Management

Bibliografie:
1. managementul modern editura Tema Bucuresti, 2002, Ceto Samuel
2. managementul teorie si practica Chisinau, Stiinta, 2004, Cole Ieran
3. managementul general Fondatia romana de miine, 2001, Ionel Dumbrava
4. managementul Bucuresti, 1999, Ovidiu Niculaescu
Tema 1: conceptual de management
1. definirea managementului. Relatiile de management.
2. managementul stiinta practica arta
3. managerul. Caracteristici generale.
Subiectul 1:
Cuvintul management este de origine engleza si provine de la latinescul manus. In sensul larg al
cuvintului prin management intelegem ansamblul disciplinelor ce intrunesc sarcinile de
conducere, administrare si organizare a intreprinderii. Managementul s-a nascut in lumea
intreprinderilor.
Dupa romani, managementul este un proces, o activitate. Procesul de management in viziunea lor
reprezinta ansamblul fazelor de munca prin care se determina obiectivele, resursele necesare si
executantii in vederea obtinerii unei eficiente cit mai ridicata.
Francezii spun ca managementul este procesul de coordonare a resurselor umane, informationale,
fizice si financiare, in vederea realizarii scopurilor prestabile.
Definitia clasica a managentului a fost data in 1916: activitatea de management inseamna a
prevedea si a planui, a organiza, a comanda, a coordona si a controla.
Managementul procesul in care managerul opereaza cu 3 elemente fundamentale: idei, lucru,
oameni; ralizind obiectivele prin altii.
Managementul procesul intreprins de una sau mai multe persoane spre a obtine rezultate pe
care nu le-ar inregistra daca ar actiona individual.
Reiesind din cele expuse, managementul ca proces are 3 caracteristici principale:
1. este un proces sau o serie de activitati continue si inrudite;
2. se concentreaza asupra indeplinirii obiectivelor intreprinderii;
3. indeplineste obiectivele lucrind cu si prin intermediul oamenilor precum si a altor resurse
ale organizatiei.
Managementul mai este tratat ca grup, echipa, ce reprezinta o anumita mentalitate de minuire a
resurselor in scopul realizarii obiectivelor.
Relatiile de management apar numai in cadrul intreprinderii sub diferite forme, principii, legi,
legitati. Relatiile de management sunt accesibile numai in cazul respectarii centralismului
democratic.
Relatiile de management sunt reglementate de instructiunile elaborate si instrumentele in
vigoare.
Relatiile de management sunt ansamblul proceselor de munca ce se desfasoara in sistem uman
si se divizeaza in 2 categorii principale:
1. procesele de executie;
2. procesele de management.
Procesele de executie se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca actioneaza asupra
obiectelor muncii direct sau prin intermediul mijloacelor de munca.
Procesele de management se caracterizeaza prin aceea ca o parte din forta de munca actioneaza
asupra celeilalte parti in vederea obtinerii rezultatelor dorite.
Obiectul specific al managementului este unitatea economica tratata ca un sistem compus din
fiinte umane.

Scopul principal al stiintei managementului este sa contribuie in constituirea conducerii unitatii

economice pe baze stiintifice pentru a-si atinge obiectivele urmarite cu minimum cheltuieli si
maxim profit.
Subiectul 2:
in economia de piata, sistemul managerial trebuie sa reflecte atit baza teoretica cit si practica,
mai bine zis managementul trebuie privit pe de o parte ca stiinta si pe de alta ca arta. Ca stiinta
managementul presupune stabilirea unor principii, metode si tehnici de lucru in scopul folosirii la
maximul a potentialului uman, material si financiar. Ca arta managementul inseamna
transpunerea acestor pincipii, metode si tehnici la conditii concrete la care functioneaza si
actioneaza unitatea economica.
Procesul managerial intr-o economie de piata se bazeaza pe urmatoarele caracteristici principale:
1. cunoasterea legilor economice luind in consideratie resursele existente si analizind
situatia reala si urmarile ce decurg in urma masurilor adoptate;
2. folosirea procedeelor si metodelor de analiza stiintifica si adoptarea deciziilor si
organizarea realizarii lor;
3. utilizarea cunostintelor stiintifice despre conducere si din alte domenii;
4. utilizarea mijloacelor tehnice moderne in vederea obinerii la timp a prelucrarii si utilizarii
eficiente a informatiilor.
Parintele managementului stiintific a fost si este savantul economist american Frederick Taylor.
La moment se cunosc urmatoarele etape de dezvoltare a managementului:
1. epoca eroica (cuprinde anii 1890 - 1940);
2. perioada fasta (incepe cu al doilea razboi mondial in America si dupa cel de-al doilea
razboi mondial in Europa).
In republica Moldova primele notiuni ale managementului stiintific a inceput a fi studial dupa
1955.
Principalele caracteristici ale managementului ca stiinta sunt:
1. focalizarea deciziilor manageriale;
2. adoptarea deciziei se face numai prin aplicarea metodelor stiintifice;
3. situatia decizionala se examineaza dintr-o perspectiva larga;
4. utilizarea cunostintelor si metodelor din diferite discipline;
5. folosirea metodelor matemetice formale.
Ciclul managerial:
Actiuni
complementare

Indeplinirea
obiectivelor

Reactia si controlul

Stabilirea scopurilor

Motivarea

Planificarea

Comunicarea

Organizarea
resurselor

Ca arta managementul se bazeaza pe prosperitate, viziune, intuitie.

Rezultatele actiunilor manageriale depind in mod hotaritor de arta de a aplica cunostintele si
drepturile practicii de management.
Managementul ca arta reprezinta valorificarea principiilor, metodelor si tehnicilor la conditiile
concrete a sistemului minuit.
Managementul e o suma de citeva principii foarte putine dar importante. Principala sarcina a
managementului de a face oamenii capabili sa fie eficienti atunci cind lucreaza in colectiv sau
impreuna.
Subiectul 3:
managerul este persoana careia i sau incredintat sarcini de conducere sau specialist de o inalta
calificare care utilizind cele mai perfectionate mijloace si metode, ia decizii pentru desfasurarea
cit mai eficienta a unei activitati sau e persoana responsabila cu performantele muncii
personalului condus ce utilizeaza resursele materiale si financiare pentru a produce bunuri sau a
presta servicii.
Tipul de manager reprezinta ansamblul de caracteristici principale referitoare la cunostintele si
aptitudinile.
La moment se cunosc 5 tipuri de manageri:
1. manageri incompetenti (persoanele nemultumite de toata lumea; absenta unei strategii
realiste; lipsa de initiativa);
2. manager populist (persoane ce dau prioritate rezolvarii unor pretentii salariale;
suspendeaza disponibilitatea personalului si apeleaza la imprumuturi pentru achitarea
salariului);
3. manager autoritar (acorda atentie deosebita problemelor restructurarii; e foarte
competent profesional; urmareste maximizarea profitului);
4. manager participativ (reformist; spirit inovator; creator; curaj in asumarea riscului;
disponibilitate pentru comunicare; capacitate inalta de antrenare);
5. manager conciliator (compromis intre cele doua tendinte; abilitate in situatii
conflictuale; transparenta redusa).
Managerul stabileste obiectivele, organizeaza activitatea, motiveaza si comunica, stabileste
standarde si evaluiaza subalternii, dezvolta potentialul uman al intreprinderii.
Managerul creativitate; cunostinta; cooperare; capacitate; curiozitate.

Tema 2: evolutia practicii si gindirii manageriale

1. consideratii generale privind formarea si dezvoltarea stiintei manageriale
2. doctrinele de management
3. evolutia managementului in Republica Moldova
subiectul 1:
la moment se cunosc trei etape a dezvoltarii managementului:
1. managementul empiric;
2. inceputul managementului stiintific;
3. managementul stiintific.
1. managementul empiric e etapa in care functia de manager era indeplinita de proprietar si
era bazata atit pe experienta transmisa din tata in fiu, cit si pe intuitie si bunul simt. Din
punct de vedere istoric aceasta etapa e cea mai indelungata, si se mentine pina la sfirsitul
sec. XIX.
2. a inceput atunci cind experienta manageriala se realizeaza cu ajutorul scrisului.
3. a inceput la sfirsitul sec. XIX inceputul sec. XX si se prelungeste pina astazi.

Subiectul 2:
doctrina clasica are inceputul in America la sfirsitul sec. XIX.
Reprezentanti ai ei sunt: Frederick Taylor si Henry Faxnol.
La sfirsitul al treilea an dupa implementarea metodelor la intreprindere s-a constatat:
1. reducerea efectivului la antrenat a minuirii lopetilor de la 600 persoane la 160.
2. nr mediu de tone minuite zilnic de catre muncitor sa marit de la 16 tone la 51tone.
3. Cistigul mediu zilnic a crescut de la 1.15 $ la 1.88$,
4. costul mediu pentru minuirea unei tone a scazut de la 0.072$ pin la 1.033$.
metoda stiintifica a managementului necesita:
1. intemeierea unei stiinte pentru realizarea fiecarei operatii renuntindu-se la metodele
traditionale;
2. aflarea exacta a timpului necesar si a metodei de realizare a fiecarei operatiuni;
3. fondarea unei organizatii ori structuri care se preia de la muncitori, toate celelalte
responsabilitati cu exceptia muncii lui;
4. selectarea stiintifica a lucratorilor in functie de lucrarile care vor fi realizate;
5. munca si responsabilitatea sa fie rezonabil impartite intre manageri si muncitori.
Principiile lui Taylor privind managementul stiintific:
1. inlocuirea metodelor traditionale prin metode stiintifice fundamentale, pe analiza tuturor
elementelor;
2. selectarea si antrenarea salariatilor;
3. antrenarea si instruirea salariatilor;
4. colaborarea intre salariati si administratie;
5. diviziunea muncii intelectuale si fizice;
6. analiza procesului de munca prin discompunerea in elemente componente;
7. evidenta stricta a timpului de munca si normarea muncii;
8. unificarea si standardizarea proceselor tehnologice;
9. controlul tehnic al operatiunilor tehnologice;
10. aplicarea salarizarii in acord pe baza unor indicatori specifici.
11. stricta delimitare dintre functiile de conducere si cele de executie.
Urmatorii adepti ai acestei scoli au fost: Henry Gant si Henry Fexnol.
Principiile managementului dupa Fexnol:
1. diviziunea muncii sau munca trebuie impartita intre persoane si grupuri;
2. autoritatea sau conceptele de autoritate si responsabilitate se afla intr-o strinsa legatura;
3. disciplina organizatie cu succes trebuie sa aiba o disciplina atit din partea administratei
cit si a subalternilor;
4. unitate de comanda salariatii trebuie sa primeaca numai de la un manager;
5. unitate de directie intreprinderea trebuie sa aiba un singur obiectiv comun (si
proprietatea, si administratia, si lucratorii trebuie sa lucreze in comun);
6. subordonarea intereselor individuale intereselor generale;
7. remunerarea trebuie sa intruneasca toate elementele cum ar fi: costul vietii, oferta de
personal calificat, conditiile generale de afaceri si succesul firmei;
8. centralizarea;
9. lantul ierarhic managerii sunt o parte componenta a unui lant ierarhic.
Doctrina relatiilor umane a aparut ca raspuns la abordarea mecanicista si ignorarea factorului
uman de catre fondatorii scolii clasice. Factorul uman a fost tratat ca element pasiv de catre
fondatorii scolii clasice. Doctrina relatiilor umane a aparut in 1929-1933 in perioada depresiunii
economice.
Abordare comportamentului uman urmareste sporirea succesului. Printre fondatorii acestei scoli
sunt: Elton Maxd, Avram Maslow.
Piramina nevoilor:

nevoi de autodepasire

Nevoi de stima
Nevoi de relatii sociale
Nevoi de securitate

Nevoi fiziologice

Scoala empirica a aparut ca consecinta a lupte dintre scoala clasica si doctrina relatiilor umane.
Un alt factor care a contribuit la aparitia acesteia a fost crearea companiilor transcontinentale,
transnationale. Unul dintre fondatori a fost Henry Ford.
Principiile elaborate de el sunt:
1. constructia pe verticala a organizarii managementului;
2. gestionarea tuturor componentelor si etapelor de productie dintr-un singur centru;
3. fabricarea pe scara masiva ce ar asigura cheltuieli minime, ar fi profitabila si ar satisface
cerintele consumatorului;
4. standardizarea;
5. organizarea producerii in flux.
Abordarea sistemica a managementului sau doctrina sistemelor sociale. Abordarea sistemica a
managementului reprezinta o sinteza a scolilor si doctrinelor caracterizate. Un sistem reprezinta
o multime de parti interdependente care functioneaza ca un integru pentru anumite scopuri.
Managementul poate fi tratat ca un sistem. Partile sistemului sunt numite subsisteme. La moment
se cunosc doua tipuri de sisteme de baza: sistemele inchise si deschise.
Sistemele inchise sunt cele care nu sunt influentate si nici nu interactioneaza cu mediul lor, ele
sunt in cea mai mare parte mecanice si au miscari sau activitati.
Sistemul deschis interactioneaza in mod permanent cu mediul sau.
Orisice firma prezinta un sistem deschis.
Sistemul de management este examinat ca un sistem deschis.
Subiectul 3:
la moment fixam perioade ale evolutiei managementului in RM:
1. pina la al doile amondial Basarabia era parte componenta a Romaniei;
2. dupa al doilea razboi mondial cind a fost formata RSSM in spatiul Uniunii Sovietice;
3. dupa anii 1990 cin RM obtine independenta, suveranitate etc.
Tema 3: principiile in sistemul de management
1. definirea si rolul principiilor manageriale
2. caracteristica principiilor manageriale
3. evolutia principiilor manageriale.
Subiectul 1:
la baza sistemului managerial se afla un ansamblu de principii care au o tripla determinare socioeconomica, tehnico-materiala si umana.
Principiul vine de la cuvintul latim principium inceput, baza, teorie.
Conform dictionarului roman explicativ, principiul este:
1. element fundamental, o ideie, lege de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica ; un
sistem politic, juridic, o norma de conduita ;
2. element primordial; cauza primara sau punct de plecare a ceva.

Prima notiune de principii a fost elaborata de catre fondatorii scolii clasice Taylor si Foyol. Unii
economisti constata ca principiile de management sunt reguli de conducere sau regulament de
baza si norme de conduita pe care le aplica organele de conducere conform stiintei sociale si
economice.
Principiile de management sunt: regulile fundamentale, calauzitoare in abordarea, explicarea si
solutionarea problemelor de management corespunzator cerintelor obiective ale sistemului in
care se aplica.
Subiectul 2:
Pentru prima data Taylor a formulat urmatoarele principii:
1. pentru orice operatie de lucru sa se elaboreze o varianta stiintifica de realizare
renuntindu-se la metodele traditionale;
2. sa se asigure o selectie stiintifica a lucratorilor, a angajatilor, dupa care sa se procedeze
la instruirea, invatarea lor;
3. sa se coopereze sincer cu lucratorii;
4. munca si responasabilitatea sa fie impartite intre manageri si lucratori.
Mai tirziu, Fayol a elaborat 16 principii.
La moment, constatam 3 grupari de principii:
1. principii rezultate din ordinea necesara desfasurarii actiunilor economice si sociale :
a. principiul deviziunii muncii care presupune separarea si selectionarea activitatilor;
b. principiul corelatiei autoritatii si responsabilitatii care presupune legatura directa
dintre exercitarea autoritatii si responsabilitatii;
c. principiul disciplinii care prevede intelegerea disciplinii vizavi de realizarea
obiectivelor;
d. principiul unitatii de comanda care prevede ca ordinile si dispozitiile trebuie sa
vina de la un singur superior;
2. principii reclamate de cerinta realizarii eficientei economico-sociale:
a. principiul apropierii conducerii de productie;
b. principiul unitatii de orientare care prevede necesitatea existentei unor planuri,
programe de actiune;
c. principiul corelarii intereselor individuale cu cele generale de grup care presupune
materializarea in mod directionat dintre motivare, competenta si rezultat;
d. principiul corelarii rezultatelor si salarizarii personalului care prevede
recompensia si stimularea valorilor in obtinerea unor performante; sa se opereze
cu cifre obiective, masurabile atit la evaluarea rezultatelor, cit si la evaluarea in
continuu a contibutiei salariatilor;
3. principii care sa asigure corelatiile optime in cadrul sistemelor sociale mari:
a. principiul descentralizarii care prevede transferarea sarcinilor atributiilor
autoritatii si responsabilitatii la nivelurile de organizatie subordonata.
Subiectul 3:
principiile de management nu sunt, nici nu au fost fixate. Pe parcurul anilor principiile
managementului au suferit mutatii sau schimbari considerabile. Evolutia principiilor se datoreaza
ce au avut loc a schimbarilor in procesul economic atit la nivelul unitatilor economice, cit si la
nivelul economiilor nationale.
La moment putem constata ca principiile aplicate in managementul modern trebuie sa :
1. corespunda obiectivelor si sarcinilor sistemului de management;
2. reflecte caracteristicile de baza si relatiile din sistemul de management;
3. tina cont de specificul timpului si particularitatile teritoriale sau nationale.
Tema 4 : functiile managementului
1. conceptul de functie a managementului

2.
3.
4.
5.
6.
7.

functia de previziune (planificare)

functia de organizare
functia de coordonare
functia de antrenare-motivare
functia de control-evaluare
interdependentele si dinamica functiilor manageriale

subiectul 1 :
managementul unei firme graviteaza in jurul unor activitati pe care trebuie sa le indeplineasca si
care se sintetizeaza in functiile, atributiile firmei.
Pentru prima data Fayol in 1916 a delimitat 5 functii ale managemetului: planificare, organizare,
comanda, coordonare si control.
Functiile managementului prevad definirea obiectivelor pe baza informatiilor analizate in etapa
anterioara. Sunt formulate obiectivele generale la nivelul unitatii economice, cit si cele derivate
la nivelul subdiviziunilor care sunt implicate in realizarea obiectivelor; stabilirea programelor
pentu fiecare sector de activitate; definirea mijloacelor materiale si financiare necesare
obiectivelor propuse; evaluarea consecintelor, deciziilor adoptate.
Subiectul 2:
functia de previziune consta in ansamblul proceselor de munca prin intermediul carora se
determina principalele obiective ale firmei precum si resursele si principalele mijloace necesare
pentru indeplinirea obiectivelor. Previziunea raspunde la intrebarile: ce trebuie si ce poate fi
realizat in cadrul firmei in conditiile si concomitent cu desemnarea resurselor necesare.
Functia de previziune se materializeaza in prognoze, planuri si programe.
Functia de previziune are in vedere un efort de gindire si actiune a managerilor in scopul de a
identifica anticipativ problemele care vor interveni in activitatea unitatii economice atit din
interiorul firmei, cit si din exteriorul ei. Orizontul de acoperire al prognozelor constituie
minimum 10ani de zile.
Gradul in care rezultatele obtinute prin prognoza va corespunde rezultatelor si fenomenelor care
vor fi obtinute in perioada acestui orizont.
Metode de fundamentare a prognozelor pot fi:
1. matematice;
2. statistice;
3. normative.
Planurile reprezinta componenta functiei de previziune cel mai des intilnita in unitatile
economice. Importanta activitatii de planificare consta in faptul ca prin planificare, managerul
identifica obiectivele unitatii, determina programe de activitate, stabileste nivelul de venituri si
cheltuieli.
Programele constituie un al treilea mod de manifestare a functiei de previziune, care prevede un
grad mai mare de precizie mult mai detailate asigurind si o coordonare mai stricta a actiunilor din
unitatea economica.
Programul se defineste prin ansamblul de activitati, lucrari esalonate precis in timp avind fiecare
durata stabilita si resursele repartizate. La moment deosebim doua categorii de programe:
1. operative;
2. de lucru.
Subiectul 3:
functia de organizare reprezinta componenta cea mai complexa a procesului managerial. Aportul
acestei funcii prin realizarea obiectivelor rezultate ca urmare a functiei de previziune.
Functia de organizare desemneaza ansamblul proceselor de management prin intermediul carora
se stabilesc si delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala precum si componentele lor.
In vederea indeplinirii obiectivelor prestabilite, functia de organizare respunde la ntrebarile: cine

si cum contribuie la realizarea obiectivelor firmei? Raspunsul la aceste intrebari il constituie

