Sunteți pe pagina 1din 4

Cineva ne poarta simbetele - Ucidem zile intregi, cu goana noastra descreierata dupa simbete, vacante si Revelioane.

- Alungam timp din propria viata, ca sa ajungem mai repede in weekend, sa vina vara, sa luam leafa, sa treaca tusea si cosul din barba, - sa se astimpere copiii, sa invete catelul sa faca pipi afara. - De zeci de ori pe zi, mintea noastra toarce un pacat autodistructiv sa treaca si asta, sa vina mai repede clipa cind... Cind murim, de fapt. !ovestea lui Dea "alma despre plutirile mortii, cazuta peste noi intr-o zi de simbata si asteptarile ca niste colici, imi aduc aminte cine suntem, ce apucaturi absurde avem. Abia asteptam sa treaca timpul, apoi, dupa ce anii se usuca si pica, ne intrebam sablonard unde naiba s-au dus. #iorlaim in permanenta ca timpul trece prea repede, apoi, in clipa urmatoare si-n alte o mie de clipe, ne rugam sa treaca timpul mai repede ca sa inceteze ploaia, sa ni se intoarca iubitul,

sa ni se coaca placinta. $tiu, tragem zilnic de boccelele plictisului, a le jobului, ale parului electrizat, ale iubitului ratacitor, ale fripturii prea tari, ale poleiului, lacrimii, amigdalitei. %oate astea trebuie usuite, zburatacite, afurisite. $a plece, sa dispara, sa inceteze. Dar o data cu ele, se scurge, in sifonul c&iuvetei, timp din viata noastra. 'rele noastre, anotimpurile noastre. (n fiecare luni, ma trezesc tinjind dupa simbata. Dintr-o data, doua treimi din viata mea e biciuita pe spate, ca sa alerge mai repede. Ca sa nu mai spun ca, de multe ori, ideea de simbata nu e nici pe departe ec&ivalenta cu vreo veselie acuta. $imbetele in contul carora detestam restul saptaminii sunt un templu al sperantei fara piloni de sustinere. $ambetele mele au fost intotdeauna un joc de ruleta, mi le-am poftit frumoase si romantice, dar citeodata au venit mofluze, plouate, solitare. Am avut multe zile de luni mai frumoase decit zilele de simbata. Cu toate astea, ingrata si superficiala in a-mi judeca sufletul, am continuat sa urasc zilele de luni, la un mod visceral, ilogic.

$ambetele nu-si merita dragostea noastra neconditionata) ne-au lasat de prea multe ori planse, deceptionate, cu asteptarile facute g&em in stomac. Roc&ii pe care le-am pregatit toata saptamina au ramas atirnate dramatic pe cite-un spatar de scaun, singurul martor al iubirilor fragile. $imbetele dupa care tinjim intreaga saptamina, cu zvircoliri de anticipatii placute, sfirsesc uneori prin a ne ride-n nas. $imbetele s-au tradus, de foarte multe ori, prin telefoane care nu suna, vesti intepenite pe drum, vorbe asteptate degeaba, caderi in abisul iluziilor noastre. !rin petreceri pe care le-am asteptat sase zile si leam ratat intr-a saptea. !rin saruturi pe care le-am asteptat de luni pina vineri, iar simbata au venit, dar pe obraz. !rin *te iubesc*-ul pe care l-am asteptat un an si care a venit intr-o simbata, deg&izat intr-un *tin destul de mult la tine*. Ulterior, m-am prefacut ca a fost, totusi, un *te iubesc*. Daca, la asfintit de viata, ai putea edita trairile tale ca pe un program digital de radio,

in asa fel incit sa comprimi, intr-o inregistrare unica, numai ce-a meritat trait, ai avea un soc si te-ai sinucide inainte ca soarta sa aiba aceasta onoare. Ai constata ca, din +, de ani, ai trait cu adevarat, intens si frumos, vreo trei. !e restul, i-ai asteptat nerabdatoare sa treaca.