Sunteți pe pagina 1din 15

136

TEOLOGIE {I VIA}|

Preg\tirea prin catehez\ pentru primirea Sfintelor Taine, `n perioada apostolic\ reflectat\ `n Scrierile reprezentative ale P\rin]ilor Apostolici
Lect. Dr. Carmen-Maria BOLOCAN
Biserica `[i `ndepline[te rolul s\u de sfin]itoare prin Sfintele Taine, prin care se acord\ credincio[ilor harul dumnezeiesc. P\rin]ii Apostolici leag\ lucrarea Sfintelor Taine de ~ntruparea, Patima [i ~nvierea Domnului nostru Iisus Hristos. Via]a noastr\ a r\s\rit prin El [i prin moartea Lui, accentueaz\ Sfntul Ignatie, [i El a p\timit toate acestea ca s\ ne mntuim1. Mntuitorul este prezent `n toat\ lucrarea haric\ de ridicare a omului pe urcu[ul mntuirii.

I.1. Sfintele Taine


Sfintele Taine, `ncepnd cu Botezul [i continund cu Sfnta Euharistie, Poc\in]a, Preo]ia, C\s\toria, sunt, dup\ P\rin]ii Apostolici, tot attea momente de `n\l]are a cre[tinului [i mijloace de prefacere [i `mbun\t\]ire a lui dup\ chipul Mntuitorului2. Sfintele Taine sunt instituite de Mntuitorul Iisus Hristos [i sunt `n num\r de [apte. Cifra lor de [apte a fost confirmat\ apoi `n Apocalipsa Sfntului Apostol [i Evanghelist Ioan, unde este scris, dup\ descoperire divin\, despre cele 7 coarne [i 7 ochi ai Mielului [i despre cele 7 duhuri ale lui Dumnezeu, trimise peste tot p\mntul (Apocalipsa 5, 6)3.

1 Cf. Sf. Ignatie, Epistola c\tre Magnezieni IX, 1; Epistola c\tre Smirneni II, 1, pp. 201, 219 (Am folosit pentru toate Scrierile din perioada apostolic\ lucrarea Scrierile P\rin]ilor Apostolici, traducere, note [i indici de Pr. D. Fecioru, vol. I, PSB, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure[ti, 1979). 2 Cf. Magistrand tefan C. Alexe, Eclesiologia P\rin]ilor Apostolici, `n Studii Teologice, 1955, nr. 5-6, p. 378. 3 Cf. Pr. Prof. Dr. Ioan R\mureanu et al., Istoria Bisericeasc\ Universal\, vol. I, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure[ti, 1987, p. 239.

TEOLOGIE {I MISIUNE

137

a. Botezul
Botezul este u[a prin care se intr\ `n cre[tinism. El avea caracter sacramental, de Tain\: [tergea p\catele [i acorda darul Sfntului Duh. Botezul era numit baie sau sp\lare, rena[tere, baia na[terii, iluminare, pecete, pecetea credin]ei, har des\vr[it. Botezul era unit cu o serie de acte legate de institu]ia catehumenatului. Ritul lui s-a dezvoltat o dat\ cu catehumenatul, `mbog\]indu-se mult din secolul al II-lea. El era s\vr[it de regul\ de c\tre episcopi. Din `ns\rcinarea lui `l puteau s\vr[i [i preo]ii [i chiar diaconii, iar la mare nevoie, `n lips\ de preot, [i de laicii credincio[i. Sinodul de la Elvira a oprit de la s\vr[irea lui pe laicii bigami (c\s\tori]i de dou\ ori) [i pe cei care au c\zut `n p\cat greu dup\ botezul lor (canon 38). Biserica a continuat s\ fac\ botezul ca [i Sfin]ii Apostoli, `n ape curg\toare sau st\t\toare (ruri, p=raie, izvoare, mare, lacuri). Didahia m\rturise[te acest lucru. Autorul recomand\ ca botezul s\ se fac\ `n ap\ vie, adic\ ap\ curg\toare de izvor sau de ru, simbol al mi[c\rii [i al vie]ii care se afl\ `ntr-o asemenea ap\, iar Tertulian, `n De baptismo, 4, ne spune c\ n-are importan]\ `n ce fel de ap\ se face botezul4. De altfel, Didahia `[i `ndeamn\ adresantul ca, `n cazul cnd acesta nu dispune de ap\ curg\toare, s\ foloseasc\ orice fel de ap\. ~n final, se recomand\ ca botezul s\ se s\vr[easc\ prin cufundare, s\ se fac\ prin turnare sau prin stropire pe cap, atunci cnd nu e ap\ suficient\ sau dac\ nu ai nici una, nici alta. Avem aici, cea mai veche m\rturisire a unui asemenea botez. Dup\ ridicarea loca[urilor de cult au `nceput s\ se construiasc\ pe lng\ ele [i bazine speciale pentru botez (baptisterii)5. Cu organizarea catehumenatului, botezul se s\vr[ea de obicei `n grup, ceea ce `i conferea un caracter mai solemn [i mai important. De[i el se putea s\vr[i `n orice timp al anului, practica Bisericii a stabilit ca zile speciale Pa[tile [i Cincizecimea (`n ajunul lor). ~n Orient se f\cea [i la Epifanie (Botezul Domnului). Botezul la oamenii maturi catehumeni era precedat de o priveghere, care `ncepea seara (`n Siria) sau dis-de-diminea]\, cu citire [i rug\ciuni. Se f\cea sfin]irea apei [i a untdelemnului, necesar pentru botez, se f\ceau lep\d\rile. Cel care se boteza se `ntorcea cu fa]a spre apus, era `ntrebat dac\ se leap\d\ de Satana [i dac\ se une[te cu Hristos. El r\spundea cu formulele stabilite. Lep\darea era `nso]it\ de gesturi, care simbolizau alungarea demonilor (suflare, scuipare) [i avea caracter de exorcism. ~n Biserica primar\, ritualul exorcismului `l f\ceau exorci[tii: persoane alese [i hirotesite, care aveau puterea de a `nl\tura duhurile rele. Ace[tia citeau [apte zile de-a rndul `nainte de botez, `n fiecare zi cte o dat\, iar `n ziua a opta le citea arhiereul care s\vr[ea botezul6. Fiindc\ voi singuri zice Teodor de Mopsuestia, referindu-se la cei veni]i la botez nu pute]i s\ duce]i
4 Cf. Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure[ti, 1984, p. 103. 5 Cf. Pr. Prof. Dr. Ioan R\mureanu et al., op. cit., p. 240. 6 Cf. Magistrand Munteanu Alexandru Armand, Rnduiala [i explicarea Botezului [i a Mirungerii dup\ scrierile literaturii patristice, `n Glasul Bisericii, nr. 11-12/1960, p. 954.

138

TEOLOGIE {I VIA}|

disputa [i lupta cu diavolul, este necesar s\ v\ folosi]i de lucrarea acelora care se cheam\ exorci[ti, care r\spund pentru voi de ajutorul divin7. ~ntors cu fa]a spre r\s\rit, catehumenul f\cea m\rturisirea de credin]\, rostind simbolul sau regula de credin]\ (regula fidei). ~n acest moment, dac\ nu mai `nainte, se f\cea m\rturisirea p\catelor. Catehumenul se dezbr\ca, era acoperit cu o pnz\, uns cu untdelemn (se pare c\ numai pe cap); el intra apoi `n ap\, r\spundea la o serie de `ntreb\ri rituale, se cufunda de trei ori `n ap\, episcopul sau preotul ]inndu-i mna pe cap. Dup\ ie[irea din ap\ se f\cea ungerea cu untdelemn sfin]it pe corp; pentru femei, la cap o f\cea clericul, iar pe corp diaconesele. Botezul se putea s\vr[i [i prin v\rsare de ap\ pe cap sau prin stropire, dup\ cum arat\ unele picturi apusene. ~n caz de nevoie se f\cea `nainte de termen, mai ales prin stropire. Dac\ botezul era s\vr[it de un laic, episcopul sau preotul trebuia s\ ung\ apoi pe cel botezat. Botezul copiilor era obi[nuit, de[i nu general. Din m\rturiile lui Iustin Martirul, Irineu, Tertulian, se [tie c\ el se practica. Origen `l socotea de origine apostolic\. Sfntul Ciprian a respins propunerea unor episcopi ca botezul copiilor s\ nu fie f\cut `nainte de a opta zi. La botezul copiilor s-a introdus regula de a fi asista]i de un cre[tin matur, care f\cea pentru ei lep\d\rile [i m\rturisirea de credin]\. Biserica lui Dumnezeu se `ntemeiaz\ pe apa Botezului, dup\ cum Turnul din P\storul lui Herma era cl\dit pe ap\ pentru c\ spune Herma via]a voastr\ s-a mntuit [i se va mntui prin ap\. Botezul cur\]\ pe cel ce crede, de p\catul str\mo[esc [i de toate p\catele s\vr[ite `nainte de scufundarea `n ap\ (Vedenia III, 3, 5; Porunca IV, 3, 1). Pentru aceasta `ns\ trebuia o preg\tire special\. Autorul Didahiei descrie am\nun]it lucrarea v\zut\ a tainei, men]innd [i formula ce se roste[te la botez reproducnd `ntocmai formula scripturistic\ dat\ de ~nsu[i Mntuitorul (Matei 28, 19). Dup\ ce a]i spus mai `nainte toate cele de mai sus zice el boteza]i `n numele Tat\lui [i al Fiului [i al Sfntului Duh `n ap\ proasp\t\. Iar dac\ n-ai ap\ proasp\t\, boteaz\ `n alt\ ap\; iar dac\ nu po]i `n ap\ rece, `n ap\ cald\. Dac\ nu ai de ajuns nici una nici alta, toarn\ pe cap de trei ori ap\ `n numele Tat\lui [i Fiului [i al Sfntului Duh. ~nainte de botez s\ posteasc\ cel ce boteaz\ [i cel botezat [i al]ii c]iva, dac\ pot. Porunce[te `ns\ ca cel ce are s\ boteze s\ posteasc\ o zi sau dou\ `nainte. Din aceste rnduri se desprinde c\ Botezul era precedat de catehizarea credincio[ilor, c\ se f\cea `n numele Sfintei Treimi prin scufundarea de trei ori `n ap\, [i un element specific epocii post-apostolice, este postul `nainte de Botez. Sunt `ndemna]i s\ posteasc\ `mpreun\ cel ce se boteaz\, s\vr[itorul botezului [i cei care particip\ la oficierea acestei taine, dac\ pot, implorndu-se astfel mila lui Dumnezeu prin post [i rug\ciune, a[a cum afirm\ [i Sfntul Iustin Martirul [i Filosoful8.
7 Theodorus Ep. Mopsuestenus, Ritus baptismi et missae, pp. 10-11, apud Magistrand Munteanu A. Armand, art. cit., p. 954. 8 Cf. Apologia I, 61, trad. rom. de Pr. Prof. Olimp N. C\ciul\, `n vol. Apologe]i de limb\ greac\, col. P\rin]i [i scriitori biserice[ti, 2, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure[ti, 1980, p. 66.

TEOLOGIE {I MISIUNE

139

Din Canonul 45 al Sinodului din Laodiceea afl\m c\, dac\ un catehumen nu se anun]a pentru botez la `nceputul Postului Mare, ci dup\ dou\ s\pt\mni ale patruzecimii, acela nu se mai putea boteza `n Smb\ta Mare, deoarece nu a ]inut tot postul prescris `n cursul `ntregii P\resimi9. Didahia aminte[te pe cei ce participau la s\vr[irea tainei botezului, care desigur erau martori [i garan]i pentru candidat. ~n prezen]a acestora la s\vr[irea tainei, unii au v\zut o m\rturie privind originea institu]iei na[ilor10. Aceasta este prima semnalare a na[ilor, reprezentan]ii [i garan]ii Bisericii. ~n Biserica primar\, na[ul era obligat a prezenta candidatul la botez, a-l `nso]i la lep\d\ri, a-l ajuta s\ se dezbrace [i a ie[i din baia botezului; a-l primi apoi din mna preotului; a-l ajuta a se `mbr\ca cu pallium (ve[mntul alb cu care se `mbr\ca cnd ie[ea din apa botezului neofitul, cum se obi[nuie[te pn\ azi la copii); a-l conduce acas\ [i a-l instrui asupra principalelor adev\ruri ale religiei cre[tine. Ast\zi na[ii au `ndatorirea de a ]ine pruncul `n bra]e la exorcisme, a m\rturisi simbolul credin]ei, a-l primi din apa botezului etc., lundu-[i obliga]ia `n fa]a lui Dumnezeu [i a preotului de a educa `n principiile cre[tine pe cel botezat; pentru care trebuie ca na[ul s\ fie bun cre[tin ortodox [i nici prea mic de vrst\, ca s\ `n]eleag\ `nsemn\tatea sacramentului11. Cine nu prime[te Botezul, nu face parte din Biseric\. Apa Botezului este, dup\ Herma, moartea p\catelor [i `n acela[i timp d\t\toare de via]\ nou\12. Despre partea v\zut\, material\ ca [i despre cea nev\zut\, haric\ a tainei, Herma vorbe[te clar, v\znd pe prima `n cufundarea `n ap\, iar pe a doua `n `ndep\rtarea mor]ii [i `n rena[terea spiritual\ sau rezidirea pentru o nou\ via]\ `n Hristos13. Epistola zis\ a lui Barnaba Cteva aluzii privind ritualul [i doctrina botezului ne ofer\ [i Epistola zis\ a lui Barnaba. Aceast\ epistol\ aminte[te ca efect al tainei Botezului iertarea p\catelor, care aduce cu sine o `nnoire fiin]ial\ `n om: Despre ap\ s-a scris vorbind de Israel (Ieremia 11, 12-13), c\ iudeii nu vor primi botezul care aduce iertarea p\catelor (11, 1); Vrea s\ spun\ profetul (Iezechiel 47, 2, 12-13) c\ noi care ne coborm `n ap\ plini de p\cate [i `ntin\ciuni, ne ridic\m plini de roade `n inim\, avnd `n Duhul, frica [i n\dejdea `n Iisus (11, 11)14. Botezul se s\vr[ea, deci, prin coborre `n ap\ (afundare). Autorul acestei scrieri, comparnd sufletul omenesc cu un templu, scoate `n eviden]\ contrastul dintre omul cel vechi [i
Cf. Magistrand Munteanu Alexandru Armand, art. cit., p. 953. M. Goguel, LEglise primitive, Paris, 1947, pp. 341-342. 11 Popescu Ioan, Botezul ca sacrament `n Biserica Ortodox\, tez\ de licen]\, Bucure[ti, 1894, pp. 123-124, nota 1, apud Munteanu Alexandru Armand, art. cit., p. 953. 12 Cf. P\storul lui Herma, Pilda IX, 93, 4, p. 369. 13 Cf. Drd. Ioan N. urubaru, Eclesiologia dup\ P\storul lui Herma, `n Studii Teologice, nr. 7-8/1967, p. 443. 14 Epistola lui Barnaba XI, 11, p. 153.
10 9

140

TEOLOGIE {I VIA}|

omul cel nou, recreat prin botez: ~nainte de a fi crezut noi `n Dumnezeu, locuin]a inimii noastre era stricat\ [i slab\, ca un templu zidit `ntr-adev\r de mn\; era plin de idolatrie, era cas\ a demonilor, pentru c\ se f\ceau de el cele cte erau `mpotriva lui Dumnezeu. Dar templul acesta va fi zidit `n numele Domnului (16, 6-7). S-a considerat c\ aceasta ar face aluzie [i la efectul exorcizant al botezului prin care puterea demonic\ este alungat\, sufletul uman devenind s\la[ al lui Dumnezeu15. Cur\]ia de p\cate prin botez se `ntemeiaz\ pe opera r\scump\r\toare a lui Hristos. Autorul epistolei insist\ adesea asupra rela]iei dintre ap\ [i cruce. Referindu-se la textul din Psalmul 1, 3-6, el zice: ~n]elege]i c\ a vorbit `n acela[i timp [i de ap\ [i de cruce. Iat\ ce vrea s\ spun\ profetul: Ferici]i cei care, dup\ ce au n\d\jduit `n cruce, s-au pogort `n ap\ (11, 8). Fiul lui Dumnezeu `ntrupat a suferit pentru p\catele omenirii jertfa pe cruce, aducnd via]\ lumii (5, 1-3; 7, 2-3; 12, 1-7). ~n toate aceste texte botezul apare ca `nsu[ire subiectiv\ a iert\rii p\catelor, `mplinit\ obiectiv prin moartea lui Hristos pe cruce. ~n epistol\ se vorbe[te adeseori despre poporul cel nou preg\tit pentru Domnul (3, 6; 5, 7), f\r\ `ns\ a face vreo aluzie la raportul acestuia cu botezul. Sunt des utilizate, de asemenea, no]iunile leg\mnt [i mo[tenire, `ns\ nu `n leg\tur\ direct\ cu botezul (9, 6; 4, 8).

b. Mirungerea
Mirungerea (ungerea cu untdelemn sfin]it) urma `ndat\ dup\ botez, ca rit cu caracter sacramental, `nlocuind punerea minilor, pe care o s\vr[iser\ Sfin]ii Apostoli. Ca [i botezul, mirungerea poart\ nume simbolice: pecete, pecetea Duhului Sfnt, confirmare, adic\ `nt\rire a m\rturisirii, des\vr[ire, mir, ungere16. Rnduiala Mirungerii cu semnifica]ia ei atestat\ `n scrierile Noului Testament este confirmat\ de documentele primelor veacuri cre[tine, eviden]iindu-se continuitatea tradi]iei apostolice privitoare la aceast\ tain\17. ~n Epistola zis\ a lui Barnaba, `ntlnim consemna]i pentru prima dat\ `n scrierile postapostolice termenii pecete [i a pecetlui, deveni]i mai trziu termeni clasici pentru desemnarea ac]iunii harului Duhului Sfnt `n Botez [i Mirungere. Tratatul De Baptismo al lui Tertulian (scris pe la anul 206) atest\ [i el rnduiala apostolic\ privitoare la s\vr[irea tainei Botezului [i a Mirungerii. Tertulian aminte[te o singur\ ungere `n cadrul rnduielii botezului, cea postbaptismal\, fiind o ungere integral\ a neofitului cu untdelemn sfin]it18. Aceast\ ungere era considerat\ ca o sfin]ire sacerdotal\, care confer\ primitorului numele de cre[tin,
Cf. A. Benoit, Les origines de baptme chrtien, `n vol. Baptme-sacrement dunit, Tours, 1971, p. 38. 16 Cf. Pr. Prof. Dr. Ioan R\mureanu et al., op. cit., p. 241. 17 Cf. Pr. Asist. Liviu Streza, Taina Mirungerii `n Biserica Ortodox\ [i `n Bisericile Vechi-Orientale, `n Ortodoxia, nr. 2/1987, p. 66. 18 Cf. Tertulien, Le baptme. Le premier trait chrtien, Paris, 1976, p. 87.
15

TEOLOGIE {I MISIUNE

141

de la Hristos, Unsul (De Baptismo VII, 1), Mirungerea se administra `ndat\ dup\ actul botezului prin ambele forme apostolice, ungere [i punerea minilor. La ie[irea din baia botezului zice Tertulian am primit o ungere sfnt\, care este vechea ceremonie de a lua untdelemnul p\strat `n vasul de sticl\ pentru a unge pe cei consacra]i slujirii sacramentale. Astfel, Aaron a fost sfin]it de fratele s\u, Moise. Numele cre[tin vine de la acest mir (ungere), care a dat de asemenea numele Domnului, pentru c\ El a fost uns spiritual de Duhul Sfnt, `n Tat\l. Astfel, ungerea pe care noi o primim se face `ntr-adev\r pe trup, dar efectul s\u se revars\ `n suflet. Dup\ aceasta se pun minile peste noi, `nviornd [i chemnd pe Duhul Sfnt, prin rug\ciunea care `nso]e[te aceast\ ceremonie sfnt\, deci Duhul Cel Prea Sfnt coboar\ de bun\ voie din snul Tat\lui asupra trupurilor astfel cur\]ite [i binecuvntate. El a cobort asupra Mntuitorului ca un porumbel a[a precum, dup\ potop, care a sp\lat nelegiuirile oamenilor [i care a fost ca s\ spunem a[a, botezul lumii, tot a[a, `ntr-un mod asem\n\tor, `ns\ cu un efect spiritual, de `ndat\ ce p\mntul nostru adic\ trupul p\mntesc a fost sp\lat de vechile sale p\cate prin apa mntuitoare a botezului, Duhul Sfnt, acel porumbel ceresc zboar\ peste noi, aducndu-se pacea lui Dumnezeu19. Tertulian exprim\ aici `ntreaga teologie a Mirungerii, p\strat\ pn\ ast\zi `n tradi]ia ortodox\.

c. Sfnta Euharistie
Sfnta Euharistie, pinea lui Dumnezeu sau frngerea pinii, este Taina care sfin]e[te [i une[te pe cre[tini cu Mntuitorul Hristos. Recomand\rile st\ruitoare ale Didahiei [i ale Sfntului Ignatie de `mp\rt\[ire a credincio[ilor atest\ pe deplin valoarea Sfintei Euharistii `n via]a religioas\ a cre[tinilor din epoca P\rin]ilor Apostolici20. Sfntul Ignatie Teoforul nume[te pinea [i paharul, adic\ materia Sfintei Euharistii, Trupul [i Sngele Mntuitorului, rednd aproape `n `ntregime, formula `ntrebuin]at\ ast\zi la sfin]irea Darurilor. Pinea zice el care este Trupul lui Iisus Hristos [i b\utura care este sngele Lui (Epistola c\tre Romani, 7, 3). Prin Sfnta ~mp\rt\[anie, cre[tinii se fac p\rta[i cu Hristos, devin purt\tori de Dumnezeu, purt\tori de templu, purt\tori de Hristos, formnd un singur trup cu El (Epistola c\tre Efeseni, 9, 2; Epistola c\tre Filadelfieni, 4, 1). Didahia precizeaz\ c\ ~mp\rt\[ania se d\dea credincio[ilor `n cadrul unei adun\ri, duminica: Cnd v\ aduna]i `n duminica Domnului, frnge]i pinea [i mul]umi]i, dup\ ce mai `nti v-a]i m\rturisit p\catele voastre, ca jertfa voastr\ s\ fie curat\ (14, 1). Sfnta ~mp\rt\[anie este o jertf\ adus\ de cre[tini lui Dumnezeu [i anume o jertf\ de mul]umire. Sfnta Euharistie este ~nsu[i Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care este con[tiin]a, credin]a, via]a [i nemurirea noastr\21. De asemenea,
Cf. Cyrille Argenti, La Chrismation, `n Contacts, nr. 118/1982, pp. 109-110. Cf. Magistrand tefan C. Alexe, Eclesiologia, p. 378. 21 Cf. Idem, Via]a cre[tin\ dup\ B\rba]ii Apostolici, `n Studii Teologice, 1955, nr. 3-4, p. 229.
20 19

142

TEOLOGIE {I VIA}|

Didahia p\streaz\ rug\ciunile care se rosteau `naintea [i dup\ s\vr[irea Sfintei Euharistii. Este sugestiv\ rug\ciunea dup\ `mp\rt\[ire: ~]i mul]umim }ie, P\rinte Sfinte, pentru sfnt numele T\u, pe care L-ai s\l\[luit `n inimile noastre [i pentru cuno[tin]a, credin]a [i nemurirea, pe care ne-ai f\cut-o nou\ cunoscut\ prin Iisus, Fiul T\u, }ie slava `n veci, (). Adu-]i aminte, Doamne, de Biserica Ta, ca s-o izb\ve[ti de tot r\ul [i s-o des\vr[e[ti `n dragostea Ta [i adun\ din cele patru vnturi aceast\ Biseric\ sfin]it\ `n `mp\r\]ia Ta, pe care ai preg\tit-o. C\ a Ta este puterea [i slava `n veci (Didahia X, 1-4). Sfnta Euharistie este, dup\ B\rba]ii Apostolici, elementul sfnt care une[te pe cre[tini `ntr-un singur buchet. Nici leg\turile de rudenie, nici cele de prietenie sau de interese comune `ntre oameni, ora[e sau ]\ri, nu unesc pe om cu om, ca Sfnta ~mp\rt\[anie. Aceast\ idee este exprimat\ att de sugestiv [i de frumos `n Didahie, `n rug\ciunea de dinaintea frngerii pinii, unde se spune: Dup\ cum aceast\ pine sfnt\ era `mp\r]it\ pe mun]i [i fiind adunat\ a ajuns una, tot a[a s\ se adune Biserica Ta de la marginile lumii `n `mp\r\]ia Ta (cap. IX, 4). Sfntul Ignatie Teoforul `ndeamn\ toate Bisericile la unire prin har, `ntr-o credin]\ [i `n Iisus Hristos, unire ce se face numai prin frngerea pinii de episcopi [i preo]i. Sfnta Euharistie este, dup\ el, leacul nemuririi [i doctorie pentru a nu muri, a tr\i ve[nic `n Iisus Hristos (Epistola c\tre Efeseni 20, 2). Deci Sfnta Euharistie, via]a [i nemurirea noastr\, r\mne `n tot timpul [i locul doctoria care ne vindec\, ne `nt\re[te [i ne `nvioreaz\ sufletele. Ea trebuie f\cut\ `ns\ cu sufletul sp\lat de patimi [i primenit prin poc\in]\.

d. Poc\in]a
Sfnta Euharistie este precedat\ de m\rturisirea p\catelor sau Taina Poc\in]ei care se s\vr[e[te `n Biseric\. Ea se numea declara]ie, exomologesis, confessio, poenitentia22 [i se `ntemeia pe puterea dat\ Sfin]ilor Apostoli [i urma[ilor lor de a ierta p\catele. M\rturisirea avea, pe lng\ caracterul ei de tain\, un rol moralizator foarte important `n via]a credincio[ilor. ~n primele trei secole, m\rturisirea putea fi: 1) secret\, f\cut\ `n fa]a episcopului sau preotului; 2) semipublic\, f\cut\ `n fa]a clerului `ntreg; 3) public\, f\cut\ `n fa]a clerului [i a adun\rii credincio[ilor23. B\rba]ii Apostolici accentueaz\ cu insisten]\ [i recomand\ st\ruitor poc\in]a. Aceasta dovede[te c\, `n vremea lor, `nmul]indu-se num\rul cre[tinilor proveni]i din p\gnism [i neputndu-se face `ntotdeauna o catehizare des\vr[it\ a acestora din pricina persecu]iilor, via]a moral\ era amenin]at\ serios de a-[i scobor` gradul24. De aceea se observ\ `n scrierile B\rba]ilor Apostolici un efort comun de a re`ntoarce la via]\ curat\ inimile credincio[ilor din epoca primar\ cre[tin\. Herma scrie un `ntreg tratat sub form\ apocaliptic\ despre poc\in]\. Poc\in]a este taina mare a[ezat\ de Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos spre `nnoirea sufletelor
22 23

Pr. Prof. Dr. Ioan R\mureanu et al., op. cit., p. 242. Ibidem. 24 Magistrand tefan C. Alexe, Via]a cre[tin\, p. 230.

TEOLOGIE {I MISIUNE

143

oamenilor25. Ea se d\ tuturor celor ce au con[tiin]a p\catelor lor, le pare r\u c\ le-au f\cut [i f\g\duiesc c\ se vor `ndrepta. Herma recomand\, spre poc\in]\, `mplinirea urm\toarelor porunci: Crede `n Dumnezeu [i teme-te de El; p\streaz\-te nevinovat [i fii f\r\ r\utate [i vei fi ca pruncii; nu vorbi de r\u pe nimeni, nici nu asculta cu pl\cere pe cel ce vorbe[te de r\u; `mbrac\ bun\cuviin]a; iube[te adev\rul [i tot adev\rul s\ ias\ din gura ta; s\ p\strezi cur\]ia [i s\ nu se scrie `n inima ta poft\ de femeie str\in\ sau poft\ de desfrnare sau de alte p\cate asem\n\toare acestora; fii `ndelung r\bd\tor [i priceput [i vei birui toate faptele rele; crede `n ce este drept, iar `n ce nu-i drept s\ nu crezi; teme-te de Domnul [i p\ze[te poruncile Lui; de diavol s\ nu te temi; teme-te doar de faptele diavolului c\ sunt rele; `nfrneaz\-te de la r\u [i nu-l f\! De la bine nu te `nfrna, ci f\-l!; crede `n Dumnezeu; alung\ de la tine triste]ea c\ e sora `ndoielii [i mniei; nu te `ncrede `n profe]ii fal[i, ci `n cei adev\ra]i; `ndep\rteaz\ pofta cea rea de la tine (Poruncile, I-XII). Cel ce are d\ltuite `n sufletul s\u aceste porunci `nseamn\ c\ are via]\. C\ci via]a apar]ine tuturor celor care p\zesc poruncile Domnului; iar `n porunci nu este vorba de locurile cele dinti sau de vreo slav\ oarecare, ci de `ndelung\ r\bdare [i de smerenia b\rbatului. ~n ni[te oameni ca ace[tia este via]a Domnului; `n cei care se ceart\ [i `n cei nelegiui]i, moarte (Pilda VIII, 73, 6). Prin poc\in]\, sufletul cre[tinului se `nnoie[te f\cndu-se Biseric\ a lui Dumnezeu, `n care locuie[te ~nsu[i Dumnezeu. Cel `nnoit nu mai lucreaz\, vorbe[te sau porunce[te el, ci Dumnezeu care este `ntr-`nsul. Pseudo-Barnaba spune c\, primind iertarea p\catelor [i n\d\jduind `n numele Mntuitorului Hristos, ne-am `nnoit, fiind zidi]i iar\[i dintru `nceput. De aceea `n locuin]a inimii noastre locuie[te cu adev\rat Dumnezeu (cap. XVI, 8). Cur\]ia trebuie s\ se `ntind\ [i asupra trupului, dup\ `ndemnul lui Herma: P\streaz\ trupul acesta curat [i nep\tat, ca Duhul, Care locuie[te `n el, s\ dea m\rturie de el [i s\ fie `ndrept\]it trupul t\u (Pilda V, 60). A avea sufletul curat ca o biseric\ a lui Dumnezeu `n care s\-L por]i pe Hristos, iat\ marea tain\ care `nt\rea pe cre[tini. Sfntul Clement Romanul `ndeamn\ la poc\in]\ [i anun]\ care este p\catul cel mai greu `mpotriva ei, `mpotriva sufletului, spunnd c\ este mai bine omului s\-[i m\rturiseasc\ p\catele dect s\-[i `nvrto[eze inima (Epistola I c\tre Corinteni cap. 51, 3). Poc\in]a aduce [tergerea p\catelor anterioare [i mntuirea. S\ nu facem pl\cerea oamenilor, nici numai pe a noastr\, ci [i pe aceea a oamenilor din afar\ pentru dreptatea lor, ca numele lui Dumnezeu s\ nu fie blasfemiat26. C\ neamurile auzind din gura noastr\ cuvintele lui Dumnezeu le admir\ ca frumoase [i m\re]e; apoi v\znd c\ faptele noastre nu sunt vrednice de cuvintele pe care le spunem, se `ntorc de aici spre hul\, spunnd c\ sunt basm [i `n[el\torie (Epistola a II-a c\tre Corinteni 13, 3). Observa]ia este realist\. Poc\in]a trebuie f\cut\ din toat\ inima, s\ aib\ caracter misionar [i s\ nu duc\ la pieire nici un suflet; dimpotriv\ chiar pe cei slabi s\-i aduc\ la bine, ca to]i s\ fim mntui]i.
25 26

P\storul lui Herma, Porunca IV, 3, p. 300. Cf. Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, op. cit., p. 201.

144

TEOLOGIE {I VIA}|

Mijloacele pentru aceasta sunt: preotul, rug\ciunea, milostenia care u[ureaz\ de p\cate [i p\zirea poruncilor Domnului, nu numai sub `ndemnul preo]ilor, ci [i cnd suntem `n casele noastre27.

e. C\s\toria
O alt\ tain\ de care amintesc P\rin]ii Apostolici, mai pe larg, este c\s\toria. Prin Taina Cununiei, b\rbatul [i femeia, `n unitatea lor fiin]ial\, sunt crea]i din nou, pentru a se des\vr[i [i a lucra toate cte sunt `n El [i spre El toate28. Fiecare [i `mpreun\, b\rbatul [i femeia, sfin]indu-[i vasul duhului, lucreaz\ cu putere cele ale ~mp\r\]iei cerurilor, `nc\ de aici de pe p\mnt, prin harul lui Dumnezeu, avnd ajutoarele credin]ei, frica [i r\bdarea, [i tovar\[i de lupt\, `ndelung\-r\bdarea [i `nfrnarea29. {i calea fecioriei, [i cea a c\s\toriei au acela[i scop pream\rirea lui Dumnezeu, cum spune Sfntul Ignatie: Dac\ cineva poate s\ r\mn\ `n cur\]ie, `n cinstea trupului Domnului, s\ r\mn\ f\r\ a se l\uda, iar cei care se `nsoar\ [i cele care se m\rit\ s\ fac\ unirea lor cu aprobarea episcopului, ca s\ fie c\s\toria lor dup\ Domnul [i nu dup\ poft\. Toate s\ se fac\ spre cinstea lui Dumnezeu30. B\rba]ii [i femeile, prin Hristos, `n comuniunea Bisericii slavei Sale, primesc puterea de a dobndi des\vr[irea, `mplinindu-[i fiecare slujirea la care a fost chemat `nc\ de la crea]ie31. De[i urmeaz\ obiceiurile oamenilor [i `n `mbr\c\minte [i `n hran\ [i `n cel\lalt fel de via]\, ei primesc prin Taina Cununiei puterea harului dumnezeiesc de a duce o vie]uire minunat\ [i recunoscut\ de to]i ca nemaiv\zut\ pn\ la Hristos, pentru c\ sunt `n trup, dar nu tr\iesc dup\ trup32. Ei `mplinesc poruncile Domnului purtndu-se unul fa]\ de altul `n dragoste [i `n cur\]ie [i crescndu-[i copiii `n frica de Dumnezeu33. Toate le fac `n a[teptarea ~mp\r\]iei lui Dumnezeu cnd vor fi cele dou\ una, cnd partea dinafar\ va fi ca cea din\untru, iar b\rbatul cu femeia nu vor fi nici b\rbat, nici femeie34. Unirea so]ilor s\ fie dup\ modelul unirii Domnului cu Biserica. ~n caz de adulter, so]ul cel\lalt poate s\ divor]eze, dar dup\ Herma el trebuie s\ r\mn\ v\duv; dac\ unul dintre so]i moare, cel\lalt se poate rec\s\tori35. Herma pune o `ntrebare `ngerului [i anume: Dac\ o femeie sau un b\rbat moare [i cel\lalt dintre ei se c\s\tore[te, oare p\c\tuie[te cel care se c\s\tore[te? ~ngerul `i r\spunde: Nu p\c\tuie[te, dar dac\ r\mne a[a `[i agonise[te lui [i `naintea Domnului mai mult\ cinste [i mare slav\.
Cf. Sf. Clement Romanul, Omilie, numit\ a doua Epistola c\tre Corinteni, XVI, 4; XII, 1-3, pp. 120-121. 28 Epistola zis\ a lui Barnaba, VI, 19; XII, 7, pp. 144, 154. 29 Cf. Ibidem, II, 1, p. 136. 30 Sf. Ignatie, Epistola c\tre Sf. Policarp al Smirnei, V, 2, p. 227. 31 P\storul lui Herma, Porunca II, 27, 6, p. 299. 32 Epistola dup\ Diognet, V, 4-8, p. 412. 33 Sf. Policarp al Smirnei, Epistola c\tre Filipeni, IV, 2, p. 251. 34 Sf. Clement Romanul, Omilie, numit\ a doua Epistol\ c\tre Corinteni, XII, 2, p. 117. 35 Cf. P\storul lui Herma, Porunca IV, 29, 5-6; IV, 32, 1-2; pp. 301, 304.
27

TEOLOGIE {I MISIUNE

145

P\rin]ii Apostolici nu vorbesc despre s\vr[irea Tainei Preo]iei, dar faptul c\ ierarhia bisericeasc\ exista `n vremea lor, `n cele trei trepte ale sale, dovede[te c\ a existat [i aceast\ Sfnt\ Tain\. Nu se aminte[te `n schimb nimic despre Mirungere [i Maslu.

I.2. Liturghie [i agap\


Cultul a `ndeplinit `n via]a cre[tin\, `n primele trei secole, un rol foarte `nsemnat. El a men]inut unitatea [i solidaritatea comunit\]ii cre[tine [i i-a apropiat pe credincio[i `ntre ei36. Cultul epocii apostolice s-a men]inut [i s-a dezvoltat `n epoca urm\toare pe baza liturghiei Sfntului Iacob. Centrul lui a r\mas Sfnta Euharistie (#mul]umire). Mai `nainte era cunoscut\ cu aceste nume: frngerea pinii, cina domneasc\. ~n epoca post-apostolic\ g\sim alte denumiri care indic\ valoarea de jertf\ a Liturghiei ori caracterul ei supranatural [i scopul aducerii ei37: `n\l]are, aducere sau ofrand\ (St\pnul ne-a poruncit s\ s\vr[im ofrandele [i slujbele38), Euharistie sau mul]umire ({i aceast\ hran\ se nume[te la noi Euharistie39, mister sau tain\40, acest din urm\ termen fiind `nso]it de obicei de diverse atribute: minunat, dumnezeiesc, sfnt, `nfrico[\tor, jertf\ sau sacrificiu (pentru ca s\ fie curat\ jertfa voastr\41), Masa Domnului sau Masa tainic\. Alte numiri se refer\ la caracterul ei de lucrare sfnt\ [i public\, s\vr[it\ de sfin]i]ii slujitori `n mijlocul [i spre folosul ob[tii credincio[ilor: s\vr[ire sau plinire a unui act sfnt; lucrare sau slujb\ sfnt\, prin excelen]\; slujb\ tainic\, mister; iar altele ca [i collecta (adunare sfnt\, de la a aduna) se refer\ la forma extern\ a adun\rii credincio[ilor, pentru s\vr[irea slujbei, fiind socotite ca cele mai vechi denumiri ale Liturghiei propriu-zise42. ~n antichitatea cre[tin\, cuvntul liturghie avea un `n]eles mult mai larg dect cel de azi; el indica totalitatea actelor de cult sau a serviciilor divine, precum [i administrarea lor. ~n acest `n]eles `l folosesc, de exemplu: Sfntul Clement Romanul, Sfntul Irineu, Eusebiu al Cezareei, sinoadele locale din Ancira (314), Antiohia (341), Sardica (343, can. 12) [i Laodiceea, Teodoret al Cirului [.a. Numai cu timpul, [i anume cam prin secolele V-VI, `n]elesul lui s-a restrns, aplicndu-se mai `nti la Cina cea de Tain\ [i apoi la ceea ce `n]elegem azi prin Liturghie (slujba sfnt\ a Jertfei Legii celei Noi [i a `mp\rt\[irii credincio[ilor cu Sfintele Daruri)43.
Cf. Pr. Prof. Dr. Ioan R\mureanu et al., op. cit., p. 224. Pr. Prof. Dr. Ene Brani[te, Liturgica special\ pentru Institutele Teologice, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure[ti, 1980, p. 169. 38 Sf. Clement Romanul, Epistola I c\tre Corinteni, cap. XL, p. 76. 39 Sf. Iustin Martirul, Apologia I, cap. 65. 40 Sf. Ignatie, Epistola c\tre Tralieni, II, 3, p. 205. 41 Didahia, capitolul XIV, p. 34. 42 Cf. Pr. Prof. Dr. Ene Brani[te, op. cit., p. 170. 43 Cf. Ibidem, pp. 171-172.
37 36

