Epistemologia - (.

Din greac Gnoza - cunotine i logo-uri - predare) este folosit n dou sensuri
principale: 1) ca doctrina de mecanisme universale i a modelelor de activitate cognitiv n sine, i 2), ca
o disciplin filosofic, un subiect de studiu este o form de cunoatere - cunotine tiinifice (n acest
caz, termenul de "epistemologie").
Epistemologie - ramura a filosofiei care studiaz natura problemele i oportunitile de cunoatere,
cunotine atitudinea fa de realitate, exploreaz premisele universale de cunoatere, identific
condiiile de valabilitate ale acestuia i de adevr.
principii de baz
Identitatea dintre gndire i existen (principiul de inteligibilitate a lumii);
proces dialectic de nvare;
practicii sociale (inteligibilitatea baza din lume).
Studiul de reflexie;
doctrina de cunoatere a omului de lumea obiectiv;
studiu de originea i dezvoltarea cunotinelor;
doctrina a practica ca o baz de cunotine;
doctrina adevrului i criterii de valabilitate;
predarea de tehnici i forme, n care activitatea cognitiv a societii umane.

Care sunt principalele curente gnoseologice din epoca moderna?
Principalele curente gnoseologice din epoca moderna,care au aparut ca rezultat al incertitudinii
filosofilor de adetermina izvorul cunoasterii stiintei adevarate,obiective,ori descoperirea adevaratei
surse a cunoasterii stiintei.aufost:-empirismul-rationalismul-senzualismul
Empirism
(gr.empeiria - experien) - doctrin n filosofie cu referire la domeniul cunoaterii ce afirm c
experienasenzorial este unica sau principala surs a cunoaterii. Toate cunotinele se bazeaz pe
experien sau se dobndesc prinintermediul experienei. Coninutul cunotinelor se reduc direct la
experien ori este o descriere a acestei experiene. ndependen de faptul ce coninut se ntroduce n
noiunea de experien se distinge empirism materialist i idealist.Empirismul materialist reprezentant
de
F.Bacon, Th.Hobbes, I.Locke, materialismul francez din sec.18
consider csursa experienei senzoriale este lumea exterioar, care exist obiectiv. Empirismul idealist
n persoana lui
G.Berkeley,D.Hume,
reduce experiena la totalitatea senzaiilor sau reprezentrilor negnd faptul c la baza experienei se
afl lumeaobiectiv.Empirismul subevalua rolul abstraciilor tiinifice, negnd independena relativ
a gndirii.
Raionalism
(reprezentanii R.Descartes, G.W.Leibnitz, B. Spinoza, I.Kant, L.G.Fichte, F.W.Schelling, G.W.Fr.Hegel) -
curent filosofic cu referin la problema cunoaterii care recunoate contiina drept baz a cunoaterii
i comportriiumane, adevrul, deci, se afl numai prin raiune. Fondatorul acestui curent este
Rene Descartes.Momentul iniial al cunoaterii este, dup R.Descartes, intuiia i gndirea. Toate ideile el
le considera aprute dinsenzaii i nnscute (ideea despre Dumnezeu, axiomele matematice .a.). numai
ultimile el le socotea adevrate.Unica metod veridic de cunoatere este ndoiala M ndoiesc, deci
cuget; cuget, deci exist,iar indoiala sedepaseste in mod deductiv si nu inductiv.
Sensualismul -
doctrina filosofica,fondatorul este J.Locke. ce presupune faptul ca creierul omului la nastere nu
estenimic mai mult decit Tabula rasa (foaie curate) pe care poate fi scris orice.El spunea ca in ratiune
nu exita nimic cen-ar fi existat anterior in simturi