combinarea nemijlocita a resurselor umane si in mod indirect materiale, informationele si
financiare la nivelul locurilor de munca, compartimentelor si unitatii economice in intregime.
In cadrul acestei functii delimitam doua subdiviziuni principale:
1. organizarea in ansamblu;
2. organizarea principalelor componente.
Organizarea ca functie a managementului poate fi definita prin ansamblul actiunilor intreprinse
in vederea utilizarii la maxim a resurselor matterile, umane si financiare puse la dispozitia
unitatii economice.
Subiectul 4:
functia de coordonare consta in ansamblul proceselor de munca prin care se armonizeaza,
materializeaza deciziile si actiunile personalului firmei si ale subsistemelor sale in cadrul
previziunilor si sistemului organizatoric stabilit anterior.
Coordonarea este o organizare in dinamica. Pentru asigurarea unei coordonari efective este
necesar o comunicare adecvata la toate nivelurile firmei. Prin comunicare intelegind transmiterea
informatiilor si precizarea integrala a mesajelor transmise.
Asigurarea unei comunicari efective depinde de un complex de factori atit la nivelul superior al
managementului, cit si la nivelul executantilor.
Comunicarea imbraca doua forme:
1. bilaterala;
2. multilaterala.
Comunicarea este o functie mai putin formalizata si integral depinde de laturile si capacitatile
sistemului managerial.
Coordonarea reprezinta un proces prin care un manager creaza si mentine armonia dintre
activitatile oamenilor si componentelor firmei pe care le are in subordinea sa.
Functia de coordonare decurge din necesitatea de a face ca toate eforturile, activitatile care se
desfasoara in diferite locuri si nivele ierarhice din firma sa fie indreptate spre realizarea
obiectivelor prestabilite. Coordonarea in practica prevede parcurgerea in urmatoarele etape:
1. determinarea sarcinilor si atributiilor, competentelor si responsabilitatilor individului;
2. stabilirea sistemului de comunicatii in firma;
3. determinarea standardelor de performanta a personalului;
4. precizarea modalitatilor de motivare a peronalului.
Subiectul 5:
de sine statator
subiectul 6:
functia de control-evaluare poate fi definita ca ansamblul proceselor prin care performantele
firmei subsistemelor si componentelor sunt masurate si comparate cu obiectivele si standardele
stabilite initial in vederea excluderii sau eliminarii deficientelor constatate si inregistrate in
procesul activitatii. Aceasta functie raspunde la intrebarea: cu ce rezultate s-a finalizat munca
depusa?
Evaluarea include ciclul prcesului de management.
Procesele de evaluare-control implica 4 faze:
1. masurarea rezultatelor;
2. compararea rezultatelor cu obiectivele si standardele prestabilite initial;
3. determinarea cauzelor care au generat abaterile;
4. efectuarea corectarilor care se impun inclusiv actionarea pe masura posibilitatilor asupra
cauzelor ce au generat pierderi ori abateri negative.
Pentru a fi eficienta functia evaluarea de control este necesar ca procesul de control sa fie
continuu nelimitindu-se la perioadele incheierii programului sau a timpului.

Functia de evaluare-control trebuie sa aiba un caracter preventiv si nici de cum unui constativ.
Economia de piata impune o reevaluare a exercitarii controlului evaluarii mai flexibila, mai
adaptiv. Functia de control-evaluare presupune un ansamblu de actiuni prin care se urmareste in
ce masura rezultatele obtinute sunt identice cu cele planificate.
Subiectul 7:
functiile procesului managerial trebuiesc examinate in ansamblu. Abordarea separata a functiilor
si a interdependentelor dintre ele au contribuit la evidentierea specificului componentelor
procesului managerial.
La moment functiile care stau la baza procesului managerial sunt:
1. previziunea;
2. antrenarea-motivarea.
Tema 5: organizarea structurala si structuri organizatorice
1. conceptul de organizare. Organizarea formala si neformala
2. organizarea procesuala
3. organizarea structurala
4. tipologia structurilor organizatorice
subiectul 1:
organizarea ca functie manageriala reprezinta ansamblul actiunilor intreprinse in vederea
utilizarii cu maximum de eficienta a resurselor umane, materiale si financiare pe care le are la
dispozitie firma.
Folosirea eficienta a acestor factori de productie cere ca sistemul managerial trebuie sa asigure
proportii juste intre categoriile de resurse, sa utilizeze structuri de organizare si un sistem
informational efectiv.
Subsistemul organizatoric (structura organizatorica) constituie componenta cea mai concreta a
sistemului de management. In cadrul acestui sistem sunt reunite elementele proprii a organizarii
formale si neformale.
Organizarea formala este definita prin ansamblul elementelor organizatorice din cadrul
intreprinderii stabilite de catre conducere prin regulamentul de organizare si functionale,
organigrame si posturi.
Organizarea neformala reflecta viata interna a organizatiei firmei alcatuita din ansamblul
gruparilor si al relatiilor inter-umane stabilite spontan intre membii unei intreprinderi.
Subiectul 2:
organizarea procesuala consta in descompunerea proceselor de munca atit fizica, cit si
intelectuala in elemente componente. Latura practica a organizatiei procesuale consta in faptul ca
prin intermediul ei se contureaza, ordoneaza si antreneaza ansamblul de procese de munca fizica
si intelectuala din cadrul intreprinderii.
Elementele componente ale organizatiei procesuale sunt:
1. activitatile;
2. atributiile;
3. sarcinile.
Subiectul 3:
Organizarea structurala preia rezultatele organizarii procesuale, incadrindu-se in structuri
organizatorice prin gruparea functiilor, activitatiilor, atributiilor. Rezultatul organizarii structurale
il constituie serviciile, sectiile, birourile si alte elemente componente.
Structura organizatorica este definita ca ansamblul persoanelor, subdiviziunilor si a relatiilor
dintre acestea.
La nivelul structurii organizatorice se gasesc urmatoarele elemente componente:

1. postul;
2. functia;
3. compartimentul;
4. ponderea ierarhica;
5. nivelul ierarhic;
6. relatiile organizatorice.
Relatiile dintre aceste elemente componente ale structurii organizatorice sunt regulamentate prin
regulamente si instructiunile de serviciu.
Postul este alcatuit din ansamblul obiectivelor individuale, sarcinilor, competentelor si
responsabilitatilor cerute unui angajat in mod organizat si permanent la un anumit loc de munca.
Functia defineste totalitatea posturilor cu aceleasi caracteristici organizatorice esentiale sau
asemanatoare.
Din punct de vedere managerial astazi putem deosebi:
1. functia de conducere;
2. functia de executie.
Functia de conducere se caracterizeaza prin stabilirea prin competente si responsabilitati din
domenii mai largi de activitate, implicind atributii de coordonare a activitatii anumitor
executanti.
Functia constituie factorul de generalizare a unor posturi asemanatoare din punct de vedere a
structurii organizatorice.
Compartimentul este o subdiviziune organizatorica a firmei formata din totalitatea persoanelor
care indeplinesc sarcini omogene, similare sau coplimentare. In prezent deosebim compartimente
operationale si functionale.
Nivelul ierarhic componenta principala a structurii organizatorice formata din totalitatea
subdiviziunilor organizatorice situate.
Ponderea ierarhica reflecta numarul persoanelor conduse nemijlocit de un specialist de
conducere.
Relatiile organizatorice sunt formate din ansamblul legaturilor dintre componentele structurii
organizatorice.
Documentele ce exprima structura organizatorica sunt:
1. organigrama;
2. regulamentul de organizare si functionare;
3. fisa postului.
Organigrama este reprezentarea grafica a elementelor componente a structurii organizatorice.
Regulamentul este un document de reprezentare mai concreta si mai detaliata a structurii
organizatorice.
Fisa postului reprezinta in detalii toate elementele necesare unui angajat care ocupa un post
anumit.
Subiectul 4:
in prezent sunt identificate trei tipuri de structuri organizatorice:
1. ierarhica;
2. functionala;
3. ierarhic functionala.
Structura organizatorica ierarhica sau liniara cuprinde un numar redus de compartimente cu
caracter operational. Principala caracteristica a acestui tip consta in faptul ca fiecare salariat este
subordonat unui singur conducator care exercita toate atributiile conducerii. Acest tip de
structura se utilizeaza in intreprinderi mici cu un nivel scazut de complexitate.

SRL
administratorul

Departamentul
finante si
contabilitate

Departamentul tehnic

etc

In cazul structurii functionale titularii postului de functii primesc dispozitii atit din partea
conducatorilor directi cit si din partea compartmentelor functionale, situatie ce poate genera
dereglari. In cazul in care nu se realizeaza o cooperare.
Tipul de structura ierarhic-fuctionala include atit compartimente functionale cit si operationale,
dar titularii posturilor de executie primesc dispozitii si raspund numai fata de conducatorul
ierarhic nemijlocit. Structura organizatorica a oricarei intreprinderi reprezinta un element
dinamic si complex si necesita perfectionari continue.
Tema 6: functiile intreprinderii
1. definirea si clasificarea functiilor;
2. functia de cercetare-dezvoltare;
3. functia comerciala;
4. functia de productie;
5. functia financiar-contabila;
6. functia de personal.
Subiectul 1:
functiunea reprezinta totalitatea activitatilor ce vizeaza exercitarea unor sau mai multor tehnici
specializate in vederea realizarii unor obiective derivate rezultate din obiectivele fundamentale
ale firmei. Gruparea activitatilor pe functiuni reprezinta un atribut al sistemului managerial, care
se bazeaza pe legaturile dintre functii si activitati.
Aceste 5functii ale intreprinderii se regasesc in toate tipurile de intreprinderi indiferent de forma
organizatorica si fondatori sau actionari.
Subiectul 2:
principala activitate a functiei de cercetare-dezvoltare o constituie precesului tehnico-stiintific.
Functia de cercetare-dezvoltare desemneaza ansamblul activitatilor desfasurate in firma prin care
se concepe si se implimenteaza progresul stiintifico-tehnic.
Functia de cercetare-dezvoltare are trei activitati principale:
1. previzionare;
2. conceptie tehnica;
3. de organizare.
Activitatea de previzionare consta din elaborarea proiectelor, strategiilor si politicilor
intreprinderilor, concretizate in prognoze si planuri.
Previzionare implica urmatoarele atributii:
1. elaborarea prognozei;
2. elaborarea proiectelor strategiei de ansamblu si pe domenii;

