Zăpada şi ghiocelul

Cînd a făcut zăpada, Dumnezeu i-a spus astfel: - Tu singură să-ţi alegi culoarea, deoarece umbli prin nenumărate ţinuturi, cînd vine iarna... Zăpada se a eză pe iarbă i se rugă: - !arbă dragă, dă-mi i mie din culoarea ta verde i frumoasă" !arba însă refuză. #tunci zăpada se apropie de floarea macului: - $acule, împrumută-mi i mie culoarea ta ro ie. Te rog" - %u-ţi împrumut nimic" răspunse macul ursuz. &orbi cu vioreaua, ca să-i dea culoarea albăstruie' cu floareasoarelui, dorind cu ardoare măcar culoarea galbenă, însă toate florile au refuzat să-i împrumute zăpezii din culoarea lor, deoarece zăpada aducea frigul i moartea petalelor. (ără nici o speranţă, zăpada a)unse în faţa g*iocelului. +răi cu durere: - +*iocelule, nimeni nu-mi împrumută culoarea sa. Toate florile mi-au întors spatele. $ilos din fire, g*iocelul cel ginga se înduio ă i-i zise zăpezii: - Dacă-ţi convine albul florii mele, să tii că eu îţi dăruiesc culoarea mea din toată inima. Zăpada tresări de bucurie. ,rimi satisfăcută cadoul bunului g*iocel. Tocmai de atunci, din negura timpului, zăpada poartă straiul alb al g*iocelului. - Drept recuno tinţă, dragă g*iocelule, am să te las, primăvară de primăvară, să scoţi căp orul prin covorul meu alb. &ei fi prima floare ce va ie i de sub troienele mele. ,retutindeni pe pămînt"

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful