Politica social a UE este format dintr-un set de politici complementare, ce s-au dezvoltat i multiplicat pe parcursul timpului i care acioneaz

n acele sectoare de activitate ce afecteaz sau genereaz gradul de bunstare individual i social. Permanenta preocupare a comunitii europene pentru aspectele de politic social - nceput cu Tratatul de Roma (1957)-a dus, n timp, la crearea unui model social european referindu-se la libera circulaie a muncitorilor i la libertatea de stabilire a acestora, n contextul crerii pieei comune. Tot prin acest tratat a fost prevzut i crearea Fondul Social European, instrumentul de finanare a politicii sociale i cel mai vechi dintre fondurile structurale. Pasul urmtor a fost constituit de adoptarea Actului Unic European (The Single European Act), n 1986, ce conine directive privind sntatea i sigurana la locul de munc, introduce dialogul social i conceptul de coeziune economic i social (materializat prin crearea Fondului de coeziune economic i social). Anul 1989 constituie un moment important al construciei sociale europene prin adoptarea primului document programatic al politicii sociale Carta Social, ce stabilete drepturile sociale fundamentale i, odat cu acestea, direciile de aciune ale politicii sociale. Un an mai trziu, n 1990, Tratatul de la Maastricht (ratificat n 1992) stabilete ca unul din obiectivele Uniunii atingerea unui nivel ridicat de ocupare a forei de munc i al proteciei sociale, egalitatea ntre femei i brbai [...] creterea standardelor de via i a calitii vieii... (Articolul 2). ntruct pentru unele ri aprea ca efect o reducere a nivelului de protecie social, iar pentru altele se iveau costuri suplimentare generate de creterea proteciei sociale, rolul Politicii sociale a UE sa canalizat n urmtoarele domenii: s cultive convergena politicilor sociale n sferele care rmn, n continuare, de competen exclusiv a autoritilor naionale cum ar fi reglementrile privind protecia social; s elaboreze i s pun n aplicare programe Comunitare privitoare la ncurajarea dezvoltrii celor mai adecvate metode de sprijinire a recalificrii forei de munc; s ofere sprijin financiar prin intermediul Fondului Social European (FSE) i a BEI; s elaboreze i modernizeze un cadru legislativ i instituional care s cultive armonia ntre partenerii sociali (lucrtori, sindicate, patronat. Alte grupuri sociale) la nivelul UE i s supravegheze punerea lui n aplicare; s dezvolte un pachet de reglementri privitoare la protecie lucrtorilor la locurile de munc. Prima etapa a politicii sociale n UE 1957 - 1971 Originile unui proces devenit apoi o Politica sociala, pot fi gasite chiar n Tratatul de creare a CECO si pot fi completate cu unele prevederi din EURATOM. Preocupate sa cultive dezvoltarea economica n general, dar si pe cea din sectoarele intensive n tehnologie, Tratatul de lansare a EURATOM, cu tot caracterul lui mai tehnic are si unele prevederi referitoare la sanatatea si siguranta muncii. Avnd ca obiectiv fundamental integrarea n domeniul siderurgiei si mineritului cu scopul refacerii economiilor Frantei, Germaniei si celorlalte state, prevederile CECO se extindeau si la cteva din sfera socialului si ndeosebi dezideratele de : a evita distorsiunile generate de concurenta n industriile carbunelui si otelului ca rezultat al intentiei de a practica preturi reduse, ceea ce, n absenta unor masuri coerente de politica sociala ar fi determinat costuri sociale ridicate; a face mai eficienta utilizarea fortei de munca printr-un program de asistenta ndreptat catre cei care si vor pierde locurile de munca n aceste sectoare. Primele linii directoare ale unei politici sociale europene uniforme au fost trasate n 1957, n Tratatul de la Roma. Analizate din perspectiva anului 2001, prevederile din aceste tratat sunt

limitate la cteva domenii cum ar fi: libera circulatie a fortei de munca, mbunatatirea conditiilor de munca si viata, principiile generale de armonizare a sistemului de educatie si formare. Totusi aceste referiri sunt prea generale, avnd caracterul unei declaratii de principiu. Tratatul de la Roma prevedea stabilirea liberei circulatii a muncitorilor ntre cele 6 tari fondatoare, fapt realizat nca din 1968. Articolul 3 din tratat, consacrat politicii sociale, stipuleaza: "Statele membre sunt de acord cu necesitatea promovarii/ncurajarii ameliorarii conditiilor de viata si de mu 919j95j nca ale muncitorilor, permitnd egalizarea lor n ceea ce priveste posibilitatile d progres. Statele membre apreciaza ca o astfel de evolutie va rezulta att din functionarea pietei comune care va favoriza armonizarea masurilor sociale, ct si din masurile prevazute prin prezentul tratat si din apropierea / armonizarea dispozitiilor legale si administrative". Desi obiectivele exprimat erau generoase, n privinta partii institutionale si juridice, realizarile Comunitatii Europene si apoi ale UE sunt modeste. Conform clarelor prevederi ale Tratatului de la Roma, organelor comunitare le revenea un rol important n facilitarea liberei circulatii a fortei de munca din ratiuni prioritar economice. Munca este un important factor de productie, iar subutilizarea acestui factor, era o cale de subminare a procesului de crestere economica, generator de bunastare care spera sa fie integrarea. Masurile din aceasta perioada s-au concentrat n directia realizarii unor ct mai favorabile circumstante pentru libera circulatie a lucratorilor. Nivelul comunitar de decizie s-a implicat ndeosebi n culegerea si difuzarea informatiilor privitoare la piata muncii, elaborarea bazelor recunoasterii reciproce a calificarilor profesionale si pe siguranta sociala a fondurilor de asigurari sociale ntre state. Pentru a completa prevederile tratatului de la Roma, au fost adoptate o serie de directive n domeniul social: directive referitoare la accesul egal la ocupare si formare, dreptul de a beneficia de protectie sociala, etc. Politica sociala europeana, n aceasta prima etapa, s-a concentrat pe urmatoarele doua axe: prevederi referitoare la probleme tehnice, cum ar fi masurile de stimulare a liberei circulatii a fortei de munca, relatiile inter-industriale si aspectele tehnice ale securitatii sociale ; viziunea liberala conform careia perfectionarile n domeniul social n CE vor rezulta, automat din raspunsul pozitiv al mecanismelor pietei la demersul integrationist. n aceasta categorie se nscria preocuparea de a identifica si combate actiunile unor state membre de mpiedicare a liberei circulatii a lucratorilor. Rolul principal n realizarea acestor obiective era acordat Fondului Social European. Etapa a doua a politicii sociale n UE (1972 - 1985) Din a doua jumatate a anilor '70 dimensiunea sociala a nceput sa capete un rol tot mai important pe agenda organelor decizionale comunitare. Debutul acestei reconsiderari fusese facut n 1972 la Reuniunea la nivel nalt de la Paris care a declansat o perioada de consens activ intracomunitar. Urmnd mesajul pozitiv al Consiliului Ministerial, n 1974 a fost adoptat Primul Program de Actiune Sociala, care n pofida cresterii numarului de tari membre si al problemelor sociale ale acestora, ca urmare a crizelor structurale si sectoriale declansate n acea perioada, nu a avut rezultatele scontate. Fondul Social a fost ajustat de mai multe ori n aceasta perioada pentru a raspunde la cresterea somajului si a numarului de tari membre. S-a constatat nsa ca, n comparatie cu nevoile reale de pace sociala europeana, fondurile se dovedeau insuficiente, iar n 1983 a devenit obligatorie o majora reformare a politicii sociale. Etapa a III-a : De la Piata Unica la Carta Sociala Europeana Perioada care a nceput la mijlocul anilor '80 a fost marcata de aparitia unui nou dinamism n sfera socialului.

Lansarea unor termeni cum ar fi "Europa popoarelor" sau "dimensiunea sociala" n limbajul comunitar, concomitent cu deplasarea dinspre teoria economica pura a echilibrelor pietei n descrierea coeziunii sociale spre constructii teoretice adecvate noilor realitati integrationiste au dat un nou optimism domeniului. Un nou impuls politic a fost conferit politicii sociale dupa lansarea ambitiosului Program de creare a Pietei Unice Interne prin constientizarea faptului ca integrarea poate genera si efecte economice si sociale negative. Prin liberalizarile cerute de Actul Unic European devenea clar ca anumite grupuri sociale vor fi defavorizate, prin acutizarea problemelor cu care deja se confruntau sau prin adaugarea unora noi. Aceste grupuri cuprindeau somerii pe termen lung, grupul n crestere al tinerilor n cautare de locuri de munca, lucratorii mai putin calificati, lucratorii pe perioade determinate de timp si cei din piata subterana a fortei de munca. Aderarea Spaniei si Portugaliei la CEE n 1986 a reiterat urgenta conturarii unui raspuns comunitar la problematica sociala. ndeosebi, se impunea un raspuns cu privire la maniera n care se pot concilia costurile de realizare a coeziunii economice si sociale cu dezideratul mbunatatirii conditiilor de munca si de viata din tarile membre ale Uniunii Europene. si n aceasta etapa, obiectivul prioritar a ramas ncurajarea liberei circulatii a fortei de munca, devenita a persoanelor. Actul Unic European a lasat, n acest domeniu, o serie de probleme nelamurite. Obiectivul sau prioritar a fost sa creeze premisele ca masurile necesare programului de realizare a PUI sa fie puse n practica. n 1989 a fost umplut un important gol legislativ comunitar prin adoptarea Cartei Comunitatii cu privire la Drepturile Sociale Fundamentale ale Lucratorilor (Carta Sociala). Acest document important a fost adoptat ca raspuns la pericolul de dezvoltare a unei economii integrate , n care anumite grupuri de interese sa fie dezavantajate. Statele semnatare se angajeaza la realizarea urmatoarelor obiective: mbunatatirea conditiilor de munca si viata, dreptul de libera stabilire n UE a muncitorilor rezidenti n unul din statele membre, dreptul la o remunerare corecta si echitabila, dreptul la protectie sociala al salariatilor, dreptul la pregatire si formare, egalitatea de tratament a barbatilor si femeilor, protectia copiilor si adolescentilor, etc. Carta sociala este construita pentru a aborda urmatoarele domenii de actiune: q protectia lucratorilor care se deplaseaza n interiorul Comunitatii ; q remunerarea echitabila a lucratorilor ; q mbunatatirea si apropierea conditiilor de munca ale angajatilor ; q securitatea sociala ; q libertatea de asociere si a negocierilor colective ; q calificarea alternativa ; q tratament egal pentru barbati si femei ; q aranjamente de informare, consultare si participare ; q sanatate si siguranta n munca ; q angajarea persoanelor tinere ; q pensionarii ; q persoanele handicapate . Tot n aceasta a treia etapa s-a procedat si la redimensionari ale fondurilor alocate politicii Sociale Comunitare. Prioritatile n actiune au fost concentrate catre programele de asistenta destinate tineretului si programelor pentru cele mai sarace regiuni ale CE. Dupa cum am vazut n capitolul anterior, n 1989 s-au reformat semnificativ si Fondurile structurale, iar la Fondul social s-au adaugat noi obiective pentru acordarea de asistenta suplimentara. n Tratatul de la Maastricht din 1992 nu apar elemente de noutate n ceea ce priveste politica sociala fata de documentele adoptate anterior. Se accentueaza nsa necesitatea realizarii unei "coeziuni sociale" ca element determinant al promovarii unui progres economic echilibrat la nivelul ntregii Uniuni Europene.

Protocolul Social negociat la Maastricht ofera posibilitatea unor progrese pe linia realizarii obiectivelor de politica sociala. Protocolul, la care nu participa si Marea Britanie, extinde posibilitatea adoptarii cu majoritate calificata a deciziilor privind: conditiile de munca, informarea si consultarea persoanelor ocupate, integrarea somerilor si mentine unanimitatea pentru masuri care vizeaza protectia si securitatea sociala. Aria de probleme cuprinsa de Protocolul social cuprinde : q activitati menite sa perfectioneze climatul de munca, inclusiv masuri privind sanatatea si securitatea muncii ; q activitati ce tin de conditiile de munca inclusiv timpul de munca si concediile ; q informarea si consultarea lucratorilor ; q actiuni de promovare a oportunitatilor egale si de integrare a persoanelor excluse de pe piata muncii . Tratatul de al Amsterdam (semnat n Octombrie 1997) plaseaza responsabilitatea realizarii politicilor sociale la nivelul fiecarui stat membru, precum si posibilitatea aplicarii unor programe pilot de crestere a ocuparii fortei de munca finantate din resursele Fondului Social European. Tratatul de la Amsterdam cuprinde un capitol "ce vizeaza elaborarea unei strategii coordonate pentru folosirea fortei de munca". Cu toate acestea, mijloacele folosite pentru aplicarea acestei strategii sunt foarte modeste. ntradevar, consiliul ministrilor europeni trebuie "sa dezvolte schimburi de informatii si practici mai adecvate" si "sa promoveze contacte novatoare", recurgnd mai ales la "proiecte pilot". E important ca pentru prima oara apare ntr-un tratat european dispozitii privind o politica europeana de folosire a fortei de munca. Dar aceasta ramne, n Tratatul de la Amsterdam, ntr-o faza incipienta si politicile de folosire a fortei de munca vor mai avea nca, cel putin pe termen mediu, un caracter national. Tratatul de la Nisa 2000 si politica sociala a Uniunii Europene Consiliul European de la Lisabona fixa ca obiectiv pentru politica sociala a UE "cresterea competitivitatii economiei europene si a capacitatii acesteia de a sustine cresterea economica, cresterea ocuparii si o mai mare coeziune sociala", obiectivul final n plan social fiind cresterea ocuparii la peste 70% pna n 2010. acestea au fost bazele de la care, la Consiliul de la Nisa din decembrie 2000 s-a pornit dezbaterea Agendei Sociale Europene si viitoarei arhitecturi sociale europene. Unul din obiectivele stabilite prin tratatul de la Nisa vizeaza "modernizarea si mbunatatirea modelului social european", reiterndu-se unul din principiile asupra carora membrii UE au cazut de acord la Lisabona: "oamenii constituie activul cel mai valoros al UE. investitiile n oameni vor fi de o maxima importanta pentru bunastarea si locul pe care europa l va ocupa n economia viitorului". Pentru urmatorii cinci ani, Agenda Sociala dezbatuta la Lisabona si aprobata la Nisa, identifica cinci provocari majore cu care se vor confrunta, n plan social statele membre UE: Cresterea ocuparii. Acest deziderat va fi posibil numai pe baza unor reforme structurale coerente care sa presupuna, pe lnga cresterea potentialului economiei europene de genera locuri de munca, si reducerea disparitatilor regionale, a inegalitatii sociale, mbunatatirea sistemului de formare si cresterea oportunitatilor de educatie si formare. Valorificarea eficienta a progresului tehnologic astfel nct sa se creeze premisele mbunatatirii conditiilor de viata si munca ale lucratorilor europeni. Cresterea mobilitatii intra comunitare a fortei de munca Valorificarea avantajelor induse de functionarea UEM si a Pietei unice Interne, n masura sa induca o mai mare predictibilitate si transparenta a preturilor, cresterea competitivitatii, accelerarea reformelor structurale. ntarirea coeziunii sociale si reducerea inegalitatii sociale. si n acest caz, se apreciaza ca principala modalitate de realizare a acestui deziderat o constituie cresterea ocuparii Gestiunea eficienta a efectelor sociale generate de largirea catre Est a Uniunii Europene.

obiective punctuale ale politicii sociale: cresterea numarului de locuri de munca prin cresterea rolului masurilor active de combatere a somajului, mbunatatirea accesului la sistemele de educatie si formare si cresterea calitatii acestora, mbunatatirea mobilitatii fortei de munca (care pna n 2003 ar trebui sa devina efectiva), accelerarea peocesului de recunoastere reciproca a diplomelor, certificatelor si calificarilor profesionale etc. combaterea oricarei forme de saracie si promovarea egalitatii si integrarii sociale; modernizarea sistemului european de protectie sociala prin ntarirea cooperari dintre statele membre n acest domeniu, armonizarea sistemelor de pensii, armonizarea sistemelor salariale etc. Termenul limita pentru realizarea acestor obiective fiind iunie 2002, cu ocazia Consiliului European de la Stockholm); consolidarea politicii sociala n contextul largirii prin sustinerea statelor candidate pe linia adoptarii acquis-ului comunitar si asumarea, de catre UE a rolului de partener social n relatia sa cu tarile din Estul si Centrul Europei si ntarirea componentei sociale a politicii de colaborare dintre statele membre si dintre acestea si statele candidate Valorificarea eficienta a noilor oportunitati si realizarea obiectivelor de mai sus nu se vor produce dect printr-o buna colaborare dintre autoritatile comunitare, statele membre si partenerii sociali care trebuie sa creeze conditiile pentru modernizarea modelului social european. Fiecare dintre acesti parteneri are atributii specifice. Evoluii recente Au fost luate deja msuri n contextul relansrii Strategiei de la Lisabona pentru creterea i ocuparea forei de munc cu scopul de a oferi o mai mare consisten finanrii UE n domeniul ocuprii forei de munc i al afacerilor sociale. Un Program comunitar pentru ocuparea forei de munc i solidaritate social, numit Progress, a fost stabilit pentru perioada 2007-2013 n vederea susinerii punerii n aplicare a obiectivelor Uniunii Europene n domeniul social prin intermediul activitilor analitice, nvrii reciproce, proiectelor de sensibilizare i difuzare sau de susinere a actorilor a cror munc contribuie la punerea n aplicare a politicii sociale europene. Progress reglementeaz urmtoarele cinci domenii de intervenie: (i) ocuparea forei de munc; (ii) incluziunea i protecia social; (iii) condiiile de munc; (iv) lupta mpotriva discriminrii i (v) egalitatea ntre sexe, cu o sum total de 743,25 milioane EUR pentru perioada indicat. Acesta a nlocuit programele comunitare anterioare i liniile bugetare din sectoarele respective, completnd aciunea privind Fondul Social European prin susinerea iniiativelor cu o dimensiune sau o valoare adugat european clar. n 2007 a fost creat un Fond european de ajustare la globalizare n vederea susinerii lucrtorilor care au fost concediai din cauza modelelor comerciale schimbtoare la nivel global; acesta cofinaneaz msurile active de ocupare a forei de munc cum ar fi cutarea de locuri de munc i alocaiile de mobilitate, consilierea, pregtirea i susinerea nfiinrii de activiti independente sau de afaceri. La Consiliul European de primvar din 2008 (Bruxelles, 13-14 martie 2008) a fost lansat cel de al doilea ciclu al Strategiei de la Lisabona rennoite, iar ambele orientri integrate deja existente pentru cretere economic i ocupare a forei de munc i obiectivele comune MDC privind protecia social i incluziunea social au fost confirmate pentru perioada 2008-2010. n iulie 2008, Comisia European a publicat o propunere de rennoire a Agendei Sociale pentru perioada 2008-2010, Oportuniti, acces i solidaritate n Europa secolului 21, n vederea adaptrii politicii sociale europene la provocrile emergente [COM(2008) 412]. Sunt identificate apte domenii prioritare n care este necesar revizuirea mijloacelor de aciune comunitar: copiii i tinerii, n special n ceea ce privete educaia i protecia mpotriva riscului de srcie; promovarea ocuprii forei de munc ntr-un context internaional global; mobilitatea; accesul egal

