funcţionează cu aceeaşi metodă : lumina.
E.: Cred câ asta este tot. Mulţumesc.
R.: Tu eşti un iubitor al acestor lucruri,nu-i aşa,doctore ?Ar trebui sa te duci acolo.
E.: Sunt prins în asta de o vreme.Sunt întrebări la care nu am găsit nicăieri răspuns.
R.: Iubită entitate,de secole,ele mistifică pe oricine se uita la ele.Dar au adus şi memoria
sufletului despre măreţia lor.Cînd cei care le privesc,înţeleg măreţia omului,ei nu vor
mai uita niciodată propria divinitate.
Oamenii de dincolo de soare se întorc.Piramidele au fostlnchise de foarte mult timp. Ei
au tehnologia de a"trezi"faraonii.Chiar şi oamenii voştri de ştiinţă pot face asta,căci au
învăţat procesul de donare şi tot ce au de făcut este să ia cîteva celule şi ei vor avea din
nou trupul în toată frumuseţea în care a fost cîhdva.Deci vechii egipteni,nu au fost chiar
asa de proşti,pîna la urmă ?
E.: Nu,n-au fost.
R.: Au fost oameni foarte frumoşi şi încă mai sunt.Mulţi dintre ei sunt în acesta audie ;:
Altceva ?
E.: Nu,cred că asta este tot pentru moment.
R.: Este mult,intr-adevar la care sa te gîndeşti.A fost o plăcere să-ţi vorbesc,căci este un
subiect despre care ştiu foarte mult,câci şi eu sunt un iubitor al lui.
|