146

TEOLOGIE {I VIA}|

~nc\ `nainte de sfr[itul secolului I, Euharistia se s\vr[ea duminica (Didahia, capitolul XIV, 1: Cnd v\ aduna]i `n duminica Domnului, frnge]i pinea [i mul]umi]i, dup\ ce mai `nti v-a]i m\rturisit p\catele voastre, ca jertfa voastr\ s\ fie curat\) [i probabil diminea]a, a[a cum m\rturise[te Pliniu cel Tn\r la `nceputul secolului al II-lea. Negre[it, momentele de cult ale Bisericii `n acest timp nu se reduceau numai la Liturghia euharistic\ de Duminic\. ~nv\]\tura celor Doisprezece Apostoli, pe lng\ alte instruc]iuni, cuprinde `n capitolul al VIII-lea dispozi]ii pentru o rug\ciune zilnic\, deosebit\ de Euharistie44. Posturile voastre s\ nu fie ca cele ale f\]arnicilor, c\ ei postesc lunea [i joia; voi `ns\ s\ posti]i miercurea [i vinerea; Nu v\ ruga]i ca fariseii, ci cum a poruncit Domnul `n Evanghelia Sa. A[a s\ v\ ruga]i: Tat\l nostru, Care e[ti `n ceruri, sfin]easc\-se numele T\u, vie `mp\r\]ia Ta, fac\-se voia Ta precum `n cer [i pre p\mnt; Pinea noastr\ cea de toate zilele d\-ne-o nou\ ast\zi [i ne iart\ nou\ gre[elile noastre, precum [i noi iert\m gre[i]ilor no[tri. {i nu ne duce pre noi `n ispit\, ci ne izb\ve[te de cel r\u. C\ a Ta este puterea [i slava `n veci. De trei ori pe zi v\ ruga]i a[a. Nu este greu s\ vedem oglindindu-se `n acest fel de recomandare a rug\ciunii zilnice un a[ez\mnt apostolic pentru rug\ciune, rnduit paralel cu cele trei ore iudaice existente atunci, sau dup\ tipul lor45. Cele trei momente ale rug\ciunii iudeilor `n acea vreme erau: {acharith, `ndat\ dup\ r\s\ritul soarelui, Mincheh, dup\ prnz, [i Abrith, `n pragul nop]ii. Pentru motive de ordin practic `ns\, iudeii din diferite p\r]i spuneau laolalt\ pe cea de a doua [i cea de a treia (Mincheh [i Abrith), afar\ de ziua smbetei [i de zilele de s\rb\tori, reducndu-se astfel momentele rug\ciunii la dou\: diminea]a [i seara46. Sfin]ii Apostoli, pentru a sustrage cre[tinii de sub influen]a sinagogii, rnduiser\ ore paralele de rug\ciune, dar cu con]inut cre[tin, precum se vede din recomandarea rug\ciunii domne[ti. Rug\ciunea zilnic\ de trei ori, recomandat\ `n ~nv\]\tura celor Doisprezece Apostoli, a r\mas foarte de timpuriu o rug\ciune particular\, `n locul adun\rilor zilnice pentru rug\ciune obi[nuit\ la `nceput `n comunitatea cre[tin\ din Ierusalim, diminea]a [i seara. Cea dinti persecu]ie, a lui Nero, a trebuit s\ impun\ cre[tinilor, f\r\ `ndoial\, un spirit de pruden]\: a) renun]area la adun\rile zilnice pentru cult [i b) resemnarea la rug\ciunea particular\ prev\zut\ mai `nainte [i la serviciul euharistic s\pt\mnal [i de Duminic\47. Cultul euharistic const\ din dou\ p\r]i: una didactic\, `n care se f\ceau citiri largi din c\r]ile Noului Testament, o omilie asupra celor citite, rug\ciuni comune; alta liturgic\ (sacramental\): se punea pe altar (mas\) pine, vin [i ap\: episcopul sau preotul liturghisitor f\cea rug\ciuni [i aducea euharistii (mul]umiri), celor de fa]\, clerici [i credincio[i. Diaconii duceau Sfnta Euharistie [i celor absen]i
Cf. Pr. Prof. Petre Vintilescu, Istoria Liturghiei `n primele veacuri, Editura Nemira, Bucure[ti, 2001, p. 42. 45 Dom Suitbert Bumer, Histoire du Brviaire, trad. fr. Par Dom Rginald Biron, Paris, 1905, t. I, p. 46, apud Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, op. cit., p. 42. 46 Cf. Ibidem, p. 54, n. 3, p. 56. 47 Cf. Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, op. cit., p. 43.
44

TEOLOGIE {I MISIUNE

147

(bolnavi, neputincio[i, chiar celor `nchi[i). La cult se adunau daruri benevole pentru ajutarea s\racilor48. Tot cu Euharistia erau corelate, `n veacul apostolic, [i mesele fr\]e[ti (de dragoste) sau agapele. Acestea sunt considerate de unii ca o prelungire sau o supravie]uire a meselor rituale iudaice de smb\t\, p\strate `n obi[nuin]a primilor cre[tini, recruta]i dintre evrei. ~n cre[tinismul primar, cuvntul agap\ `nseamn\ o mas\ comunitar\, celebrat\ `n numele [i `n prezen]a lui Iisus Hristos. Acest termen reflect\ dragostea dintre Dumnezeu prin Hristos [i Biserica Sa, dragostea dintre cre[tini [i dragostea ce eman\ de la Dumnezeu, adresndu-se, prin proprii credincio[i, lumii49. Nu se [tie sigur cnd avea loc agapa, `nainte sau dup\ cina euharistic\. Cei mai mul]i istorici [i liturgi[ti cred `ns\ c\ agapa preceda Euharistia, deoarece primii cre[tini c\utau s\ imite `ntru totul pe Mntuitorul, Care a `ndeplinit Euharistia la sfr[itul unei mese rituale iudaice50. ~n unele scrieri vechi (ca de exemplu Didahia, capitolele IX-X) ni s-au p\strat chiar formulele rituale de binecuvntare a pinii [i a vinului, `ntrebuin]ate la agape. ~n secolul al II-lea avem `nc\ m\rturii patristice destul de cuprinz\toare [i de puternice despre agape `n Didahia, la Minucius Felix, Tertulian [i `n Constitu]iile Apostolice51. ~n Didahie, `n capitolele IX [i X, g\sim trei rug\ciuni. Prima pe care o roste[te liturghisitorul la binecuvntare paharului [i a doua la binecuvntare pinii. A treia este rug\ciunea de mul]umire pentru s\turarea credinciosului. Este adev\rat c\ foarte greu se poate sus]ine c\ exist\ aici o aluzie la agap\, fiindc\ ar putea fi vorba de o s\turare cu hran\ duhovniceasc\, spiritual\. ~n schimb, epistolele Sfntului Ignatie de Antiohia sunt pline de preciz\ri asupra agapei. Cuvntul agap\ este folosit `n ele de 28 de ori52. ~n Epistola sa c\tre Smirneni, Sfntul Ignatie aminte[te c\ la trei func]iuni liturgice trebuie neap\rat s\ participe episcopul sau delegatul s\u: Euharistia, botezul [i agapa. Deci, agapa face parte din cult `nc\ din secolul al II-lea. Este foarte important acest lucru, pentru c\ `n toate cele [apte epistole ale sale, trimise c\tre bisericile din Asia, episcopul martir aminte[te de agap\, ceea ce `nseamn\ c\ ea `nc\ nu se desp\r]ise de Liturghie (era `nc\ legat\ de Euharistie) [i `n al doilea rnd c\ era foarte frecvent\. ~n Epistola c\tre Diognet, se face o admirabil\ prezentare a cur\]eniei morale a vie]ii cre[tinilor. ~ntind mas\ comun\, dar nu [i patul. Sunt `n trup, dar nu tr\iesc dup\ trup. Locuiesc pe p\mnt, dar sunt cet\]eni ai cerului (capitolul V, 7-9). Este admirabil tabloul vie]ii spirituale a acestor oameni.
Cf. Pr. Prof. Dr. Ioan R\mureanu et al., op. cit., p. 226. Cf. Arhid. Prof. Dr. Ioan Z\grean, Un document ecumenist asupra Sf. Euharistii, `n Mitropolia Ardealului, nr. 7-8/1970, p. 456. 50 Cf. Pr. Prof. Dr. Ene Brani[te, op. cit., p. 176. 51 Cf. Magistrand Protos. Gr. B\bu[, Agapa [i liturghia `n Biserica primar\, `n Studii Teologice, nr. 7-8/1954, p. 465. 52 Cf. H. Leclercq, art. Agap, `n Dictionnaire dArchologie Chrtienne et de Liturgie, tom. 1, part. I, Paris 1924, col. 793.
49 48

148

TEOLOGIE {I VIA}|

Din toate aceste m\rturii asupra agapei, reiese c\ aceasta se f\cea `n amintirea Cinei Mntuitorului [i apoi ar fi devenit un memorial al mor]ii Mntuitorului. Ca [i harismele specifice Bisericii primare, agapele se pretau foarte u[or la abuzuri [i excese (dezordine)53. Chiar `n veacul apostolic, Sfntul Apostol Pavel mustr\ abuzurile ce se f\ceau la aceste mese [i porunce[te ca ele s\ aib\ loc de aici `nainte prin familii, iar nu `n adun\rile de cult: (I Corinteni XI, 21-22: C\ci [eznd la mas\, fiecare se gr\be[te s\ ia mncarea sa, `nct unuia `i este foame, iar altul se `mbat\. N-ave]i, oare, case ca s\ mnca]i [i s\ be]i? Sau dispre]ui]i Biserica lui Dumnezeu [i ru[ina]i pe cei ce nu au? Ce s\ v\ zic? S\ v\ laud? ~n aceasta nu v\ laud [i I Corinteni II, 33-34: De aceea, fra]ii mei, cnd v\ aduna]i ca s\ mnca]i, a[tepta]i-v\ unii pe al]ii. Iar dac\ `i este cuiva foame, s\ m\nnce acas\, ca s\ nu v\ aduna]i spre osnd\. Celelalte `ns\ le voi rndui cnd voi veni. Aceasta dovede[te c\ agapa n-a f\cut niciodat\ parte esen]ial\ din ritualul euharistic cre[tin [i c\ ea a trebuit s\ se despart\ foarte de timpuriu de Euharistie54. Acolo unde ea s-a men]inut mai mult timp, agapa a fost desp\r]it\ de Euharistie [i a evoluat, lund aspectul [i sensul unui osp\] pentru s\raci. ~n cele din urm\ ea se confund\ cu pomenile sau ospe]ele funerare, care au `nc\ loc, `n unele p\r]i ale Ortodoxiei, la `nmormnt\ri [i la parastasele pentru mor]i. Tot ca resturi din vechile mese fr\]e[ti din Biserica veche pot fi socotite [i mesele comune care au loc la noi `n jurul bisericilor, la unele din marile praznice, mai ales la hramurile de biserici [i la Pa[ti55. ~n ceea ce prive[te rnduiala agapelor liturgice, cea mai veche m\rturie ne-o ofer\ canoanele lui Ipolit, `n care agapele au un ritual foarte asem\n\tor cu acela al sacrificiului euharistic. Ritualul agapei ofer\ o analogie izbitoare cu acela al Euharistiei ca jertf\, fiindc\ comport\ frngerea pinii56. Frngerea pinii era a[a de important\ pentru agap\, `nct atunci cnd era absent de la agape episcopul sau preotul, persoanele sacre care puteau s\vr[i binecuvntarea [i frngerea pinii, un laic trebuia totu[i s\ frng\ pinea [i s-o binecuvnteze, cel pu]in `n mod simbolic. Acest fapt nu ne `ng\duie s\ desp\r]im agapa de Euharistie57. Dup\ masa aceasta care avea loc seara, `[i sp\lau minile, simbolul cur\]iei, `[i aprindeau luminile, simbolul luminii spirituale [i `n\l]au cnt\ri [i rug\ciuni lui Dumnezeu, fie din Sfnta Scriptur\, fie din minte. Osp\]ul se `ncheia cu o rug\ciune. Apoi credincio[ii porneau lini[ti]i acas\, cu aerul c\ nu au luat parte chiar la cin\, ci mai degrab\ la o lec]ie de virtute. Agapa nu era o simpl\ mas\ trupeasc\, ci era o mas\ cu o profund\ semnifica]ie mntuitoare. Instituirea rug\ciunii, frngerea pinii, unite `ntr-un act liturgic
Cf. Pr. Prof. Dr. Ene Brani[te, op. cit., p. 177. Cf. Ibidem. 55 Cf. Ibidem. 56 Cf. H. Leclercq, art. Agape, `n Dictionnaire dArchologie Chrtienne et de Liturgie, tom. I, part. I, Paris, 1924, col. 834. 57 Cf. Magistrand Protos. Gr. B\bu[, art. cit., p. 471.
54 53

TEOLOGIE {I MISIUNE

149

`n epoca primar\ a Bisericii, `nsemnau o tot mai adnc\ `ncre[tinare, o mai intim\ legare cu Hristos, o `naintare tot mai sporit\ `n ~mp\r\]ia lui Dumnezeu, o tot mai vie [i mai activ\ n\zuin]\ spre mntuire. Cre[tinii de odinioar\ constituie un model pentru cre[tinii de ast\zi. Ei tr\iau `n rug\ciune [i dragoste fr\]easc\, aveau o credin]\ statornic\, vie, ne`ndoielnic\, tare, smerit\. Pentru ei, iubirea era o porunc\ [i, prin iubire [i credin]\, ei se uneau cu Iisus Hristos [i cu Tat\l. Iubirea `nsufle]e[te, d\ valoare faptelor [i ridic\ pe om pe culmile sfin]eniei. P\rin]ii Apostolici au reliefat rolul Bisericii de sfin]itoare prin Sfintele Taine. Recomand\rile st\ruitoare ale Didahiei [i ale Sfntului Ignatie, de `mp\rt\[ire a credincio[ilor atest\ pe deplin valoarea Sfintei Euharistii `n via]a religioas\ a cre[tinilor. Ei amintesc de toate tainele, mai pu]in de Mirungere [i Sfntul Maslu. Activitatea catehetic\ a P\rin]ilor Apostolici poate fi [i activitatea noastr\. De la ei putem `nv\]a s\ transmitem cuvntul lui Dumnezeu, s\-l s\dim `n inimile altora, s\-i `nv\]\m pe cei ce nu cunosc adev\rata credin]\.

Bibliografie selectiv\
Scrierile P\rin]ilor Apostolici, traducere, note [i indici de Pr. D. Fecioru, vol. I, PSB, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure[ti, 1979. R\mureanu, Pr. Prof. Dr., Ioan, et al., Istoria Bisericeasc\ Universal\, vol. I, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure[ti, 1987. Coman, Pr. Prof. Dr. Ioan G., Patrologie, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure[ti, 1984. Sf. Iustin Martirul [i Filosoful, Apologia I, 61, trad. rom. de Pr. Prof. Olimp N. C\ciul\, `n vol. Apologe]i de limb\ greac\, col. PSB, 2, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure[ti, 1980. Goguel, M., LEglise primitive, Paris, 1947. Benoit, A., Les origines de baptme chrtien, `n vol. Baptme-sacrement dunit, Tours, 1971. Alexe, Magistrand {tefan C., Via]a cre[tin\ dup\ B\rba]ii Apostolici, `n Studii Teologice, 1955, nr. 3-4. Brani[te, Pr. Prof. Dr. Ene, Liturgica special\ pentru Institutele Teologice, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure[ti, 1980. Vintilescu, Pr. Prof. Petre, Istoria Liturghiei `n primele veacuri, Editura Nemira, Bucure[ti, 2001.

150

TEOLOGIE {I VIA}|

The preparation through catechesis to receive the Holy Mysteries in the apostolic period reflected in the main writings of the Apostolic Fathers
The author of the study The preparation through catechesis to receive the Holy Mysteries in the apostolic period reflected in the main writings of the Apostolic Fathers, Lect. Dr. Carmen Bolocan, analyses the main traditions of the Early Church concerning the receiving of the Mysteries. Baptism, Myrrh Unction, Eucharist, Repentance, Marriage, Liturgy and agape are the main chapters of the research and all the Apostolic Fathers attest their presence in the Church. The study shows the continuity between the apostolic faith and the present doctrine of the Orthodox Church.