3. elaborarea proiectului politicii de ansamblu;

4. participarea nemijlocit a celor cointeresati la elaborarea politicii in domeniu.
In conditiile de tranzitie la economia de piata sunt necesare urmatoarele activitati:
1. fundamentarea functionarii si dezvoltarii pe baza de strategii si politici globale;
2. reorientarea modului de elaborare si a continutului previziunilor;
3. fundamentarea functionarii si dezvoltarii intreprinderii pe o perioada de termen lung.
Activitatea de conceptie tehnica aceasta activitate include ansamblul cercetarilor aplicative si
dezvoltarilor cu caracter tehnic efectuate in cadrul intreprinderii.
Atributia de organizare reuneste ansamblul proceselor de elaborare, adoptare si introducere de
noi concepte si tehnici cu caracter organizatoric.
Subiectul 3:
functia comerciala incorporeaza ansamblul proceselor de cunoasterea a cererii si ofertei pietei, de
procurare nemijlocita a materiilor prime, materialelor, echipamentelor de productie si alte
elemente necesare desfasurarii productiei si realizarii productiei finite sau semifabricatelor.
In cadrul acestei functiuni, deosebim 3 activitati principale:
1. aprovizionarea (materii prime, materiale etc);
2. vinzarea;
3. marketingul.
Activitatea de aprovizionare a firmei reuneste ansamblul atributiilor care se asigura procurarea
materiilor prime, materialelor, combustibilului si altor factori materiali de productie necesari
realizarii obiectivelor prestabilite.
Activitea de vinzare reuneste ansamblul de activitati care reuneste nemijlocit trecerea produselor
si serviciilor din sfera de productie in sfera de circulatie.
Marketingul cuprinde ansamblul atributiilor prin care se asigura studierea pietii interne si
externe, cunoasterea necesitatilor si comportamentul consumatorilor.
In vederea stabilirii celor mai adecvate modalitati de orientare a productiei si de crestere a
vinzarii productiei finite cu caracter finalizat prin satisfacerea necesitatilor consumatorilor.
Subiectul 4:
se defineste ansamblul proceselor de munca din cadrul intreprinderii prin care se transforma
obiectele muncii in produse finite, semifabricate sau servicii si se creaza nemijlocit conditii
tehnico materiale, organizatorice necesare desfasurarii activitatii de productie. In cadrul oricarei
intreprinderi putem clasifica procesul in 3 atributii: de baza, auziliare, de servire.
Atributia de baza sunt procesele prin care obiectele muncii sufera in mod nemijlocit.
Transformari ce duc la crearea produselor finite.
Procesele auxiliare nu contribuie in mod nemijlocit la transformarea obiectelor muncii in produs
finit, ci asigura conditiile terhnico-materiale dezvoltarii necesare proceselor de productie.
Procesele de deservire sunt menite sa asigure conditii necesare pentru functionarea dinamica a
proceselor de baza si auziliare (ex: transportul).
Din punct de vedere organizatoric functie de productie poate intruni 5 activitati princiaple:
1. programarea (in cadrul acestei activitati sunt reunite atributiile prin care se determina
calitatile de productie ce trebuie realizate pe locuri de munca cu respectarea anumitor
conditii de calitate si consumuri de munca);
2. fabricarea (implica o singura tributie principala care consta in executarea produselor si
serviciilor programate din obiectele muncii asigurate prin activitatea de aprovizionare);
3. controlul tehnic de calitate (reuneste ansamblul proceselor prin care se compara
caracteristicile calitative .. si ale produselor obtinute);
4. intretinerea si reparatia utilajului (reuneste ansamblul proceselor de munca menite sa
asigure mentinerea echipamentelor de productie la nivelul necesar);

5. productia auxiliara (de energie, abiri, etc) (reuneste procesele de munca prin care se
asigura din surse interne ale firmei energia electrica, termica, apa si alte resurse necesare
desfasurarii unei activitati in cadrul intreprinderii).
Subiectul 5:
functia financiar-contabila cuprinde ansamblul activitatilor prin care se asigura resursele
financiare necesare atingerii obiectivelor intreprinderii precum si evidenta valorica a miscarii
intregului patrimoniu a intreprinderii.
In cadrul acestei functiuni deosebim 3activitati principale:
1. financiara;
2. contabilitate;
3. controlul financiar de gestiune.
Activitatea financiara ansamblul proceselor prin care se determina si se obtin resursele
financiare necesare atingerii obiectivelor intreprinderii.
Activitatea de contabilitate reuneste ansamblul proceselor prin care se inregistreaza si se
evidentiaza valoric resursele materiale si financiare ale intreprinderii.
Controlul financiar de estiune in cadrul acestei activitati se includ ansamblul proceselor in care
se verifica respectarea normelor legale cu privire la existenta, integritatea, utilizarea si pastrarea
valorilor materile si banesti cu care firma este dotata.
Subiectul 6:
Intruneste ansamblul proceselor din firma prin care se asigura resursele umane necesare, precum
si utilizare si motivarea personalului din intreprindere. In cadrul acestei functiuni se pot delimita
urmatoarele activitati:
1. previzionarea necesarului de personal;
2. formarea personalului;
3. selectionarea personalului;
4. incadrarea;
5. evaluarea;
6. motivarea;
7. perfectionarea;
8. promovarea;
9. protectia salariatilor.
10.
In practica activitatii este constat faprul ca intre functiile enumerat mai sus exista o foarte strinsa
interdependenta: ca toate functiilese interescteaza si se compeleteaza formind sistemul
organizarii procesuale. La moment nu sunt functii principale si secundare, fiecare are rolul sau
preponderent in activitata de anreprenoriat a oricarei intreprinderi. Intreprinderea ce neglijeaza
crearea uneia din functiile de mai sus este sortita falimentului.
Testare: luni 20.03.2012 8:00
Tema 7: formele juridice de organizare a intreprinderilor
1. premizele si necesitatea crearii functionarii formelor organizatorico-juridice in RM
2. caracteristica generala a intrerinderilor cu urmatoarele forme organizatorice-juridice:
intreprindere de stat, operativ de productie, SRL, SA
3. structurile organelor de conducere in intreprinderi
4. documentele care reglementeaza activitatea organelor de conducere in intreprinderile de
stat, cooperativele de producere, SRL, SA
subiectul 1:

dupa obtinerea independentei si suveranitatii RM in legea cu privire la antreprenoriat si

intreprindere conform art. 13 au fost nominalizate urmatoarele forme organizatorice juridice:
1. intreprinderi individuale;
2. societate cu raspundere nelimitata sau societate in nume colectiv;
3. societate in comandita;
4. SRL;
5. SA;
6. cooperativa de productie;
7. intreprindere de arenda;
8. intreprindere de stat;
9. intreprindere municipala;
10. gospodariile taranesti.
Intreprinderea unitate de baza in care personalul prin utilizarea factorilor de productie obtine
materii prime, produce bunuri materiale presteaza anumite servicii in scopul obtinerii unui profit.
Orisice intreprindere indiferent de forma organizatorico-juridica poate fi examinata ca:
1. un sistem complex, pentru ca intruneste resurse umane, materiale si financiare, fiecare
din aceste elemente componente sunt alcatuite la rindul sau dintr-o varietate de alte
elemente.
2. ca sistem socio-economic, in sensul ca in cadrul fiecarei firme se desfasoara procese de
munca generatoare de noi valori.
3. ca sistem planificat, estenta acestei trasaturi o reprezinta fundamentarea si desfasurarea
tuturor activitatilor intreprinderii in baza unui plan.
4. un sistem deschis, aceasta se exprima prin fluxuri de intrari si iesiri.
Subiectul 2:
1. in functie de forma de proprietate la moment deosebim:
a. de stat,
b. private,
c. mixte.
2. In functie de numarul personalului:
a. microintreprinderi (1-19 persoane);
b. mici (20-75 persone);
c. mari (>75 persoane).
Intreprinderea de stat este un agent economic independent cu personalitate juridica care pe
baza proprietatii transmise intreprinderii in gestiune desfasoara o activitate de intreprinzator si
care poarta raspundere catre obligatiunile asumate cu patrimoniu transmis in gestiune.
In RM ca fondator al intreprinderilor de stat indiferent de ramura industriei nationale poate fi
numai guvernul RM care in baza unor dispozitii a transmis functia de formare-constituire a
intreprinderilor de stat pe seama ministerelor, agentiilor si departamentelor ramurale. In cazul in
care fondatorul a ajuns la concluzia constituirii unei intreprinderi de stat adopta o decizie privind
infiintarea intreprinderii. Tot in aceasta decizie de fondare este numit prin interimat
conducatorul.
Dupa elaborarea deciziei fondatorul adopta statutul intreprinderii de stat. Decizia de fondare si
cea de aprobare a statutului cu achitarea taxelor de stat se prezinta la camera inregistrarii de stat
pentru inregistrarea acesteia. Orisice intreprindere intregistrata primeste un certificat.
Statutul intreprinderii de stat intruneste denumirea de firma a intreprinderii care va contine forma
juridica de organizare. Tot aici vom nominaliza adresa sediului , numarul deciziei fondatorilor si
sediul lui, genurile de activitate pentru care a fost fondata intreprinderea, valoarea capitalului
social si a bunurilor transmise in gestiune, planul si marimea terenului transmis in folosinta
intreprinderii, organele de gestiune si control ale intreprinderii de stat, cerinte ale acestui
document este modul de lichidare sau reorganizare a intreprinderii de stat.

Subiectul 3:
intreprinderea de stat are o structura deosebita a organelor de conducere fata de alte intreprinderi
care se exprima schematic:

fondatorul

Consiliul de
administrare

administratorul

Fondatorul gestioneaza patrimoniul intreprinderii prin intermediul consiliului de administrare si a

administratorului. Fondatorul aproba statutul, modificarile si completarile la el, stabileste indicii
economici si numeste membrii si presedintele consiliului de administrare.
Consiliul de administrare este organul colegial de administrare a intrerinderii. Reprezinta
interesele statului si isi exprima activitatea conform unui regulament aprobat de catre fondator.
Numarul membrilor mai mare de 9, numiti pe o perioada de 3-5 ani.
Administratorul intreprinderii de stat organul executiv, care privind legea intreprinderii de stat
este abilitat cu urmatoarele functii: