Jupiter De la Wikipedia, enciclopedia libera Pentru alte sensuri, vede?i Jupiter (dezambiguizare). JupiterJupiter symbol.svg Jupiter by Cassini-Huygens.

jpg Date generale Descoperire Cunoscut din antichitate Nr. sateli?i 66 (67 cu S/2000 J 11) Sateli?i Io Europa Ganymede Callisto Caracteristicile orbitei (cf. J2000[3][4]) Semiaxa mare 778 547 199 km (5,20426658 u.a.) Distan?a la periheliu 740 573 646 km (4,95042906 u.a.) Distan?a la afeliu 816 520 751 km (5,45810410 u.a.) Excentricitatea 0,048774888 Argumentul periheliului 275,066051 Perioada siderala 4334,50 zile (11,862615 ani[1]) Perioada sinodica 398,88 zile[2] Viteza medie pe orbita 13,07 km/s[2] nclinarea fa?a de ecliptica 1,304626 nclinarea fa?a de ecuator Soarelui 6,09 Longitudinea nodului ascendent 100,491580 Date fizice Raza polara 66854 10 km[5][6] (10,517 raze terestre) Aria suprafe?ei 6,217961010 km[7][6] (121,9 arii terestre) Volumul 1,431281015 km[2][6] (1321,3 volume terestre) Masa 1,89861027 kg[2] (317,8 mase terestre) Accelera?ia gravita?ionala la suprafa?a 24,79 m/s[2][6] (2,358 g) Viteza de eliberare 59,5 km/s [2][6] Perioada rota?iei siderale 9,925 h[8] (9 h 55 m 30 s) Ascensia dreapta a polului nord 268,057 (17 h 52 min 14 s[5]) Declina?ia polului nord 64,496[5] Albedo 0,343 (bond) 0.52 (geom.)[2] Date despre atmosfera Hidrogen (H2) 89,82,0% Heliu (He) 10,22,0% Metan (CH4) ~0.3% Amoniac (NH3) ~0.026% HD ~0.003% Etan (CH3-CH3) 0.0006% Apa (H2O) 0,0004% modifica Consulta?i documenta?ia formatului Jupiter este a cincea planeta de la Soare ?i este cea mai mare dintre toate plan etele din Sistemul solar.[9] Are diametrul de 11 ori mai mare dect cel al Pamntulu

i, o masa de 318 ori mai mare ?i un volum de 1300 ori mai mare. Jupiter este al patrulea obiect de pe cer ca stralucire (dupa Soare, Luna ?i Ven us; ?i cteodata Marte). A fost cunoscut din timpuri preistorice. Descoperirea de catre Galileo Galilei ?i Simon Marius, n 1610, ai celor patru mari sateli?i ai lu i Jupiter: Io, Europa, Ganymede ?i Callisto (cunoscute ca sateli?ii Galileeni) a fost prima descoperire a unui centru de mi?care aparent necentrat pe Pamnt. A fo st un punct major n favoarea teoriei heliocentrice de mi?care a planetelor a lui Nicolaus Copernic; sus?inerea de catre Galileo a teoriei coperniciene i-a adus p robleme cu Inchizi?ia. nainte de misiunile Voyager erau cunoscu?i 16 sateli?i. Cuprins 1 Caracteristici fizice 1.1 Compozi?ie 2 Atmosfera 2.1 Marea Pata Ro?ie 3 Magnetosfera 3.1 Inelele planetei 4 Explorarea planetei 4.1 Misiunea Galileo 5 Sateli?ii lui Jupiter 6 Efectul lui Jupiter asupra Pamntului 7 Note 8 Vezi ?i 9 Legaturi externe Caracteristici fizice Compozi?ie Jupiter are probabil un "miez" de material solid n cantitate de 10 pna la 15 mase Pamntene. Deasupra acestui miez se gase?te partea principala a planetei formata din hidrog en metalic lichid. Aceasta forma exotica a acestui element att de comun se gase?t e doar la presiuni ce depa?esc 4 milioane bari, cum este cazul n interiorul lui J upiter (?i Saturn). Hidrogenul metalic lichid e format din electroni ?i protoni ioniza?i (ca n interiorul Soarelui dar la o temperatura mult mai mica). La temper atura ?i presiunea din interiorul lui Jupiter hidrogenul este un [lichid], ?i nu un gaz. Este un conducator electric ?i sursa cmpului magnetic a lui Jupiter. Ace st strat con?ine probabil ceva heliu ?i unele urme de "ghe?uri". Stratul de la s uprafa?a e compus n principal din hidrogen molecular obi?nuit ?i heliu ce e lichi d n interior ?i gazos la exterior. Atmosfera pe care o vedem noi este doar partea superioara a acestui strat adnc. Apa, dioxidul de carbon, metanul precum ?i alte molecule simple sunt de asemenea prezente n cantita?i mici. Atmosfera Articol principal: Atmosfera lui Jupiter. Jupiter este n jur de 86% hidrogen ?i 14% heliu (dupa numarul de atomi, cca 75/25 % dupa masa) cu urme de metan, apa, amoniac ?i "piatra". Asta este foarte aproap e de compozi?ia primordiala din Solar Nebula din care s-a format ntregul sistem s olar. Saturn are o compozi?ie similara, iar Uranus ?i Neptun au mult mai pu?in h idrogen ?i heliu. Marea Pata Ro?ie Marea Pata Ro?ie Marea Pata Ro?ie (GRS) a fost observata prima oara, de catre telescoapele terest re, cu mai mult de 300 de ani n urma (descoperirea ei e atribuita lui Cassini, sa

u Robert Hooke n secolul al XVII-lea). Este un oval de aproximativ 12000 pe 25000 km, destul de mare sa cuprinda trei Pamnturi. Alte pete mai mici dar similare su nt cunoscute de decenii. Oberva?iile n infraro?u ?i direc?ia de rota?ie indica fa ptul ca este o regiune de nalta presiune ai carei nori superiori sunt mult mai nal ?i ?i mai reci dect zonele nconjuratoare. Structuri similare au fost observate pe Saturn ?i Neptun. Nu se ?tie modul n care asemenea structuri rezista a?a de mult timp. Jupiter ?i celelalte planete gazoase prezinta vnturi de mari viteze n benzi largi de latitudine. Vnturile sufla n direc?ii opuse n doua benzi adiacente. Diferen?ele mici de temperatura sau de compozi?ie chimica sunt responsabile pentru colorarea diferita a benzilor, aspect ce domina imaginea planetei. Cele de culoare deschi sa sunt numite zone; iar cele de culoare nchisa sunt numite centuri. Benzile au f ost cunoscute de ceva timp pe Jupiter, dar vortex-urile complexe din regiunile d e grani?a ntre doua benzi au fost pentru prima data observate de Voyager. Datele de la Galileo indica faptul ca vnturile au o viteza mai mare dect s-a crezut anter ior (mai mari de 400 mph) ?i sunt prezente n adncimea planetei cel pu?in pna unde a putut ajunge sonda; ar putea sa fie extinse pna la mii de kilometri n interiorul planetei. Atmosfera lui Jupiter este de asemenea foarte turbulenta. Aceasta indi ca faptul ca vnturile sunt conduse, n mare parte, de caldura interna a planetei ?i nu de cea provenita de la Soare, cum este cazul Pamntului. Magnetosfera Articol principal: Magnetosfera lui Jupiter. Imagine color de pe satelit Jupiter are un cmp magnetic uria?, mult mai puternic ca al Pamntului. Magnetosfera lui se extinde pe mai mult de 650 milioane de km (dupa orbita lui Saturn!). (De notat este ca magnetosfera lui Jupiter e departe de a fi sferica -- se extinde spre soare "doar" 4,3 milioane de kilometri). Lunile lui Jupiter sunt cuprinse n magnetosfera lui, ceea ce explica par?ial activitatea de pe Io. Din pacate pentr u viitoarele calatorii spa?iale ?i o problema mare pentru proiectan?ii sondelor Voyager ?i Galileo, mediul de lnga Jupiter prezinta mari cantita?i de particule p rinse de cmpul magnetic al lui Jupiter. Aceasta "radia?ie" este similara, dar mul t mai intensa dect cea observata n centurile Van Allen ale Pamntului. Ar fi fatala pentru orice fiin?a umana neprotejata. Sonda Galileo a descoperit o noua radia?ie intensa ntre inelele lui Jupiter ?i st raturile superioare ale atmosferei. Aceasta noua centura de radia?ii are o inten sitate de aproximativ 10 ori mai mare dect cea a centurilor Van Allen de pe Pamnt. Surprinzator, aceasta noua centura con?ine ioni de heliu de energie mare de ori gini necunoscute. Inelele planetei Articol principal: Inelele lui Jupiter. Inelele Jupiter are inele ca Saturn, dar mult mai palide ?i mai mici. Existen?a lor a fo st nebanuita pna cnd au fost descoperite de catre oamenii de ?tiin?a de la Voyager 1 ce au insistat ca, dupa ce a calatorit 1 miliard de km, ar putea macar sa aru nce o privire pentru a vedea daca exista vreun inel. To?i au crezut ca ?ansa de a le gasi este nula dar erau acolo. A fost o descoperire majora. De atunci au fo st fotografiate n infra-ro?u de catre telescoapele de pe Pamnt ?i de pe Galileo. S pre deosebire de cele ale lui Saturn, inelele lui Jupiter sunt ntunecate. Probabi l sunt alcatuite din graun?e mici de material pietros. Spre deosebire de inelele lui Saturn, acestea par sa nu con?ina ghea?a. Particulele din inelele lui Jupit er probabil nu ramn acolo pentru mult timp (datorita atrac?iei atmosferice ?i mag netice). Sonda Galileo a gasit dovezi clare ce arata ca inelele sunt alimentate n continuu de praful format de impacturile micrometeori?ilor cu cele patru luni in terioare, ce sunt foarte energice datorita marimii cmpului gravita?ional al lui J upiter. Inelul interior e largit de interac?iunea cu cmpul magnetic al lui Jupite r.