la serviciile medicale de calitate pentru populaia n vrst; combaterea srciei i a excluziunii sociale prin intermediul msurilor active; lupta mpotriva discriminrii i promovarea egalitii ntre sexe; aprarea valorilor europene pe scena internaional. Comunicarea a fost nsoit de o propunere de directiv a Consiliului privind punerea n practic a principiului egalitii de tratament ntre brbai i femei indiferent de religie sau convingere, handicap, vrst sau orientare sexual n afara domeniului ocuprii forei de munc i de o propunere de directiv privind aplicarea drepturilor pacienilor n sistemul medical transfrontalier. Trebuie reamintit faptul c 2007 a fost celebrat drept Anul european al egalitii de anse pentru toi, n timp ce 2010 a fost declarat Anul european al combaterii srciei i excluziunii sociale. Tratatul de la Lisabona va permite un progres suplimentar n ceea ce privete consolidarea dimensiunii sociale a integrrii europene. Proiectul de Tratat privind Uniunea European subliniaz rolul-cheie al drepturilor omului i al valorilor democratice n UE (articolul 2), precum i obiectivele sale sociale, printre care sunt menionate ocuparea integral a forei de munc, solidaritatea ntre generaii i protecia drepturilor copilului (articolul 3); articolul 6 recunoate Cartei drepturilor fundamentale acelai caracter obligatoriu ca i cel al tratatelor. n Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene este introdus o clauz social orizontal care afirm urmtoarele: n definirea i punerea n aplicare a politicilor i aciunilor sale, Uniunea ine seama de cerinele privind promovarea unui nivel ridicat al ocuprii forei de munc, garantarea unei protecii sociale corespunztoare, combaterea excluziunii sociale, precum i de cerinele privind un nivel ridicat de educaie, de formare profesional i de protecie a sntii umane (articolul 9). Fondul Social European18 Fondul Social European (FSE), nfiinat prin Tratatul de la Roma, reprezint principalul instrument financiar al politicii sociale europene i este unul din fondurile structurale ale politicii regionale. n particular, FSE constituie instrumentul de implementare a Strategiei europene de ocupare i finaneaz trei tipuri de aciuni: formarea profesional, reconversia profesional i msuri ce duc la crearea de locuri de munc. n urma procesului de reform prin care au trecut fondurile structurale n 1999, prioritile de aciune s-au schimbat iar pentru perioada 2000-2006 FSE va sprijini msurile de combatere a omajului, de dezvoltare a resurselor umane i integrare pe piaa muncii cuprinse n Strategia de ocupare. Astfel, prioritile tematice pentru perioada 2000-2006 sunt grupate n dou categorii: (a) adaptarea la noua economie manifest n cadrul dialogului social i (b) promovarea strategiilor locale de ocupare (a forei de munc) i inovare. Centrul European de Monitorizare a Rasismului i Xenofobiei a fost nfiinat n 1997 (ncepndu-i activitatea n 1998) i are drept scop furnizarea de date i informaii referitoare la situaia rasismului, xenofobiei, islamofobiei i anti-semitismului la nivel comunitar, precum i elaborarea de studii i strategii de aciune n acest domeniu. De asemenea, Centrul disemineaz informaii i exemple de bune practici prin reeaua sa RAXEN (Reeaua European de

