INTERVIU CU UN REPORTER ÎNCHIPUIT

Provocă rile de zi cu zi iscă o mulțime de gâ nduri, care uneori ne copleșesc ca numă r

sau ca intensitate. Dar scriitoarea Aura Ungureanu își face timp, în multitudinea de gâ nduri,
să aștearnă pe hâ rtie zilnic, seara sau dimineața, o parte din acestea. Așa s-a nă scut cartea
INTERVIU CU UN REPORTER ÎNCHIPUIT.
Gâ nduri, tră iri, emoții, sunt stă ri, pe care le întâ lnim în scrierile autoarei și care
însoțesc povești reale sau de ficțiune, scrise cu intensitatea unor clipe, influențâ ndu-ne
nouă , cititorilor, modul în care percepem lumea.
Nu știu dacă cele scrise sunt adevă rate, dar știu cu siguranță că sunt oameni care
preferă să scrie ficțiune, pentru a-și descifra propriile realită ți.
Există un studiu care ne spune că , în medie, o persoană , rostește zilnic mii de
cuvinte. Dacă numă ră m și cuvintele pe care nu le spune, dar le gâ ndește, ar trebui să
înmulțim cu o sută . Sau poate cu o mie. Nu asta e important, ci faptul că multitudinea de
cuvinte nerostite ale Aurei Ungureanu, ră mâ n scrise și înfrumusețează lumea din jur. Spre
uimirea mea, dar fă ră nici o urmă de îndoială , gâ ndurile Aurei sunt povești complete,
frumoase, cristale stră lucitoare, care ne luminează lumea în care tră im și care uneori este
urâ tă .
„Ceea ce gâ ndește omul în inima lui, aceea este el. ” spune un vechi proverb, care se
confirmă și în acest caz. Tot ceea ce scrie Aura este ea. Gâ ndurile autoarei alcă tuiesc
istoria nescrisă a unei singure zile, iar aceste gâ nduri într-o înrâ urire, pă zite cu strictețe, de
coperțile de carton galbene cu puncte de lumină , sunt calea spre alte gâ nduri bune, care
ră mâ n în inimile noastre.
Cu astfel de gâ nduri, dar și multe altele interesante, care vor mai veni, Aura
Ungureanu pă șește încet, dar sigur înspre ceea ce specialiștii definesc drept „vâ rsta
marilor sinteze”. Este lă udabil gestul autorului de a-le nemuri printr-o carte.
Mă ală tur celor care te apreciează și te felicit pentru această carte!

” R. – Cine sunteți ?
A. – Un zar, aruncat la voia întâmplării .
R. – Credeți în destin ?
 A. - Da, el ține în căușul palmelor zarurile, când se plictisește, suflă în ele și le aruncă
la întâmplare ! Așa și cu mine, unul s-a rostogolit și iată-mă !
R. - Ce prețuiți ?
A. – Clipa, dacă aș putea să-i păstreze nemurirea …
R. – Ce-ați face cu ea ?
A. – Ce fac cu fiecare clipă ! O trăiesc cu intensitate, o primesc și o dăruiesc ,dar nu în
egală măsură.
Știți, nu prea mă pricep să primesc, indiferent ce, mă simt stânjenită, însă dăruiesc
oamenilor din tot sufletul emoții, trăiri, gânduri , vorbe bune, dar mai presus de toate le
dăruiesc zâmbete, ei se bucură, se pare că le inseninez ziua.
Clipa este ca o zbatere din pleoape și gata, fuge ca și gândul !
R. - Gândul? Cum se naște gândul ?
A. – Gândul, am mai scris despre lucrul acesta ! Ei …, gândurile au fosnet de mătase,
pe ele le-am sădit noapte de noapte pe unicul meu pat - cerul, care nu mi-a îngrădit niciodată
libertatea imaginației mele, având o singură muză - viața, pentru ea am așternut straturi de
iubire, am înfipt repejor gândul, de teama să nu fugă, apoi un rebel și buclucaș nor m-a
ajutat, scuturându-și pâlnia ploii, ele până la ziuă prindeau rădăcini, iar eu nu făceam
altceva decât să culeg buchețelele de gânduri, să le ofer în zori, pline de rouă cui i-ar fi de
folos.
R. – Vă temeți de moarte ?
A. – Nu, pentru că am fost spectator de nenumărate ori, nu mă mai tem, viața și
moartea sunt două jocuri aproape năstrușnice, moartea este destul de parșivă , fie vorba între
noi și viața este, chiar dacă se vrea ea abilă, și chiar dacă moartea îți dă un avans
considerabil, eu știu cine pierde până la urmă, nu știu la ce nivel am ajuns, nici nu-mi bat
capul, are ea grijă moartea să mă anunțe !
R.- Iubirea ce rol a avut în viața Dvs. ?
A. – De ce îmi puneți întrebarea la trecut ?
Asta îmi amintește, trist de o istorie . O domnișoară, ceva timp în urmă, la întrebările
mele, poate insistente despre nivelul său slab de pregatire, m-a apostrofat: „ la urma urmelor
ce vă mai doriți Dvs doamnă acum de la viață ? „ Am închis ușor ochii, fără prea mult
exercitiu de imaginație m-am văzut într-un supermarket, eram eu, o conservă, m-am
apropiat , am citit „ femeie, termen de valabilitate expirat !”
Acum o să vă răspund Dvs. ! Încă nu !
Iubirea a fost și este totul în viață, fără ea nu aș putea supraviețui, viața este născută
din iubire, viața este născută dintr-o floare, este plină de candoare! La această materie am
fost premiantă, am iubit și am fost iubită !”

Maria Petrescu – membru UZP București