Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 1
Capitolul 2
l. Fiule! Când vrei să te apropii să slujeşti Domnului Dumnezeu, găteşte-ţi sufletul tău
spre ispită.
2. Încordează inima ta şi fii tare şi să nu te tulburi în timpul încercării.
3. Lipeşte-te de Domnul şi nu te depărta, ca să fii înălţat la sfârşitul vieţii.
4. Tot ce ţi se va întâmpla, primeşte cu plăcere şi în necazurile tale fii îndelung-
răbdător.
5. Că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul
smereniei.
6. Crede în El şi-ţi va ajuta ţie, îndreptează căile tale şi nădăjduieşte în El.
7. Cei ce vă temeţi de Domnul aşteptaţi mila Lui şi nu vă abateţi, ca să nu cădeţi.
8. Cei ce vă temeţi de Domnul, credeţi Lui şi nu se va pierde plata voastră.
9. Cei ce vă temeţi de Domnul, nădăjduiţi în cele bune şi în veselia veacului şi a
milei.
10. Uitaţi-vă la neamurile cele din început şi vedeţi cine a nădăjduit spre Domnul şi s-
a ruşinat?
11. Sau cine a petrecut în frica Lui şi a fost părăsit? Sau cine L-a chemat pe El şi a
fost trecut cu vederea?
12. Pentru că îndurător şi milostiv este Domnul şi iartă păcatele şi mântuieşte în
vremea necazului.
13. Vai inimilor celor fricoase şi mâinilor celor slabe şi păcătosului care umblă pe
două cărări!
14. Vai inimii celei slabe! Că nu crede, pentru aceea nu va fi apărată.
15. Vai vouă, celor ce aţi pierdut răbdarea! Ce veţi face când vă va cerca Domnul?
16. Cei care se tem de Domnul nu vor fi necrezători cuvintelor Lui, şi cei ce-L iubesc
pe El vor păzi căile Lui.
17. Că cei ce se tem de Domnul vor căuta bunăvoinţa Lui, şi cei ce-L iubesc pe El vor
împlini legea.
18. Cei care se tem de Domnul vor găti inimile lor şi înaintea Lui vor smeri sufletele
lor, zicând:
19. Să cădem în mâinile Domnului, şi nu în mâinile oamenilor.
20. Că precum este slava Lui, aşa este şi mila Lui.
2
Cartea lui Isus Sirah
Capitolul 3
Datoriile fiilor către părinţi şi binecuvântarea acestora. Inima împietrită este hulită, iar
cea înţeleaptă şi milostivă este lăudată.
3
Cartea lui Isus Sirah
27. Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaş, că buruiana rea s-a înrădăcinat în inima
lui.
28. Inima celui înţelept va cugeta la pildele celor înţelepţi, şi o ureche ascultătoare
este dorinţa celui înţelept.
29. Focul arzător îl va stinge apa, şi milostenia va curăţi păcatele.
30. Cel ce răsplăteşte pentru binefacere, acela se gândeşte la viitor şi la vreme de
cădere va afla sprijin.
Capitolul 4
1. Fiule, să nu laşi pe cel sărac lipsit de hrană şi ochii celor nevoiaşi nu-i face să
aştepte.
2. Sufletul flămând să nu-l întristezi şi să nu urgiseşti pe om când are lipsă.
3. Inima necăjită nu o tulbura şi nu întârzia a da celui lipsit.
4. Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda şi nu-ţi întoarce faţa ta de la cel sărac.
5. De la cel în lipsă nu-ţi întoarce ochiul şi nu da loc omului să te blesteme.
6. Că rugăciunea celui ce te blestemă pe tine, întru amărăciunea sufletului său, o va
auzi Cel care l-a făcut pe el.
7. Fă-te iubit adunării şi celui mai mare smereşte capul tău.
8. Pleacă săracului urechea ta şi cu blândeţe răspunde-i cele de pace.
9. Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l năpăstuieşte şi să nu fi slab de înger
când judeci.
10. Fii celor orfani ca un tată şi ca un bărbat pentru mama lor.
11. Şi vei fi ca fiu al Celui Preaînalt şi El te va iubi mai mult decât mama ta.
12. Înţelepciunea înalţă pe fiii săi, şi poartă grija celor care o caută.
13. Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă se
vor umple de veselie.
14. Cel care o ţine va moşteni mărire şi oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul.
15. Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt şi pe cei care o iubesc, îi iubeşte Domnul.
16. Cel care ascultă de ea va judeca neamuri şi cel care se apropie de ea va locui fără
grijă.
17. Cine are încredere în ea are parte de ea şi urmaşii lui o moştenesc,
18. Că umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l încearcă la început cu ispite şi-l înfricoşează
şi-l strâmtorează,
19. Şi-l chinuieşte cu învăţătura sa, până ce va prinde încredere în el, şi-l va ispiti
întru îndreptările sale.
20. Şi iarăşi se va întoarce drept la el şi-l va veseli şi îi va descoperi lui cele ascunse
ale sale.
21. Iar de va rătăci, îl va părăsi şi-l va da în mâinile căderii lui.
22. Păzeşte vremea şi fereşte-te de rău şi pentru credinţa sufletului tău nu te ruşina.
23. Căci este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care aduce mărire şi har.
24. Nu lua seama la nimeni când este vorba de paguba sufletului tău şi să nu te
ruşinezi pentru pierderea ta.
25. Nu opri cuvântul în vreme de mântuire,
4
Cartea lui Isus Sirah
Capitolul 5
Capitolul 6
5
Cartea lui Isus Sirah
3. Altfel frunzele tale vei mânca şi roadele tale vei pierde şi vei rămâne ca un lemn
uscat.
4. Sufletul rău va pierde pe cel ce-l are pe el şi va face bucurie vrăjmaşilor.
5. Graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori,
la răspunsuri binevoitoare.
6. Mulţi să fie cei ce trăiesc în pace cu tine, iar sfetnicii tăi să fie dintr-o mie unul.
7. Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l punându-l la încercare şi nu te grăbi să te încrezi
în el.
8. Pentru că este prieten până la o vreme şi nu va rămâne în ziua necazului tău.
9. Şi este prieten care se întoarce în duşman şi cearta dintre voi va da-o pe faţă, spre
ocara ta.
10. Şi este prieten soţ de masă şi nu va rămâne lângă tine în ziua necazului tău.
11. Şi în zilele cele bune ale tale va fi ca şi tine şi cu slugile tale va îndrăzni.
12. Dar de te vei smeri, va fi împotriva ta şi de la faţa ta se va ascunde.
13. Depărtează-te de duşmanii tăi şi fii cu pază faţă de prietenii tăi.
14. Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoara.
15. Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna şi nu este măsură a bunătăţii
lui.
16. Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el.
17. Cel ce se teme de Domnul bine va ţine prieteşugul său, căci ca la sine ţine la
aproapele lui.
18. Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla
înţelepciune.
19. Ca şi cel ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune.
20. Căci cu lucrarea ei puţin te vei osteni şi curând vei mânca roadele ei.
21. Cât de grea este celor neînvăţaţi şi cel nepriceput nu va stărui în ea.
22. Caci ea este pentru el ca o piatră grea de încercare, de aceea el nu va zăbovi s-o
arunce.
23. Că înţelepciunea îndreptăţeşte numele ei şi nu la mulţi este arătată.
24. Asculta, fiule, şi primeşte învăţătura mea şi nu lepăda sfatul meu.
25. Şi bagă picioarele tale în obezile ei şi în lanţul ei grumazul tău.
26. Încovoaie umărul tău şi o poartă pe ea şi să nu-ţi fie greu de legăturile ei.
27. Cu tot sufletul tău apropie-te de ea şi cu toată puterea ta păzeşte căile ei.
28. Cearcă-o şi o caută şi ţi se va arăta şi, dacă o vei afla, să nu o laşi.
29. Că mai pe urmă vei afla odihna ei şi ţi se va întoarce întru bucurie.
30. Şi îţi vor fi obezile ei acoperământ de tărie şi lanţurile ei podoabă de mărire.
31. Că podoabă de aur este în ea şi legăturile ei fire de iacint.
32. Ca şi cu haina de mărire te vei îmbrăca cu ea şi cunună de bucurie îţi vei pune.
33. De vei vrea, fiule, vei învăţa şi, de vei pune sufletul tău, iscusit vei fi.
34. De-ţi va plăcea să asculţi, vei învăţa şi de vei pleca urechea ta, înţelept vei fi.
35. Stai în tovărăşia celor bătrâni şi cu cel înţelept te uneşte.
36. Tot graiul dumnezeiesc pofteşte a-l auzi şi pildele înţelegerii să nu treacă de la
tine.
37. De vei vedea înţelept, intră la el şi pragurile uşilor lui să le roadă piciorul tău.
38. Cugetă întru poruncile Domnului şi întru legea Lui pururea să gândeşti.
39. El va întări inima ta şi pofta înţelepciunii tale se va da ţie.
6
Cartea lui Isus Sirah
Capitolul 7
7
Cartea lui Isus Sirah
28. Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile mamei tale.
29. Adu-ţi aminte că ei ţi-au dat viaţă; ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au
făcut ei pentru tine?
30. Din tot sufletul tău teme-te de Domnul şi pe toţi preoţii Lui cinsteşte-i.
31. Cu toată puterea iubeşte pe Cel care te-a făcut şi pe slujitorii Lui să nu-i părăseşti.
32. Teme-te de Domnul şi cinsteşte pe preot şi dă-i partea lui precum s-a poruncit ţie,
33. Pârga şi jertfa de ispăşire şi darul şoldurilor şi jertfa de sfinţire şi pârga celor
sfinte.
34. Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta sa fie desăvârşită.
35. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viaţă şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta.
36. Nu te întoarce de la cei ce plâng, şi întristează-te cu cei întristaţi.
37. Nu te teme a cerceta pe bolnavi că pentru aceste fapte vei câştiga iubirea.
38. În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui niciodată.
Capitolul 8
8
Cartea lui Isus Sirah
Capitolul 9
Capitolul 10
9
Cartea lui Isus Sirah
5. În mâna Domnului este izbânda omului şi Domnul este Cel Care pune mărirea Sa
pe fruntea stăpânitorului.
6. Să nu te mânii pentru orice nedreptate pe aproapele şi nimic nu face cu patimă şi cu
nechibzuinţă.
7. Urâtă este înaintea Domnului şi înaintea oamenilor trufia, căci faţă de amândoi ea
este păcatul nedreptăţii.
8. Împărăţia de la un neam trece la alt neam, pentru strâmbătăţi şi pentru semeţii şi
pentru avuţii.
9. Pentru ce se trufeşte cel ce este pământ şi cenuşă, când în viaţă el le leapădă mereu
dinăuntrul său?
10. Boala îndelungată o taie doctorul şi împăratul astăzi este şi mâine va muri.
11. Că murind, omul va moşteni şerpi şi fiare şi viermi.
12. Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de la
Cel care l-a făcut.
13. Începutul păcatului este trufia, şi cel care stăruieşte în ea este ca şi când i-ar ploua
urâciune.
14. Pentru aceea, minunate certări a adus Domnul şi i-a surpat pe ei până în sfârşit.
15. Scaunele celor mai mari le-a surpat Domnul şi a pus pe cei blânzi în locul lor.
16. Rădăcinile neamurilor le-a smuls Domnul şi a răsădit pe cei smeriţi în locul lor.
17. Ţările neamurilor le-a surpat Domnul şi le-a stricat până la temeliile pământului.
18. A slăbit pe mulţi dintre ei şi i-a pierdut şi a făcut să înceteze de pe pământ
pomenirea lor.
19. Nu s-a hărăzit oamenilor trufia, nici urgia mâniei celor care se nasc din femei.
20. Care este neamul vrednic de cinste? Neamul omenesc.
21. Care este neamul cel cinstit? Cel care se teme de Domnul.
22. Care este neamul fără de cinste? Tot neamul omenesc.
23. Care este neamul fără de cinste? Neamul care nu ţine poruncile.
24. Între fraţi, povăţuitorul lor cinstit este, şi cei ce se tem de Domnul sunt la fel
înaintea ochilor Lui.
25. Lauda celui bogat şi a celui cinstit şi a celui sărac este frica Domnului.
26. Nu este drept a batjocori pe săracul cel înţelept şi nu se cuvine a mări pe omul cel
păcătos.
27. Cel mare şi judecătorul şi cel puternic se vor mări, dar nici unul dintre ei nu este
mai mare decât cel care se teme de Domnul.
28. Robului înţelept îi vor sluji cei slobozi şi bărbatul înţelept nu va cârti când este
dojenit.
29. Nu te face înţelept când faci lucrul tău, nu te mări în vremea necazului tău.
30. Mai bun este cel care lucrează întru toate, decât cel care umblă sau se măreşte şi
este lipsit de pâine.
31. Fiule, întru smerenie măreşte sufletul tău şi îi dă lui cinste după vrednicia lui.
32. Pe cel care păcătuieşte asupra sufletului său, cine-l va îndrepta? Şi cine va cinsti
pe cel care îşi face de ocară viaţa sa?
33. Săracul este cinstit pentru ştiinţa sa şi cel bogat este cinstit pentru avuţiile sale.
34. Iar cel care este de laudă întru sărăcie, cu cât mai mult ar fi de cinste dacă ar
ajunge bogat? Şi cel dispreţuit întru avuţie, în sărăcie cu cât mai mult va fi dispreţuit?
10
Cartea lui Isus Sirah
Capitolul 11
Urmările înţelepciunii.
1. Înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-l face să şadă între cei mari.
2. Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi să nu te scârbeşti de om pentru chipul
lui.
3. Mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceaţă.
4. Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că
minunate sunt lucrurile Domnului şi ascunse faptele Lui între oameni.
5. Mulţi tirani au căzut pe pământ, iar cel la care nu se gândea nimeni a purtat stema.
6. Mulţi puternici au fost necinstiţi foarte şi cei măreţi au fost daţi în mâinile altora.
7. Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi şi atunci dojeneşte.
8. Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; şi nu tăia nimănui şirul cuvintelor.
9. Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la judecata păcătoşilor să nu stai
împreună cu ei.
10. Fiule! Nu te amesteca în multe lucruri,
11. Că de te vei amesteca în multe lucruri, nu vei fi fără de vină.
12. Şi de vei alerga, nu vei prinde, şi de vei fugi, nu vei scăpa.
13. Este câte un om care se osteneşte şi munceşte şi se sârguieşte şi cu atât mai mult
este sărac.
14. Este câte un om slab şi fără de ajutor, lipsit de putere şi împovărat de sărăcie,
15. Şi ochii Domnului au căutat spre el cu bine şi l-au ridicat din smerenia lui şi au
înălţat capul lui, şi s-au mirat de el mulţi.
16. Cele bune şi cele rele, viaţa şi moartea, sărăcia şi avuţia de la Domnul sunt.
17. Darul Domnului rămâne la cei binecredincioşi şi bunăvoinţa Lui în veac bine va
spori.
18. Este câte un om care se îmbogăţeşte prin multă grijă şi zgârcenie şi aceasta este
partea ostenelilor lui,
19. Zicând: Am aflat odihna şi acum voi mânca din bunătăţile mele,
20. Şi nu ştie că vremea trece şi va muri şi le va lăsa altora.
21. Stai în ce te-ai făgăduit tu şi întru aceea îndeletniceşte-te şi petrece, şi întru lucrul
tău sporeşte.
22. Nu te mira de lucrările păcătosului; nădăjduieşte în Domnul şi rămâi întru
osteneala ta.
23. Că lesne este înaintea Domnului a îmbogăţi pe cel sărac degrabă şi fără de veste.
24. Binecuvântarea Domnului este plata celui credincios şi într-un ceas, degrabă,
răsare binecuvântarea Lui.
25. Să nu zici: De ce am nevoie? Şi de acum, care va fi averea mea?
26. Să nu zici: Am destule, pentru ce să mă mai necăjesc de acum:
27. În ziua bunătăţilor este uitarea răutăţilor şi in ziua răutăţilor nu este pomenirea
bunătăţilor.
28. Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârşitului, să dea omului după căile lui.
29. Vremea de restrişte aduce uitarea desfătărilor şi la sfârşitul omului se vor
descoperi lucrurile lui.
11
Cartea lui Isus Sirah
30. Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi se va
cunoaşte omul.
31. Nu băga pe tot omul în casa ta, că multe sunt meştesugirile celui viclean.
32. Potârniche închisă în coşniţă, aşa este inima trufaşului, şi ca iscoada priveşte
căderea.
33. Că cele bune le întoarce cu viclenie în rele şi pentru cele bune te va huli.
34. Dintr-o scânteie de foc se înmulţeşte jarul, şi omul păcătos pândeşte sângele.
35. Păzeşte-te de cel răufăcător, că rele meşteşugeşte, ca nu cumva să te facă să fii
pururea de batjocura.
36. Dacă laşi pe cel străin să locuiască la tine, el îţi va face tulburări şi te va înstrăina
de la ale tale.
Capitolul 12
1. De faci bine, să ştii cui faci, şi vei avea mulţumire pentru fapta ta bună.
2. Fă bine celui binecredincios şi vei afla răsplătire, dacă nu de la el, de la Cel
Preaînalt.
3. Nu este bine pentru cel care pururea petrece în răutăţi şi nu dă milostenie.
4. Dă celui binecredincios, şi să nu ajutorezi pe cel păcătos.
5. Fă bine celui smerit, şi nu da celui nelegiuit.
6. Ţine pâinile lui şi nu-i da, ca nu cumva acela să se întărească asupra ta.
7. Că îndoite răutăţi vei afla în toate bunătăţile pe care i le vei face.
8. Căci şi Cel Preaînalt a urât pe cei păcătoşi, şi celor nelegiuiţi va răsplăti cu
pedeapsa.
9. Dă celui bun, şi nu ajuta pe cel păcătos.
10. Nu se arată din fericire cel care este prieten, nici în cele rele nu se ascunde
vrăjmaşul.
11. Când îi merge bine omului, vrăjmaşii lui se întristează, iar când îi merge rău, şi
prietenul se fereşte de el.
12. Nu te încrede în vrăjmaşul tău în veci; că în ce chip arama cocleşte, aşa şi răutatea
lui.
13. Şi de se va smeri să umble plecat, fii cu luare aminte şi te păzeşte de el.
14. Şi să fii faţă de el ca şi cel care şterge oglinda, şi vei cunoaşte că n-a lepădat toată
rugina.
15. Nu-l pune să stea lângă tine, ca să nu te împingă pe tine şi să stea el în locul tău.
16. Să nu-l pui să şadă de-a dreapta ta, ca nu cumva să caute scaunul tău, şi mai pe
urmă vei cunoaşte cuvintele mele şi de graiurile mele te vei umili.
17. Cui îi va fi milă de descântătorul cel muşcat de şarpe şi de toţi cei care se apropie
de fiare?
18. Aşa şi de cel care merge la omul păcătos şi se învăluie cu păcatele lui.
19. Un ceas va rămâne cu tine, iar de te clatini, nu va rămâne cu tine.
20. Cu buzele sale te va îndulci vrăjmaşul şi multe îţi va şopti şi îţi va grăi bune,
21. Dar în inimă va sfătui să te surpe în groapă. Cu ochii va lăcrima vrăjmaşul,
22. Dar de va afla vreme, nu se va sătura de sânge.
12
Cartea lui Isus Sirah
23. De ţi se vor întâmpla rele, îl vei afla pe el acolo înaintea ta; cu ochii săi va lăcrima
vrăjmaşul, şi, ca şi cum ţi-ar ajuta, va săpa sub picioarele tale.
24. Va clătina capul său şi va bate în palmele sale, şi multe va şopti, şi va schimba
faţa sa.
Capitolul 13
l. Cel care se atinge de smoală se va mânji şi cel care se însoţeşte cu cel trufaş
asemenea lui va fi.
2. Povară mai grea decât poţi să nu ridici; aşa şi cu cel mai tare decât tine şi mai bogat
nu te însoţi.
3. Cum se va întovărăşi oala de pământ cu căldarea? Căldarea va izbi oala, şi oala se
va sparge.
4. Bogatul a făcut strâmbătate, şi tot el s-a mâniat.
5. Celui sărac i s-a făcut strâmbătate şi el se roagă pentru iertare.
6. Până îi vei fi de folos, va lucra cu tine; iar de vei ajunge sărac te va părăsi.
7. De ai, va trăi cu tine, şi te va sărăci şi nu-i va fi milă.
8. Dacă are nevoie de tine, te va linguşi cu fel de fel de vorbe şi-ţi va zâmbi şi-ţi va da
nădejde.
9. Va grăi ţie cele bune şi va zice: Ce-ţi trebuie? Şi te va îndatora cu ospeţele sale
până ce-ţi va goli punga de două, trei ori şi mai pe urma va râde de tine.
10. După aceea te va vedea şi te va părăsi şi va da din cap în faţa ta.
11. Ia aminte să nu te înşeli şi să nu te copleşească veselia ta.
12. Când te cheamă cel puternic, fă-te ca şi cum te-ai feri şi cu atât mai mult te va
chema.
13. Nu te vârî, ca să nu fii dat afară, nici nu sta departe, ca să nu fii uitat.
14. Nu lungi vorba cu el, nici nu crede cuvintelor celor multe ale lui.
15. Că te va ispiti cu vorba cea multă şi, ca şi cum ar râde, te va întreba.
16. Nemilostiv este cel care nu-şi ţine cuvintele, şi nu vei scăpa de rău şi de legături.
17. Păzeşte-te şi foarte bine ia seama, fiindcă umbli spre căderea ta.
18. Tot dobitocul iubeşte pe cel asemeni sieşi şi tot omul pe aproapele său.
19. Tot trupul se însoţeşte cu cel de felul său şi omul se va însoţi cu cel asemenea lui.
20. Oare se va însoţi lupul cu mielul? Aşa şi cel păcătos cu cel cuvios.
21. Ce pace are leoaica cu câinele? Şi ce pace are cel bogat cu cel sărac?
22. Vânatul leilor sunt asinii sălbatici în pustiu; aşa şi păşunea celor bogaţi sunt
săracii.
23. Urâtă este trufaşului smerenia; tot aşa şi bogatului îi este urât săracul.
24. Pe bogat, când se clatină, îl reazemă prietenii; iar cel sărac, când cade, este respins
de prietenii săi.
25. Bogatul, când alunecă, mulţi sunt care îl sprijină; când spune cuvinte nebuneşti, îi
dau dreptate.
26. Cel smerit a greşit, şi toţi îl ceartă pe el; grăit-a înţelepţeşte, şi nu este băgat în
seamă.
13
Cartea lui Isus Sirah
27. Bogatul a vorbit, şi toţi au tăcut, şi cuvântul lui până la nori l-a înălţat.
28. Săracul a grăit, şi zic: Cine este acesta? Şi de se împiedică, îl răstoarnă pe el.
29. Bună este avuţia la cel care este fără de păcat şi rea este sărăcia în gura celui
nelegiuit.
30. Inima omului schimbă faţa lui ori spre bune, ori spre rele.
31. Faţa veselă este semn că inima intru cele bune petrece; iar aflarea înţelepciunii
cere cugetare cu osteneală.
Capitolul 14
14
Cartea lui Isus Sirah
Capitolul 15
1. Cel care se teme de Domnul va face cele bune, şi cel care ţine legea o va cuprinde
pe ea.
2. Şi-l va întâmpina ca o mamă şi ca femeia tinereţilor îl va primi.
3. Îl va hrăni cu pâinea înţelegerii, şi cu apa înţelepciunii îl va adăpa.
4. Rezema-se-va întru ea şi nu se va clătina; se va ţine de ea şi nu se va ruşina.
5. Şi îl va înălţa pe el mai mult decât pe cei de aproape ai lui şi în mijlocul adunării va
deschide gura lui.
6. Desfătare şi cunună de bucurie şi nume veşnic va moşteni.
7. Oamenii cei nebuni nu vor cuprinde înţelepciunea şi bărbaţii cei păcătoşi nu o vor
vedea;
8. Departe este de trufie şi oamenii cei mincinoşi nu-şi vor aduce aminte de ea.
9. Nu este frumoasă lauda în gura păcătosului, că nu este de la Domnul trimisă lui.
10. Că întru înţelepciune se va grăi lauda şi Domnul o va îndrepta pe ea.
11. Să nu zici: Domnul m-a depărtat, că cele ce El le-a urât nu le va face.
12. Să nu zici: El m-a înşelat; n-are El lipsă de omul păcătos.
13. Toată urâciunea o urăşte Domnul, şi nu este iubită celor care se tem de Dânsul.
14. El din început a făcut pe om şi l-a lăsat în mâna sfatului său.
15. De vei vrea, vei ţine poruncile şi credinţa şi vei face cele bine-plăcute.
16. Pus-a înaintea ta foc şi apă, şi ori la care vei vrea, vei întinde mâna ta.
17. Înaintea oamenilor este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea li se va da,
18. Că multă este înţelepciunea Domnului; tare este El întru putere şi vede toate.
19. Şi ochii Lui sunt peste cei care se tem de El, şi El va cunoaşte tot lucrul omului.
20. Şi nimănui n-a poruncit să lucreze nelegiuit şi nimănui n-a dat libertate să
păcătuiască.
Capitolul 16
Creşterea rea a copiilor. Mila Domnului spre cei buni. Pedeapsa necredincioşilor.
15
Cartea lui Isus Sirah
9. N-a iertat pe cei care locuiau cu Lot, ci i-a urgisit pentru trufia lor.
10. Nu i S-a făcut milă de neamul pierzării, care se înălţase întru păcatele sale.
11. Tot aşa şi cu cei şase sute de mii de pedeştri adunaţi întru învârtoşarea inimii lor.
12. De va fi unul vârtos la cerbice, minune va fi de se va îndrepta.
13. Că mila şi mânia la El sunt; El poate să Se milostivească şi să Se mânie.
14. Precum este multă mila Lui, aşa este multă şi certarea Lui; pe om după faptele lui
îl judecă.
15. Nu va scăpa păcătosul cu prădăciunile lui, nici va întârzia răbdarea celui
binecredincios.
16. La toată milostenia va face loc; fiecare după faptele sale va afla.
17. Să nu zici: De Domnul mă voi ascunde; oare dintru înălţime îşi va aduce cineva
aminte de mine?
18. Întru popor mare nu voi fi pomenit, că ce este sufletul meu întru atâta mulţime de
făpturi?
19. Iată cerul şi cerul cerului lui Dumnezeu, oceanul şi pământul se cutremură când
Domnul le cercetează.
20. Asemenea munţii şi temeliile pământului, când va căuta spre ele, de frică se vor
cutremura.
21. Dar la acestea nu gândeşte inima omului şi de căile Lui cine-şi va aduce aminte?
22. Ca viforul pe care nu-l vede omul, astfel cele mai multe lucruri ale lui Dumnezeu
sunt ascunse.
23. “Lucrurile dreptăţii Lui cine le va vesti? Sau cine le va aştepta? Că departe este
făgăduinţa”.
24. Aşa cugetă omul lipsit de înţelegere; iar bărbatul cel fără de minte şi rătăcit cugetă
cele nebune.
25. Ascultă, fiul meu! Şi învaţă ştiinţa şi ia aminte cu inima ta la cuvintele mele.
26. Arăta-voi în cumpănă învăţătura şi cu de-amănuntul voi vesti ştiinţa.
27. Întru judecata Domnului lucrurile Lui sunt aşa din început şi de când le-a făcut a
deosebit părţile lor.
28. El a rânduit pentru totdeauna lucrurile Sale şi a hotărât pentru vecie rostul lor; ele
nu ştiu de foame, nici de oboseală şi nu contenesc să-şi facă datoria.
29. Nici unul din aceste lucruri nu se ciocneşte cu cel de lângă el şi mereu ascultă de
porunca Lui.
30. Şi după aceasta a căutat Domnul pe pământ şi l-a umplut de bunătăţi.
31. Cu tot felul de dobitoace vii a acoperit faţa lui şi în el va fi întoarcerea lor.
Capitolul 17
16
Cartea lui Isus Sirah
Capitolul 18
17
Cartea lui Isus Sirah
7. Ce este omul şi la ce poate să fie folositor? Care este partea lui bună si care este
partea lui cea rea?
8. Numărul zilelor omului, cel mult o sută de ani.
9. Ca o picătură de apă din mare şi ca un grăunte de nisip, aşa sunt de puţini anii în
ziua veacului.
10. Pentru aceea îndelung-răbdător este Domnul cu ei şi a vărsat peste ei mila Sa.
11. Văzut-a şi a cunoscut pieirea lor, că rea este; pentru aceea a înmulţit milostivirea
Sa.
12. Mila omului către aproapele său, iar mila Domnului peste tot trupul;
13. Mustrând şi certând şi învăţând, El întoarce ca un păstor turma Sa.
14. Pe cei care primesc învăţătura şi pe cei care se sârguiesc spre judecăţile Lui îi
miluieşte.
15. Fiule, în cele bune nu da plângere, şi în toată darea nu întrista cu cuvântul.
16. Oare nu roua răcoreşte căldura? Aşa, mai bun este cuvântul decât darea.
17. Oare nu este mai bun cuvântul decât darea cea bună? Şi amândouă sunt la omul
cel darnic.
18. Nebunul scoate ochii cu dojenile lui şi darul celui pizmaş face ochii să lăcrimeze.
19. Mai înainte ca să vorbeşti, învaţă, şi mai înainte de boală te îngrijeşte.
20. Mai înainte de judecată ispiteşte-te pe tine, şi în ceasul judecăţii vei afla milă.
21. Mai înainte de boală smereşte-te, şi în vremea păcatelor arată întoarcere.
22. Nu te împiedica a împlini făgăduinţa în vreme buna, şi nu aştepta până la moarte
ca să faci ce ai făgăduit.
23. Mai înainte de a făgădui, pregăteşte-te, şi nu fi ca omul care ispiteşte pe Domnul.
24. Adu-ţi aminte de mânia cea din ziua sfârşitului şi de vremea răsplătirii, când va
întoarce Dumnezeu faţa.
25. Adu-ţi aminte de foamete în timpul belşugului, şi de sărăcie şi lipsă în zilele de
bogăţie.
26. De dimineaţa până seara se schimbă vremea şi toate sunt grabnice înaintea
Domnului.
27. Omul înţelept întru toate se va teme, şi în zilele păcatelor se va feri de greşeală.
28. Tot cel înţelegător cunoaşte înţelepciunea şi cel care a aflat-o va da mărturie.
29. Cei înţelepţi la cuvinte şi ei s-au înţelepţit şi au belşug de pilde alese.
30. După poftele tale nu merge şi de la poftele tale te întoarce.
31. De vei da sufletului tău plăcerea poftei, te va face pe tine bucurie vrăjmaşilor tăi.
32. Nu te veseli cu multă desfătare, nici te lega cu îngreunarea ei.
33. Nu te sărăci, făcând ospeţe din împrumut, când n-ai nimic în pungă.
Capitolul 19
18
Cartea lui Isus Sirah
5. Cel care crede curând este uşor de inimă şi cel care păcătuieşte asupra sufletului
său greşeşte.
6. Cel desfătat cu inima va fi hulit şi cel care urăşte vorba mai puţin rău va avea.
7. Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit şi nimic nu ţi se va împuţina.
8. Către prieten şi către vrăjmaşi nu povesti, şi, de nu este păcat, nu-l descoperi.
9. Că te-a ascultat şi te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te va urî.
10. Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă, că nu te va sparge.
11. Din pricina unui cuvânt care trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui, ca aceea care
naşte prunc.
12. Săgeata înfiptă în coapsele trupului, aşa e cuvântul în inima nebunului.
13. Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea şi, daca a făcut, să nu mai facă.
14. Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis şi, de a zis, să nu mai zică.
15. Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, şi nu crede tot cuvântul.
16. Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, şi cine n-a greşit cu limba sa?
17. Dojeneşte pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoşezi, şi dă loc legii Celui
Preaînalt.
18. Toată înţelepciunea este în frica Domnului, şi în toată înţelepciunea este
împlinirea legii.
19. Şi nu este înţelepciunea ştiinţa răutăţii; şi unde este sfatul păcătoşilor nu este
înţelepciune.
20. Este un soi de iscusinţă care e urâciune şi e nerod care nu are răutate.
21. Mai bun este cel care înţelege puţin cu frică, decât cel care prisoseşte cu mintea şi
calcă legea.
22. Este un soi de isteţime în treburi care este nedreaptă, şi este câte unul care
întoarce judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui.
23. Este câte unul care face rău, şi umblă smerit, şi cele dinlăuntru ale lui sunt pline
de vicleşug;
24. Care-şi pleacă faţa sa şi se face surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ţi
strice
25. Şi măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face
rău.
26. Din vedere se cunoaşte omul, şi din chipul feţei se cunoaşte cel înţelept.
27. Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde, şi călcătura lui vestesc ce
este în el.
28. Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit şi câteodată cel care tace se
dovedeşte înţelept.
Capitolul 20
19
Cartea lui Isus Sirah
4. Este câte unul care tace şi se află înţelept, şi este câte unul care se face urât pentru
vorba cea multă.
5. Şi este unul care tace, pentru că n-are ce să răspundă, şi altul care tace, pentru că
ştie că este vremea să tacă.
6. Omul înţelept va tăcea până la vreme, iar cel îngâmfat şi nebun va trece peste
vreme.
7. Cel care înmulţeşte cuvintele se va face urât tuturor, şi cel înfumurat de asemenea.
8. Este spor care aduce omului pagubă şi este câştig spre nenorocire.
9. Este dare care nu-ţi va folosi, şi este dare cu îndoită răsplătire.
10. Poate să-ţi vină smerenia după slavă şi se poate ca, după smerenie, să ridici capul
până la slavă.
11. Câte unul cumpără multe cu puţin, şi altul plăteşte cu şapte părţi mai mult.
12. Cel înţelept în cuvinte se va face iubit, iar darurile celor nebuni se vor lepăda.
13. Darul celui fără de minte nu-ţi va folosi; că ochii lui, în loc de unul, sunt mulţi.
14. Puţine va da şi multe va cere, şi va deschide gura sa ca un ispravnic.
15. Astăzi va da împrumut, şi mâine va cere înapoi. Urât om este unul ca acesta.
16. Nebunul va zice: N-am nici un prieten şi faptele mele cele bune nu primesc nici o
recunoştinţă.
17. Cei care mănâncă pâinea mea sunt răi cu limba.
18. De câte ori şi câţi îl vor batjocori pe el?
19. Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii; aşa şi căderea
celor răi va veni degrabă.
20. Un om urâcios este ca o gluma proastă, repetată într-una de neghiobi.
21. Din gura celui prost nu se primeşte o pildă, că nu o va zice la vremea ei.
22. Sunt oameni care sunt opriţi de la păcat din pricina sărăciei; aceştia, în somnul lor,
nu sunt prigoniţi de remuşcări.
23. Este câte unul care-şi pierde viaţa din ruşine neînţeleaptă şi de dragul unui nebun
se ruinează.
24. Şi este câte unul care pentru ruşine face făgăduieli mari prietenului, şi-l câştigă pe
el vrăjmaş în zadar.
25. Batjocură rea este la om minciuna, în gura celor neînvăţaţi pururea va fi.
26. Mai bun este furul decât cel care pururea minte; iar amândoi vor fi moştenitorii
pieirii.
27. Năravul omului mincinos este ocara şi ruşinea lui este cu el pururea.
28. Cel înţelept la cuvânt se va înălţa şi omul înţelept va plăcea celor mari.
29. Cel care lucrează pământul va înălţa stogul său, şi cel care place celor mari se va
curăţi de nedreptate.
30. Ospeţele şi darurile orbesc ochii înţelepţilor şi, ca zăbala în gură, abat mustrările.
31. Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos este de amândouă?
32. Mai bun este omul care îşi ascunde nebunia sa, decât omul care îşi ascunde
înţelepciunea sa.
Capitolul 21
Îndemn a se feri de păcate. Deosebirea între înţelepţi şi nebuni după însuşirile lor.
20
Cartea lui Isus Sirah
l. Fiule, ai păcătuit? Să nu mai adaugi încă; şi pentru cele mai dinainte ale tale te
roagă.
2. Ca de faţa şarpelui fugi de păcat; că de te vei apropia de el, te va muşca.
3. Dinţi de leu sunt dinţii lui, care omoară sufletele oamenilor.
4. Ca sabia cea de amândouă părţile ascuţită este toată fărădelegea; rana ei n-are
vindecare.
5. Batjocura şi semeţia vor pustii avuţia; aşa şi casa celui trufaş se va pustii.
6. Rugăciunea săracului pătrunde din gură până la urechile Domnului şi judecata Lui
degrabă va veni.
7. Cel care urăşte mustrarea urmează pe păcătos, şi cel care se teme de Domnul se va
întoarce din inimă.
8. De departe este cunoscut cel cu limba tare, şi cel înţelept îl ştie când alunecă.
9. Cel care îşi zideşte casa cu bani străini asemenea este celui care îşi adună pietre de
mormânt.
10. Câlţi adunaţi este adunarea celor fără de lege, şi pieirea lor, pară de foc.
11. Calea păcătoşilor este netezită cu pietre, la sfârşitul ei este groapa iadului.
12. Cel care păzeşte legea îşi stăpâneşte cugetul său; şi sfârşitul temerii de Domnul
este înţelepciunea.
13. Nu se va învăţa cel care nu este isteţ; este isteţie care înmulţeşte amărăciunea.
14. Ştiinţa celui înţelept se va înmulţi ca un potop, şi sfatul lui ca un izvor de viaţă.
15. Inima nebunului este ca un vas spart şi nici o ştiinţă nu va ţine.
16. Cuvântul înţelept de-l va auzi cel ştiutor, îl va lăuda şi peste el va adăuga.
17. Auzit-a cel răsfăţat şi nu i-a plăcut şi l-a lepădat înapoia sa.
18. Vorba nebunului este ca sarcina în cale; iar prin buzele celui înţelept se va afla
har.
19. Gura înţeleptului se va căuta întru adunare şi cuvintele lui le va cugeta în inimă.
20. Ca o casă în ruine este înţelepciunea prostului, şi ştiinţa nebunului, cuvinte fără
rost.
21. Obezi în picioarele celor nebuni este învăţătura şi ca nişte cătuşe în mâna cea
dreaptă.
22. Nebunul, când râde, îşi înălţă glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi.
23. Ca podoaba cea de aur este învăţătura la cel înţelept şi ca brăţara în braţul drept.
24. Piciorul nebunului grabnic este în casă; iar omul care are multă ştiinţă se va sfii de
întâlnirea cu oricine.
25. Nebunul se uită în casă din uşă, iar omul cel învăţat stă afară.
26. Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de
necinste.
27. Buzele celor fără minte vorbesc mereu de alţii; iar cuvintele celor înţelepţi se vor
cumpăni.
28. Inima nebunului este în gura lui, iar gura înţeleptului este în inima lui.
29. Când blesteamă cel nelegiuit pe satana, blesteamă sufletul său.
30. Pângăreşte sufletul său cel care vâră zâzanii şi oriunde va locui va fi urât.
Capitolul 22
21
Cartea lui Isus Sirah
Cel leneş tuturor este necinstit. Despre fiii cei neînvăţaţi şi rău-crescuţi şi despre
greşelile care strică prietenia.
1. Pietrei celei întinate s-a asemănat leneşul şi toţi vor şuiera spre batjocura lui.
2. Asemenea unui morman de gunoi este leneşul; tot cel care îl va ridica îşi va scutura
mâna.
3. Ruşine tatălui este fiul neînvăţat; iar când este o fiică, ea s-a născut spre paguba
părintelui său.
4. Fiica înţeleaptă face bogat pe bărbatul său; iar cea fără de ruşine este de întristare
celui ce a născut-o.
5. Fiica fără ruşine face să roşească şi pe tată şi pe bărbat şi de amândoi este
dispreţuită.
6. Muzică în zi de întristare sunt mustrările nepotrivite; bătăile şi certarea în toată
vremea sunt înţelepciune.
7. Cel care învaţă pe cel nebun este ca şi cel care lipeşte hârbul şi deşteaptă din somn
greu pe cel care doarme.
8. Ca şi cum ar povesti celui care dormitează, aşa este cel ce povesteşte celui nebun,
şi la sfârşit va zice: Ce este?
9. Pentru mort plângi, că-i lipseşte lumina, şi pentru cel nebun plângi, că-i lipseşte
mintea.
10. Mai cu dulceaţă să plângi pe mort, pentru că s-a odihnit; iar viaţa nebunului mai
rea este decât moartea.
11. Plânsul pentru mort să fie şapte zile; iar pentru cel nebun şi nelegiuit, în toate
zilele vieţii lui.
12. Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea prostului.
13. Fereşte-te de el, ca să nu ai necaz şi să nu te întinezi, atingându-te de el.
14. Fereşte-te de el şi vei afla odihnă şi nu te împovăra cu nebunia lui.
15. Ce este mai greu decât plumbul şi cum se cheamă el? Nebunul.
16. Mai lesne este a purta nisip, sare si fier, decât a locui cu un om fără minte.
17. Încheietura de lemn legată în zidul casei nu se va prăbuşi de cutremur; aşa inima
cea întărită în cugetul sfatului, în nici un timp nu se va teme.
18. Inima aşezată pe cugetul înţelegerii este ca podoaba cea făcută pe peretele neted.
19. Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în picioare când îl izbeşte vijelia; aşa
inima fricoasă, în cugetul nebunului, nu va sta înaintea oricărei frici.
20. Cel care împunge ochiul va scoate lacrimi, şi cel care împunge inima răscoleşte
simţirea.
21. Cel care aruncă piatra asupra păsărilor le goneşte şi cel care ocărăşte pe prieten
strică prietenia.
22. Asupra prietenului de vei scoate şi sabia, să nu te deznădăjduieşti, căci el n-o va
întoarce asupra ta.
23. Asupra prietenului de vei deschide gura, să nu te temi, că este împăcare,
24. Afară de batjocură, de trufie, de descoperirea tainei şi de rană vicleană, căci
pentru acestea va fugi tot prietenul.
25. Să ai credinţa către aproapele tău întru sărăcia lui, ca împreună cu el să te saturi
de bunătăţile lui, când va fi bogat.
26. În vremea nevoii lui să rămâi la el, că întru moştenirea lui împreună să moşteneşti.
22
Cartea lui Isus Sirah
27. Înaintea focului se arată întâi abur de cuptor şi fum; aşa înaintea vărsărilor de
sânge, întâi înjurăturile.
28. Pe prieten a-l acoperi nu mă voi ruşina şi de la faţa lui nu mă voi ascunde deloc.
29. Şi dacă rele mi s-ar întâmpla din pricina lui, oricine va auzi se va feri de el.
30. O, de ar pune cineva pază gurii mele, şi peste buzele mele pecete de înţelepciune,
ca să nu cad din pricina ei şi să nu mă piardă limba mea!
Capitolul 23
1. Doamne, Părintele şi Stăpânul vieţii mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum va
vrea ea şi nu îngădui să alunec din pricina ei!
2. Cine va pune peste cugetul meu bătăi? Şi peste inima mea învăţătura înţelepciunii?
Ca rătăcirile mele să nu fie cruţate şi să nu fie îngăduite păcatele?
3. Ca greşelile mele să nu se înmulţească şi păcatele mele să nu sporească şi să nu cad
în mâinile potrivnicilor mei şi să nu se bucure de aceasta vrăjmaşul meu?
4. Doamne, Părintele şi Dumnezeul vieţii mele! Înălţarea ochilor nu-mi da, şi pofta
întoarce-o de la mine.
5. Pofta pântecelui şi a împreunării trupului să nu mă cuprindă şi duhului celui fără de
ruşine să nu mă dai.
6. Învăţătura gurii auziţi, fiilor; pe aceasta cine o va păzi nu va cădea prins.
7. Din vorbele sale se va prinde păcătosul; ocărâtorul şi trufaşul vor pieri la fel.
8. A jura nu-ţi învăţa gura şi a numi pe Cel Sfânt nu te obişnui.
9. Că precum sluga, care adeseori se cercetează, multe bătăi ia, aşa şi cel care jură şi
pururea numeşte pe Cel Sfânt, de păcat nu se va curăţi.
10. Bărbatul care jură mult se va umple de fărădelege şi nu se va depărta de casa lui
biciul.
11. De va greşi, păcatul lui asupra lui va fi, şi de nu va fi cu luare aminte îndoit
greşeşte.
12. Şi de a jurat în deşert, nu se va îndrepta, că se va umple de rele casa lui.
13. Este grai care este deopotrivă cu moartea; să nu se afle acesta întru moştenirea lui
Iacov.
14. Că de la cei binecredincioşi toate acestea se vor depărta şi în păcate ei nu se vor
tăvăli.
15. Cu vorba cea fără de cumpătare nu-ţi obişnui gura, că întru aceea este cuvântul
păcatului.
16. Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari,
17. Ca nu cumva să uiţi de tine în fala lor, ca să nu te porţi ca un prost,
18. Aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale.
19. Omul care se obişnuieşte cu cuvinte de sudalma, în toate zilele sale, nu se va
înţelepţi.
20. Două feluri de oameni înmulţesc păcatele, şi al treilea aduce urgie:
21. Sufletul fierbinte ca focul arzător, care nu se stinge până ce nu se potoleşte;
22. Omul care pofteşte în trupul cărnii sale şi nu va înceta, până nu va aţâţa foc;
23
Cartea lui Isus Sirah
23. Pentru desfrânat toată pâinea este dulce, nu va înceta până la sfârşit.
24. Omul care păcătuieşte în patul său şi zice în inima sa: Cine mă vede?
25. Întuneric este împrejurul meu, pereţii mă acoperă şi nimeni nu mă vede, pentru ce
mă sfiesc?
26. Păcatele mele nu le va pomeni Cel Preaînalt. Astfel el se teme numai de ochii
oamenilor.
27. Şi nu ştie că ochii Domnului de zece mii de ori sunt mai luminoşi decât soarele şi
privesc la toate căile oamenilor şi văd toate părţile cele ascunse.
28. Mai înainte de a se fi făcut, toate sunt cunoscute Lui; aşa şi după ce s-au săvârşit.
29. Unul ca acesta în uliţele cetăţii se va pedepsi şi unde n-a gândit se va prinde.
30. Aşa şi femeia care-şi lasă bărbatul şi face moştenitor din străini.
31. Că întâi legea Domnului a călcat, al doilea bărbatului său a greşit, al treilea întru
desfrâu s-a desfrânat, şi cu bărbat străin a făcut copii.
32. Aceasta la adunare se va aduce, şi pentru fiii ei pedeapsă va fi.
33. Nu vor spori cu rădăcina fiii ei, şi ramurile ei nu vor da rod.
34. Va rămâne întru blestem pomenirea ei şi ocara ei nu se va şterge.
35. Şi vor cunoaşte cei rămaşi că nimic nu este mai bun decât frica Domnului şi nimic
nu este mai dulce decât a ţine poruncile Domnului.
36. Cinste mare este a urma pe Dumnezeu, că lungimea zilelor vei lua de la El.
Capitolul 24
24
Cartea lui Isus Sirah
19. Eu ca un terebint am întins ramurile mele şi ramurile mele sunt ramurile măririi şi
ale darului.
20. Sunt ca o vilă cu ramuri încântătoare, dar şi florile mele sunt rodul măririi şi al
bogăţiei.
21. Apropiaţi-vă de mine cei ce mă poftiţi şi vă săturaţi din roadele mele.
22. Că pomenirea mea este mai dulce decât mierea şi moştenirea mea decât fagurele
mierii.
23. Cei care mă mănâncă pe mine iar vor flămânzi; şi cei care mă beau iar vor înseta.
24. Cel care mă ascultă pe mine nu se va ruşina şi cei care lucrează întru mine nu vor
păcătui”.
25. Toate acestea sunt cartea legăturii Dumnezeului celui Preaînalt, legea pe care a
poruncit-o Moise moştenire adunărilor lui Iacov.
26. Această lege face să curgă ca Fisonul înţelepciunea şi ca Tigrul, în zilele
primăverii.
27. Ea umple, ca Eufratul, înţelegerea şi ca Iordanul, în zilele secerii.
28. Şi arată ca lumina învăţătura, ca Ghihonul în zilele culesului.
29. Cel dintâi n-a cunoscut-o desăvârşit; aşijderea şi cel de pe urmă nu a dat de
hotarele ei.
30. Mai mult decât marea s-a înmulţit cugetul ei şi sfatul ei decât adâncul cel mare.
31. Şi eu ca o albie de râu şi ca un izvor de apă am ieşit din rai.
32. Zis-am: Voi adăpa grădina mea şi voi îmbăta sădirea mea.
33. Iată s-a făcut mie din albie râu şi din râul meu s-a făcut mare.
34. Ca învăţătura ca zorile o răspândesc şi o arăt până departe.
35. Şi ca proorocia voi turna învăţătura şi o voi lăsa pe ea în neamurile veacurilor.
36. Vedeţi că nu numai pentru mine m-am ostenit, ci pentru toţi cei care caută
înţelepciunea.
Capitolul 25
Trei lucruri sunt plăcute lui Dumnezeu, şi trei urâte. Nouă cugetări fericesc inima.
Despre femeia limbută şi rea.
25
Cartea lui Isus Sirah
12. Fericit este cel care a aflat înţelepciunea şi cel care o grăieşte la urechile celor
care o ascultă.
13. Cât de mare este cel care a aflat înţelepciunea? Că nu este altul mai mare decât cel
care se teme de Domnul.
14. Frica Domnului toate le covârşeşte şi cel care o ţine pe ea, cui se va asemăna?
15. Nici o rană nu este ca rana inimii şi nici o răutate nu este ca răutatea femeii.
16. Nici o asuprire nu este ca asuprirea celor care te urăsc şi nici o izbândă nu este ca
izbânda vrăjmaşilor.
17. Nu este cap mai înveninat decât capul şarpelui şi nu este mânie ca mânia
vrăjmaşului.
18. Mai bine voiesc a locui cu leu şi cu balaur, decât a locui cu femeia cea rea.
19. Răutatea femeii îi schimonoseşte obrazul şi-i întunecă faţa ca un sac.
20. Bărbatul ei şade la masă în mijlocul vecinilor şi fără voia lui geme amar.
21. Orice răutate este mica pe lângă răutatea femeii; soarta păcătosului să cadă pese
ea.
22. Cum este suişul nisipos sub picioarele bătrânului, aşa este femeia limbută pentru
bărbatul liniştit.
23. Nu căuta la frumuseţea femeii şi nu o pofti pentru frumuseţea ei.
24. Sminteală, urâciune şi ruşine este când femeia hrăneşte pe bărbatul său.
25. Inimă înfrântă şi faţă tristă şi rană inimii este femeia rea.
26. Mâini leneşe şi genunchi slăbănogi este femeia rea, care nu-şi fericeşte bărbatul
său.
27. De la femeie este începutul păcatului şi prin ea toţi murim.
28. Nu da apei loc să iasă, nici femeii rele putere asupra ta.
29. De nu umblă după mana ta, de la trupul tău depărteaz-o.
Capitolul 26
l. Fericit este bărbatul femeii celei bune şi numărul anilor lui îndoit este.
2. Femeia vrednică înveseleşte pe bărbatul său şi anii lui îi va umple de pace.
3. Femeia bună este parte bună şi este dată câştig celor care se tem de Domnul.
4. Fie bogat, fie sărac, soţul ei are inima voioasă şi în toată vremea faţa veselă.
5. De trei lucruri s-a temut inima mea şi de al patrulea mă înfricoşez:
6. De pâra cetăţii, de adunarea poporului şi de asuprirea mincinoasă; acestea toate
sunt mai rele decât moartea.
7. Durere inimii şi jale este femeia geloasă asupra altei femei şi viciul limbii în toate
se amestecă.
8. Ca boii care nu se potrivesc la jug este femeia rea; cel care o ţine pe ea este ca şi
cel care prinde scorpie.
9. Urgie mare este femeia beţivă şi ruşinea sa nu o va acoperi nimic.
10. Desfrânarea femeii în ridicarea ochilor şi în genele ei se cunoaşte.
11. Peste faţa cea fără de ruşine întăreşte paza, ca nu cumva, aflând prilej, să-şi
împlinească pofta sa.
12. De ochiul neruşinat fereşte-te şi nu te mira de-ţi va greşi.
26
Cartea lui Isus Sirah
13. Precum călătorul însetat îşi deschide gura şi bea din orice apa îi vine la îndemână,
14. Aşa şi ea în preajma oricărui par va şedea şi înaintea săgeţii va deschide tolba.
15. Harul femeii va veseli pe bărbatul ei şi oasele lui le va întări ştiinţa ei.
16. Darul Domnului este femeia tăcută şi femeia bine crescută nu are preţ pe pământ.
17. Dar peste dar este femeia ruşinoasă şi nici o comoară nu preţuieşte cât o femeie
înfrânată.
18. Soarele când răsare întru cele înalte ale Domnului şi frumuseţea femeii celei bune,
podoabă este casei sale.
19. Lumina care luminează în sfeşnicul cel sfânt, aşa este un chip frumos pe un trup
bine împlinit.
20. Stâlpi de aur pe temeiuri de argint şi picioarele frumoase peste tălpile cele bine-
întărite.
21. Fiule, păzeşte-ţi întreagă floarea vârstei tale şi nu da altora tăria ta.
22. Pentru doua lucruri se întristează inima mea şi pentru al treilea îmi vine mânie:
23. Omul bogat care se caliceşte şi rabdă de foame şi oamenii cei cu nume mare când
nu sunt băgaţi în seamă.
24. Când se abate cineva de la dreptate la păcat, Domnul pe acela-l va găti spre sabie.
25. Greu scapă neguţătorul de greşeală şi cârciumarul nu este fără de păcat.
Capitolul 27
l. Din pricina banilor, mulţi au păcătuit şi cine caută să se îmbogăţească îşi întoarce
ochiul de la dreptate.
2. Între încheieturile pietrelor se înfige ţăruşul şi între vânzare şi cumpărare se va
strânge păcatul.
3. De nu se va ţine cineva pe sine cu sârguinţă în frica Domnului, curând se va nărui
casa lui.
4. Când se clatină ciurul, rămân gunoaiele; tot aşa şi pleava omului în vorbele lui.
5. Vasele olarului le lămureşte cuptorul; iar ispita omului cugetul lui.
6. Cum a fost lucrat pomul, arată rodul lui; aşa şi cuvântul arată gândul cel din inima
omului.
7. Să nu lauzi pe nimeni înainte de a vorbi cu el, căci cuvântul este piatră de încercare
a omului.
8. De vei alerga după dreptate, o vei prinde şi te vei îmbrăca cu ea ca şi cu o haină
lungă de mărire.
9. Păsările la cele ce sunt asemenea lor poposesc şi adevărul la cei care îl fac se
întoarce.
10. Leul pândeşte vânatul; aşa şi păcatele pe cei care fac nedreptăţi.
11. Vorba celui cuvios este totdeauna cu înţelepciune; iar cel nebun se schimbă ca
luna.
12. Când te afli în mijlocul proştilor, cruţă-ţi vremea; iar cu cei înţelepţi zăboveşte
fără teamă.
13. Vorbirea proştilor este o groază şi râsul lor izbucneşte în desfătările păcatului.
27
Cartea lui Isus Sirah
14. Vorba celui care mult se jură zbârleşte părul şi când se ceartă îţi asurzeşte
urechile.
15. Vărsare de sânge vine din vrajba trufaşilor şi sudalma lor este grea la auz.
16. Cel care descoperă tainele a pierdut credinţa şi nu va afla prieten după inima sa.
17. Iubeşte pe prieten şi fii credincios cu el; iar de vei descoperi tainele lui, nu vei mai
fi prieten cu el.
18. Căci precum un om şi-a pierdut moştenirea, aşa şi tu ai pierdut prietenia
aproapelui tău.
19. Şi ca şi cum ai fi slobozit o pasăre din mâna ta, aşa ai scăpat pe prietenul tău şi
nu-l vei mai câştiga pe el.
20. Nu alerga după el, că mult s-a depărtat şi a fugit ca o căprioară din laţ.
21. Că rana se poate lega şi pentru vrajbă este pace; iar cel care a descoperit tainele a
pierdut încrederea.
22. Cel care face cu ochiul meşteşugeşte rele şi cel înţelept se va depărta de el.
23. Înaintea ochilor tăi, îndulci-va gura sa şi de cuvintele tale se va mira, lăudându-te;
24. Iar în spate îşi va schimba vorbirea şi îţi va pune în seamă cuvinte care rănesc.
25. Multe am urât, dar pe acesta mai mult decât orice; şi Domnul îl va urî de
asemenea.
26. Cel care aruncă piatra în sus, peste capul său o aruncă şi lovitura vicleană dă
naştere la răni.
27. Cel care sapă groapa altuia va cădea el în ea şi cel care întinde cursa se va prinde
în ea.
28. Cel care face rele, peste el vor cădea şi nu va cunoaşte de unde-i vin.
29. Batjocura, sudalma este partea celor trufaşi şi pedeapsă ca leul va pândi asupra
lor.
30. În laţ se vor prinde cei care se bucură de căderea celor drepţi şi durerea îi va
mistui mai înainte de a muri.
31. Mânia şi urgia sunt lucruri urâte; şi bărbatul păcătos le ţine minte.
Capitolul 28
l. Cel care se răzbună, de la Domnul va afla pedeapsă şi păcatele lui le va ţine minte.
2. Iartă nedreptatea aproapelui tău şi, atunci când te vei ruga tu, ţi se vor ierta
păcatele.
3. Omul care ţine mânie asupra omului, cum poate să ceară de la Dumnezeu
vindecare?
4. De omul cel asemenea lui nu-i este milă şi pentru păcatele sale se roagă.
5. El fiind trup, ţine mânie, şi cine va curăţi păcatele lui?
6. Adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă, de stricăciune şi de moarte şi te păzeşte de
vrajbă şi rămâi întru porunci.
7. Adu-ţi aminte de porunci şi de aşezământul de lege al Celui Preaînalt şi nu te
mânia pe aproapele, iertându-i lui neştiinţa.
8. Depărtează-te de vrajbă şi vei împuţina păcatele, că omul mânios va aţâţa vrajba.
28
Cartea lui Isus Sirah
9. Şi omul păcătos va tulbura pe prieten şi, între oamenii cei ce au pace, va arunca
vrajba.
10. Precum este materia focului, aşa se va aprinde şi după putere vrajba va creşte.
11. După puterea omului va fi mânia lui; şi după cum este avuţia lui; va înălţa mânia
sa.
12. Sfada grabnică aprinde foc şi vrajba grabnică varsă sânge.
13. De vei sufla în scânteie, se va aprinde, şi de vei scuipa peste ea, se va stinge;
amândouă ies din gura ta.
14. Pe bârfitor şi pe cel cu două limbi blestemaţi-i, că pe mulţi care aveau pace i-au
pierdut.
15. Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi
cetăţi tari a surpat şi casele celor mari a stricat.
16. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lipsit de ostenelile lor.
17. Cel care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu linişte.
18. Lovitura biciului face vânătaie, iar lovitura limbii frânge oasele.
19. Mulţi au pierit de ascuţişul sabiei, dar mai mulţi de uneltirile limbii.
20. Fericit este cel care a scăpat de ea şi care n-a trecut în mânia ei,
21. Care n-a tras jugul ei şi cu legăturile ei nu s-a legat.
22. Că jugul ei jug de fier este şi legăturile ei sunt legături de aramă.
23. Moarte rea este moartea ei şi mai de folos este şeolul decât ea.
24. Nu va birui pe cei binecredincioşi şi în văpaia ei nu vor arde.
25. Cei care părăsesc pe Domnul vor cădea într-însa şi se va aţâţa întru ei şi nu se va
stinge.
26. Se va trimite asupra lor, ca leul; şi ca pardosul şi va pierde.
27. Vezi, îngrădeşte moşia ta cu spini şi argintul tău şi aurul tău leagă-l bine.
28. Şi cuvintelor tale fă jug şi cumpănă şi gurii tale fă-i uşă şi încuietoare.
29. Ia aminte ca nu cumva să aluneci cu ea şi să nu cazi înaintea celui ce te pândeşte
cu vicleşug.
Capitolul 29
l. Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; şi cel care dă din punga sa,
ţine poruncile.
2. Împrumută pe aproapele tău în vremea lipsei lui; şi iarăşi înapoiază aproapelui la
vremea sa.
3. Ţine-te de cuvânt şi te încrede lui şi totdeauna vei afla ce-ţi trebuie.
4. Mulţi au socotit împrumutul ca bani găsiţi şi au făcut necaz celor care i-au ajutat pe
ei.
5. Până să ia împrumutul, sărută mâna celui ce-i dă şi pentru banii aproapelui vorbeşte
cu glas ademenitor,
6. Iar când este vremea să întoarcă tărăgănează, şi se apără cu cuvinte de lene şi
învinuieşte vremea.
7. De va putea, abia va întoarce jumătate şi o va socoti ca bani daţi de pomană.
29
Cartea lui Isus Sirah
8. Iar de nu, pentru că l-a lipsit de bani, i se face lui vrăjmaş pe degeaba.
9. Blesteme şi sudalme îi va răsplăti şi, în loc de cinste, îi va plăti cu necinste.
10. Mulţi, pentru această răutate, se întorc de către om şi nu împrumută, temându-se
să nu se păgubească în zadar.
11. Însă cu cel smerit fii îngăduitor şi nu întârzia a face milă cu el.
12. Pentru poruncă, ajută pe sărac şi în sărăcia lui să nu-l întorci deşert.
13. Jertfeşte banii tăi, pentru un frate şi un prieten, ca să nu ruginească sub o piatră,
pierzându-se.
14. Pune-ţi comoara ta întru poruncile Celui Preaînalt şi-ţi va folosi mai mult decât
aurul.
15. Grămădeşte milostenii în cămările tale şi ele te vor scoate din orice nenorocire.
16. Mai mult decât pavăza puterii şi decât suliţa tăriei ele se vor război pentru tine
împotriva vrăjmaşului.
17. Bărbatul bun se pune chezaş pentru aproapele său; iar cel care a pierdut ruşinea îl
va părăsi.
18. Binele făcut de chezaş nu-l uita, că el şi-a pus viaţa pentru tine.
19. Binele chezaşului îl strică păcătosul şi cel nemulţumitor în cuget părăseşte pe cel
care l-a izbăvit.
20. Chezăşia pe mulţi drepţi i-a pierdut şi i-a azvârlit încoace şi încolo ca valurile
mării.
21. Pe bărbaţii puternici i-a scos din case şi i-a făcut să rătăcească pe la neamuri
străine.
22. Păcătosul, căzând în chezăşie şi gonind după câştig nedrept, va cădea în judecată.
23. Ajută pe aproapele tău după puterea ta şi ia aminte să nu cazi.
24. Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea, haina şi o casa, pentru
adăpost.
25. Mai bună este viaţa săracului, sub acoperământ de scânduri, decât ospeţe luminate
în străini.
26. Spre mic şi spre mare, fii voitor de bine. Fie că ai puţin sau mult, fii mulţumit şi
nu vei fi socotit ca un străin.
27. Tristă este viaţa să umbli din casă în casă, şi unde te vei opri, nu vei îndrăzni să
deschizi gura ta.
28. Vei ospăta şi vei adăpa nemulţumitori şi de la ei vei auzi amărăciuni:
29. “Vino încoace, tu cel străin, şi pune masa şi cu ce va fi în mâna ta hrăneşte-mă”.
30. “Ieşi, străinule, lasă locul unuia mai vrednic, că mi-a venit oaspete fratele meu şi-
mi trebuie casa!”
31. Grele sunt acestea omului care are minte: certarea stăpânului casei şi ocara că eşti
cămătar.
Capitolul 30
1. Cel care iubeşte pe fiul său îl bate, ca mai pe urmă să se bucure de el.
30
Cartea lui Isus Sirah
2. Cel care ceartă pe fiul său va avea mulţumire şi între cei cunoscuţi se va lăuda cu
el.
3. Cel care învaţă pe fiul său întărâtă pe vrăjmaşi şi înaintea prietenilor se va bucura
pentru el.
4. Murit-a tatăl lui şi este ca şi cum n-ar fi murit, pentru că asemenea lui şi-a lăsat
după sine.
5. În faţa sa l-a văzut şi s-a bucurat şi la moartea sa nu s-a întristat.
6. Asupra vrăjmaşilor a lăsat răzbunător şi prietenilor răsplătitor de har.
7. Cel care este moale cu fiul său va lega rănile lui şi de orice strigăt se vor tulbura
cele dinlăuntru ale lui.
8. Calul neîmblânzit ajunge nărăvaş, aşa şi un copil lăsat în voia lui ajunge rău-
crescut.
9. Dacă eşti drăgăstos cu fiul tău, te va înfricoşa; joacă-te cu el şi te va întrista.
10. Nu râde cu el, ca să nu te doară împreună cu el şi mai pe urmă să ţi se
strepezească dinţii.
11. Nu-l lăsa în voia lui la tinereţe şi nu trece cu vederea greşelile lui.
12. Pleacă grumazul lui la tinereţe şi bate-l până este prunc, ca nu cumva,
încăpăţânându-se, să nu te asculte.
13. Ceartă pe fiul tău şi fă-l să lucreze, ca să nu se poticnească întru ruşine.
14. Mai bun este săracul sănătos şi tare cu puterea, decât bogatul care are trupul său
rănit.
15. Sănătatea şi buna tărie este mai bună decât tot aurul, şi trupul sănătos şi cu putere,
decât avuţia nenumărată.
16. Nu este mai bună avuţia decât sănătatea trupului şi nu este bucurie mai mare decât
bucuria inimii.
17. Mai bună este moartea decât viaţa amară sau decât boala necontenită.
18. Bunătăţi multe, vărsate împrejurul gurii celei închise, sunt ca bucatele cele puse la
mormânt.
19. Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase; aşa este cel care
stăpâneşte avuţia, dar nu se poate bucura de ea.
20. Cel care vede cu ochii şi suspină este ca famenul care îmbrăţişează pe fecioară şi
suspină.
21. Nu da spre întristare sufletul tău şi nu te necăji cu sfatul tău.
22. Veselia inimii este viaţa omului şi bucuria este îndelungarea zilelor lui.
23. Iubeşte-ţi sufletul tău şi-ţi mângâie inima ta şi departe de la tine goneşte
întristarea,
24. Ca pe mulţi i-a omorât întristarea şi nu este folos întru ea.
25. Pizma şi mânia împuţinează zilele şi grija aduce bătrâneţile mai înainte de vreme.
Capitolul 31
1. Privegherea celui bogat topeşte trupul lui şi grija lui strică somnul.
2. Grija privegherii goneşte aţipirea şi ca boala grea alungă somnul.
3. Ostenitu-s-a bogatul strângând bani şi întru odihna sa se satură de desfătările sale.
31
Cartea lui Isus Sirah
32
Cartea lui Isus Sirah
Capitolul 32
1. Povăţuitor te-a pus; nu te ţine mare, fii între ei ca şi unul dintre ei.
2. Grijeşte de ei şi apoi şezi, şi, după ce vei face toate cele ce trebuie, culcă-te,
3. Ca să te veseleşti de ei şi, pentru podoabă, să iei cunună.
4. Grăieşte tu, cel care eşti mai bătrân, cu bună ştiinţă, că ţi se cuvine şi să nu
împiedici muzica.
5. Unde nu este ascultare, nu cheltui vorba şi, când nu este vreme, nu te arăta înţelept.
6. Ca un inel cu piatră scumpă pe podoabă de aur este rostul cântăreţilor la ospăţul
vinului.
7. Pecete de smarald cu meşteşug de aur este glasul cântăreţilor la vinul cei dulce.
8. Grăieşte, tânărule, când ai nevoie; însă după ce de doua trei ori te va întreba.
9. Strânge-ţi cuvântul; cu puţine spune multe; fii ca unul care ştie, dar care tace.
10. Între cei mai mari nu te face ca şi cum ai fi asemenea lor şi, altul grăind, nu vorbi
multe.
11. Înaintea trăsnetului se grăbeşte fulgerul; şi înaintea celui ruşinos va merge harul.
12. La vreme te scoală şi nu fi cel mai de pe urmă; aleargă acasă şi nu fi leneş.
13. Acolo fii mulţumit şi-ţi împlineşte dorinţele tale şi să nu grăieşti cuvânt trufaş.
14. Şi pentru aceasta binecuvintează pe Cel care te-a făcut şi veseleşte-te din
bunătăţile Lui.
15. Cel care se teme de Domnul va primi învăţătură şi cei care mânecă (îl caută dis-
de-dimineaţă) vor afla bunăvoinţa.
16. Cel care caută legea se va sătura de ea şi cel care se făţărniceşte se va împiedica în
ea.
17. Cei care se tem de Domnul vor afla dreapta judecată şi îndreptări ca lumina vor
aprinde.
18. Omul păcătos se fereşte de mustrare şi după voia lui îşi va afla potrivire.
19. Bărbatul cel de sfat nu va părăsi cugetarea; iar cel străin şi trufaş nu se va teme de
frică, chiar dacă va face ceva fără de sfat.
20. Fără de sfat nimic să nu faci; şi după ce faci, să nu-ţi pară rău.
21. Pe cale surpată nu merge, ca să nu te împiedici de pietriş.
22. Nu te încrede nici în drumul cel drept şi de fiii tăi te păzeşte.
23. În tot lucrul crede sufletului tău, că aceasta este paza poruncilor.
24. Cel care crede legii ascultă de porunci; şi cel care nădăjduieşte spre Domnul nu se
va lipsi.
Capitolul 33
33
Cartea lui Isus Sirah
1. Pe cel care se teme de Domnul, nu-l va întâmpina răul, fără numai ispita şi iarăşi îl
va izbăvi.
2. Bărbatul înţelept nu va urî legea, iar cel care se făţărniceşte în aceea este ca o
corabie în furtună.
3. Omul înţelegător va crede legii şi legea îi va fi credincioasă.
4. Pregăteşte cuvântul şi aşa vorbeşte, leagă împreună învăţătura şi răspunde.
5. Ca roata carului este inima nebunului şi ca osia pe care se întoarce este gândul lui.
6. Ca un armăsar este prietenul hulitor; el nechează oricine ar încăleca pe el.
7. Pentru ce zi pe zi întrece şi toată lumina zilei anului de la soare este?
8. Prin înţelepciunea Domnului ele s-au deosebit între ele, că El a statornicit
vremurile felurite şi zilele de praznic.
9. Dintre ele pe unele le-a înălţat şi le-a sfinţit; pe altele le-a pus în numărul zilelor.
10. Şi toţi oamenii sunt din ţărână şi din pământ a fost zidit Adam.
11. Cu mulţimea ştiinţei Domnul i-a osebit şi a schimbat căile lor.
12. Dintre ei a binecuvântat şi a înălţat, i-a sfinţit şi i-a apropiat la Sine.
13. Dintre ei a blestemat şi a supus şi i-a scos din locaşurile lor.
14. Ca lutul olarului, aşa sunt în mâna Lui; toate căile Lui, după buna plăcerea Lui.
15. Aşa sunt oamenii în mâna Celui care i-a făcut, ca să le dea după judecata Sa.
16. Împotriva răului este binele şi împotriva morţii, viaţa.
17. Aşa şi împotriva cuviosului, cel păcătos.
18. Aşijderea priveşte la toate lucrurile Celui Preaînalt; ele sunt perechi, perechi, una
împotriva celeilalte.
19. Şi eu, deşi sunt ca unul venit pe urmă, am privegheat şi am moştenit tot ca de la
început,
20. Ca unul care adună în vie pe urma culegătorilor, dar cu binecuvântarea Domnului
am ajuns şi ca cel care culege am umplut teascul.
21. Socotiţi că nu numai pentru mine singur m-am ostenit; ci şi pentru toţi cei care
caută învăţătură.
22. Ascultaţi-mă pe mine, mai-marii poporului; şi povăţuitorii adunării, băgaţi în
urechi.
23. Fiului şi femeii, fratelui şi prietenului, în viaţa ta, să nu le dai putere asupra ta.
24. Şi banii tăi să nu-i dai altuia, ca să nu-ţi pară rău şi să te rogi pentru ei.
25. Până trăieşti şi este sufletul întru tine, nici unui trup nu te supune.
26. Bine este ca fiii tăi să se roage de tine, decât tu să cauţi la mâinile lor.
27. În toate lucrurile tale fii tu stăpânul şi nu îngădui asupra cinstei tale nici o pată.
28. În ziua sfârşitului zilelor vieţii tale şi la vremea morţii, să-ţi împarţi moştenirea.
29. Mâncare, toiag şi povară la asin; iar la slugă pâine, certare şi lucru.
30. Lucrează cu sluga şi vei afla odihnă; dacă slobozeşti mâinile lui, el va cere
libertate.
31. Jugul şi hamul pleacă grumajii şi pe sluga cea rea legăturile şi caznele.
32. Pune-l la lucru, ca să nu şadă, că multă răutate a învăţat lenevirea.
33. La lucru pune-l precum se cuvine şi de nu te va asculta, îngreuiază obezile lui.
34. Şi să nu faci nimic afară din cale şi fără de judecată nimic să nu lucrezi.
35. De ai slugă, să fie cu tine, că ai câştigat-o cu sânge.
36. De ai slugă, îngrijeşte-o ca şi pe tine însuţi, deoarece, ca de sufletul tău, vei avea
nevoie de ea.
34
Cartea lui Isus Sirah
Capitolul 34
l. Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi visurile fac pe cei
neînţelepţi să-şi iasă din fire.
2. Ca si cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede
visurilor.
3. Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea felei înaintea felei adevărate.
4. De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat?
5. Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele deşarte sunt ca la aceea care este gata să
nască; inima aiurează.
6. De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre
ele.
7. Că pe mulţi i-au înşelat visele şi au căzut cei care au nădăjduit în ele.
8. Fără minciună se împlineşte legea şi înţelepciunea este desăvârşită în sinceritate.
9. Omul învăţat multe a cunoscut şi cel care ştie multe înţelepţeşte va grăi.
10. Cel care nu a învăţat ştie puţine, iar cel care a umblat multe ţări a înmulţit
înţelepciunea.
11. Multe am văzut în călătoriile mele şi mai mult decât cuvintele mele este
înţelegerea mea.
12. De multe ori am fost în primejdie de moarte şi am scăpat prin acestea.
13. Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se
mântui.
14. Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu
este nădejdea lui.
15. Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul.
16. Şi în cine se reazemă şi cine este întărirea lui?
17. Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic şi întărire vajnică este
Domnul;
18. Adăpost împotriva vântului din deşert, umbră împotriva arşiţei de la amiază,
ocrotire împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor.
19. El înălţă sufletul şi luminează ochii, dând vindecare, viaţă şi binecuvântare.
20. Cel care jertfeşte din nedreptate, aduce prinos hulit şi nu sunt spre bună vrere
prinoasele celor fără de lege.
21. Nu binevoieşte Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiţi; nici înmulţirea jertfelor
celor nelegiuiţi nu curăţeşte păcatele.
22. Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea tatălui său.
23. Pâinea celor lipsiţi este viaţa săracilor şi cel care o ia pe aceasta este omul vărsării
de sânge.
24. Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca şi cel care omoară pe aproapele
său, şi cel care opreşte simbria slugii, ca acel care varsă sânge.
25. Când unul zideşte şi altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc?
35
Cartea lui Isus Sirah
26. Când unul se roagă şi altul blesteamă, al cui glas va auzi Stăpânitorul?
27. Cine se spală de la mort şi iarăşi se atinge de el, ce i-a folosit spălarea?
28. Aşa omul cel care posteşte întru păcatele sale şi iarăşi merge şi face aceleaşi.
29. Rugăciunea lui, cine o va asculta? Şi ce a folosit smerindu-se pe sine?
Capitolul 35
36
Cartea lui Isus Sirah
24. Frumoasă este mila în vremea necazului poporului lui, ca norii cei de ploaie în
vremea secetei.
Capitolul 36
Rugăciunea pentru Israeliţi şi pentru sfânta cetate cea asuprită de neamurile străine.
Lauda femeii celei bune şi înţelepte.
37
Cartea lui Isus Sirah
28. Că cine va crede tâlharului celui sprinten, care umblă din cetate în cetate? Aşa şi
omului care n-are cuib şi sălăşluieşte oriunde înserează.
Capitolul 37
Să se deosebească prietenii cei adevăraţi de cei mincinoşi şi sfetnicii cei drepţi de cei
făţarnici; despre cumpătare.
1. Tot prietenul zice: Eu am ţinut prietenia cu el; dar el este prieten numai cu numele.
2. Oare nu este întristare până la moarte, când tovarăşul şi prietenul se fac duşmani?
3. O, rău gând! De unde te-ai ivit să acoperi pământul cu vicleşug?
4. Tovarăşul cu prietenul trăiesc bine în veselie; iar în vremea necazului se fac
potrivnici.
5. Prietenul adevărat se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut în faţa potrivnicului.
6. Să nu uiţi pe prietenul tău, când este în război şi să nu-l uiţi întru averile tale.
7. Tot sfetnicul îşi laudă sfatul; ci este câte unul care dă sfat cu gândul la interesele
lui.
8. Păzeşte-ţi sufletul tău de sfetnic şi cunoaşte întâi care este lipsa lui, că el urmăreşte
interesul lui,
9. Ca nu cumva să arunce mreaja asupra ta şi să-ţi zică: Bună este calea ta şi va sta în
preajmă ca să vadă ce ţi se va întâmpla.
10. Nu te sfătui cu cel care te trece cu vederea, şi de cel care îţi pizmuieşte soarta,
ascunde-ţi sfatul tău;
11. Nici cu femeia despre potrivnica sa, nici cu cel fricos despre război,
12. Nici cu neguţătorul despre schimb, nici cu cel ce cumpără despre vânzare,
13. Nici cu cel pizmaş despre mulţumire, nici cu cel nemilostiv despre îndurare,
14. Nici cu cel leneş despre tot lucrul, nici cu sluga cea de casă despre săvârşire, nici
cu sluga cea leneşă despre multă lucrare.
15. Despre nimic nu te sfătui cu aceştia; ci cu bărbatul cel cuvios fii adeseori, pe care
îl vei cunoaşte că ţine poruncile Domnului,
16. Al cărui suflet este ca şi sufletul tău şi, de vei cădea, îl va durea împreună cu tine.
17. Sfatul inimii ţi-l întăreşte, că nu-ţi este ţie mai credincios altul decât acela.
18. Că sufletul omului se obişnuieşte uneori a vesti pe om mai mult decât şapte
iscoade, care şed în loc înalt ca să ia seama.
19. Şi întru toate acestea te roagă Celui Preaînalt, ca să îndrepteze întru adevăr calea
ta.
20. Începutul a tot lucrul este cuvântul, şi înainte de toată fapta este sfatul.
21. Semnul schimbării inimii este faţa şi se arată în patru chipuri: binele şi răul, viaţa
şi moartea şi limba pururea stăpâneşte pe acestea.
22. Este câte un om înţelept care pe mulţi învaţă şi sufletului său îi este fără de folos.
23. Cel care se arată înţelept în cuvinte, urât va fi şi se va lipsi de toată hrana,
24. Că nu s-a dat lui dar de la Domnul; că de toată înţelepciunea este lipsit.
25. Dar este câte unul înţelept pentru sufletul său şi roadele înţelegerii lui sunt
crezute.
26. Bărbatul înţelept învaţă pe poporul său şi roadele înţelegerii lui rămân.
38
Cartea lui Isus Sirah
27. Bărbatul înţelept se va umple de binecuvântare şi-l vor ferici toţi cei care îl vor
vedea.
28. Viaţa omului are zile nenumărate şi zilele lui Israel sunt nenumărate.
29. Cel înţelept întru poporul său va moşteni credinţa şi numele lui în veac va fi viu.
30. Fiule! În viaţa ta cercetează-ţi sufletul tău şi vezi ce este rău şi nu-i da lui!
31. Că nu toate tuturor folosesc şi nu tot sufletul întru tot binevoieşte.
32. Nu fi nesăţios în nici o desfătare, şi nu te apleca la mâncăruri multe.
33. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare.
34. Pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa.
Capitolul 38
Despre vindecarea bolilor; cum trebuie să fie plângerea pentru morţi; despre
meşteşuguri şi lucrarea pământului.
39
Cartea lui Isus Sirah
23. Şi nu uita că nu este întoarcere pentru cel răposat şi acestuia nu vei folosi şi ţie
însuţi vei face rău.
24. Adu-ţi aminte de judecata lui, că aşa va fi şi a ta; mie ieri, şi ţie azi.
25. Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea lui şi te mângâie despre el pentru
ieşirea duhului lui.
26. Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la
grijile vieţii se va înţelepţi.
27. De ce înţelepciune se va umple cel care ţine plugul şi se făleşte cu mânuirea
boldului,
28. Care mână boii şi-şi trece viaţa cu ei şi vorba lui este numai despre viţei?
29. Tot gândul lui este cum să întoarcă brazda şi privegherea lui va fi despre hrana
boilor.
30. La fel este cu orice dulgher şi orice zidar, care noaptea şi ziua le petrece muncind.
31. La fel, cel care sapă săpături de peceţi; gândul lui este cum să schimbe chipurile.
32. Inima sa o va sili, ca să asemene desenul şi privegherea lui, ca să săvârşească
lucrul.
33. Aşa meşterul de fier, şezând lângă nicovală, se deprinde cu greutatea fierului.
34. Aburul focului va învârtoşa carnea lui şi cu înfierbântarea cuptorului se va lupta.
35. Sunetul ciocanului umple urechea lui şi ochii lui urmăresc asemănarea lucrului
plănuit.
36. Inima sa o va pune spre săvârşirea lucrurilor şi privegherea lui este ca să le
împodobească după ce le săvârşeşte.
37. Tot aşa olarul, şezând la lucrul său şi învârtind cu picioarele sale roata,
38. Pururea are grijă de lucrul său, ca lucrarea lui să fie multă.
39. Cu mâinile sale va închipui lutul şi sub picioarele sale va îndupleca vârtoşia
lutului.
40. Inima sa o va da ca să săvârşească netezirea şi privegherea lui ca să cureţe
cuptorul.
41. Toţi aceştia întru mâinile lor nădăjduiesc şi fiecare în meşteşugul său este
înţelegător.
42. Fără de aceştia nu se zideşte cetatea, nici vor locui, nici vor umbla cei din cetate.
43. Dar la adunare nu vor trece mai sus; şi aşezământul judecăţii nu este pentru ei,
nici vor arăta dreptatea şi judecata.
44. Şi în pilde nu se vor pricepe.
45. Ci ei întăresc zidirile veacului şi pofta lor este lucrarea meşteşugului.
46. Altfel este cel care îşi închină sufletul său şi cugetă în legea Celui Preaînalt.
Capitolul 39
40
Cartea lui Isus Sirah
41
Cartea lui Isus Sirah
36. Dinţii fiarelor şi scorpiile, şerpii şi sabia răzbunătoare sunt ca să piardă pe cei
necredincioşi.
37. Când porunceşte Domnul, se vor veseli şi pe pământ la treburi se vor găti, şi în
vremurile hotărâte nu vor trece peste cuvântul Lui.
38. Pentru aceea din început m-am întărit şi am cugetat şi în scrisoare am lăsat:
39. Toate lucrurile Domnului bune sunt şi tot folosul la vreme îl vor da.
40. Şi nu se poate zice: Aceasta este mai rea decât aceea, că toate la vremea lor se vor
adeveri.
41. Şi acum cu toată inima şi gura lăudaţi şi binecuvântaţi numele Domnului.
Capitolul 40
Îndemn spre lauda lui Dumnezeu. Tânguire despre ticăloşia oamenilor răi.
l. Truda mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug greu peste fiii lui Adam.
2. Din ziua ieşirii din pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la mama tuturor.
3. Gândurile lor, frica inimii, cugetarea aşteptării, toate merg spre ziua morţii!
4. De la cel ce şade pe scaun cu mărire şi până la cel smerit, în pulbere şi cenuşă,
5. De la cel ce poartă iacint şi cunună şi până la cel ce se îmbracă cu pânză groasă,
6. Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe
nimeni; şi în vremea odihnei, întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează.
7. Puţin ca o nimica este odihna lui, iar în somn se zbate ca în timpul străjuirii.
8. Spăimântat de vedeniile inimii sale, şi ca şi cum ar fi scăpat de la faţa războiului,
9. În clipa când este să scape, se deşteaptă şi se minunează nevăzând nici o primejdie.
10. Aşa este cu toată făptura de la om până la animal; iar cu păcătoşii de şapte ori mai
mult.
11. Adică: moartea şi sângele, certurile şi sabia, asupririle şi foametea, zdrobirile şi
bătaia.
12. Pentru cei fără de lege s-au zidit acestea toate; şi pentru ei s-a făcut potopul.
13. Toate câte sunt din pământ în pământ se întorc, şi cele ce sunt din ape în mare se
întorc.
14. Tot darul şi strâmbătatea se vor şterge; iar credinţa în veac va sta.
15. Banii nedrepţilor ca răul vor seca şi ca trăsnetul cel mare în ploaie vor răsuna.
16. Cel care va deschide mâinile sale se va veseli, iar cei care calcă legea până în
sfârşit vor pieri.
17. Seminţiile celor nelegiuiţi nu vor înmulţi ramurile; ci vor fi ca rădăcinile cele
necurate pe piatra vârtoasă.
18. Papura care creşte lângă apă şi lângă ţărmurile râului, mai înainte de toată
buruiana se smulge.
19. Harul este ca un rai plin de binecuvântări; şi milostenia în veac rămâne.
20. Viaţa celui cumpătat şi a celui muncitor se va îndulci; şi mai mult decât a lor,
viaţa celui care află comoara.
21. Fiii şi zidirea cetăţii întăresc numele; iar mai mult decât amândouă acestea se
socoteşte femeia fără de prihană.
22. Vinul şi muzica veselesc inima, şi mai mult decât amândouă, iubirea înţelepciunii.
42
Cartea lui Isus Sirah
23. Fluierul şi harpa îndulcesc cântarea, şi decât amândouă acestea mai mult limba
cea dulce.
24. Darul şi frumuseţea desfătează ochiul tău; iar mai mult decât amândouă mai
plăcută este pajiştea verde.
25. Prietenul şi tovarăşul la vreme se întâlnesc, şi mai mult decât amândoi, femeia cu
bărbatul;
26. Fraţii şi ajutorul sunt folositoare la vremea necazului; iar mai mult decât amândoi
va izbăvi milostenia.
27. Aurul şi argintul întăresc piciorul; şi mai mult decât amândouă, sfatul este plăcut.
28. Banii şi tăria înălţă inima; şi mai mult decât amândouă, frica de Dumnezeu.
29. Temerii de Domnul nimic nu-i lipseşte şi cu ea nu mai trebuie alt ajutor.
30. Frica de Dumnezeu este un rai binecuvântat, şi mai mult decât toată mărirea,
preţul ei.
31. Fiule! Viaţa cerşetoare să nu trăieşti; mai bine să mori decât să ceri.
32. Omul care caută la masa străină, viaţa nu i se socoteşte viaţă.
33. Va pângări sufletul său cu mâncări străine; iar omul ştiutor şi învăţat se va feri.
34. În gura celui fără de ruşine, dulce va fi cerşirea; iar în pântecele lui, ca focul va
arde.
Capitolul 41
Căror oameni este plăcută sau amară moartea; grija de numele bun şi de care lucruri
să te ruşinezi.
1. O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului care trăieşte fericit întru avuţiile
sale,
2. Omului lipsit de griji şi care sporeşte în toate şi poate încă mânca!
3. O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit şi scăzut de putere,
4. Celui cu adânci bătrâneţi şi celui care de toate se învăluie şi este neâncrezător şi a
pierdut răbdarea.
5. Nu te teme de judecata morţii; adu-ţi aminte de cele dintâi ale tale şi de cele de
apoi.
6. Această judecată de la Domnul este la tot trupul.
7. Şi pentru ce nu vrei ce place Celui Preaînalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani,
nu este în locuinţa morţilor socoteală pentru ani.
8. Fiii urâţi se fac fiii păcătoşilor şi cei care petrec în locaşurile nelegiuiţilor.
9. Moştenirea fiilor păcătoşilor va pieri şi cu sămânţa lor pururea va fi ocara.
10. Pe tatăl nelegiuit îl vor huli fiii, că pentru el sunt de batjocură.
11. Vai vouă, bărbaţi nelegiuiţi care aţi părăsit legea Dumnezeului celui Preaînalt,
12. Că de vă veţi naşte, spre blestem vă veţi naşte, şi de veţi muri, spre osândă vă veţi
osebi.
13. Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce; aşa şi cei nelegiuiţi, din
blestem, în pieire.
14. Mâhnirea oamenilor este pentru trupurile lor; iar numele cel rău al păcătoşilor se
va stinge.
43
Cartea lui Isus Sirah
15. Ai grijă de nume, că acesta-ţi va rămâne mai mult decât o mie de comori mari de
aur.
16. Viaţa cea bună are zilele numărate; iar numele cel bun în veci rămâne.
17. Învăţătura cu pace o păziţi fiilor! Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce
folos este de amândouă?
18. Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decât omul care ascunde
înţelepciunea sa.
19. Drept aceea, ruşinaţi-vă de cuvântul meu, că nu orice ruşine este la locul ei; şi nu
toate tuturor plac cu adevărat.
20. Ruşinaţi-vă de desfrânare înaintea tatălui şi a mamei şi de minciună înaintea
conducătorului şi a celui puternic;
21. De judecător şi de domn, pentru păcat; de adunare şi de popor, pentru fărădelege;
22. De tovarăş şi de prieten, pentru strâmbătate; şi de oamenii cu care locuieşti,
pentru furtişag;
23. Şi de adevărul lui Dumnezeu şi făgăduinţă, pentru punerea cotului peste pâini ca
să le furi;
24. De ponosul luării şi al dării şi de tăcere către cei care ţi se închină;
25. De căutarea la femeia desfrânată şi de întoarcerea feţei de la rudenii;
26. De luarea părţii şi a darului şi de căutarea la femeia cu bărbat;
27. De căutarea la slujnica ta şi de şederea pe aşternutul ei;
28. De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, şi de a imputa după ce vei da.
Capitolul 42
44
Cartea lui Isus Sirah
Capitolul 43
Dumnezeu este lăudat pentru zidirea tuturor făpturilor; dar decât toată lauda El este
mai mare.
45
Cartea lui Isus Sirah
13. Vezi curcubeul şi binecuvântează pe Cel care l-a făcut; că foarte frumos este în
strălucirea sa.
14. A înconjurat cerul împrejur cu mărire, mâinile Celui Preaînalt l-au atins pe el.
15. Cu porunca Lui a grăbit zăpada şi grăbeşte fulgerele după judecata Sa.
16. Pentru aceea se deschid vistieriile şi norii zboară ca păsările.
17. Cu slava Sa întăreşte norii şi sfărâmă pietrele grindinei
18. Şi de privirea Lui se vor cutremura munţii.
19. Cu voia Lui suflă vântul din miazăzi; glasul tunetului Lui a făcut ca să mugească
pământul,
20. Şi viforul de la miazănoapte şi volbura vântului;
21. Presară zăpada ca păsările ce zboară şi cum poposeşte lăcusta, aşa este pogorârea
ei.
22. De frumuseţea albinei ei se va mira ochiul şi de viscolul ei se va spăimânta inima.
23. Şi bruma ca sarea o varsă pe pământ, care, dacă îngheaţă, se face ca vârfurile de
ţepuşă.
24. Vânt rece va sufla de la miazănoapte şi va îngheţa apa toată, adunarea apei va
acoperi şi se va îmbrăca apa ca şi cu o platoşă.
25. Puterea Domnului va mânca munţii şi va arde pustiul şi va stinge verdeaţa ca
focul.
26. Leac repede este norul; roua după arşiţă dă viaţă.
27. Cuvântul Său a făcut să înceteze marea şi a sădit în ea insule.
28. Cei care umblă pe mare povestesc primejdiile ei şi istorisirile lor ne umplu de
uimire.
29. Şi acolo sunt lucruri de necrezut şi minunate, tot felul de animale şi de vieţuitoare
de mare.
30. Prin El toate ajung la ţelul lor şi în cuvântul Lui s-au aşezat toate.
31. Am putea spune multe, fără să terminam; într-un cuvânt El este toate.
32. Cum vom putea să-L preaslăvim? Că El este mai mare decât toate lucrurile Sale.
33. De temut este Domnul şi mare foarte şi minunată este puterea Lui.
34. Slăvind pe Domnul, înălţaţi-L cât veţi putea, pentru că va prisosi încă.
35. Şi înălţându-L pe El, întăriţi-vă şi nu va osteniţi, pentru că nu veţi ajunge.
36. Cine L-a văzut pe El şi va povesti? Şi cine-L slăveşte pe El, precum este?
37. Multe şi mai mari decât acestea sunt ascunse; că puţine am văzut din lucrurile
Lui.
38. Că toate le-a făcut Domnul şi celor cuvioşi le-a dat înţelepciune.
Capitolul 44
Lauda bărbaţilor celor luminaţi: Enoh, Noe, Avraam şi făgăduinţele lui Isaac şi ale lui
Iacov.
46
Cartea lui Isus Sirah
6. Aveau înţelepte cuvinte întru învăţătura lor, cercând versurile cântăreţilor şi cântări
scrise grăind,
7. Fiind bărbaţi bogaţi, dăruiţi cu putere şi având pace în locaşurile lor.
8. Toţi aceştia în neamurile lor s-au mărit şi în zilele lor au fost de laudă.
9. Sunt dintre ei unii care au lăsat nume, ca să se vestească laudele lor.
10. Şi sunt alţii care nu au pomenire şi au pierit ca şi cum n-ar fi fost, şi s-au născut ca
şi cum nu s-ar fi născut ei şi fiii lor după ei.
11. Ci numai aceştia sunt bărbaţii milei, ale căror dreptăţi nu s-au uitat.
12. Cu sămânţa lor va rămâne buna moştenirea urmaşilor, în aşezăminte de lege a stat
sămânţa lor, şi fiii lor în locul lor.
13. Până în veac va rămâne sămânţa lor şi mărirea lor nu va pieri.
14. Trupul lor cu pace s-a îngropat, şi numele lor trăieşte între neamuri.
15. Înţelepciunea lor o povestesc popoarele şi lauda lor o vesteşte adunarea.
16. Enoh, bine-plăcut Domnului fiind, s-a mutat cu trupul şi este pilda de pocăinţă
neamurilor.
17. Noe s-a aflat desăvârşit şi drept în vremea mâniei Domnului şi a ajuns să fie
împăcarea neamului omenesc.
18. Pentru aceea a rămas rămăşiţa pe pământ, când s-a făcut potopul.
19. Legătura veşnică cu el s-a aşezat, ca să nu se mai piardă de potop tot trupul.
20. Avraam a fost mare părinte al multor neamuri şi nu s-a aflat altul asemenea lui
întru mărire,
21. Ca unul care a păzit legea Celui Preaînalt şi a făcut legătura cu El;
22. Şi în trupul său a pus legătură şi în ispită s-a aflat credincios.
23. Pentru aceea cu jurământ a statornicit Dumnezeu că întru sămânţa lui va
binecuvânta neamurile, şi va înmulţi-o ca ţărâna pământului, şi ca stelele va înălţa sămânţa
lui,
24. Ca să le dea lor moştenire de la mare până la mare şi de la râu până la marginea
pământului.
25. De asemenea şi întru Isaac a întărit acestea, pentru Avraam, tatăl lui.
26. Binecuvântarea tuturor oamenilor şi aşezământul de lege a odihnit pe capul lui
Iacov.
27. Cunoscutu-l-a pe el întru binecuvântările sale şi i-a dat lui moştenire.
28. Şi a osebit părţile lui; în douăsprezece neamuri le-a împărţit.
Capitolul 45
1. Şi a scos Domnul din Iacob bărbat cucernic, care a aflat har înaintea ochilor a tot
trupul, pe Moise cel iubit de Dumnezeu şi de oameni, a cărui pomenire este întru
binecuvântări.
2. Dăruitu-l-a pe el cu mărirea sfinţilor şi l-a mărit cu frica asupra vrăjmaşilor şi prin
cuvintele lui Domnul a îndeplinit minuni grabnice.
3. L-a mărit pe el înaintea feţei împăraţilor.
4. A dat prin el porunci poporului Său şi i-a arătat lui slava Sa.
47
Cartea lui Isus Sirah
5. Pentru credinţa şi pentru blândeţea lui l-a sfinţit; l-a ales pe el din toţi muritorii, l-a
făcut să audă glasul Său şi l-a băgat pe el în norul de pe munte.
6. Şi i-a dat lui faţă către faţă porunci, legea vieţii şi a ştiinţei, ca să înveţe pe Iacov
aşezământul de lege al Său şi pe Israel judecăţile Sale.
7. A înălţat pe Aaron sfânt asemenea lui Moise, fratele lui din neamul lui Levi.
8. A întărit cu el legătura veşnică şi i-a dat preoţia poporului.
9. L-a fericit pe el cu buna podoabă şi l-a încins cu haina de mărire.
10. L-a îmbrăcat cu săvârşire de laudă şi l-a întărit cu armele virtuţii.
11. Şi i-a dat lui veşmântul coapselor, şi tunica şi efodul, şi a cusut de veşmânt, jur
împrejur, rodioare de aur şi printre ele clopoţei,
12. Ca să răsune clopoţeii la umblarea lui şi auzit să facă sunetul în templul
Domnului, amintindu-i de fiii poporului Său.
13. L-a îmbrăcat în veşmânt sfânt ţesut din aur şi din iacint şi din porfiră, lucru de
meşter ţesător, cu engolpionul în care erau Urim şi Tumim,
14. Şi care era făcut din fir răsucit, lucru de meşter, cu pietre scumpe săpate ca
pecetea, legate cu aur, lucru de tăietor de piatră întru pomenire, cu scrisoare săpată după
numărul neamurilor lui Israel.
15. Mai avea cununa de aur deasupra mitrei, închipuirea peceţii sfinţeniei, mărirea
cinstei, lucrul virtuţii, desfătarea ochilor, împodobite înfrumuseţat.
16. Mai înainte de el n-a fost ca acela; până în veac nu s-a îmbrăcat aşa dintr-alt
neam, fără numai singuri fiii lui şi nepoţii lui totdeauna.
17. Jertfele Domnului trebuiau aduse în toată ziua de două ori neîncetat.
18. I-a dat Moise dar şi l-a uns pe el cu untdelemn sfânt.
19. A fost lui spre legătură veşnică, şi seminţiei lui în toate zilele cerului, ca să
slujească şi să preoţească şi să binecuvinteze pe poporul Lui întru numele Lui.
20. L-a ales pe el din toţi cei vii, ca să aducă jertfă Domnului; tămâie şi miros de bună
mireasmă întru pomenire, ca să se roage pentru poporul Său.
21. I-a dat lui poruncile Sale şi putere peste aşezămintele judecăţilor, ca să înveţe pe
Iacov mărturiile şi în legea Lui să lumineze pe Israel.
22. Au stat împotriva lui cei străini, şi au avut pizma asupra lui în pustiu
23. Oamenii cei ce erau cu Datan şi cu Abiran şi adunarea lui Core cu mânie şi cu
urgie.
24. A văzut Domnul şi nu I-a plăcut, şi ei s-au mistuit de iuţimea mâniei Domnului.
25. A făcut cu ei minuni, mistuindu-i cu focul văpăii Sale.
26. Şi a adăugat lui Aaron mărire şi i-a dat lui moştenire;
27. Pârga roadelor dintâi a împărţit lor. Pâine mai întâi le-a gătit să se sature,
28. Şi jertfele Domnului să mănânce, pe care le-a dat lui şi seminţiei lui.
29. Iar în pământul poporului Aaron moştenire nu va avea şi nici stăpânire în popor.
30. Că Dumnezeu este partea moştenirii lui.
31. Şi Finees, fiul lui Eleazar, al treilea este întru mărire, râvnind el întru frica
Domnului.
32. Că a stat, când s-a abătut poporul, cu bunătatea şi sârguinţa sufletului său şi s-a
rugat pentru Israel.
33. Pentru aceea i-a pus lui legătura de pace, înainte-stătător celor sfinte şi poporului
Său, ca să fie lui şi seminţiei lui mărirea preoţiei în veci.
48
Cartea lui Isus Sirah
34. A fost şi legătura cu David, fiu din seminţia lui Iuda, ca să moştenească împărăţia
fiii lui, unul după altul; dar alta este moştenirea dată lui Aaron şi seminţiei lui.
35. Să dea Domnul vouă înţelepciune întru inima voastră, ca să judecaţi pe poporul
Lui cu dreptate, ca să nu se stingă bunătăţile lor şi mărirea lor în seminţiile lor!
Capitolul 46
49
Cartea lui Isus Sirah
23. Şi după ce a adormit, a proorocit şi a arătat regelui sfârşitul lui, a înălţat glasul său
din pământ întru proorocie, ca să piardă fărădelegea poporului.
Capitolul 47
50
Cartea lui Isus Sirah
27. Şi a lăsat după sine din sămânţa sa nebunie poporului, adică pe Roboam cel cu
puţină înţelepciune, care cu sfatul său a abătut poporul.
28. Şi pe Ieroboam, feciorul lui Nabat, care a făcut pe Israel să păcătuiască şi a dat lui
Efraim calea păcatului.
29. Şi s-au înmulţit păcatele lor foarte, încât i-a mutat pe ei din pământul lor.
30. Şi au săvârşit toată răutatea până ce a venit pedeapsa peste ei.
Capitolul 48
Ilie, Elisei, Iezechia; Isaia prooroc mare, prin a cărui povaţă s-au izbăvit Evreii de
Asirieni.
51
Cartea lui Isus Sirah
28. Până în veci s-au arătat cele ce vor să fie şi cele ascunse mai înainte de a veni ele.
Capitolul 49
Despre Iosia şi regii din Iuda. Despre proorocii mari şi mici şi despre alţi bărbaţi şi
patriarhi vestiţi.
Capitolul 50
Lauda lui Simon, fiul lui Onie şi hula împotriva celor de alt neam; cei din Sichem şi
Samaria.
1. Simon, fiul lui Onie, preotul cel mare, în viaţa sa a sprijinit templul Domnului şi în
zilele sale a întărit locaşul cel sfânt.
2. Şi de el a fost ridicat zidul îndoit de mare, turnurile de la colţuri şi zidul din jurul
altarului.
3. În zilele lui s-a săpat casa apelor, un strângător larg ca marea;
4. El a păzit pe poporul său de cădere şi a întărit cetatea împotriva năvălirilor
duşmane.
52
Cartea lui Isus Sirah
5. Cât de măreţ era el în şuvoiul poporului, când ieşea din templul Domnului!
6. Ca luceafărul de dimineaţă în mijlocul norului; ca luna plină în zilele ei;
7. Ca soarele strălucind peste locaşul Celui Preaînalt şi ca arcul curcubeului luminând
în norii slavei;
8. Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca floarea crinului la curgerea apelor;
9. Ca odrasla Libanului în zilele verii, ca focul şi ca tămâia pe cătuie;
10. Ca vasul cel de aur, bătut şi împodobit cu tot felul de piatră scumpă;
11. Ca măslinul ce odrăsleşte roade şi ca chiparosul ce se înălţa în nori.
12. Când lua el haina măririi şi se îmbrăca în toată podoaba,
13. Când se suia el la altarul cel sfânt, se umplea de slavă sfântul locaş, iar când
primea părţile din mâinile preoţilor şi el stătea lângă focul de pe altar,
14. Împrejurul lui fiind cununa fraţilor; el părea atunci ca odrasla cedrului în Liban, şi
ei îl înconjurau pe el ca stâlpările de finic.
15. Şi toţi fiii lui Aaron erau întru mărirea lor şi jertfele Domnului erau în mâinile lor,
înaintea a toată adunarea lui Israel.
16. Şi slujind la altar, să împodobească jertfa Celui Preaînalt Atotţiitorului,
17. Întindea la cupă mâna sa şi luând din sângele strugurelui,
18. Vărsa la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă Celui Preaînalt,
Împăratului tuturor; atunci strigau fiii lui Aaron din trâmbiţele lor de aramă.
19. Au făcut auzit glas mare întru pomenire înaintea Celui Preaînalt.
20. Atunci tot poporul împreună s-a grăbit şi a căzut cu faţa la pământ, ca să se
închine Domnului său atotţiitorul, Dumnezeului Celui Preaînalt.
21. Şi au lăudat cântăreţii cu glasurile lor în casa cea mare, s-a îndulcit versul şi s-a
rugat poporul Domnului Celui Preaînalt cu rugăciune înaintea Celui milostiv, până ce s-a
săvârşit podoaba Domnului şi slujba Lui s-a încheiat.
22. Atunci, coborându-se, a ridicat mâinile sale peste toată adunarea fiilor lui Israel ca
să dea binecuvântarea Domnului cu buzele sale şi, rostind numele Domnului, întru numele
Lui să fie lăudat.
23. Şi ei se închinau încă o dată, ca să primească binecuvântare de la Cel Preaînalt.
24. Şi acum, binecuvântaţi pe Dumnezeu, toţi, pe Cel care face lucruri mari
pretutindeni.
25. Cel care înalţă zilele noastre din sânul mamei şi face cu noi după mila Sa
26. Să ne dea nouă veselia inimii şi să fie pace în zilele noastre întru Israel, până ce
vor fi zilele veacului, ca să întărească la noi credinţa milei Sale şi în zilele Lui să ne
izbăvească.
27. Două neamuri a urât sufletul meu şi al treilea nu este neam:
28. Cei care şed în muntele Samariei, Filistenii şi poporul cel nelegiuit care locuieşte
în Sichem.
29. Învăţătura înţelegerii şi a ştiinţei am scris în cartea aceasta eu, Isus, fiul lui Sirah
din Ierusalim, care a vărsat ploaie de înţelepciune din inima sa.
30. Fericit este cel care va petrece întru acestea; şi cel care va pune acestea în inima
sa înţelept va fi.
31. Că de va face acestea, la toate va birui, că lumina Domnului este poteca lui şi dă
celor credincioşi înţelepciune. Bine este cuvântat Domnul în veac. Fie! Fie!
Capitolul 51
53
Cartea lui Isus Sirah
Mulţumirea lui Sirah pentru binefacerile lui Dumnezeu şi cele din urmă îndemnuri.
54
Cartea lui Isus Sirah
28. Şi lăuntrul meu s-a tulburat căutând-o, pentru aceea bună comoară mi-am
agonisit.
29. Mi-a dat Domnul drept plată limba şi cu ea Îl voi lăuda.
30. Apropiaţi-va către mine, cei neînvăţaţi, şi rămâneţi în casa învăţăturii!
31. Pentru ce întârziaţi la acestea, deşi sufletele voastre însetează foarte?
32. Am deschis gura mea şi am grăit: Agonisiţi-vă, fără de argint.
33. Supuneţi cerbicea voastră sub jug, şi să primească sufletul vostru învăţătură;
aproape este de cei care o caută.
34. Vedeţi cu ochii voştri că puţin m-am ostenit şi multă odihnă mi-am aflat.
35. Luaţi învăţătură, că mult argint şi mult aur veţi câştiga cu ea.
36. Să se veselească sufletul vostru de mila Domnului şi să nu vă ruşinaţi de lauda
Lui.
37. Lucraţi lucrul vostru mai înainte de vreme, şi El va da plata voastră la timpul
potrivit
55