Informaii privind Rasismul i Xenofobia)24, ce are puncte naionale de colectare i diseminare a informaiei n fiecare SM. Fundaia European pentru mbuntirea Condiiilor de Via i de Munc a fost nfiinat n 1975 pentru a contribui la planificarea i crearea unor condiii mai bune de via i de munc la nivelul UE. Activitile sale se desfoar n parteneriat cu guvernele, organizaiile patronale, sindicatele i Comisia European, fiind orientate n dou direcii: (1) managementul cercetrii i (2) informare i comunicare. De asemenea, organizaia dispune de o reea de Centre Naionale de Legtur25 ce funcioneaz ca sisteme de comunicare i fac legtura cu nivelele naionale. Agenia European pentru Sntate i Securitate la Locul de Munc a fost nfiinat n 1996, n scopul de a colecta, disemina i facilita schimbul de informatii economice, tehnice i tiinifice privind mbuntirea condiiilor de munc, precum i bune practici de prevenire a acccidentelor de munc i a bolilor profesionale. Principalii actori instituionali implicai n procesul de decizie i de implementare a politicii sociale sunt reprezentai de Comisia European, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Minitri) i Comitetul Economic i Social, sprijinii n activitatea lor de trei agenii europene i un numr egal de parteneri sociali. Comisia European este direct responsabil pentru pregtirea i asigurarea implementrii politicilor sociale, prin Direcia General(DG) Probleme Sociale i Ocupare a Forei de Munc.3 Rolul su este de a iniia si definitiva noi acte legislative n domeniu i de a se asigura c msurile astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre. n activitatea sa, DG colaboreaz cu DG Mediu i DG Dezvoltare Regional. Parlamentul European este implicat n procesul decizional prin Comitetul pentru Ocupare i probleme sociale4, ale crui responsabiliti au n vedere diverse aspecte ce in de politica de ocupare a forei de munc i de politica social. Consiliul UE este echivalentul unui consiliu de minitri la nivel european i se reunete de cteva ori pe an , n scopul coordonrii politicilor sociale ale SM. Comitetul Economic i Social (CES) are rol consultativ n procesul de decizie i emite opinii, la solicitarea Comisiei Europene, care au ns numai

Actori instituionali ai politicii sociale n UE

caracter informativ. CES constituie legtura cu societatea civil, n cadrul su fiind reprezentate diverse organizaii economice i sociale de pe teritoriul SM. Comitetul de Ocupare (a forei de munc)5 a fost nfiinat n anul 2000 (nlocuind Comitetul pentru Ocupare i Piaa muncii), are rol consultativ i este activ implicat n dezvoltarea Strategiei europene de angajare a forei de munc (European Employment Strategy), precum i n promovarea coordonrii ntre SM n privina politicilor ce in de ocuparea i de piaa forei de munc. Centrul European de Monitorizare a Rasismului i Xenofobiei, cu sediul la Viena, a fost nfiinat n 1997 (ncepndu-i activitatea n 1998) i sprijin procesul decizional prin furnizarea de date i informaii referitoare la situaia rasismului, xenofobiei, islamofobiei i anti-semitismului la nivel comunitar, precum i elaborarea de studii i strategii de aciune n acest domeniu. Fundaia European pentru mbuntirea Condiiilor de Via i de Munc a fost nfiinat n 1975 i are sediul la Dublin. Activitatea sa este orientat n dou direcii: (1) managementul cercetrii i (2) informare i comunicare. De asemenea, Fundaia sprijin procesul decizional prin furnizarea de date privind mbuntirea condiiilor de via i de munc la nivel european. Agenia European pentru Sntate i Securitate la Locul de Munc , cu sediul la Bilbao, a fost nfiinat n 1996, n scopul de a colecta, disemina i facilita schimbul de informatii i bune practici n domeniu. Rolul su n procesul decizional const n furnizarea de date privind sntatea i securitatea la locul de munc, pe baza crora sunt fundamentate propunerile i iniiativele Comisiei Europene n aceast direcie. Alturi de aceste organisme comunitare, un rol important n trasarea cadrului politicii sociale l au partenerii sociali, reprezentai de Confederaia Sindical European (ETUC6), Uniunea Patronatului din Comunitatea European (UNICE7) i Centrul European pentru ntreprinderi Publice (CEEP8). Acetia sunt implicai n procesul de dialog social i reprezint anagajaii, patronatul i sectorul profesiilor liberale.