Teoria cunoaterii este o component necesar oricarei construcii filosofice . n cadrulfilosofiei ,
ea reprezint dezvoltarea unui raspuns la ntrebarea pus de oameni din vechitimpuri dac
gndirea lor e n stare s cunoasc lumea real . Ea explic ce este i cum serealizeaz
cunoaterea lumii de ctre om , posibilitatea cunoaterii , legile , nivelele , formelei valoarea
acesteia .
Problematica teoriei cunoaterii
n abordarea teoretic a problemelor cunoaterii trebuie s facem distincia intreporcesul
cunoaterii i teoria cunoaterii .Procesul cunoaterii e acel proces obiectiv , spontan ce se
desfoar ca urmare a nzestrrii naturale a omului cu capacitai cognitive , omul nefiind
contient de el , ci numaide rezultatele lui . De aceea , n primele filosofii problematica
gnoseologic lipsete , reflexiafilosofic fiind centrat pe probleme de cosmologie , ontologie , i
chiar politic i etic .Aceast situaie e remarcat de Petre Negulescu , care , ocupndu-
se de genezaproblematicii gnoseologice , arat c la nceputurile ei , filosofiei i era caracteristic
o ncredere spontan n capacitatea raiunii de a cunoate lumea i a dezvalui adevrul .Filosoful
romn observ , pe bun dreptate c pentru oamenii primitivi nu exist nicimcar cunoatere , ci
numai lucruri cunoscute .
Procesul cunoaterii presupune :
Un obiect (ceea ce e de cunoscut)
Un subiect (cel ce cunoate , adic omul ca agent cunosctor)
relaie congnitiv ntre obiect si subiect (activitatea de cunoatere prin carese dobndesc cunotine)
Un produs , un rezultat (cunotinele).
Teoria filosofica a cunoaterii se constituie tocmai n funcie de aceste
elemente aleprocesului cunoaterii , aprnd n cadrul ei o problematic ce are n centru relaia
gnoseologic dintre obiect i subiect , relaie neleas ca modalitate de raportare a omului
lalume , n care el , ca subiect cunoscator , reproduce lumea n planul gndirii sale .Dar
problematica cunoaterii nu se reduce numai la problemele ce privesc relaiilecognitive obiect-
subiect , ci cuprinde si probleme ce in de obiectul cunoaterii i desubiectul cunosctor.
Problema obiectului cunoaterii:
n legatur cu ea s-au conturat nc din antichitate doua linii:
Linia lui Democlid (materialist)
Linia lui Platon (idealist)
Problema subiectului cunoaterii:
Din modul n care e conceput subiectul cunoaterii , mai precis posibilitatea lui de acunoate rezult o alt
grupare a concepiilor filosofice si anume :
Optimismul gnoselogic

Agnosticismul.
Termenul de optimism gnoseologic desemneaz ansamblul concepiior filosofice careafirm
posibilitatea omului n calitatea sa de subiect cunoscator de a cunote realitatea .
Termenul de agnosticism desemneaz ansamblul concepiilor filosofice care neaga inprincipiu
posibilitatea omului de a cunoate realitatea .
O variant a agnosticismului e scepticismul , care chiar dac in parte , admiteposibilitatea
cunoaterii lumii , se ndoiete de valoarea cunotinelor dobndite .
Problema relaiilor cognitive obiect-subiect
n istoria filosofiei mai exist o alt imparire a conceptelor filosofice desprecunoatere , in
funcie de rolul pe care l au in cadrul relaiilor cognitive obiectul si subiectulacesteia . Aceast
mprire se refer al empirism i rationalism .
Empirismul pornete n argumentarea sa de la cteva supoziii :
Exist o cunoatere nemijlocit
Cunoaterea prin simuri e rezultatul simplei inregistrri a aciunii obiectuluiasupra subiectului
Obiectul acioneaz iat subiectul nregistreaz
n procesul cunoaterii , numai obiectul este activ , subiectul fiind pasiv ,receptiv , lipsit de spontaneitate.
Empirismul , ca filosofie integral a cunoaterii , a avut o justificare istoric , careconst in faptul
c el a fost legat de dezvoltarea tiinelor naturii .
Raionalismul se opune empirismului prin sublinierea rolului activ al subiectului nprocesul
cunoaterii .
Acest lucru se exprim prin calitatea creatoare a raiunii care producenoiuni , concepte ,
independente de datele senzoriale .Pentru rationaliti subiectul cunoscator e concretizat prin
spontaneitate , printr-oactivitate creatoare productiv
.Leibnitz spunea mintea noastr e un izvor de cunotine independente de
datelesenzoriale.Raionalismul definete cunoaterea ca act de creaie , ca o construcie a
subiectului,obiectul fiind creat n procesul cunoaterii .
Raionalismul ca doctrina gnoseologica a fost unpunct de plecare , si , totodat , o justificare a
marilor construcii speculative de sisteme nepoca modern.