Sunteți pe pagina 1din 117

ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

CCEENNTTRRUULL DDEE CCEERRCCEETTĂĂRRII MMEEDDIICCAALLEE

ŞŞII SSOOCCIIOO--DDEEMMOOGGRRAAFFIICCEE AALLEE FFAAMMIILLIIEEII

Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 616-055.2-053.9:314:316.6

BBOORRIISS GGÎÎLLCCAA

FEMEILE DUPĂ 60 DE ANI: ASPECTE DEMOGRAFICE, SOCIALE ŞI MEDICALE

14.00.33 – Medicină socială şi management

TTeezzaa ddee ddooccttoorr îînn mmeeddiicciinnăă

Conducător ştiinţific: dr. hab. în med., prof. univ. DDUUMMIITTRRUU TTIINNTTIIUUCC

Consultant ştiinţific: dr. hab. în med., academician al AŞM GGHHEEOORRGGHHEE PPAALLAADDII

Autor:

BBOORRIISS GGÎÎLLCCAA

Chişinău 2006

2

ССUUPPRRIINNSS::

Pagina

INTRODUCERE CAPITOLUL I Caracteristicile şi tendinţele demografice globale şi factorii ce

3

le influenţează (revista literaturii)

10

1.1 Procesele demografice mondiale şi ale Republicii Moldova şi factorii

determinanţi ai schimbărilor structurii de vârstă a populaţiei

1.2 Îmbătrânirea populaţiei şi problemele medico-sociale ale femeilor

10

vârstnice

18

CAPITOLUL II Grupul ţintă cercetat şi metode de studiu

29

CAPITOLUL III Problemele medico-sociale ale sănătăţii femeilor vârstnice şi

factorii ce o determină

40

3.1 Caracteristicile generale ale factorilor ce influenţează bunăstarea femeilor

vârstnice

3.2 Rezultatele analizei factorilor medicali şi socio-economici în menţinerea

sănătăţii femeilor vârstnice

CAPITOLUL IV Evaluarea stării sănătăţii femeilor vârstnice

CAPITOLUL V Menţinerea sănătăţii generaţiei în vârstă

SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE

CONCLUZII

RECOMANDĂRI PRACTICE

LISTA LUCRĂRILOR ŞTIINŢIFICE PUBLICATE LA TEMA TEZEI

BIBLOGRAFIE

ADNOTARE (rom., engl., rus.)

ANEXE

40

51

61

73

82

86

87

88

90

104

107

3

INTRODUCERE

Actualitatea studiului

În cadrul planurilor naţionale de asigurare a serviciilor de sănătate, elaborarea şi fundamentarea programelor de sănătate, planificarea resurselor şi optimizarea reţelei sanitare, cunoaşterea reală a stării de sănătate a populaţiei pe diferite grupe de vârstă şi sex are un rol primordial. În acest sens, este necesară organizarea şi desfăşurarea cercetărilor ştiinţifice de studiere a stării sănătăţii diferitor categorii de populaţie. Totodată, studiile demografice din ultimii ani evidenţiază schimbări esenţiale în structura demografică a populaţiei. Acest important fenomen demografic se datorează modificărilor înregistrate de evoluţia principalilor indicatori ai migraţiei naturale a populaţiei – natalitatea şi mortalitatea – caracterizaţi printr-o tendinţă constantă de scădere a natalităţii şi fertilităţii, pe de o parte, şi prin scăderea mortalităţii generale (dar mai ales a mortalităţii infantile, a copiilor şi adulţilor tineri), pe de altă parte, fenomen cunoscut sub denumirea de „tranziţie demografică” [181]. Îmbătrânirea demografică este un proces istoric, ireversibil, care afectează întreaga populaţie atât prin condiţionările sale, cât şi prin multiplele sale consecinţe. Procesul de îmbătrânire a populaţiei se datorează îndeosebi scăderii natalităţii – îmbătrânirea „de bază” şi mai puţin creşterii duratei medii a vieţii – îmbătrânire „de vârf”, noţiunile referindu-se la baza şi vârful piramidei vârstelor. Asistăm deci, astăzi, mai ales în ţările avansate, la fenomenul spectaculos al „răsturnării piramidei vârstelor”. Fenomenul îmbătrânirii demografice se evaluează cantitativ prin proporţia populaţiei de 60 ani şi peste (în %) din totalul populaţiei. Numărul persoanelor vârstnice a crescut în lume fără încetare – de la mai puţin de 100 milioane înainte de cel de-al doilea Război Mondial la peste 200 milioane în anul 1950, apoi circa 460 milioane în 1990 şi 590 milioane în anul 2000. În perspectivă se estimează că această grupă de populaţie va continua să sporească, atingând 1,2 miliarde în 2025, ceea ce va reprezenta 14% din totalul populaţiei globului [181]. Îmbătrânirea populaţiei reprezintă un fenomen global, legat în mod direct de aspectele cotidiene ale vieţii umane şi vizează problemele de care depinde prosperarea economică: investiţiile şi cheltuielile, piaţa forţelor de muncă, pensiile, impozitarea şi transferul proprietăţii altei generaţii. Acest proces are consecinţe şi asupra structurii morbidităţii şi mortalităţii populaţiei, componenţei familiilor, condiţiilor de viaţă. Numărul persoanelor vârstnice creşte în lume anual cu 2%, cu mult mai repede decât sporul natural al populaţiei. Creşterea rapidă a numărului populaţiei va necesita reglementări economice şi sociale de perspectivă în majoritatea ţărilor [24, 89, 91].

4

Procesul de îmbătrânire demografică are numeroase consecinţe şi implicaţii. Astfel, modificarea raportului dintre populaţia activă şi cea pasivă determină o creştere a populaţiei dependenţilor, pe seama adulţilor neproducători, fenomen care creează probleme dificile de ordin medical şi social-economic. Consecinţe importante generează procesul de îmbătrânire a populaţiei pe planul protecţiei sociale şi al asistenţei medicale persoanelor vârstnice, care reprezintă cel mai numeros grup de populaţie ca adresabilitate, fiind în acelaşi timp categoria populaţională în rândul căreia modificările de vârstă produc creşteri importante ale mortalităţii şi invalidităţii, şi la care se produce tranziţia de la patologia infecţioasă specifică vârstelor tinere la patologia cronică degenerativă a vârstelor înaintate. Îmbolnăvirile la vârstnici au o prevalenţă ridicată, manifestând o accentuată tendinţă la cronicizare şi la boli asociate [181].

O altă manifestare importantă a procesului global de îmbătrânire a populaţiei planetei este

creşterea numărului femeilor în populaţia persoanelor vârstnice şi bătrâne. Deoarece durata vieţii femeilor este mai mare decât la bărbaţi, în prezent la 81 de bărbaţi vârstnici revin 100 femei, iar printre cei mai bătrâni oameni la 100 femei revin doar 53 de bărbaţi. Raportul între bărbaţi şi femei de vârstă înaintată este mai redus în regiunile dezvoltate (71 de bărbaţi la 100 de femei), decât în cele mai slab dezvoltate (88 de bărbaţi la 100 de femei) [9, 56]. Dinamica creşterii numărului populaţiei vârstnice în Republica Moldova, comparativ cu

populaţia tânără şi cea adultă, cât şi faţă de populaţia totală, relevă că în timp ce populaţia totală a crescut pe parcursul a circa 70 ani (1930-2003) cu 126,3%, populaţia în vârstă de 60 de ani şi peste a sporit cu 345%; în acelaşi timp, populaţia tânără a cunoscut o tendinţă continuă de scădere [126]. Pentru Republica Moldova procesul de îmbătrânire demografică a început să devină tot mai actual pe parcursul ultimului deceniu, raportul de dependenţă al populaţiei vârstnice fiind de 21,6 în anul 2003 [14].

În republică în prezent nu există o acoperire corespunzătoare cu fonduri a proceselor de

îmbătrânire a populaţiei. Criza economică şi efectele restructurării societăţii creează probleme dificile de rezolvat în ceea ce priveşte asigurarea unei protecţii economico-sociale minime, în cadrul căreia ponderea cea mai importantă a beneficiarilor o deţin persoanele vârstnice. Diminuarea veniturilor după pensionare este mai accentuată în cazul femeilor, deoarece, deşi în Moldova nu există diferenţe de salarizare pentru aceeaşi funcţie între bărbaţi şi femei, acestea din urma ocupă, de regulă, funcţii cu salarii mai mici, iar multe dintre ele fiind casnice, beneficiază doar de pensie de vârstă. Starea de sănătate a acestui segment de populaţie prezintă o serie de particularităţi, ce se regăsesc la grupe populaţionale similare cu cele din alte ţari ale Europei. La această categorie de vârstă pe prim plan ies consecinţele medico-sociale ale îmbătrânirii, care includ următoarele

5

probleme mai importante: morbiditatea şi starea de sănătate a acestor grupuri de populaţie; nivelul mortalităţii specifice acestor grupuri de populaţie, nivelul moralităţii specifice acestor grupuri, cauzele de deces şi tendinţele acestui fenomen; accesul la serviciile de sănătate şi modul în care unităţile de profil asigură nevoile de asistenţă medico-socială a persoanelor vârstnice [12, 155, 188]. Starea de sănătate a femeii în vârstă este consecinţa unui cumul de factori determinanţi, între aceştia mai importanţi fiind: nivelul de îmbătrânire demografică şi dimensiunea procesului de feminizare; calitatea vieţii aşa cum este susţinută de nivelul pensiilor şi al altor măsuri de suport social şi economic; de existenţa unei legislaţii de protecţie socială, de alimentaţie, de condiţiile de locuit etc.; resursele financiare disponibile pentru programele de sănătate ce privesc prevenţia bolilor cronice, reforma sistemului de sănătate, reţeaua de servicii medicale şi sociale, diversitatea şi calitatea acestor servicii. Toate cele menţionate au demonstrat că o analiză a stării de sănătate a femeilor vârstnice din Moldova, ţară în plin proces de tranziţie economică, realitate care îşi pune cert amprenta pe calitatea vieţii populaţiei în totalitatea sa, poate reprezenta o posibilitate de a desprinde unele sugestii pentru eventualele strategii, care să servească elaborării de politici viabile şi eficiente.

Scopul studiului EVALUAREA ASPECTELOR DEMOGRAFICE, SOCIALE ŞI MEDICALE ALE FEMEILOR VÂRSTNICE (DUPĂ 60 DE ANI) ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Obiectivele tezei:

1. Caracteristicile proceselor demografice şi ale schimbărilor structurii de vârstă a populaţiei în Republica Moldova.

2. Analiza factorilor socio-igienici şi economici ce influenţează sănătatea femeilor vârstnice.

3. Studierea nivelului şi structurii morbidităţii femeilor vârstnice în funcţie de mediul de reşedinţă.

4. Cercetarea patologiei ginecologice a femeilor vârstnice cu evaluarea perioadei climacterice şi a influenţei ei asupra sănătăţii femeii.

6

5. Elaborarea recomandărilor pentru intervenţie şi asistenţă în scopul ameliorării stării sănătăţii femeilor peste 60 de ani în Republica Moldova. Fenomenele studiate:

Procesele demografice, factorii socio-economici, morbiditatea populaţiei; opinia femeilor vârstnice.

Segmentul de populaţie cercetat:

Femeia în vârstă de 60 ani şi peste.

Metodele de cercetare:

Istorică – a prevăzut studierea, compararea şi înţelegerea proceselor sănătăţii populaţiei, precum şi dezvoltarea sistemului de sănătate publică în Republica Moldova în diferite etape. Statistică – o metodă de bază folosită în studierea sănătăţii publice. Ea a permis determinarea şi aprecierea obiectivă a stării de sănătate a femeilor vârstnice. Matematică – s-au folosit calcule matematice în baza diferitor formule specifice pe parcursul cercetării. Demografică – a permis obţinerea, analiza şi sinteza informaţiilor privind evenimentele, fenomenele demografice privind populaţia, surprinse în structura şi dinamica lor. Sociologică – această metodă a constat în utilizarea anchetei şi interviului. Ea a permis studierea opiniei populaţiei şi a medicilor de familie cu privire la reforma serviciilor primare de asistenţă medicală. Interviul standard – metoda prin care s-a obţinut culegerea de informaţii de tip populaţional.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific

Lucrarea s-a bazat pe principiul asigurării accesului populaţiei vârstnice la serviciile medicale şi sociale, prin utilizarea conştientă, explicită şi judicioasă a celor mai valide dovezi în adoptarea deciziilor. În acest scop s-au folosit următoarele metode de cercetare: istorică, statistică, matematică, sociologică, a interviului standard. Metodologia cercetărilor ştiinţifice a fost elaborată în baza materialelor expuse în publicaţiile autorilor autohtoni (V. Kant, 1964; N. Testemiţanu, 1974; E. Popuşoi, 1998; Gh. Paladi, 1998; C. Matei, 2000; D. Tintiuc, 2002; C. Eţco, 2002), cât şi celora din diferite ţări (Л. М. Васерман, 1937; О. В. Гринина, 1965; M. C. Бедный, 1980; Singh şi Casterline, 1985; R.F.L. Logan, M. Vasek, Linder Forrest E., 1986; Ю.П. Лисицин, 1982, 1984, 1998; P. Mureşan, 1989; S. Rădulescu, 1994, R. Duda, 1996; Anca G. Vitcu, 2002; M. Preda, 2002). De asemenea, metodica

7

dată s-a bazat pe recomandările Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Prof. dr. Ana Aslan” din România. Drept suport teoretico-ştiinţific au servit materialele informaţionale ce ţin de reformarea şi dezvoltarea sistemului de sănătate naţional (Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 668 din 17.07.1997 „Cu privire la aprobarea Concepţiei reformării sistemului asistenţei medicale din Republica Moldova în condiţiile economice noi pentru anii 1997-2003”; Anuarul Statistic al Republicii Moldova de la Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova, Chişinău, 1996-2004, cât şi cele internaţionale (United Nations. The world’s women, 1970-1990: Trends and statistics. New York, 1990; Carta de la Ljubljana, Slovenia, 1996; Rezoluţia EUR / RC 48 / 10 „Sănătate – 21”, 1998; World Health Organization. Life in the 21st century: a vision for all (World Health Report), Geneva, 2003; XXV th International Population Conference, Paris, July 2005; UNFPA (Fondul ONU pentru Populaţie). Status of World Population 2004-2005 etc.).

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute

Pentru prima dată în Republica Moldova s-au efectuat cercetări ştiinţifice orientate spre determinarea tendinţelor şi particularităţilor demografice şi a schimbărilor structurii de vârstă a populaţiei cu utilizarea metodelor contemporane de evaluare şi analiză, orientate spre determinarea priorităţilor ce ţin de perfecţionarea şi optimizarea sistemului de sănătate. În condiţiile actuale ale sistemului de sănătate, un rol important în adoptarea deciziilor cu privire la dezvoltarea asistenţei medicale, în special pentru populaţia vârstnică, îi revine studierii factorilor socio-economici ce influenţează sănătatea femeilor vârstnice. Pornind de la aceste considerente, pentru prima dată în Republica Moldova a fost efectuată o analiză amplă a factorilor social-igienici, economici şi medicali care influenţează sănătatea femeilor şi în baza cărora s-au elaborat direcţii strategice de organizare a asistenţei medicale a categoriei respective. Au fost studiate nivelul şi structura morbidităţii femeilor vârstnice în dependenţă de mediul de reşedinţă (urban, rural) şi s-au argumentat măsurile ce asigură accesul femeilor la asistenţă medicală. Rezultatele cercetării privind morbiditatea femeilor vârstnice au permis determinarea necesităţilor de asistenţă medicală, problemele de diagnostic şi tratament survenite/apărute, şi diversificarea gamei de măsuri preventive. S-a studiat evoluţia perioadei climacterice cu influenţa ei asupra sănătăţii generale, ceea ce a permis implementarea de măsuri orientate spre îmbunătăţirea acordării asistenţei medicale femeilor vârstnice.

8

Rezultatele cercetărilor ştiinţifice au stat la baza determinării factorilor şi verigilor de menţinere a sănătăţii şi bunăstării generaţiei în vârstă din Republica Moldova.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării

Rezultatele studiilor ştiinţifice au o valoare practică semnificativă, servind ca bază în organizarea acordării asistenţei medicale calitative femeilor vârstnice. Implementarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice se realizează în conformitate cu Recomandările metodice „MENŢINEREA SĂNĂTĂŢII FEMEILOR VÂRSTNICE”, elaborate de noi şi aprobate de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova. Ele includ descrierea factorilor demografici, socio-igienici, economici şi medicali care influenţează sănătatea şi direcţiile prioritare de organizare a asistenţei medicale calitative femeilor vârstnice. Analiza şi evaluarea proceselor demografice, cât şi particularităţile structurii de vârstă a populaţiei Republicii Moldova servesc drept argument pentru determinarea necesităţilor de servicii de sănătate femeilor vârstnice în dependenţă de mediul de reşedinţă (urban sau rural). Rezultatele obţinute referitor la evaluarea nivelului şi structurii morbidităţii femeilor vârstnice care accesează serviciile medicale, au stat la baza determinării volumului de lucru şi a etapelor de organizare a activităţilor medicilor, în special ale medicului de familie pentru acordarea asistenţei medicale calitative femeilor vârstnice. Rezultatele cercetării retrospective a sănătăţii reproductive şi a patologiei ginecologice a femeilor în vârstă de 60 ani şi peste sunt utilizate prioritar la corelarea datelor cu studiul sănătăţii actuale a femeilor şi la luarea deciziilor, ce privesc perfecţionarea mecanismelor de organizare şi gestionare a serviciilor medicale acordate segmentului de populaţie respectiv. Cunoaşterea complexă a problemelor ce ţin de perioada climaterică a femeilor a determinat influenţa acestei perioade asupra sănătăţii femeii şi a trasat direcţiile prioritare adecvate pentru personalul medical ce acordă asistenţă medicală femeilor vârstnice.

Aprobarea rezultatelor

Principiile esenţiale ale tezei au fost prezentate la:

Conferinţa ştiinţifico-practică „Particularităţile şi tendinţele proceselor demografice în Republica Moldova” în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei”, raport „Femeile de vârsta a III-a. Unele aspecte socio-demografice şi medicale”, Chişinău, 2001. Simpozionul Internaţional „Probleme regionale în contextul procesului de globalizare”, raport „Sănătatea reproducerii în Republica Moldova şi procesul globalizării”, Chişinău, 2002.

9

Conferinţa internaţională „Consultation of East European and West Asian Non-Governamental Organizations”, raportul „Social Assessment of Moldova”, Brussels, Belgium, 2002. Conferinţa internaţională „Consultation of East European and West Asian Non-Governamental Organizations”, raportul „Reproductive Assessment of Moldova”, Berlin, Germania, 2003. Global Population Forum, raportul „Republic of Moldova country report”, Washington, SUA,

2004.

Simpozionul internaţional „Probleme demografice ale populaţiei în contextul integrării europene”, raportul „Îmbunătăţirea indicatorilor demografici prin politici şi programe pentru populaţie şi dezvoltare”, Chişinău, 2005. Simpozionul internaţional „Probleme demografice ale populaţiei în contextul integrării

europene”, raportul „Populaţia, sănătatea reproducerii şi efortul global pentru populaţie şi dezvoltare”, Chişinău, 2005. Simpozionul internaţional „Probleme demografice ale populaţiei în contextul integrării europene”, raportul „Formarea de atitudini şi deprinderi indispensabil unui comportament responsabil”, Chişinău, 2005.

10

Capitolul I. CARACTERISTICILE ŞI TENDINŢELE DEMOGRAFICE GLOBALE ŞI FACTORII CE LE INFLUENŢEAZĂ (revista literaturii) 1.1. Procesele demografice mondiale şi ale Republicii Moldova şi factorii determinanţi ai schimbărilor structurii de vârstă a populaţiei

Elaborarea unei politici demografice trebuie să se bazeze pe o cunoaştere fundamentală a evoluţiei tuturor fenomenelor sociale, economice şi demografice, care influenţează direct sau indirect reproducerea populaţiei cu tendinţele actuale şi posibilele transformări în dezvoltarea lor. Cunoaşterea direcţiilor principale ale proceselor demografice din perioada anterioară ne permite să relevăm tendinţele principale ale dezvoltării fenomenelor demografice în perspectivă apropiată. Pe baza acestor rezultate pot fi determinate posibilităţile societăţii de a orienta evoluţia fenomenelor demografice în direcţia necesară. Cunoaşterea tendinţelor în evoluţia fenomenelor demografice ne va permite să evităm consecinţele negative ale reproducerii populaţiei şi ale schimbărilor socio- demografice din societatea noastră, la fel de face anumite prognoze demografice. Formarea populaţiei unei ţări este un proces social, care se dezvoltă sub influenţa mai multor factori. Asupra dinamicii şi structurii populaţiei în mod direct influenţează procesele inevitabile de industrializare, urbanizare, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, starea sănătăţii publice, sistemul educaţional, precum şi condiţiile socio-economice [148, 165, 219]. Studiul indicilor demografici în diverse ţări clasificate după criteriul geografic, cum ar fi standardele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) sau după starea socio-economică, cum ar fi ţările Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică, Ţările Europei de Est şi ţările fostei Uniuni Sovietice, este util pentru a crea un tablou general al tranziţiei demografice din lume [187]. În anul 1999 numărul populaţiei mondiale a depăşit nivelul de 6 miliarde. Timpul de dublare a populaţiei lumii este în prezent de 39 ani, dar având în vedere tendinţa de scădere a fertilităţii şi în ţările în curs de dezvoltare, acesta ar putea să fie de peste 50 ani, deci în anul 2050 populaţia lumii ar putea fi de 12 miliarde locuitori [115]. Creşterea populaţiei este influenţată în primul rând de natalitate şi mortalitate; totodată, alţi factori cum ar fi migraţia, războaiele, haosul politic sau calamităţile naturale pot afecta distribuţia populaţiei [187]. Se prevede că pericolul suprapopulării se va transforma în inversul ei când, începând cu secolul XXII, populaţia lumii va începe să scadă în ritm accentuat, înainte de a depăşi numărul de

11

15 miliarde, număr de locuitori ce ar avea totuşi condiţii bune de trai într-o lume mai raţională şi dezvoltată [115]. Actualmente aproximativ 77% din această populaţie locuieşte în ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare. O diferenţiere accentuată se constată între ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare în ceea ce priveşte structura populaţiei tinere (sub 15 ani) şi vârstnice (peste 60 ani). Schimbarea profilului populaţional însoţeşte şi dezvoltarea economică. Diferenţierea între cele trei tipuri de ţări este şi mai mare dacă analizăm indicii de natalitate, rata totală a fertilităţii, mortalitatea generală, mortalitatea infantilă şi speranţa de viaţă la naştere [115]. Datele demografice din ţările industrializate, în curs de dezvoltare şi slab dezvoltate sunt reflectate prin discrepanţe enorme între ratele brute ale natalităţii, variind de la 12‰ în ţările industrializate la 39‰ în cele slab dezvoltate. Diferenţe esenţiale se determină şi în cadrul celorlalţi indici demografici. Creşterea populaţiei în ţările slab dezvoltate şi în cele în curs de dezvoltare, datorată ratelor majore ale fertilităţii (3,5 şi respectiv 3,1 naşteri per femei adulte) şi a declinului în mortalitatea infantilă (108‰ şi respectiv 65‰) constituie factori determinanţi ai sărăciei şi stării precare în aceste ţări [187]. Datele demografice ale ţărilor europene se caracterizează printr-o scădere continuă a natalităţii şi ratei totale a fertilităţii, concomitent cu scăderea mortalităţii infantile şi creşterea duratei medii de viaţă

[115].

Tendinţele descrise au condus la modificarea radicală a structurii de vârstă a populaţiei, cu

creşterea valorilor procentuale şi numerice ale populaţiei vârstnice (peste 60 de ani). Schimbările

parvenite în structura populaţiei sunt rezultatul trecerii indicatorilor de la niveluri înalte ale

natalităţii şi mortalităţii la niveluri joase. Această trecere de la indici înalţi ai mortalităţii şi

natalităţii la cei scăzuţi a căpătat denumirea de „tranziţie demografică”, fondatori ai concepţiei

considerându-se F. W. Notestein în SUA şi A. Landry (care iniţial a denumit-o drept „revoluţie

demografică”) în Europa. Această tranziţie a început în ţările europene, mai întâi în cele nordice şi

din Vestul continentului, urmând ulterior şi ţările din Sudul Europei şi în cele din răsăritul ei.

Sunt descrise 4 faze, după alţi autori 3 faze, dar esenţialul este că la început (modelul celor

mai multe ţări europene), se înregistrează o scădere a indicilor de mortalitate (mai întâi cea

generală şi apoi cea infantilă), concomitent cu creşterea excedentului natural. În etapa ulterioară

scade şi indicele de fertilitate la nivele din ce în ce mai mici, concomitent cu scăderea excedentului

natural, care în ultima perioadă, în unele ţări, ca Austria, Germania, Luxemburg, Ungaria s-a

transformat în deficit de populaţie. Creşterea ponderii populaţiei vârstnice are loc concomitent cu

creşterea mortalităţii generale [115].

Desigur, tranziţia demografică, indiferent în câte etape distincte se evidenţiază, are o durată

12

şi o intensitate variabile de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta, dar este caracteristică atât

ţărilor dezvoltate, cât şi celor în curs de dezvoltare, dar se desfăşoară în mod diferit [86, 141].

Ţările în curs de dezvoltare se află în faza care se caracterizează prin scăderea nivelului de

natalitate şi mortalitate, de la indici înalţi la indici reduşi şi, ca rezultat, creşte rata persoanelor cu

vârsta peste 60 de ani. Factorul determinant în această etapă este micşorarea nivelului natalităţii.

Ţările dezvoltate au intrat în ultima fază, pentru care este specifică scăderea nivelului fertilităţii şi

natalităţii de la indici reduşi la indici foarte reduşi şi la apariţia deficitului de populaţie [24, 95,

132]. Mecanismul de bază în această etapă este majorarea duratei vieţii persoanelor după 60 de ani,

ceea ce va duce la creşterea numărului persoanelor cu vârsta peste 80 de ani în structura de vârstă a

populaţiei [72, 79, 135].

Cauzele acestor schimbări sunt multiple şi numai o politică demografică activă, cauzală, poate să oprească acest fenomen negativ de scădere a indicelui brut şi net de reproducere, care duce la deficit de populaţie cu toate consecinţele ei: depopulare, creşterea indicelui de dependenţă prin ponderea crescândă a populaţiei vârstnice, cu consecinţe social-economice serioase [115]. În ţările în curs de dezvoltare cauzele enumerate conduc la îmbătrânirea populaţiei în ritmuri accelerate. Astfel, se estimează că, în perioada 2004-2015, rata anuală de creştere a populaţiei cu vârsta peste 60 de ani va depăşi 3%, adică va întrece de 2 ori indicele respectiv al ţărilor dezvoltate [17, 117, 199]. Deoarece ritmul de îmbătrânire în ţările în curs de dezvoltare este mai înalt decât în cele dezvoltate, primele vor dispune de mai puţin timp pentru a se adapta la consecinţele acestui proces. În plus, îmbătrânirea populaţiei în ţările în curs de dezvoltare are loc pe fundalul unui nivel socio-economic mult mai scăzut [54, 92, 131]. Referindu-ne la ţările dezvoltate economic, se estimează – cu foarte puţine excepţii – o accentuare a procesului de îmbătrânire demografică. Dacă în anul 1980 numărul ţărilor în care vârstnicii depăşeau nivelul de 20% în totalul populaţiei era redus (doar Suedia şi Norvegia), în anul 2000 numărul lor a crescut considerabil: Australia, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Elveţia, Estonia, Germania, Grecia, Italia, România, Rusia, Ucraina, Ungaria şi altele. Cu unele excepţii, îmbătrânirea populaţiei s-a accentuat simţitor şi în ţările cu nivel de dezvoltare mai scăzut [181]. La finele secolului XX, la fel ca şi în Republica Moldova, ţările din Comunitatea Statelor Independente şi din fostul lagăr socialist din Europa de Est, fiind influenţate de multiple probleme politice, umane şi sociale, de consecinţele dure ale unor procese de emigrare, de dezechilibrul economic la nivel naţional, înregistrează unele tendinţe similare de evoluţie a situaţiei demografice [5, 142, 180, 219].

13

În ţările europene tendinţele demografice se caracterizează prin declinul ponderii populaţiei în raport cu populaţia globului (în Europa locuiesc doar 10% din populaţia mondială), fertilitate joasă şi creştere încetinită a numărului populaţiei. Conform datelor statistice publicate de OMS, nivelul natalităţii în Europa, pe parcursul perioadei 1990-2002, a scăzut de la 14,15 la 10,84 la 1000 de locuitori şi se menţine relativ stabil [207, 208]. Nivelul mortalităţii generale pe parcursul aceleiaşi perioade este în descreştere în general în ţările Europei şi constituie 9,66‰, manifestând o reducere continuă în Polonia (de la 11,23‰ la 9,4‰), Cehia (de la 11,7‰ la 8,91‰), Slovacia (de la 11,4‰ la 9,89‰), Iugoslavia (de la 10,7‰ la 10,3‰). Şi mai evidentă este tendinţa de micşorare a nivelului mortalităţii generale în Slovenia, ţară care înregistrează un nivel de mortalitate egal cu 7,99 la 1000 de locuitori [68, 192]. În pofida faptului că tendinţa de reducere continuă a mortalităţii generale persistă practic în toate ţările din Europa Centrală şi de Est, inclusiv în Republica Moldova, menţinerea unui nivel scăzut al natalităţii nu permite înregistrarea unui spor natural pozitiv al populaţiei. Astfel, conform sursei de informare citată mai sus, pe parcursul anilor 1990-2002 doar în Slovacia, Jugoslavia, Polonia, Georgia, Republica Moldova (1990-1998) s-a menţinut un spor natural pozitiv, atunci când în alte ţări, precum Belarus, Bulgaria, Cehia, România, Rusia, Slovenia, Ucraina, Ungaria acest indicator este negativ, fapt ce conduce la înregistrarea unui spor natural negativ (-0,26; -0,28), în medie, pe întreg continentul european. În România, rezultatele recensământului efectuat în 1992 au scos în evidenţă o tendinţă accentuată de îmbătrânire a populaţiei, constând în creşterea absolută şi relativă a populaţiei în vârstă de peste 60 de ani, în condiţiile unei scăderi constante a natalităţii [143]. Totuşi, evoluţia procesului de îmbătrânire are, în România, o serie de trăsături distincte faţă de cea a altor populaţii europene. Dat fiind decalajul tranziţiei demografice în România faţă de tranziţia demografică din Europa, procesul de îmbătrânire a populaţiei româneşti a început mai târziu şi s-a desfăşurat cu o intensitate mai scăzută, înregistrând ritmuri mai lente de creştere. În pofida măsurilor luate de autorităţi ceauşiste pentru creşterea natalităţii, procesul de îmbătrânire demografică a continuat în mod constant, astfel că, în ultimele două decenii, faţă de o creştere a populaţiei totale cu 1% anual, creşterea populaţiei vârstnice a înregistrat un ritm anual de circa 2,1% [143]. În prezent, populaţia vârstnică (60 de ani şi peste) a României cuprinde peste 3,8 milioane de persoane, ceea ce înseamnă o proporţie de aproximativ 16,75 din populaţia totală [143]. Pe parcursul ultimilor 10 ani ai secolului XX şi primilor 2 ani ai mileniului III, situaţia demografică în Republica Moldova, cu devieri neesenţiale, se caracterizează prin tendinţe negative în mişcarea naturală a populaţiei. Merită menţionat faptul că procesul depopulării este condiţionat atât de scăderea naturală a numărului populaţiei, cât şi de emigraţia ei.

14

Situaţia demografică în Republica Moldova depinde în mod evident de factorii etnici, istorici, culturali, economici, ecologici, medicali etc. Tot în acest context s-au constatat diferenţe ce ţin de aspectul regional: natalitatea şi mortalitatea în mediul urban sunt mai mici decât în mediul rural. Frecvenţa divorţurilor e maximală în urban şi minimală în rural, fapt ce duce la înregistrarea familiilor cu mulţi copii în câteva generaţii care sunt caracteristice, preponderent, pentru locuitorii de la sate. Structura populaţiei apte de muncă pe sexe şi vârste este mai favorabilă în localităţile urbane. Analiza principalilor indicatori socio-economici şi a materialelor statistice demografice din ultimii 10-12 ani permite stabilirea direcţiei în care se dezvoltă procesele demografice în Republica Moldova [127]. În Republica Moldova fenomenele demografice au particularităţile sale, schimbările ce se produc fiind asemănătoare cu schimbările care au avut loc în Europa cu 15-20 de ani în urmă, totodată denotând o criză demografică progresivă [14]. Această criză se manifestă prin scăderea bruscă, fără precedent, a natalităţii în decursul ultimului deceniu (cu 50% în anii 1990-2000, constituind 9,7‰ în 2003), pe fundalul creşterii mortalităţii generale cu circa 15% în aceeaşi perioadă [93]. Aceasta a dus la reducerea de aproximativ 10 ori a sporului natural, care are deja valori negative, populaţia republicii micşorându-se în anul 2003 cu l,2% [94]. Actualmente, după nivelul ratei natalităţii, Republica Moldova se află printre statele lumii cu cel mai scăzut nivel al acesteia [104, 123]. Alte manifestări ale crizei demografice în Moldova sunt micşorarea numărului căsătoriilor de la 9,7% în 1990 la 6,5% în 1999, fapt ce demonstrează reducerea valorii instituţiei familiei în societate şi creşterea numărului naşterilor în afara căsătoriei (de la 11% în 1990, în numărul total de naşteri, la 18,8% în 1999), în special, printre adolescente [58, 123]. Scăderea natalităţii şi creşterea mortalităţii populaţiei cu vârsta aptă de muncă duc la îmbătrânirea populaţiei, generând probleme noi cu caracter socio-economic şi medical. Se evidenţiază îndeosebi prin ponderea înaltă a mortalităţii grupele de vârstă de 40-59 de ani, cărora le revin peste 20% din numărul total de decese (la sexul masculin –25%). Astfel, circa 25% din decese afectează populaţia cu cel mai înalt potenţial de reproducere [68, 81]. Alarmantă este şi menţinerea mortalităţii infantile în limite mari (18-19‰). În prezent procesul de îmbătrânire demografică în ţările în curs de dezvoltare, inclusiv Moldova, a atins nivelul pe care l-au înregistrat ţările dezvoltate acum 50-60 ani [66, 81, 94, 105]. Însă acest proces în ţările în curs de dezvoltare se va desfăşura mult mai rapid din cauza creşterii mortalităţii şi a scăderii rapide a fertilităţii [51, 53, 69]. Conform prognozelor, viitoarele generaţii vor fi apte de muncă în proporţie de numai 30 la sută [65]. Factorii determinanţi ai crizei demografice în Moldova sunt: scăderea nivelului natalităţii şi al fertilităţii generale; menţinerea sau chiar majorarea mortalităţii generale; deteriorarea instituţiei

15

familiei (micşorarea numărului căsătoriilor, majorarea numărului naşterilor extraconjugale, amânarea vârstei naşterii primului copil în familie odată cu „îmbătrânirea” vârstei de căsătorie), care joacă un rol hotărâtor în dezvoltarea demografică a ţării [93, 100, 102, 161]. La aceasta au contribuit şi continuă să contribuie criza socio-economică, scăderea nivelului de educaţie şi stresul de tranziţie cronic al populaţiei, reproducerea populaţiei fiind în funcţie de situaţia din sfera relaţiilor conjugale [50, 101]. În etapa actuală una din principalele probleme socio-demografice cu care se confruntă republica constă în scăderea continuă a numărului căsătoriilor şi în majorarea numărului divorţurilor. Numărul acestora creşte anual (în 2002 la 100 de căsătorii au revenit 58,3 divorţuri), de asemenea şi cel al naşterilor extraconjugale (22,9% din numărul total de naşteri) şi al familiilor incomplete monoparentale - circa 15%). În condiţiile economice actuale precare majoritatea familiilor numeroase trăiesc sub pragul sărăciei [172, 179, 182]. În medie, în Republica Moldova, coeficienţii nupţialităţii la tinerii în vârstă de 16-24 de ani, pe parcursul perioadei 1990- 1998, s-au micşorat de două ori, fenomen caracteristic şi pentru alte ţări ex-sovietice: Belorus, Rusia, Ucraina [168, 171]. După cum s-a menţionat, odată cu scăderea nupţialităţii are loc şi creşterea continuă a numărului de divorţuri. Acest proces se dezvoltă în ritmuri rapide, provocând majorarea numărului familiilor incomplete şi al persoanelor solitare [140]. În urma analizei structurii de vârstă a persoanelor care divorţează s-a constatat că 28 la sută din numărul divorţurilor au loc în perioada de până la 5 ani de la căsătorie, circa 30 la sută - între 5 şi 9 ani de la momentul căsătoriei. Deci divorţează soţii de vârstă tânără, când se nasc aproximativ 80% din copii [182]. Cele relatate confirmă faptul că în Moldova se desfăşoară procese demografice similare celor din ţările occidentale [53, 75, 87, 159]. Consecinţe catastrofale are migraţia forţată a populaţiei apte de muncă[74]. Circa 60-70% din numărul persoanelor care au plecat la muncă peste hotare constituie femeile de vârstă aptă de muncă, majoritatea fiind de vârstă reproductivă. Aceasta influenţează negativ asupra stabilităţii familiei şi a reproducerii [136]. Situaţia demografică este caracterizată de structura pe sexe şi pe vârste a populaţiei [174]. Tendinţele evoluţiei acestei structuri pentru Republica Moldova în ultimul deceniu sunt:

În anii ’90 ai secolului trecut, structura pe sexe, după o perioadă îndelungată (anii 1950-

1990) de îmbunătăţire, s-a stabilit la limitele 47,8% pentru sexul masculin şi 52,2% pentru

sexul feminin; în 2003, femeile au constituit 52,2%, la 100 de bărbaţi revenind 109 femei.

În proporţia indicată pot fi erori din cauza diferenţei de sexe în structura fluxurilor de

migraţiune [123, 187].

16

Reducerea considerabilă a grupei de vârstă de 0-14 ani de la 38,4% în 1930, până la 27% în

1980, 23,7% în 2000 şi la 20,7% din numărul total al populaţiei în 2003 [126].

Ritmurile comparativ înalte de îmbătrânire a populaţiei. Dacă în 1930 ponderea persoanelor

vârstnice peste 60 de ani era de 5%, în 1970 - 9,7% din numărul ei total, apoi în 2003 –

13,9%, deci pe parcursul ultimilor 70 ani creşterea numărul lor s-a triplat. De menţionat că

ritmurile procesului de îmbătrânire demografică în ţara noastră sunt mult mai înalte

comparativ cu ţările dezvoltate [126]. De exemplu, pentru mărirea indicilor de îmbătrânire

a populaţiei de la 8 la 12% în Franţa au fost necesari 80 de ani, în Belgia – 70 de ani, în

Suedia – 50 de ani etc. În Moldova, ponderea persoanelor vârstnice a evoluat de la 7,7% la

12,6% în mai puţin de 30 ani. Acest indicator capătă valori diferite pe medii şi sexe [112].

Astfel, în mediul rural gradul de îmbătrânire a populaţiei este ceva mai mare, comparativ cu

cel din urban, şi constituie 17,5% [122, 200]. Este destul de înalt gradul de îmbătrânire la

sexul feminin (24%), în spaţiul rural el depăşind 26% [126].

Creşterea mortalităţii populaţiei s-a răsfrânt negativ şi asupra evoluţiei speranţei de viaţă la naştere. Dacă în 1990 speranţa de viaţă a constituit 68,5 ani, apoi în 1995 – 65,8 ani, deci a scăzut cu aproape 3 ani. În 2002, conform datelor Departamentului Statistică şi Sociologie speranţa de viaţă la naştere în Republica Moldova a constituit 68,1 ani, pentru bărbaţi – 64,4 ani şi pentru femei – 71,77 ani. În perioada anilor 1999 – 2002, speranţa de viaţă la naştere atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei s-a mărit cu 0,7 ani. Totuşi, discrepanţa acestor indicatori după sexe rămâne şi în continuare semnificativă – 7,3 ani în anul 2002, faţă de 7,9 ani în anul 1995. Acest decalaj se explică în mare măsură prin indicii înalţi ai mortalităţii premature printre bărbaţi [144]. Este îngrijorătoare şi micşorarea speranţei la viaţă a sexului masculin în spaţiul rural (care nu depăşeşte 61-63 de ani) [5, 15, 67, 176]. Comparând acest indice cu datele statistice din Human Development Report 2003, speranţa de viaţă la naştere în Republica Moldova (68,5 ani) este mai mare decât media globală (66,7 ani), dar se situează sub media Asiei Orientale şi a regiunii Pacificului (69,5 ani), Americii Latine şi Caraibelor (70,3 ani), este cu mult mai mică decât cea a ţărilor dezvoltate (77 ani) şi una dintre cele mai mici în CSI şi Europa Centrală şi de Est. Doar Kazahstanul (65,8 ani), Rusia (66,6 ani), Turkmenistanul (66,6 ani) şi Kîrgîztanul (68,1 ani) sunt depăşite de Moldova [144]. Dacă speranţa de viaţă a crescut la naştere, speranţa de viaţă la vârstele copilăriei şi la adulţii tineri creşte foarte lent, iar la vârstele înaintate se constată o tendinţă de stagnare sau chiar de descreştere a acestui indicator, mai cu seamă la bărbaţi. Fenomenul se observă în toate ţările avansate, şi prin aceasta, se pare că progresele privind creşterea duratei medii de viaţă în aceste ţări

17

sunt tot mai greu de obţinut. Cauzele constau în mortalitatea prin boli cardiovasculare, cancer şi alte boli degenerative, deosebit de redutabile, favorizate de o serie de factori de risc existenţi în societăţile avansate. Tendinţele evoluţiei proceselor demografice nu pot fi studiate şi analizate izolat de celelalte aspecte ale dezvoltării economico-sociale. Factorii socio-economici influenţează foarte mult fenomenele demografice. În cadrul unui sistem social, factorii care acţionează asupra nivelului natalităţii, mortalităţii, nupţialităţii, divorţialităţii şi migraţiei constituie elemente ale sistemului social şi sunt influenţaţi de modul de reflectare a lor în conştiinţa populaţiei şi, mai ales, de politica socială a ţării. În ceea ce priveşte situaţia socio-economică actuală, determinată de sărăcie, şomaj, stres, asistenţă medicală nesatisfăcătoare, ea are un impact negativ asupra sănătăţii şi sporeşte nivelul mortalităţii [14, 156]. Structura de vârstă a populaţiei, în special a celei feminine în cadrul tranziţiei demografice interacţionează cu fertilitatea prin câteva moduri. În prima fază, de trecere la indici reduşi ai fertilităţii se va menţine relativ indicele brut al natalităţii şi numărul populaţiei va continua să crească pe seama vârstei reproductive a generaţiilor născute în perioada de fertilitate înaltă [93, 177]. De aceea, depopularea unei ţări poate să aibă loc peste mai multe decenii de la începutul reducerii fertilităţii. Totodată, paralel cu creşterea speranţei de viaţă, scade numărul populaţiei de vârstă reproductivă, fapt ce influenţează negativ asupra ratei brute a natalităţii, ceea ce se reflectă asupra efectivului total al populaţiei [124, 162, 178]. Desigur, simpla prezentare a unor indicatori nu este suficientă. Aceste date comparative arată că Republica Moldova se situează printre ţările din Europa care au cele mai slabe valori pentru indicatorii demografici. Ameliorarea situaţiei şi a valorilor indicatorilor necesită o analiză mai detaliată a cauzelor şi mai ales a factorilor ce influenţează aceşti indicatori, în special a factorilor ce se răsfrâng asupra stării sănătăţii populaţiei vârstnice. Deoarece pe teritoriul republicii există diferenţe majore între raioanele şi localităţile ei, este necesară studierea factorilor determinanţi după zonele republicii, mediul de reşedinţă şi structura populaţiei.

18

1.2. Îmbătrânirea populaţiei şi problemele medico-sociale ale femeilor vârstnice

Îmbătrânirea populaţiei reprezintă un fenomen global, legat în mod direct de aspectele cotidiene ale vieţii umane şi vizează problemele de care depinde prosperarea economică:

investiţiile şi cheltuielile, piaţa forţei de muncă, pensiile, impozitarea şi transferul proprietăţii altei generaţii. Acest proces influenţează şi structura morbidităţii şi mortalităţii populaţiei, componenţei familiilor, condiţiilor de viaţă [8, 185, 213]. Conştientizarea acestei provocări la nivel de comunitate internaţională datează oficial de circa două decenii. În anul 1982, la Viena, în cadrul Adunării Mondiale vizând Îmbătrânirea, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a atenţionat pentru prima oară guvernele şi a descris consecinţele ce pot apărea în rezultatul majorării populaţiei vârstnice în raport cu populaţia aptă de muncă – creşterea costurilor îngrijirilor de sănătate, de asistenţă şi protecţie socială, probleme vizând respectarea drepturilor şi combaterea abuzurilor, probleme de mediere între generaţii. În final, au fost date recomandări în elaborarea politicilor sociale şi a planurilor de acţiune. Ulterior, în 2002, la Madrid s-a desfăşurat cea de-a doua Adunare Mondială vizând Îmbătrânirea. În acelaşi an, la Berlin, a fost organizat forumul European de analiză a acestui fenomen, graţie faptului că Europa este considerată drept continent cu cel mai înalt nivel de îmbătrânire a populaţiei [169]. Actualmente pe glob trăiesc 654 mln. de oameni, care au vârsta de peste 60 de ani. Conform previziunilor, această cifră va creşte până la 2 mlrd., iar numărul persoanelor vârstnice pentru prima dată în istoria omenirii îl va depăşi pe cel al copiilor de până la 14 ani. În anul 2000 în ţările dezvoltate locuiau 62% din numărul oamenilor cu vârsta mai mare de 60 de ani. În 2050 se prognozează o creştere a acestui indice până la 80% [71, 145, 216]. Pe parcursul secolului al XX-lea numărul persoanelor vârstnice a crescut continuu şi această tendinţă, conform prognozelor, se va menţine şi în secolul al XXI-lea [3, 38, 118, 134]. Astfel, în 1950 rata oamenilor vârstnici în lume a constituit 8%, în 2000 - 10%, iar în 2050 va alcătui, conform estimărilor ONU, 21% din numărul total al populaţiei globului [22, 71] (figura nr. 1). Numărul persoanelor vârstnice creşte în lume anual cu 2%, cu mult mai repede decât sporul natural al populaţiei. Această dinamică se va înregistra încă cel puţin 25 de ani. În prezent fiecare al zecelea locuitor al Terrei este mai în vârstă de 60 de ani, iar în 2050 din categoria de vârstă respectivă va face parte fiecare al cincilea locuitor [22, 71, 133].

19

%

30

25

20

15

10

5

0

19 % 30 25 20 15 10 5 0 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010

1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020 2030 2040 2050

mondial5 0 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020 2030 2040 2050 regiuni în curs

regiuni în curs de dezvoltare1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020 2030 2040 2050 mondial regiuni dezvoltate regiuni subdezvoltate Figura

regiuni dezvoltate2020 2030 2040 2050 mondial regiuni în curs de dezvoltare regiuni subdezvoltate Figura nr. 1 Ponderea

regiuni subdezvoltatemondial regiuni în curs de dezvoltare regiuni dezvoltate Figura nr. 1 Ponderea persoanelor în vârstă de

Figura nr. 1

Ponderea persoanelor în vârstă de 65 de ani şi peste pe marile regiuni ale globului şi la nivel mondial (anii 1950-2050)

Sursa: Global Population Forum 2004, Population Ageing: the neglected issue, Washington D.C., 13-15 May, 2004.

Rapiditatea acestor procese variază de la o ţară la alta şi depinde într-o mare măsură de

nivelul dezvoltării economice a ţării. De exemplu, în ţările în curs de dezvoltare, creşterea

numărului persoanelor vârstnice decurge lent, iar în ţările Europei de Vest, ţări cu o economie

foarte dezvoltată, ponderea persoanelor vârstnice (peste 65 ani) în 2003 depăşea 16% iar pentru

anul 2050 se prognozează o rată de 28,3%. Pe de altă parte, în ţările care au aderat actualmente la

Uniunea Europeană aceşti indici reprezintă respectiv 13,3% şi 28,9% (tabelul nr. 1). Creşterea

rapidă a numărului populaţiei va necesita reglementări economice şi sociale de perspectivă în

majoritatea ţărilor [24, 89, 91].

O altă caracteristică a procesului de îmbătrânire a populaţiei este dinamica medianei de

vârstă a populaţiei. În ţările dezvoltate, mediana de vârstă a crescut de la 27 de ani în 1950 până la

37 de ani în 2000; pentru anul 2050 se prognozează majorarea ei până la 45 de ani. Mediana

componenţei de vârstă a populaţiei în ţările în curs de dezvoltare constituia în 1950 - 22 de ani, în

2000 - 24 de ani, iar în 2050 se aşteaptă creşterea ei până la 36 de ani. Astfel, cele mai

semnificative schimbări ale structurii de vârstă a populaţiei vor avea loc în următorii 50 de ani [72,

117, 126].

Modificări s-au produs şi în structura populaţiei vârstnice însăşi. În 1950, în întreaga lume,

0,4% din numărul populaţiei avea peste 80 ani, în 2000 – 1%, iar pentru anul 2050 se prognozează

o creştere a acestui număr până la 4%. Pentru ţările dezvoltate, acest indice constituie respectiv 1%,

3% şi 9,5%, pentru ţările în curs de dezvoltare – 0,2%, 0,7% şi 3,5%. În prezent, numărul

20

persoanelor cu vârsta peste 80 de ani creşte anual cu 3,8%, acestea alcătuind 12% din numărul total

al persoanelor vârstnice.

Tabelul nr. 1

Ponderea persoanelor vârstnice (de 65 de ani şi peste) în Uniunea Europeană (în %)

 

2003

2050

Europa celor 15 ţări (Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Marea Britanie, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia)

16,5

28,3

Ţările care au aderat la Uniunea Europeană (Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia)

13,3

28,9

Europa celor 25 ţări

16,0

28,4

Sursa: pentru anul 2003 – Observatorul Demografic European; pentru anul 2050 – ONU.

Aceste cifre denotă că ponderea vârstnicilor longevivi (peste 80 de ani) este în creştere lentă

(pe parcursul a 50 de ani s-a majorat doar cu 0,6 la sută), ceea ce nu se poate spune despre marii

longevivi şi centenari. În marea majoritate a ţărilor avansate proporţia persoanelor peste 90 sau 100

ani din totalul populaţiei este în scădere. De asemenea, vârsta medie de deces a persoanelor

vârstnice a crescut foarte lent.

Cercetările efectuate asupra familiilor de longevivi au scos în evidenţă rolul jucat de

ereditate în această privinţă. De asemenea, numeroşi autori au studiat în detaliu condiţiile de mediu

şi de viaţă în regiunile globului unde există condiţii propice longevităţii umane, condiţii care

favorizează atingerea de către numeroşi oameni a unor vârste foarte apropiate de limita maximă a

vieţii, cum ar fi: Valea Vilcabamba (Ecuador), Hunza (Caşmirul pakistanez), Abhazia (Georgia),

Siberia Orientală, Delta Dunării, Munţii Vrancei ş.a. Condiţiile naturale şi stilul de viaţă favorabile

acestui fenomen sunt: puritatea aerului, blândeţea climatului, numărul mare de zile însorite, absenţa

tensiunii nervoase, regimul alimentar echilibrat, munca în aer liber etc. Ch. W. Hufeland consideră

că sunt favorabile longevităţii: agricultura, grădinăritul, vânătoarea, pescuitul, viaţa de călugăr,

marinar şi militar [181].

După Bastide, există două „plafoane” ale longevităţii: unul ar fi 77 ani, vârsta medie a celor

al căror deces este atribuit senilităţii, iar al doilea – care constituie la ora actuală durata maximă a

vieţii – se situează la 120 de ani.

O altă manifestare importantă a procesului global de îmbătrânire a populaţiei planetei este

21

creşterea numărului femeilor în populaţia persoanelor vârstnice şi bătrâne, adică feminizarea acestui fenomen. Conform prognozei, explozia demografică va avea un diagnostic comun pentru marea majoritate a ţărilor – „feminizarea bătrâneţii”. Astfel, dacă la începutul secolului al XX-lea numărul şi ponderea persoanelor vârstnice pe cele două sexe erau aproximativ egale (în anul 1930 bărbaţii peste 60 ani constituiau 5,3% din numărul total al populaţiei masculine, femeile – 4,8%), începând cu anii ’60 se remarcă diferenţieri semnificative în nivelul de îmbătrânire pe cele două sexe în favoarea sexului feminin (în anul 2003, bărbaţii – 11,3%, femeile – 16,2%) [2, 9, 56]. Iată de ce femeile cu vârstă înaintată necesită o deosebită atenţie. La începutul erei noastre, când populaţia Terrei era de 300 mln, durata vieţii era de 22-23 de ani, în secolul al XVIII-lea (500 mln) – de 35 de ani şi la începutul secolului al XXI-lea (peste 6 mlrd) – de 66 de ani [99, 109, 186]. S-a constatat că durata vieţii femeilor este mai mare decât cea a bărbaţilor, fapt care se explică prin particularităţile biologice şi felul lor de viaţă. În timpul vieţii bărbaţii sunt supuşi mai frecvent diferitelor riscuri. Din cauze fiziologice, istorice şi culturale, comportamentul bărbaţilor este diferit de cel al femeilor. Fiind mai frecvent angajaţi în activităţi profesionale cu riscuri, consumatori preferenţiali de alcool şi tutun, bărbaţii sunt mai frecvent afectaţi de maladii sociale [52, 97, 197]. O altă explicaţie ar fi aceea că femeile sunt mult mai atente faţă de propria sănătate, recurgând mai frecvent la ajutor medical pe parcursul vieţii, modificând mai uşor regimul dietetic în caz de indicaţii medicale (diabet zaharat, hipertensiune arterială etc.) ş.a.m.d. [76, 128, 198]. Deoarece durata vieţii femeilor este mai mare decât la bărbaţi, în prezent, la 81 de bărbaţi vârstnici revin 100 de femei, iar printre cei mai bătrâni oameni, la 100 de femei revin doar 53 de bărbaţi. Raportul între bărbaţi şi femei de vârstă înaintată este mai redus în regiunile dezvoltate (71 de bărbaţi la 100 de femei), decât în cele mai slab dezvoltate (88 de bărbaţi la 100 de femei) [123]. Îmbătrânirea populaţiei este determinată şi de creşterea mortalităţii populaţiei de vârstă aptă de muncă. Cauzele proceselor de îmbătrânire demografică sunt diverse, fiind determinate atât de factori cu acţiune directă (demografică), cât şi indirectă (nedemografică) [80, 150]. Sub aspect strict demografic, îmbătrânirea colectivităţilor umane este condiţionată de nivelurile scăzute pe care le înregistrează ratele de natalitate şi de mortalitate în evoluţia acestora în timp. Procesele de îmbătrânire demografică sunt însă în funcţie de reducerea ratelor de fertilitate [40]. Coeficientul fertilităţii în ţările în curs de dezvoltare s-a redus din 1972 aproape de două ori: de la 6 până la 2,9 copii la o femeie [9, 24, 31]. În Europa, el continuă să scadă deja pe parcursul multor ani [166]. Se estimează că în viitorii 40 de ani Germania poate să piardă a cincea parte din populaţia sa de astăzi, în Bulgaria numărul populaţiei se va micşora cu 38%, în România – cu 27%, în Estonia – cu 25%.

22

Numărul populaţiei Rusiei anual se reduce cu 750 000 de oameni. Numărul ţărilor cu spor natural negativ a crescut de la 52 de ţări (1990-1995) până la 62 (2000-2005) [32, 34, 39]. Modificarea structurilor demografice pe grupe de vârstă este determinată, de asemenea, şi de migraţia populaţiei. Fenomenul migraţiei, care este caracteristic, mai ales, persoanelor tinere şi adulte, va genera un proces de îmbătrânire demografică în zonele de plecare a populaţiei, în timp ce în regiunile de sosire se va înregistra o întinerire demografică [74, 160]. Îmbătrânirea populaţiei presupune sporirea încărcăturii demografice în rândurile populaţiei apte de muncă. Astfel, coeficientul potenţial de susţinere (numărul persoanelor de 15-64 de ani la o persoană cu vârsta de peste 65 de ani) în perioada anilor 1950-2000 s-a redus de la 12 până la 9 persoane [1, 29, 164]. Către mijlocul secolului al XXI-lea acest indice va scădea până la 4 persoane cu vârsta aptă de muncă la fiecare persoană vârstnică [73]. Coeficientul potenţial de susţinere are un rol important în construcţia modelelor de asigurare socială, mai ales în sistemele tradiţionale, în care în prezent persoanele lucrătoare asigură plăţile şi înlesnirile actualilor pensionari [33, 43]. Creşterea ratei şi a numărului persoanelor vârstnice duce la scăderea activităţii economice a populaţiei [1]. Se consideră că modificarea structurii vârstnice a populaţiei determină nivelul productivităţii muncii (cu cât este mai în vârstă persoana, cu atât mai joasă este productivitatea muncii ei). Îmbătrânirea populaţiei înseamnă reducerea afluxului tineretului în domeniul economiei. Iar aceasta, la rândul său, în opinia unor cercetători, cauzează încetinirea proceselor de perfecţionare profesională şi influenţează negativ componenţa populaţiei angajate în câmpul muncii şi deci eficienţa economiei [30, 33]. Pe parcursul ultimelor decenii, necesităţile persoanelor vârstnice au crescut considerabil. Problemele lor sociale, medicale, lărgirea reţelei de aziluri solicită cheltuieli tot mai mari. Starea de lucruri poate fi schimbată dacă aceste persoane îşi vor continua activitatea de muncă [8, 11]. Dar datele statistice demonstrează că în unele ţări numărul persoanelor vârstnice care lucrează se micşorează. De exemplu, în Rusia, în anul 1995 comparativ cu anul 1993, el s-a redus cu 24,4%. Extinderea procesului de îmbătrânire demografică pe glob îngrijorează societăţile contemporane, care se văd puse în faţa unor probleme noi, foarte numeroase şi extrem de diverse, reprezentate de consecinţele pe care le generează îmbătrânirea colectivităţilor umane [88, 90]. Aceste implicaţii sunt atât demografice, cât şi de ordin economic, social, cultural, medical şi, de asemenea, politic [10, 20, 77]. Pe plan politic, în urma procesului de îmbătrânire a populaţiei, în ţările dezvoltate s-a constituit o forţă puternică aptă să influenţeze, de exemplu, voturile alegătorilor. Alegătorii de vârstă mai înaintată, de regulă, citesc ziare şi ascultă ştirile, studiază

23

problemele care îi interesează şi votează mai activ în raport procentual, decât celelalte grupe de vârstă [37]. Rezolvarea multiplelor probleme determinate de îmbătrânirea demografică ar fi posibilă cu contribuţia esenţială a savanţilor din diverse domenii ale ştiinţei, inclusiv din medicină

[173].

Problema condiţiilor de viaţă ale oamenilor în vârstă a fost luată în dezbatere de către ONU, la Adunarea Mondială asupra îmbătrânirii, desfăşurată în 1982 la Viena, anul respectiv fiind proclamat An Internaţional al bătrânilor [173]. Începând cu 1990, ziua de 1 octombrie este declarată Zi Internaţională a persoanelor în etate. Doi ani mai târziu (1992), ONU a elaborat un plan internaţional de acţiune consacrat senescenţei; au fost formulate cinci principii de bază cu privire la viaţa persoanelor vârstnice:

Cetăţenii în etate trebuie:

1. să fie în stare să trăiască independent;

2. să participe la viaţa socială şi politică;

3. să beneficieze de un sistem calitativ de protecţie socială şi de ocrotire a sănătăţii;

4. să dispună de condiţii favorabile pentru a duce o viaţă activă spre binele societăţii;

5. să se bucure de un trai decent.

Mottoul Naţiunilor Unite pentru Anul Internaţional al persoanelor în etate (1999) „Spre o societate pentru toate vârstele” are drept scop prioritar protecţia intereselor persoanelor în etate şi propagarea înţelegerii între generaţii [173]. În prezent, în Republica Moldova nu există o acoperire corespunzătoare cu fonduri a

proceselor de îmbătrânire a populaţiei [58, 59]. Criza economică şi efectele restructurării societăţii creează probleme dificil de rezolvat în ce priveşte asigurarea unei protecţii economico-sociale minime, în cadrul căreia ponderea cea mai importantă a beneficiarilor o deţin persoanele vârstnice. Diminuarea veniturilor după pensionare este mai accentuată în cazul femeilor, deoarece, deşi în Republica Moldova nu există diferenţe de salarizare pentru aceeaşi funcţie între bărbaţi şi femei, acestea din urmă ocupă, de regulă, funcţii cu salarii mai mici, iar multe dintre ele, fiind casnice, beneficiază doar de pensie de vârstă [59]. Deşi nivelul pensiilor a crescut ca valoare nominală în ultimii ani, din punct de vedere al valorii reale şi al capacităţii de cumpărare acestea au înregistrat un declin alarmant. Ca urmare, tot mai mulţi bătrâni nu-şi pot asigura din pensie acoperirea cheltuielilor minime cotidiene legate de alimentaţie, întreţinerea locuinţei şi procurarea medicamentelor. Situaţia devine şi mai dificilă atunci când bătrânii sunt singuri, fără familie sau alte rude [125].

24

Deşi este destul de dificil de a analiza problema veniturilor persoanelor vârstnice, întrucât nu dispunem de date statistice recente, totuşi, unele tendinţe pot fi observate. Scăderea nivelului real al pensiilor a urmat o tendinţă continuă după anul 1990. Această diminuare a nivelului pensiilor reale pe ansamblul creşterii considerabile a preţurilor produselor şi serviciilor a afectat profund capacitatea de cumpărare, cu efecte asupra nivelului de trai şi a calităţii vieţii persoanelor vârstnice. Ponderea cheltuielilor pentru alimente în totalul cheltuielilor de consum (coşul de consum), în Moldova, este în prezent de 62,1%. Ţinând cont de faptul că nivelul pensiilor este mult mai scăzut comparativ cu salariile, este uşor de realizat cât de gravă este situaţia persoanelor vârstnice. De menţionat că nevoile de consum ale persoanelor vârstnice comportă particularităţi evidente faţă de celelalte grupe de vârstă ale populaţiei [21, 206]. Astfel, consumul alimentar şi nealimentar au nivel mai scăzut comparativ cu celelalte grupe, însă consumul medical înregistrează cotele cele mai ridicate la vârstele avansate ca urmare a morbidităţii şi polipatologiei crescute întâlnite la aceste vârste [113]. Dintre consecinţele sociale specifice proceselor de îmbătrânire demografică din toată lumea şi din Republica Moldova, în particular, putem menţiona şi încetarea activităţii profesionale, care determină efecte variate de ordin social, familial şi individual. S-a demonstrat că femeile traversează cu mai multă uşurinţă acest proces comparativ cu bărbaţii care sunt marcaţi mai profund de acest eveniment. De asemenea, persoanele din mediul rural sunt mai puţin afectate de ieşirea la pensie în opoziţie cu cele din mediul urban, în rândul cărora acest eveniment provoacă nelinişte şi stresuri /tensiuni puternice [16, 57, 137]. Faptul că femeile tolerează mai uşor evenimentul pensionării faţă de bărbaţi se explică prin rolurile diferite ale acestora în cadrul familiei şi gospodăriei, luând în consideraţie că femeile sunt mai ocupate cu rezolvarea diferitelor activităţi de menaj şi, deci, îndeplinind activităţile lor gospodăreşti cotidiene, privesc cu o oarecare detaşare ieşirea la pensie. În schimb bărbaţii, mai puţin implicaţi în asemenea activităţi, se simt inutili, manifestând indispoziţie şi, uneori, depresii grave. Asemenea manifestări sunt mai acute printre bărbaţii din mediul urban faţă de cei din mediul rural [57, 62, 113, 137]. Singurătatea reprezintă una din consecinţele sociale cele mai negative şi deseori întâlnită atât în mediul urban cât şi în cel rural. Ea înregistrează o pondere importantă printre femei, mai ales ca urmare a dezechilibrului dintre sexe în favoarea sexului feminin la vârstele avansate, ca urmare a supramortalităţii masculine [114, 139]. Văduvia prin decesul soţului, pierderea relaţiilor

25

sociale şi un fenomen care se extinde – dezangajarea afectivă a copiilor, care se separă, uitându-şi sau ignorându-şi obligaţiile – aduc femeia vârstnică în multe cazuri în situaţia de izolare socială, singurătatea fiind sursa de îmbolnăviri psihice şi psihosomatice [21, 63, 183]. Sentimentul singurătăţii se accentuează cu vârsta şi determină probleme speciale pentru societate, căreia îi revin o serie de obligaţii faţă de aceste persoane lipsite de sprijin. Un rol important în aceste situaţii revine serviciilor publice de asistenţă socială, cât şi altor structuri specializate de prestare a serviciilor legate de aprovizionare, îngrijire şi supraveghere în cazul unor situaţii extreme (persoane nedeplasabile, cu dizabilităţi fizice şi psihice, cu boli cronice invalidante etc.) [18, 20, 56]. O opţiune de ajutorare a acestor persoane ar fi instituţionalizarea lor în azilurile pentru bătrâni, formă care este inacceptabilă pentru mulţi reprezentanţi ai populaţiei vârstnice din ţara noastră, ei preferând să rămână în familie. În ţările economic dezvoltate această problemă este rezolvată prin angajarea de către copii a persoanelor care îngrijesc de bătrânii cu dificultăţi, aceştia din urmă rămânând în mediul familiar, nefiind lipsiţi de contactul cu copiii şi nepoţii [20, 64, 121]. Relaţiile sociale ale vârstnicilor cu semenii lor sau cu alte categorii de vârstă au constituit un subiect mult studiat de sociologi. Izolarea de viaţa productivă provoacă multe consecinţe nefaste pentru persoanele vârstnice: pierderea contactelor stabilite şi întreruperea fluxului de informaţie, ce accentuează sentimentul de singurătate, favorizând izolarea socială şi apariţia stărilor depresive. Desconsiderarea şi marginalizarea bătrânilor de către generaţia tânără au efecte negative puternice asupra stării sănătăţii. Recunoaşterea bătrânului ca membru activ şi folositor al societăţii este de o importanţă vitală pentru acesta [71, 78, 167]. Un rol important în rezolvarea acestor situaţii îi revine familiei, prietenilor, rudelor, care pot să stimuleze menţinerea relaţiilor sociale ale vârstnicului [18, 19, 116]. Organizarea timpului liber al persoanelor vârstnice reprezintă o problemă socială la fel de importantă care aparţine societăţii. În cadrul familiei vârstnicii pot îndeplini o serie de activităţi cotidiene între care se pot menţiona ajutorul în îngrijirea nepoţilor, activităţi menajere, alte diverse prestaţii cum ar fi rezolvarea unor probleme legate de aprovizionare. Antrenarea bătrânilor în rezolvarea diferitelor activităţi în familie şi societate le creează acestora un sentiment de utilitate socială, factor important pentru menţinerea stării de sănătate. Aceste activităţi contribuie indirect la menţinerea relaţiilor sociale ale vârstnicilor, cu efecte benefice asupra echilibrului psihofiziologic după încetarea activităţii profesionale. Creşterea longevităţii pune în faţa societăţii şi alte probleme legate de starea sănătăţii

26

persoanelor vârstnice [41, 44]. Se pune întrebarea dacă persoana care a ajuns la o vârstă înaintată nu a acumulat diverse incapacităţi, maladii cronice invalidante [119]. Nu ar trebui să se creadă că progresul actual al speranţei de viaţă, şi în special, cel care va urma, nu va comporta o deteriorare a stării sănătăţii populaţiei [55, 56]. La această categorie de vârstă în prim plan ies consecinţele medico-sociale ale îmbătrânirii, care includ următoarele probleme mai importante: morbiditatea şi starea de sănătate a acestor grupuri de populaţie; nivelul mortalităţii specifice acestor grupuri, cauzele de deces şi tendinţele acestui fenomen; accesibilitatea la serviciile de sănătate şi modul în care unităţile de profil asigură nevoile de asistenţă medico-socială ale persoanelor vârstnice [4, 12, 155, 188]. În ultimii ani au fost definite mai multe concepţii şi indicatori, ce caracterizează starea sănătăţii persoanelor vârstnice, cum ar fi speranţa de viaţă în stare de sănătate şi, în particular, speranţa de viaţă fără incapacitate [6, 151, 152]. Starea de sănătate a femeii în vârstă este consecinţa unui cumul de factori determinanţi, între aceştia la nivel de stat mai importanţi fiind: nivelul de îmbătrânire demografică şi dimensiunea procesului de feminizare; calitatea vieţii aşa cum este susţinută de nivelul pensiilor şi al altor măsuri de suport social şi economic, de existenţa unei legislaţii de protecţie socială, de alimentaţie, de condiţii de locuit etc.; resursele financiare disponibile pentru programele de sănătate ce privesc prevenţia, maladiile cronice, reforma sistemului de sănătate, reţeaua de servicii medicale şi sociale, diversitatea şi calitatea serviciilor [12, 13, 41]. Pe parcursul evoluţiei umane încetarea funcţiei generative şi apariţia menopauzei au depins de longevitatea vieţii. Natura a determinat întotdeauna limita capacităţii femeii de a procrea după o anumită vârstă, care începe odată cu încetarea funcţiei ovariene. Această perioadă de postmenopauză evoluează mai mult de 20 ani cu transformări specifice, în primul rând, în sistemul metabolic neurohormonal [203, 217]. Este evident că prăbuşirea nivelului de hormoni estrogeni, care apare în menopauză, interferă cu multe funcţii fiziologice importante, reprezentând, din acest punct de vedere, unul dintre factorii majori timpurii, înainte de senescenţa reală, pentru polipatologia feminină. Tulburările metabolice ce pot cauza micşorarea longevităţii cuprind ateroscleroza şi patologiile distrofice osteoarticulare. Osteoporoza este însoţită de fracturi tipice, mai ales ale colului femurului, ale extremităţilor distale ale oaselor şi vertebrelor. Tot ei i se datorează durerile în articulaţii [111, 154, 218]. Aceste femei trebuie să se afle sub supravegherea permanentă a medicilor, să respecte un regim alimentar şi hormonal corespunzător, care ar putea preveni perturbările neurohormonale caracteristice pentru această perioadă a vieţii [12, 48, 196].

27

În ceea ce priveşte morbiditatea populaţiei vârstnice, ea se caracterizează printr-o polipatologie, la această vârstă constatându-se în medie 2-3 patologii cronice pe persoană, iar la vârstele foarte crescute numărul lor este şi mai ridicat [12, 41, 202]. O altă particularitate este predominanţa maladiilor cronice la persoanele vârstnice şi bătrâne, fapt ce necesită un consum medical ridicat, un număr sporit de internări la instituţiile spitaliceşti, o durată mai lungă de internare. Deseori aceste boli provoacă stări de invaliditate severe, ceea ce creează probleme nu numai pentru vârstnici, dar şi pentru familie şi societate. O altă caracteristică a morbidităţii persoanelor vârstnice este aceea că femeile nu se plâng, nu cer ajutor medical fie din modestie, fie din cauza considerării suferinţei ca fiind normală la o vârstă înaintată [42, 84, 201]. Dar, ocrotirea sănătăţii persoanelor vârstnice nu trebuie să fie axată doar pe maladie, ci să prevadă asigurarea unei stări de bunăstare generală, care s-ar baza pe interacţiunea factorilor fizici, psihici, morali, sociali, economici [215, 220, 221]. Cu toate acestea, eforturile în domeniul ocrotirii sănătăţii şi, în primul rând, al asistenţei medicale primare ar trebui să fie concentrate asupra măsurilor, realizarea lor permiţând persoanelor vârstnice să păstreze cât mai mult timp capacitatea la autodeservire şi să ducă un mod de viaţă activ odată cu integrarea lor în societate. În scopul prevenirii morbidităţii şi handicapului la vârsta înaintată se cere aplicarea continuă a măsurilor profilactice, direcţionate spre diagnosticul precoce şi tratamentul oportun în caz de depistare sau acutizare a maladiei [85, 153, 204]. Asigurarea unei îmbătrâniri sănătoase trebuie să se bazeze pe o asistenţă medicală accesibilă şi calitativă, care ar lua în consideraţie particularităţile stării de sănătate a persoanelor vârstnice şi caracterul specific al morbidităţii lor [59, 155]. Aşadar, procesele socio-demografice şi economice care caracterizează ultima perioadă (îmbătrânirea populaţiei, reducerea populaţiei active, problemele economice) şi care se vor accentua în următoarele decenii transformă necesitatea protecţiei sociale a persoanelor vârstnice într-o problemă fundamentală dificil de rezolvat atât pentru ţările dezvoltate, cât, îndeosebi, pentru cele aflate în tranziţie. Pentru Republica Moldova, problema populaţiei vârstnice este agravată de concentrarea ei în anumite zone ale ţării (în special în mediul rural), în care problemele de structură a populaţiei se suprapun peste problemele de acces la serviciile sociale şi medicale şi sunt aproape întotdeauna surse de sărăcie şi excluziune socială. Cunoaşterea particularităţilor morbidităţii la grupele de populaţie vârstnică prezintă o mare importanţă pentru orientarea activităţilor profilactice şi de intervenţie medico-socială care trebuie

28

să fie făcute diferenţiat, pe grupe de populaţie, pe categorii de localităţi: urbane şi rurale, în raport cu gradul acestora de îmbătrânire demografică etc. Toate cele expuse au demonstrat că o analiză a stării de sănătate a femeilor vârstnice din Moldova, ţară în plină tranziţie economică, realitate care îşi pune cert amprenta pe calitatea vieţii populaţiei în totalitatea sa, poate reprezenta o posibilitate de a desprinde unele sugestii pentru eventualele strategii, care să servească elaborării de politici specifice, viabile şi eficiente. Datele care rezultată din studiu contribuie la argumentarea politicii pentru promovarea, elaborarea şi implementarea măsurilor optime de asistenţă medicală şi socială acordate vârstnicilor.

29

Capitolul II GRUPUL ŢINTĂ CERCETAT ŞI METODE DE STUDIU

Evaluarea şi monitorizarea stării de sănătate a populaţiei reprezintă preocuparea „cheie” a sănătăţii publice, care stă la baza tuturor celorlalte funcţii ale acesteia: promovarea sănătăţii şi prevenirea maladiilor, a deceselor premature şi a invalidităţii, cercetarea şi managementul serviciilor de sănătate, dezvoltarea politicilor de sănătate publică. Abordarea actuală a sănătăţii publice urmăreşte să prevină apariţia maladiei, în principal, prin intervenţii la nivelul politicilor publice, deoarece numai o politică axată pe profilaxie va putea asigura baza unei ameliorări durabile a stării de sănătate şi a calităţii vieţii [110, 185, 213]. Evaluarea şi monitorizarea stării de sănătate a femeilor vârstnice din Republica Moldova, prin cunoaşterea nivelului şi structurii morbidităţii şi a caracteristicilor factorilor demografici, socio-igienici şi economici ce influenţează sănătatea femeilor vârstnice, vor permite efectuarea unor concluzii ce pot condiţiona politica sanitară a segmentului populaţional respectiv. În perioada de proiectare şi elaborare a direcţiilor strategice a politicii naşionale de asistenţă socială pentru femeile vârstnice este important să se analizeze atât experienţa internaţională, cât şi situaţia reală din Republica Moldova, care ar include cunoaşterea stării de sănătate a femeilor, necesităţile reale ale acestora în îngrijirile medicale, factorii exo- şi endogeni ce influenţează sănătatea lor. Studierea stării sănătăţii femeilor a fost prioritară în ştiinţă din totdeauna, o atenţie deosebită acordându-se sănătăţii reproducerii. În special, sănătatea femeii reprezenta rezultatul interacţiunii unui cumul de factori legaţi de fertilitate, sex şi condiţiile sociale care afectează sănătatea. Tradiţional, în perioada dintre menarhă şi menopauză necesităţile sanitare ale femeii erau preponderent determinate de fertilitate. În prezent, odată cu creşterea nivelului de educaţie şi al participării femeilor în activitatea economică şi cea socială, problemele sanitare ale femeii depăşesc cu mult domeniul fertilităţii. Problema sănătăţii femeilor în vârstă de 60 de ani şi peste se impune tot mai categoric în ultimii ani ca subiect de discuţie la multiple foruri ştiinţifice. Actualitatea stringentă a acestei tematici este determinată, mai întâi de toate, de creşterea speranţei de viaţă a femeii. Odată cu sporirea speranţei de viaţă a femeii, în societatea contemporană, creşte şi interesul faţă de problemele legate de sănătatea femeii ce şi-a petrecut deja cele 60 de primăveri şi a ajuns la frumoasa vârstă a „toamnei de aur”. Femeia contemporană îşi continuă activitatea încă 30-35 de ani după debutul menopauzei. Statisticile OMS atenţionează că, pe glob, una din şase persoane este o femeie aflată la menopauză [180, 205]. Deci, efectivul femeiilor aflate la vârsta „toamnei de aur” are o acţiune specifică asupra structurii sănătăţii populaţiei.

30

În zilele noastre, perioada „toamnei de aur” corespunde pentru multe femei unei continuităţi

în afirmarea esenţelor feminine, a profesionalismului, a vieţii culturale, sociale şi politice; practic, toate rămân implicate în transferul de experienţă, inclusiv în consolidarea educaţională a mai multor generaţii. Deci, studiile privind capacitatea de muncă a femeilor vârstnice, orientarea şi reorientarea lor profesională prezintă astăzi o deosebită însemnătate şi actualitate.

O primă abordare a problemei este determinată de necesitatea analizei complexe a situaţiei

demografice a republicii şi, în special, a structurii de vârstă a populaţiei, în scopul utilizării acestor date la stabilirea priorităţilor în activitatea medicilor, inclusiv a medicilor de familie, ce acordă asistenţă medicală femeilor vârstnice. Necesitatea includerii cercetării proceselor demografice în lucrarea actuală este justificată de

următoarele criterii:

indicatorii demografici, prin nivelul şi mai ales prin dinamica lor, au servit la caracterizarea stării de sănătate a populaţiei, în special a celei în vârstă de 60 de ani şi peste;

rezultatele primite permit medicului care acordă asistenţă medicală femeii vârstnice de a participa în mod activ, prin natura activităţii sale, la determinarea nivelului şi evoluţiei unora dintre fenomenele demografice;

în numeroase cazuri, medicii sunt implicaţi în elaborarea informaţiei referitoare la evenimentele demografice. Astfel, ei sunt cei ce constată şi certifică decesul unei persoane vârstnice;

cunoaşterea cât mai precisă a numărului, structurii şi dinamicii populaţiei vârstnice permite elaborarea programelor şi acţiunilor de sănătate în funcţie de nevoile contingentului respectiv. Situaţia demografică este un fenomen secundar, format ca rezultat al evoluţiei legităţilor social-economice obiective ale societăţii în perioada dată. Prin noţiunea de situaţie demografică se înţelege starea fenomenelor demografice atât în spaţiu, cât şi în timp. Cu alte cuvinte, situaţia demografică a unei ţări reprezintă ratele natalităţii, mortalităţii, ale sporului natural, nupţialităţii, divorţialităţii, migraţiei populaţiei şi structurilor demografice într-un an [142, 186]. Complexitatea fenomenelor demografice (adică a evenimentelor actuale petrecute într-o populaţie umană şi într-o perioadă de timp bine precizată [181]), multitudinea factorilor care influenţează evoluţia lor determină creşterea cerinţelor faţă de volumul şi calitatea informaţiei necesare pentru studiu. Aceste cerinţe se schimbă odată cu perfecţionarea metodelor de analiză demografică şi cu creşterea exigenţelor societăţii faţă de informaţia demografică folosită.

31

Pentru aprecierea calitativă a proceselor demografice, am analizat în această lucrare situaţia demografică în Republica Moldova la momentul actual, cu accent pe structura de vârstă a populaţiei şi am determinat tendinţele principale ale evoluţiei fenomenelor studiate. Situaţia demografică a fost descrisă în baza analizei datelor oficiale ale Biroului naţional de Statistică şi Sociologice al Republicii Moldova [5]. Valorile obţinute ale fenomenelor demografice au fost comparate cu valorile similare ale altor state, pe diferiţi ani de referinţă. Sub aspect dinamic datele au fost analizate în două părţi principale:

studiul static al populaţiei vârstnice, care a cuprins numărul, densitatea şi repartizarea ei teritorială (după zone şi medii de reşedinţă), precum şi structura în funcţie de diferite caracteristici: biologice, sociale, economice şi culturale;

studiul dinamic sau mişcarea populaţiei vârstnice, alcătuită din mişcarea naturală (evenimentul demografic fiind decesul) şi cea migratorie.

O importanţă deosebită, în lucrare, s-a acordat faptului că sănătatea femeii depinde de

corelarea factorilor socio-igienici, economici şi medicali, adică de standardele de viaţă. Statutul socio-economic nu este, prin el însuşi, o caracteristică măsurabilă, ci un concept teoretic. De obicei,

el este evaluat indirect prin ocupaţie, nivelul de educaţie, venit şi alţi factori. Încă din anii ‘20-‘30 ai secolului al XX-lea, drept surse ale cercetărilor complexe, inclusiv în studierea sănătăţii femeilor, serveau materialele examinărilor sanitare ale localităţilor, descrierile medico-topografice, controlul sanitar al locuinţelor, hărţile de examinare a regimului de lucru şi în afara orelor de lucru, analiza regimului alimentar etc. [212].

În literatura ştiinţifică medicală, tot mai frecvent apar lucrări în care se studiază atât

sănătatea şi metodele de organizare a asistenţei medicale, cât şi condiţiile social-igienice şi economice în care se formează sănătatea şi se organizează asistenţa medicală. De exemplu, în cadrul studiului WFS (Singh şi Casterline, 1985), variabilele socio-economice standard au fost nivelul de educaţie al respondentului, mediul actual de reşedinţă, ocupaţia şi angajarea în câmpul muncii, caracteristici care au permis clasificarea persoanelor în grupuri în funcţie de statutul socio- economic şi efectuarea unei planificări privind alocarea de resurse de asistenţă medicală. Pentru a aprecia statutul socio-economic pot fi folosite şi alte informaţii, precum posesia diferitor obiecte de uz îndelungat (de exemplu, frigider, televizor) şi tipul de locuinţă (de exemplu, numărul de camere, sursa de apă potabilă, canalizare etc.) [175]. Statutul socio-economic este deseori evaluat prin angajarea în câmpul muncii şi ocupaţie. Această informaţie se colectează uşor şi apare frecvent în înregistrările colectate în mod curent. Ocupaţia este de obicei împărţită pe categorii, după tip (profesională sau tehnică), clerică, calificată sau necalificată, agricolă şi casnică. Înaintea stratificării populaţiei după ocupaţie poate fi necesară

32

separarea datelor colectate în funcţie de mediul de reşedinţă urban sau rural, deoarece distribuţia după ocupaţie variază deseori semnificativ între regiunile urbane şi rurale [46]. În lucrarea de faţă, luând în consideraţie segmentul studiat – femeile în vârstă de 60 ani şi peste, – categoriile după tip diferă de cele clasice şi sunt divizate în conformitate cu sectoarele economiei Republicii Moldova, ele fiind: antreprenoriatul; sectorul privat; sectorul public; sectorul industrial; sectorul agrar; sectorul agrar privat şi altele. Stratificarea după mediul de reşedinţă urban, rural s-a efectuat în conformitate cu recomandările cercetărilor care au la bază interviul. Venitul poate constitui o măsură mai directă a statutului socio-economic decât ocupaţia. Însă, datele despre venit de multe ori nu sunt accesibile, sau sunt nerelevante. În studiul nostru aceste date s-au obţinut printr-un şir de întrebări indirecte referitoare la pensie (salariu) şi prin determinarea prezenţei unor obiecte de uz îndelungat (anexa nr. 1). Pentru o analiză corectă a indicatorilor socio-economici în mediul rural este improprie folosirea indicatorilor clasici referitori la consumul/ distribuţia veniturilor femeilor, pentru că o bună parte a consumului în gospodăriile din rural este de fapt autoconsum. Datorită preţului mic de achiziţie al produselor agricole de la producători, aceştia preferă să nu mai vândă ceea ce produc şi încearcă valorizarea acestora în cadrul gospodăriei (de exemplu, creşterea animalelor). Se ştie că tendinţa de autarhizare, despre care am vorbit, este specifică economiilor înapoiate sau aflate în regres. Este, deci, aproape imposibilă realizarea în mediul rural a unei analize relevante a statutului economic în termeni monetari. Din aceste considerente, în chestionar au fost incluse afirmaţii ca: am grădină, livadă, vie; cresc păsări, animale domestice etc. Nivelul de educaţie şi al ştiinţei de carte sunt, de asemenea, indicatori ai statutului socio- economic şi, la fel ca ocupaţia diferă între regiunile urbane şi cele rurale. Nivelul de instruire al femeii este un factor important pentru sănătatea întregii familii, deoarece de el depinde, în primul rând, venitul (mărimea pensiei) şi, în mare măsură, de nivelul de instruire al mamei, bunicii depinde starea sănătăţii copiilor şi nepoţilor. Femeile cu un nivel de instruire mai înalt, exprimat în ani de studii, pot ajuta fiicele la însuşirea unor cunoştinţe legate de conduita sarcinii şi îngrijirea copilului sugar, în ceea ce priveşte imunizarea şi nutriţia. Bunicile cu studii superioare au o înţelegere mai clară a scopurilor şi priorităţilor de viaţă. Indicatorii socio-economici specifici trebuie luaţi în consideraţie în condiţii individuale, deoarece fiecare societate îşi are propriul tip de economie, tradiţii culturale şi structură socială [46], tendinţe ce au fost reflectate în această lucrare. Un alt compartiment ce ţine nemijlocit de sănătate este studiul nivelului şi structurii morbidităţii populaţiei. Necesitatea studierii morbidităţii este determinată de valoarea ştiinţifică şi practică a rezultatelor primite. Conform datelor bibliografice, morbiditatea poate fi studiată (P.

33

Mureşan, 1989) prin următoarele metode: nivelul adresabilităţii în instituţiile medicale, rezultatele examenului medical complex şi datele privind rezultatele deceselor [115]. Lucrarea a prevăzut colectarea datelor privind morbiditatea conform adresabilităţii femeilor la medic şi a fost realizată prin transfer de informaţie din documentaţia medicală. Datele au fost cuprinse în capitolul V al chestionarului, la elaborarea căruia s-au luat în consideraţie metodele descrise atât de autorii autohtoni (V. Kant, 1964; M. Ghehtman, 1970; N. Testemiţanu, 1974; M. Ciocanu, 1987; D. Tintiuc, 1988; I. Prisăcari, 1989; E. Popuşoi, 1997), cât şi de autori din diferite ţări (M. C. Бедный, 1980; R. F. L. Logan, M. Vasek, Linder Forrest E., 1986; Ю. П. Лисицин, 1982, 1984, 1998; V. Marinescu, P. Mureşan, 1989; Anca G. Vitcu, 2002). De asemenea, metodologia dată s-a bazat pe recomandările Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Prof. dr. Ana Aslan” din România

[210].

La studierea morbidităţii generale a femeilor în vârstă de 60 de ani şi peste, ca unitate de observaţie, a fost considerată prima adresare (adresare primară) cu maladia dată, în instituţia medicală sau la domiciliul bolnavului, în decursul anului calendaristic. Ca sursă de informare a fost utilizat tichetul statistic pentru înregistrarea diagnozelor finale (precizate) (forma 025-2/u), “Fişa medicală de ambulator a bolnavului” (forma nr. 025/u); “Fişa de dispensarizare” (forma nr. 030/u);

“Registrul de evidenţă a solicitărilor medicului la domiciliu” (forma nr. 031/u); “Lista de evidenţă a vizitelor” (forma nr. 039/u) etc. Datele extrase, pentru fiecare sector în parte, au fost folosite pentru completarea capitolului V al chestionarului (anexa nr. 1). Dacă metoda colectării informaţiei pentru studierea morbidităţii şi organizării asistenţei medicale prevede transferul datelor din documentaţia medicală, atunci pentru colectarea informaţiei de examinare a factorilor social-economici rolul primordial îl are interviul [36, 53, 214]. Se diferenţiază interviurile standard, atunci când se efectuează în baza unei anchete – chestionar formulat preventiv, şi nestandard, când interviul poate dezvolta o întrebare în dependenţă de situaţia creată (folosit frecvent în studiul sănătăţii reproductive). Sunt descrise, de asemenea, interviuri semistandard, când se efectuează în baza anchetei, dar pe parcurs se pot formula şi întrebări suplimentare [115, 142, 214]. Pornind de la cele relatate, cercetarea ştiinţifică a fost realizată prin utilizarea a cinci etape de studiu (schema nr. 1):

I. Analiza şi caracteristicile factorilor demografici şi ale structurii de vârstă a populaţiei în Republica Moldova.

34

III. Cercetarea retrospectivă a sănătăţii reproductive, drept factor de influenţă ulterioară asupra sănătăţii femeii.

IV. Studierea perioadei climacterice.

V. Studierea nivelului şi structurii morbidităţii femeilor în vârstă de 60 de ani şi peste.

nivelului şi structurii morbidităţii femeilor în vârstă de 60 de ani şi peste. Etapele cercetării Schema

Etapele cercetării

Schema nr. 1

35

Etapele date au fost realizate prin utilizarea următoarelor metode de studiu:

a) analiza proceselor demografice bazate pe datele statisticii oficiale;

b) metoda interviului standard, cu ajutorul căreia s-a cercetat statutul socio- economic al femeilor în vârstă de 60 de ani şi peste;

c) metoda colectării datelor prin transferul informaţiei din documentaţia medicală, pentru studierea nivelului şi structurii morbidităţii conform datelor adresabilităţii;

d) metoda statistico-matematică, care a permis calcularea indicatorilor relativi, a

valorilor medii şi a erorilor lor, standardizarea după metoda directă, de asemenea, s-a putut testa diferenţa semnificativă dintre valorile relative şi medii în dependenţă de mediul de reşedinţă (urban-rural), conform criteriului t-Student. Studiul descris în lucrarea de faţă, după caracterul său este de tip observaţional-descriptiv (studierea variaţiei distribuţiei maladiei în populaţie), iar conform genului investigaţiei – parţială (cercetarea unei părţi din „universul statistic”). În cadrul studiului s-au efectuat trei tipuri fundamentale de comparaţii: demografice, geografice şi temporale. Cercetarea a fost proiectată astfel încât rezultatele obţinute să conţină informaţii de la un eşantion reprezentativ de femei în vârstă de peste 60 de ani. La proiectarea eşantionului s-a ţinut cont de unele principii generale. În primul rând s-a utilizat eşantionarea probabilistică, adică toţi membrii populaţiei analizate au posedat o probabilitate de selecţie cunoscută, fiind mai mare ca zero. În al doilea rând, eşantionul a fost auto-ponderat, deci nici o componentă a populaţiei nu a reprezentat intenţionat o proporţie mai mare sau mai mică în întregul eşantion decât proporţia sa în populaţie. Şi, în al treilea rând, s-au utilizat cadrele adecvate de eşantionare, ceea ce a permis coordonarea activităţii studiului. Totalitatea statistică generală a fost determinată drept o subtotalitate a numărului total de îmbolnăviri ale femeilor în vârstă de peste 60 de ani. Criteriile de proiectare a eşantionului reprezentativ au fost:

unităţile care s-au extras din totalitatea generală nu s-au reîntors;

utilizarea selecţiei aleatoare a unităţilor statistice (în baza tabelului cu numere aleatoare din programul Microsoft Excel);

rezultatele obţinute au fost veridice pentru întreaga colectivitate de origine. Alegerea volumului eşantionului a implicat echilibrarea necesităţilor analizei cu capacitatea de culegere a datelor. În cadrul studiului am fost interesaţi să obţinem o estimare a proporţiei femeilor vârstnice care posedă sau dezvoltă un anumit rezultat de sănătate sau un anumit nivel de dezvoltare socio-economică. Calculul volumului eşantionului reprezentativ (P. Mureşan, 1989) a

36

urmărit scopul determinării numărului absolut de îmbolnăviri, care ar permite evidenţierea

legităţilor şi particularităţilor morbidităţii pentru tot segmentul cercetat.

n =

2

Nt pq

N x

2

+

2

t pq

în care:

n – volumul eşantionului reprezentativ ;

t – factorul de probabilitate;

p şi q – probabilitatea şi contraprobabilitatea de apariţie (sau neapariţie) a fenomenului

cercetat (în cazul de faţă, reprezentativitatea femeilor de vârsta respectivă bolnave, selectate din

totalitatea femeilor de peste 60 de ani);

∆x – eroarea limită admisă;

N – volumul colectivităţii generale.

Ţinând cont de natura problemei (nivelul morbidităţii generale al categoriei cercetate) este

indicat ca fiind suficient un factor de probabilitate de 95% (t = 1,96) şi am stabilit o eroare limită de

3% (∆x = 0,03).

Luând în consideraţie că „n” este maxim când produsul „pq” este maxim, ori, ţinând seama

de faptul că 0 ≤ p ≤ 1 şi q = 1 – p, produsul este maxim, atunci când p = q = 0,5.

Volumul colectivităţii generale (numărul total al femeilor în vârstă de 60 de ani şi peste),

conform datelor statisticii oficiale a Republicii Moldova, la 1 ianuarie 2004, era de 374627 de

persoane. Înlocuind cifrele în formulă obţinem:

n

=

2

374627 0 . 03

374627 1 . 96 0 . 25

1 . 96 0 . 25

2

2

+

=

1040 femei

Eşantionul probabilistic supus cercetării a inclus 1040 de femei în vârstă de 60 de ani şi

peste, fiecare femeie având o probabilitate de selecţie (PR) egală cu 0,0028:

PR =

N

=

374627

= 0 . 0028

n

1040

Femeile au fost selectate printr-un model de eşantionare multifazic, efectuat în trei etape de

stratificare, la fiecare etapă efectuându-se o selecţie proporţională cu mărimea populaţiei.

Stratificarea a ajutat la asigurarea eşantioanelor suficient de mari pentru grupurile de interes

specific, ceea ce a mărit eficienţa prelucrării analitice.

În prima etapă de stratificare au fost folosite două cadre de eşantionare – unul pentru zonele

urbane şi unul pentru zonele rurale. Selecţia pe cadre a fost efectuată prin metoda de eşantionare

proporţională cu mărimea populaţiei (SPMP), ceea ce a permis echilibrarea volumului de lucru în

37

fiecare zonă şi aproximarea obiectivului eşantionării astfel încât fiecare individ din populaţie să aibă aceeaşi probabilitate de selecţie. Deci a reieşit din numărul total de femei de vârstă respectivă:

- din localităţi urbane - 35%, ceea ce constituie 364 de femei;

- din localităţi rurale – 65%, ceea ce constituie 676 de femei.

În a doua etapă de stratificare au fost folosite trei cadre de eşantionare, care ulterior au permis efectuarea comparărilor geografice – Nord, Centru, Sud. Caracteristicile geografice au servit pentru două scopuri importante: ele au oferit perspective majore în ceea ce priveşte etiologia maladiei şi au furnizat informaţii esenţiale pentru strategiile de planificare a asistenţei medicale a femeilor vârstnice în diferite regiuni ale republicii. Conform repartizării proporţionale, lotul a inclus:

- Nord – 41%, ceea ce constituie 426 de persoane;

- Centru – 38%, ceea ce constituie 396 de persoane;

- Sud – 21% - 218 persoane.

În etapa următoare s-a efectuat repartizarea unităţilor studiate în interiorul fiecărei zone. Localităţile nemijlocite din care s-au selectat unităţile de studiu au fost determinate prin metoda randomizată simplă (alegerea întâmplătoare a localităţii din lista completă a acestora), respectând proporţia sat/oraş. Prin urmare s-a ajuns la următoarele baze de sondaj:

Nord - raioanele Râşcani, Drochia, Briceni; Centru - mun. Chişinău, raioanele Orhei, Călăraşi, Ialoveni; Sud – raioanele Basarabeasca, Comrat, Vulcăneşti. Unitatea de studiu a fost reprezentată de fiecare femeie în vârstă de 60 de ani şi peste. Femeile au fost selectate aleatoriu din lista tuturor femeilor de vârsta respectivă, cu ajutorul tabelului randomizat din programul Microsoft Excel. Fiecare pas şi detaliu al operaţiunii de eşantionare a fost documentat (la etapa de proiectare a eşantionului, la sfârşitul lucrului în teren şi la completarea anchetei cu date) în scopul calculării ulterioare a erorii de eşantionare. Colectarea datelor a fost obţinută prin metoda de interviului. Intervievarea respondentelor din teritoriile selectate s-a efectuat individual în baza unui chestionar (anchetă), elaborat de către autor, ce a fost completat pentru fiecare femeie inclusă în cercetare. Chestionarul s-a realizat pe parcursul anilor 2002-2004, iniţial sub formă de proiect şi testat iniţial pe teren. După pretestare, acest chestionar a fost revizuit şi modificat. Chestionarul final a cuprins o gamă largă de subiecte (anexa nr. 1) incluse în 139 de întrebări, menite să contribuie la clarificarea problemei studiate. Majoritatea aspectelor au fost examinate după caracteristici geografice, demografice şi socio-economice, făcând posibilă identificarea segmentelor de populaţie

38

cu necesităţi şi probleme de sănătate specifice. Gama întrebărilor a fost de la închise sau parţial deschise la cele deschise, repartizate în 5 capitole:

I. Date generale – referitoare la vârstă, mediul de reşedinţă şi de muncă, naţionalitate, studii, starea civilă etc.

II. Activitatea în condiţiile reformelor social-economice.

III. Sănătatea reproductivă.

IV. Perioada climaterică.

V. Particularităţile şi structura morbidităţii.

În paralel cu chestionarul prezentat s-au elaborat instrucţiuni bine determinate, ce au permis colectarea informaţiei primare în bază unitară. Colectarea informaţiei a fost realizată de către autor cu susţinerea unor persoane competente în această problemă, instruite în prealabil. Interviurile s-au desfăşurat în cadrul instituţiilor medicale primare (centrele medicilor de familie, centrele de sănătate, oficiile medicilor de familie), în prezenţa medicului de familie, care a verificat corectitudinea completării capitolului V al chestionarului – particularităţile şi structura morbidităţii. În momentul anchetării, datele referitoare la morbiditate erau deja extrase din documentaţia medicală conform metodologiei descrise mai sus. Aproape toate femeile selectate pentru a participa la studiu (invitate activ de către curier la instituţia medicală primară în baza unui orar stabilit prealabil) au fost de acord cu interviul şi s-au dovedit a fi cooperante. Dintre femeile selectate, doar mai puţin de 1% au refuzat să fie intervievate, iar altele 1,2% n-au putut fi găsite. Rata de participare a fost ceva mai bună în zonele rurale (98,4%) decât în municipii şi oraşe (97,2%) O atenţie deosebită, în cadrul colectării datelor, a fost acordată calităţii completării chestionarelor. Acest lucru a fost asigurat prin verificarea primară a rezultatelor de către autor, ceea ce a permis minimalizarea erorilor independente de eşantionare. Toate anchetele au fost supuse următoarelor acţiuni: controlul logic, codificarea generală şi medicală, introducerea informaţiei în calculator. De asemenea, toate fişele au fost repartizate şi codificate. Secţiunile anchetei, ce conţineau datele privind morbiditatea femeilor (capitolul V al chestionarului) au fost codificate conform Clasificaţiei Internaţionale a Maladiilor, elaborate de către OMS, revizia a X-a. Această clasificare a fost necesară pentru unificarea prelucrării statistice calificate, deoarece ea are la bază trei principii: etiologie, patogeneză, localizare (sistem) şi corespunde nivelului actual de dezvoltare a ştiinţei medicale. Această clasificare permite, de asemenea, compararea rezultatelor cu studiile efectuate la nivel naţional şi internaţional. Totodată, conform specificului CIM, la codificare am păstrat sistemul biaxial: după etiologie sau procesul patologic iniţial a fost notat cu semnul (+) şi cel concomitent cu semnul (*) (asterisc), după manifestarea maladiei sau complicaţia acesteia. Astfel, codul cu semnul (+) constituia întotdeauna

39

maladia principală care trebuie luată în consideraţie, iar codul notat cu asterisc (*) reprezenta

maladiile concomitente sau complicaţiile. Această dublă codificare a permis evidenţierea atât a

maladiilor de bază, cât şi a celor concomitente, prezentând astfel efectiv polipatologia prezentă la

segmentul populaţional studiat – femeile în vârstă de 60 de ani şi peste.

Rezultatele au fost prelucrate pe calculator cu ajutorul programului Microsoft Excel.

Programul dat a permis prelucrarea şi gruparea materialului obţinut (metodele de grupare – simplă,

complexă, repetată), iar în funcţie de felul semnelor de evidenţă s-a efectuat gruparea tipologică

(incluzând semnele calitative) şi cea variaţională (gruparea semnelor cantitative, exprimate prin

cifre) în formă tabelară. S-au calculat indicatorii relativi. Iar pentru variabilele cantitative s-au

calculat valori cu tendinţă centrală: media aritmetică (M), mediana (Me), modulul (Mo). În cazul

variabilelor calitative s-au determinat şi frecvenţele.

La studierea morbidităţii generale a femeilor vârstnice s-au folosit valorile medii şi cele

relative (indicii intensivi, extensivi, ilustrativi şi dinamici). Indicii intensivi s-au calculat după

formula:

I int =

Nr abs fenomenului

.

.

Nr abs populatiei

.

.

1000

La prelucrarea datelor, pe lângă metodele parametrice au fost aplicate şi teste neparametrice

de analiză – testarea diferenţelor semnificative ale valorilor în baza criteriului t-Student şi Chi 2 .

Analizei ulterioare au fost supuşi numai acei indici, care se aflau în intervalul probabilităţii de 95%

şi mai mult (p<0,05).

După calcularea tuturor indicatorilor şi reprezentarea lor în tabele statistice s-a efectuat

analiza şi sinteza lor, dar nu înainte de a reprezenta în formă grafică materialul rezultat din

cercetare.

Cu toate că studiile descriptive, prin definiţie nu includ un grup formal pentru comparare,

datele obţinute au permis efectuarea comparaţiilor valabile după caracteristicile fundamentale:

persoană, loc şi timp. Aceste date au permis efectuarea concluziilor care subliniază cu prisosinţă

diferenţele înregistrate atât între zonele geografice ale Republicii Moldova, cât şi între localităţile

rurale şi urbane sau între diferite localităţi urbane, respectiv rurale, şi au dat posibilitatea de a

formula o politică sanitară pentru categoria studiată – femeile în vârstă de 60 de ani şi peste.

40

Capitolul III PROBLEMELE MEDICO-SOCIALE ALE SĂNĂTĂŢII FEMEILOR VÂRSTNICE ŞI FACTORII CE O DETERMINĂ

În condiţiile specifice ale vieţii contemporane, cu transformări rapide şi esenţiale care definesc lumea de astăzi, rolul şi locul femeii în vârstă de peste 60 de ani în familie şi comunitate au suferit modificări importante. Imaginea anacronică, oarecum metaforică a acelei bătrâne stereotip înţelepte, senile, venerate, într-o societate compusă din foarte mulţi copii şi tineri şi foarte puţini bătrâni, apare total desuetă. Numărul tot mai mare al vârstnicilor, preponderent al femeilor vârstnice, duce la modificarea poziţiei lor în viaţa familială şi cea socială şi necesită un efort de adaptare reciproc din partea tuturor membrilor familiei şi societăţii. Complexitatea schimbărilor condiţiilor social-economice şi a factorilor ce influenţează sănătatea populaţiei, în special a celei vârstnice, necesită efectuarea cercetărilor ştiinţifice orientate spre determinarea influenţei modului de viaţă asupra sănătăţii, care în mare parte caracterizează comportamentul şi activitatea omului. În acelaşi timp, este necesar de menţionat faptul că studiile speciale ce caracterizează modul de viaţă al femeilor vârstnice, efectuate în Republica Moldova, sunt foarte puţine, ceea ce determină actualitatea cercetărilor în acest domeniu.

3.1 Caracteristicile generale ale factorilor ce influenţează bunăstarea femeilor vârstnice

Abordarea indicatorilor ce caracterizează factorii socio-economici la diferite nivele (zonele republicii, mediile de rezidenţă) este necesară, pe de o parte, pentru a identifica diferenţele între zonele urbane şi cele rurale şi a focaliza intervenţiile acolo unde problemele sunt mai grave şi, pe de altă parte, pentru a oferi publicului repere pentru a măsura nivelul de dezvoltare şi progresele sau regresele înregistrate în zonele respective. Totodată, datele relevate ne oferă o orientare strategică de îmbunătăţire a stării de sănătate a femeilor vârstnice din Republica Moldova. În prezenta lucrare ne-am propus ca scop studierea aspectelor socio-economice care caracterizează sănătatea şi bunăstarea femeilor vârstnice. Analiza factorilor s-a efectuat pe zone geografice (Nord, Centru, Sud), medii de reşedinţă (urban, rural), naţionalitate, nivel de educaţie, categorii socio-profesionale, grupe de vârstă şi în dependenţă de activitatea femeilor în condiţiile reformelor social-economice. În continuare ne vom opri asupra factorilor enumeraţi, încercând să obţinem un tablou cât mai complex şi detaliat al nivelului de bunăstare a femeilor vârstnice.

41

Caracteristicile generale ale femeilor care au fost complet intervievate, după vârstă, sunt

prezentate în tabelul nr. 2. În structura de vârstă a femeilor vârstnice (60-89 de ani) cuprinse în

studiu ponderea maximă (46,9%) îi revine vârstei de 60-69 de ani iar cea minimă vârstei de peste 89

de ani (0,8%).

Tabelul nr. 2

 

Repartizarea persoanelor participante la studiu conform vârstei şi mediului de reşedinţă

Vârsta

Total

Zona urbană

Zona rurală

(ani)

%

%

 

%

60-64

23,1±1,74

19,5±3,5

19,2±2,02

65-69

23,8±1,80

10,9±2,75

27,4±2,28

70-74

21,4±1,74

13,3±3,0

23,1±2,16

75-79

18,3±1,63

15,6±3,20

17,1±1,93

80-84

8,8±1,12

3,1±1,53

9,2±1,48

85-89

3,8±0,61

2,3±1,32

1,6±0,64

> 89

0,8±0,33

1,6±1,1

0,3±0,8

Total

100%

35,0±1,96

65±1,96

Diversitatea etnică a femeilor vârstnice este ilustrată conform următoarei repartiţii:

moldovence – 74,8%, rusoaice – 9,3%, ucrainence – 8,4%, găgăuze – 2,2%, bulgare – 2,2%, evreice

– 3,1%. După mediul de reşedinţă structura femeilor cuprinse în studiu nu variază în proporţii mari

şi ponderea revine femeilor moldovence, respectiv 62,6% şi 81,4%.

În conformitate cu metodologia de cercetare, studiul a fost efectuat pentru analiza şi

compararea rezultatelor structurate în trei zone ale Republicii Moldova (figura nr. 2). În zona de

Nord au fost supuse cercetării 40,9 la sută din totalul femeilor intervievate, în zona Centru – 38,0 la

sută şi în zona Sud – 21,1 la sută. Conform mediului de reşedinţă, în fiecare zonă geografică

numărul femeilor supuse cercetării a fost reprezentat astfel: zona de Nord urban – 34,8%, rural –

65,2%; zona Centru urban – 36,2%, rural – 63,8%; zona Sud urban – 34,3%, rural – 65,7%. Datele

reprezentate, referitoare la starea socio-economică a femeilor vârstnice, în dependenţă de zona şi

mediul de reşedinţă au permis efectuarea de comparaţii geografice, evidenţierea unor diferenţe şi au

furnizat informaţii esenţiale pentru luarea deciziilor cu privire la programele de asistenţă medicală

şi nivelului de bunăstare a femeilor vârstnice, având în vedere particularităţile caracteristicilor

geografice.

42

21.1%

40.9% Nord Centru Sud 38,0%
40.9%
Nord
Centru
Sud
38,0%

Figura nr. 2

Repartizarea femeilor incluse în studiu conform zonei geografice a Republicii Moldova (%)

Prezintă interes rezultatele obţinute ce caracterizează starea familială a femeilor vârstnice. Din numărul total de femei, 55,8% sunt căsătorite, 4,1% nu au fost căsătorite, 7,4% sunt divorţate, 32,5% sunt văduve, iar 0,2% trăiesc în condiţii de căsătorie civilă. Există o mai mare probabilitate ca femeile cu reşedinţa în zonele rurale să se afle în căsătorii legale, spre deosebire de femeile cu reşedinţa în municipiu sau în altă zonă urbană. În conformitate cu mediul de reşedinţă (tabelul nr. 3) ponderea femeilor căsătorite este mai mare în localităţile rurale (59,8%), comparativ cu localităţile urbane (48,4%). Numărul femeilor singure este aproximativ acelaşi în mediile de reşedinţă urban şi rural şi constituie respectiv 4,0% şi 4,2%. Ponderea femeilor divorţate este mai sporită în localităţile urbane (12,6%), comparativ cu localităţile rurale (4,6%). În localităţile rurale, precum şi în localităţile urbane, rămâne sporită ponderea femeilor văduve, respectiv 31,2% şi 34,9% (tabelul nr.

3).

Din numărul total de femei, 46,5% erau cu studii primare, 12,9% - studii medii, 11,4% - studii medii speciale, 15,1% - studii superioare şi 14,1% - fără studii. Structura femeilor în funcţie de studii diferă radical în localităţile urbane şi rurale. În zonele urbane există o probabilitate mai mare ca femeile să aibă o mai bună pregătire/educaţie decât cele din zonele rurale şi constituie respectiv femeile cu studii primare (28,1% şi 56,5%), cu studii medii (14,8% şi 11,8%), cu studii medii speciale (15,7% şi 9,2%), cu studii superioare (33,8% şi 5,0%), fără studii (7,6% şi 17,5%). Diferenţa urban-rural este mai pronunţată în cazul nivelului de şcolarizare postliceal unde o proporţie semnificativ mai mare de femei – 49,5%, în municipalităţi, au făcut studii la o şcoală profesională sau universitate, în comparaţie cu persoanele cu reşedinţa în mediul rural – 14,2%.

43

Tabelul nr. 3 Repartizarea persoanelor incluse în studiu conform statutului social

Statutul

Total

Zona urbană

Zona rurală

c.a.

%

c.a.

%

c.a.

%

Căsătorite

580

57,1±2,18

176

48,4±4,42

404

62,1±2,48*

Singure

43

4,1±0,87

15

4,0±1,73

28

4,2±1,00

Divorţate

77

6,6±1,09

46

12,7±2,94

31

2,9±1,06**

Văduve

338

32,1±2,05

127

34,9±4,21

211

30,5±2,34

Concubinaj

2

0,2±0,19

0

-

2

0,3±0,26

Total

1040

100

364

35,0±1,96

676

65,0±1,96

* p<0,05 comparativ cu zona urbană **p<0,01 comparativ cu zona urbană

Un interes deosebit prezintă rezultatele studiului ce ţin de posibilităţile femeilor pensionate

de a fi angajate în câmpul muncii (tabelul nr. 4). Această informaţie este importantă, deoarece

femeile angajate în câmpul muncii se pot realiza în plan profesional şi pot căpăta o mai bună

asigurare a bunăstării materiale în comparaţie cu femeile ce nu activează în plan profesional, adică

ajunse la pensionare – perioadă de stres maxim în viaţa femeii vârstnice.

De fapt, persoana pensionată se adaptează greu la noile probleme pe care la pune etapa şi

aceste probleme pot fi multiple. Lipsa de ocupaţie îi dă sentimentul inutilităţii sale, îi lipsesc colegii

de muncă, prietenii mai tineri lucrează, încep să-i lipsească banii, unele probleme de sănătate pot

apărea şi toate creează o stare de depresie.

În mediul urban momentul încetării activităţii profesionale este perceput a fi mai stresant în

comparaţie cu mediul rural. Conform rezultatelor, mai multe femei din localităţile urbane ar dori să-

şi continue activitatea, deoarece actul pensionării a determinat variate perturbări de ordin social,

familial şi personal. În perioada imediată pensionării femeile au simţit o serie de modificări

importante legate de schimbarea modului de viaţă, a relaţiilor de muncă, de schimbarea poziţiei şi

statutului în cadrul familiei şi societăţii. Uneori, acestea s-au manifestat prin tulburări grave,

caracterizate prin apatie, stări depresive, tendinţă de izolare etc.

La femeile din mediul rural problemele rezultate din actul pensionării au apărut cu o

frecvenţă mult mai mică. Acestea au trecut mai uşor „hotarele” perioadei active formale, deoarece

majoritatea şi-a continuat munca în gospodărie, activând fără nici o restricţie, dacă le-a permis

sănătatea.

Aceste rezultate corespund cu concluziile multor autori, inclusiv a academicianului

44

V. Anestiadi, care, în raportul său la tema „Senescenţa – aspecte moderne”, a menţionat că „cea mai dificilă problemă pentru oamenii în etate este pensionarea, retragerea din viaţa activă, care coincide cu vârsta de 60-65 de ani. După pensionare se dereglează ritmul biologic, pentru că izolarea, tristeţea, depresia acţionează dăunător asupra omului. Destul de frecvent, la 67-70 de ani, dacă nu a reuşit să se adapteze la nivel fiziologic, fizic şi moral-psihologic la noua sa situaţie, dacă nu a stabilit noi contacte sociale, pensionarul aflat la „periferia societăţii” se stinge din viaţă. În unele cazuri, izolarea, tristeţea şi depresia pot provoca suicidul. De regulă, aceste stări pot fi depăşite prin dezvoltarea hobbiurilor, îndeletnicirilor utile, prin cultivarea noilor interese bazate pe principiul „ajută-te singur”. Noile funcţii ar putea compensa – parţial sau chiar complet – vacuumul apărut în perioada retragerii din activitatea utilă” [173].

Tabelul nr. 4

Angajarea femeilor pensionate în câmpul muncii, %

 

Total

Localităţi

Urban

Rural

1. Angajate în câmpul muncii

18,8

27,2

14,3**

2. Neangajate în câmpul muncii

81,2

72,8

85,7

Total

100

100

100

**p<0,01 comparativ cu zona urbană

Datele prezentate în tabelul nr. 4 demonstrează că marea majoritate a femeilor vârstnice nu este angajată în muncă. Acest fapt este regretabil, deoarece cercetările efectuate au arătat că adeseori, la vârstnici, experienţa acumulată în profesie compensează capacitatea fizică diminuată, iar spiritul de analiză şi de răspundere măreşte eficienţa muncii, deci persoanele vârstnice constituie un potenţial intelectual colosal cu o bogată experienţă care urmează să fie aplicată pentru prosperarea societăţii. De asemenea, studiile au arătat că fluctuaţiile, absenteismul şi accidentele de muncă au o pondere mai mică la vârstnici, comparativ cu tinerii. Conform opiniei sociologilor, persoanele vârstnice angajate în câmpul muncii se menţin într-o stare de sănătate mai bună, pe de o parte în interesul lor propriu, dar pe de altă parte, şi în interesul general al comunităţii. Bătrânul poate şi trebuie pus în valoare în cadrul vieţii sociale ca „un element structural, solid şi necesar” (S.Eitner) [181]. Dacă facem o comparaţie între posibilităţile femeilor de a se angaja în câmpul muncii în comparaţie cu bărbaţii în vârstă, simpla prezentare a raportului de 1:1,54 ne arată că din toată populaţia Republicii Moldova în vârstă de 60 de ani şi peste, 60,6% dintre bărbaţi sunt angajaţi în câmpul muncii, pe când femei numai 39,4%. În acest context prezintă interes deosebit cauzele ce nu permit femeilor în vârstă de a se angaja în câmpul muncii: din motive de sănătate – 76,1%, (în

45

localităţile rurale – 79,3%, în localităţile urbane – 73,2%). Prezenţa maladiilor, în cea mai mare parte cronice, la femeile de vârstă înaintată este cauza principală ce determină imposibilitatea lor de a munci. Totodată, este important faptul şi prezintă interes datele obţinute referitor la angajarea în câmpul muncii a femeilor vârstnice (tabelul nr. 5) în diferite sectoare ale economiei naţionale. Aceste date diferă, după cum era de aşteptat în localităţile urbane şi rurale, diferenţele fiind apreciate drept semnificative din punct de vedere statistic (p<0,01). Analiza datelor prezentate în tabelul nr. 5 ne demonstrează că cea mai mare parte a femeilor pensionate este angajată în câmpul muncii în sectorul public (27,3%), apoi urmează sectorul agrar (34,0%) şi sectorul industrial (18,6%), iar o parte dintre femei, mai puţin numeroase, sunt angajate în sectorul privat (9,0%), în calitate de antreprenori (5,6%) sunt foarte puţine femei, şi mai puţine în sectorul agrar privat (4,5%), celelalte femei (1,0%) activează având alte ocupaţii.

Tabelul nr. 5 Angajarea în câmpul muncii a femeilor vârstnice în diferite sectoare ale economiei Republicii Moldova (%)

 

Sectoarele economice

Total

Localităţi

Urbane

Rurale

1.

Antreprenoriat

5,6±0,32

6,1±0,67

4,9±0,33

2.

Sectorul privat

9,0±0,40

11,3±1,51

6,9±0,39

3.

Sectorul public

27,3±0,69

41,1±2,76

13,9±0,58

4.

Sectorul industrial

18,6±0,57

23,7±2,15

13,7±0,55

5.

Sectorul agrar

34,0±0,75

17,5±1,87

49,8±0,98

6.

Sectorul agrar privat

4,5±0,29

 

- 8,9±0,44

7.

Altele

1,0±0,14

 

- 1,9±0,21

8.

Total

100

100

100

Datele prezentate în tabelul nr. 5 ne permit evidenţierea unor legităţi în angajarea femeilor în câmpul muncii, în funcţie de localitatea urbană sau rurală. Aşadar, în localităţile urbane femeile sunt angajate prioritar în următoarele sectoare ale economiei naţionale: sectorul public (41,4%), sectorul industrial (18,6%) şi sectorul agrar (17,5%), ceea ce constituie 77,5% din totalul structurii sectoarelor economice.

46

În localităţile rurale, femeile vârstnice sunt solicitate mai mult pentru activitate în

următoarele sectoare: sectorul agrar (49,2%), sectorul public (13,9%), sectorul industrial (13,7%).

În total sectoarele enumerate alcătuiesc 76,8%. Ponderea femeilor vârstnice din localităţile urbane

este de 1,6 ori mai mare decât a femeilor din localităţile rurale angajate în sectorul privat, de 2,9 ori

mai mare este ponderea celor angajate în sectorul public, de 1,7 ori mai mare a celor angajate în

sectorul industrial şi de 1,5 ori mai mică a celor angajate în sectorul agricol.

Un alt indicator ce caracterizează starea familială a femeilor vârstnice din localităţile urbane

şi rurale ale Republicii Moldova este numărul de copii născuţi ce revin în medie la o femeie (tabelul

nr. 6). Potrivit datelor actuale, Republica Moldova este o ţară cu nivel jos de fertilitate, cu rata totală

de fertilitate abia la nivelul de substituţie (2,1 copii la o femeie, în 2004). Deoarece am studiat acest

aspect la femeile vârstnice, numărul de copii ce revin la o femeie este de 2,45. După cum era de

aşteptat, fertilitatea a fost mai mare în zonele rurale. Aceasta se reflectă în procentul de 46% din

femei în zona rurală care au trei sau mai mulţi copii, în comparaţie cu 22,5% dintre femei în zonele

urbane (p<0,01).

Tabelul nr. 6 Numărul de copii ce revin la o femeie participantă la studiu în funcţie de mediul de reşedinţă (% de familii)

 

Numărul de copii în familie

Total

Localităţi

Urbane

Rurale

1.

1

25,0±1,37

44,8±2,61

15,2±1,45

2.

2

36,2±1,49

32,7±2,46

38,0±1,87

3.

3

18,0±1,19

10,4±1,60

21,3±1,59

4.

4

12,4±1,03

8,5±1,46

14,6±1,36

5.

5

6,9±0,79

3,6±0,97

8,7±1,09

6.

6

1,1±0,32

 

- 1,6±0,49

7.

7

0,2±0,14

 

- 0,3±0,21

8.

8

0,2±0,14

 

- 0,3±0,21

 

Total

100

100

100

Datele din tabelul nr. 6 au evidenţiat unele caracteristici ce ţin de numărul de copii din

familiile urbane şi rurale. Este important de menţionat faptul că în etapa actuală cota familiilor cu 2

copii practic este egală în localităţile urbane şi rurale, constituind respectiv 32,7% şi 38%. În

localităţile urbane cota femeilor cu un copil este mai mare (44,8%) decât în localităţile rurale

47

(15,2%), pe când cota femeilor cu patru şi mai mulţi copii în localităţile rurale este mai mare (25,5%) decât în localităţile urbane (12,1%). Comparând aceste date cu rezultatele similare primite dintr-o populaţie de femei tinere, putem evidenţia că pe parcursul anilor rata naşterilor scade. Astfel, conform datelor obţinute în cadrul „Studiului sănătăţii reproducerii în Republica Moldova” [175], efectuat în anul 1997, procentul maxim îl constituiau femeile care au 2 copii (31,3%), ceea ce este similar cu rezultatele studiului nostru, iar cota femeilor care aveau 4 şi mai mulţi copii este mult mai mică în studiul efectuat pe un eşantion tânăr de femei, în comparaţie cu studiul nostru şi constituie 3,7% şi 20,8% respectiv. Diferenţe similare se înregistrează şi la femeile ce au 3 copii, care în studiul menţionat reprezintă 9,6%, iar în studiul nostru – 18,0%, ceea ce înseamnă aproximativ de două ori mai mult. Compararea acestor date ne evidenţiază faptul că, odată cu trecerea timpului, femeile din Moldova nasc un număr mai mic de copii, deci scade rata totală de fertilitate, actualmente fiind abia la nivel de substituţie – 2,1 copii la o femeie. Asupra bunăstării familiilor vârstnice, inclusiv a femeilor vârstnice, poate influenţa şi posibilitatea lor de a locui separat sau împreună cu copiii (figurile nr. 3.2, 3.3, 3.4). Cunoaşterea relaţiilor intrafamiliale în cadrul schimbărilor ce intervin în perioada pensionării joacă un rol implicit prin participarea eficientă la realizarea unui climat adecvat şi atenuarea divergenţelor de opinii dintre generaţii.

14.6%

atenuarea divergenţelor de opinii dintre generaţii. 14.6% 85.4% Locuiesc cu copii Nu locuiesc cu copii Figura

85.4%

Locuiesc cu copii Nu locuiesc cu copii
Locuiesc cu
copii
Nu locuiesc cu
copii

Figura nr. 3

Repartizarea femeilor vârstnice care locuiesc sau nu locuiesc cu copiii (în total), %

O altă perioadă de stres a părinţilor, în special a femeilor-mame este momentul plecării ultimului copil din familie, când părinţii rămân singuri. Această etapă este caracterizată de către Duvall drept faza „de cuib gol” [180]. Tot odată părinţii rămaşi „singuri” au posibilitatea unor relaţii apropiate cu copiii lor plecaţi de acasă şi foarte repede cu nepoţii, devenind bunici.

48

16.2%

48 16.2% 83.8% Locuiesc cu copii Nu locuiesc cu copii Figura nr. 4 Repartizarea femeilor vârstnice

83.8%

Locuiesc cu copii Nu locuiesc cu copii
Locuiesc cu
copii
Nu locuiesc cu
copii

Figura nr. 4 Repartizarea femeilor vârstnice din localităţile urbane care locuiesc sau nu locuiesc cu copiii, %

13.8%

urbane care locuiesc sau nu locuiesc cu copiii, % 13.8% 86.2% Locuiesc cu copii Nu locuiesc

86.2%

Locuiesc cu copii Nu locuiesc cu copii
Locuiesc cu
copii
Nu locuiesc cu
copii

Figura nr. 5 Repartizarea femeilor vârstnice din localităţile rurale care locuiesc sau nu locuiesc cu copiii, %

Din numărul total de femei investigate atât în localităţile urbane, precum şi în localităţile rurale, majoritatea nu locuiesc cu copii (respectiv 83,8% şi 86,2%). Această situaţie se datorează şi frumoaselor tradiţii care au fost şi îndeosebi se dezvoltă în prezent în familii, cum ar fi:

1. Ajutorul substanţial al părinţilor pentru asigurarea bunăstării copiilor la începutul vieţii familiale.

2. Crearea rezervei familiale pentru construcţia sau procurarea spaţiului locativ pentru copii.

3. Grija pentru angajarea copiilor în procesul de învăţământ şi în câmpul muncii.

4. Participarea activă la educaţia nepoţilor şi crearea bazei materiale.

5. Respectarea strictă a relaţiilor de rudenie orientate spre ajutorul reciproc în caz de necesitate.

Desigur, este preferabil ca locuinţa unuia dintre copii să fie în apropierea părinţilor, sau dacă este mai îndepărtată, contactul să fie păstrat cât mai des, cel puţin telefonic, săptămânal. Pentru vârstnici, familia rămâne singurul punct de sprijin şi ajutorul pe care familia îl acordă pensionarului poate fi moral-afectiv, financiar sau de îngrijire fizică şi servicii efective. Dacă familia (copiii) este la distanţă, acest ajutor poate fi moral-afectiv şi financiar, iar atunci când familia lărgită se află în apropierea părinţilor în vârstă, ajutorul poate fi acordat şi prin îngrijire fizică şi servicii curente. De obicei, fiicele sunt mai implicate, în special când nu sunt angajate şi nu sunt preocupate de carieră. Ajutorul poate fi considerat şi în sens invers – bunicile pot ajuta copiii la creşterea nepoţilor, fie sub forma unor servicii privind îngrijirea pe perioade de timp, fie prin unele facilităţi pentru părinţi – îi duc şi aduc pe nepoţi de la grădiniţă, le pregătesc o masă de prânz etc.

49

Din numărul total de femei ce locuiesc cu copiii (16,2% în localităţile urbane şi 13,8% în localităţile rurale) un număr mai puţin semnificativ necesită îngrijire specială în caz de boală sau vârstă înaintată, care constituie în medie 3,7%, inclusiv în localităţile urbane – 2,2% şi în localităţile rurale – 4,4%. Acest indice este mai sporit în familiile cu dificultăţi sociale şi stare economică deplorabilă, ca rezultat al influenţei factorilor social-economici asupra sănătăţii populaţiei în primul rând a populaţiei vârstnice. Analiza rezultatelor obţinute a evidenţiat un indice determinativ şi foarte valoros din punct de vedere fizic şi psihic, ce influenţează sănătatea persoanelor vârstnice, în special a femeilor – indice ce caracterizează relaţiile dintre părinţi şi copii (tabelul nr. 7)

Tabelul nr. 7 Caracteristica relaţiilor intrafamiliale dintre părinţi şi copii (%)

Relaţiile intrafamiliale

Total

Localităţi

Urbane

Rurale

1. Bune

67,5±1,56

63,4±3,39

68,7±1,75

2. Satisfăcătoare

26,8±1,47

24,8±3,04

27,3±1,68

3. Nesatisfăcătoare

2,6±0,53

3,0±1,19

2,6±0,60

4. Rele

3,1±0,58

8,8±2,0

1,4±0,45

Total

100

100

100

Datele prezentate în tabelul nr. 7 demonstrează faptul că relaţiile dintre părinţi şi copii în general constituie un indice mai mult pozitiv. Astfel, relaţii bune se consideră în 67,5% dintre familii, satisfăcătoare în 26,8% din familii (în total în 94,3% din familii). Relaţii nesatisfăcătoare (2,6%) şi rele (3,1%) dintre părinţi şi copii se consideră numai în 5,7% dintre familii. Divergenţe semnificative ale valorilor (bune sau satisfăcătoare) în localităţile urbane şi rurale nu s-au evidenţiat. Această situaţie ne permite să concluzionăm că în Republica Moldova s-au păstrat atât în localităţile urbane, cât şi în localităţile rurale, acele valori morale şi spirituale de educaţie a viitoarelor generaţii (în familii, în instituţiile preşcolare, şcolare, universitare). Totodată, indicele ce caracterizează relaţiile dintre părinţi şi copii ca rele, nefiind prioritar în caracteristica acestor relaţii, în condiţiile urbane este mai mare decât în cele rurale de 6,3 ori. Aceste rezultate convingătoare ne indică necesitatea de a efectua măsuri concrete de evidenţiere a factorilor morali, spirituali, de comportament, educaţionali în familiile respective, pentru a evita relaţii nefavorabile dintre părinţi şi copii ca factor de influenţă asupra sănătăţii. Rezultatele descrise ne permit să constatăm că femeile în etate se confruntă cu probleme serioase ce se referă, în primul rând, la statutul şi rolul lor social. Aici creionăm portretul unei femei

50

de „vârsta a treia” din Republica Moldova: persoană trecută de 60 de ani, pensionară (81,2%), văduvă sau singură (42,8%), fără surse suplimentare de existenţă. Constatăm, cu regret, că generaţia femeilor trecute de 70 de ani n-a avut parte de un destin fericit nici în tinereţe. Ele au suportat calvarul celui de-al doilea război mondial, represiunile şi foametea. Viaţa persoanelor în etate e legată indisolubil de cea a generaţiilor tinere. Prin familie, prin comunicarea cu copiii şi nepoţii, persoana în vârstă încearcă să se facă utilă pentru cei din jur. Femeia-bunică îşi asumă funcţii sociale foarte necesare: educarea şi îngrijirea nepoţilor creându-i femeii-mamă condiţii de a munci activ spre beneficiul societăţii şi al familiei. Iar odată cu creşterea mediei de vârstă a femeilor, numărul pensionarilor longevivi poate creşte şi există posibilitatea ca, în unele cazuri, copiii pensionari deja, să îngrijească părinţii tot pensionari, mai în vârstă. Poziţia vârstnicilor în familie trebuie încadrată în complexul drepturilor şi obligaţiunilor, ea fiind condiţionată de puterea economică a familiei, purtătoarea tradiţiilor şi valorilor morale. Bătrânului îi revine sarcina de întreţinere a tradiţiilor şi de educaţie, iar descendenţii îi datorează respect, ocrotire şi afecţiune. Analiza factorilor generali ce influenţează nivelul bunăstarii femeilor conduce la următoarele concluzii:

1) Perioada de pensionare a femeilor vârstnice este caracterizată de un număr semnificativ de femei neangajate în câmpul muncii (81,2%). Acest indice este în creştere odată cu majorarea vârstei. Majoritatea femeilor de vârstă înaintată atât în localităţile urbane, cât şi în localităţile rurale, este angajatăîn sectorul public. 2) Numărul copiilor născuţi în familiile urbane este mai mic decât în familiile rurale. Familiile din urbe care educă unul sau doi copii constituie 77,5%, sau cu 24,3% mai multe familii decât în localităţile rurale. Familiile rurale cu trei şi mai mulţi copii constituie 42,8% sau mai multe cu 30,4% familii decât în localităţile urbane. 3) Sănătatea femeilor vârstnice este influenţată de relaţiile cu copiii. În localităţile rurale, precum şi în cele urbane, acest indice se caracterizează prin valori bune şi satisfăcătoare şi constituie respectiv 96,0% şi 88,2%.

51

3.2 Rezultatele analizei factorilor medicali şi socio-economici în menţinerea sănătăţii femeilor vârstnice

Starea socio-economică a persoanelor în etate, inclusiv a femeilor vârstnice, este un

indicator de bază ce caracterizează şi influenţează sănătatea individuală şi publică. În acest context,

un rol important pentru determinarea posibilităţilor persoanelor vârstnice de a-şi menţine sănătatea

îi revine cercetării ştiinţifice orientate în mod special spre studierea factorilor sociali, economici,

medicali ce influenţează sănătatea acestor categorii de populaţie. Autorul, în concordanţa cu planul

de studiu, pentru prima dată în Republica Moldova a efectuat cercetări ştiinţifice comparative de

influenţă a unei game largi de factori ce au impact asupra sănătăţii femeilor vârstnice în localităţile

rurale şi urbane, cum ar fi: mărimea pensiei lunare, utilizarea serviciilor comunale, alimentaţia,

condiţiile de trai şi muncă, asistenţa medicală etc.

Prezintă interes repartizarea femeilor vârstnice după forma de pensionare, deoarece

pensionarea după vârstă presupune un stres mai mic în comparaţie cu stresul provocat de

pensionarea pe motiv de boală (tabelul nr. 8).

Tabelul nr. 8 Repartizarea femeilor vârstnice după forma de pensionare, %

 

Forma de pensionare

Total

Localităţi

Urbane

Rurale

1.

După vârstă

83,2±1,16

74,2±2,29

88,0±1,25

2.

După invaliditate

5,2±0,69

7,1±1,35

4,1±0,78*

3.

După anii de activitate

9,3±0,90

13,5±1,79

7,1±0,99**

4.

După sănătate şi condiţii nocive

1,15±0,17

1,0±0,47

1,9±0,21

5.

Alte condiţii

2,1±0,30

4,2±0,77

1,2±0,26**

 

Total

100

100

100

* p>0,05 comparativ cu zona urbană ** p<0,01 comparativ cu zona urbană

În structura femeilor pensionate, ponderea maximă îi revine formei de pensionare după

vârstă (83,2%), inclusiv în condiţiile urbane 74,2% şi în condiţiile rurale 88,0%. Atât în condiţiile

urbane, precum şi în cele rurale, locul III după forma de pensionare îi revine gradului de invaliditate

(respectiv 7,1% şi 4,1%), iar locul II numărului anilor de activitate (respectiv 13,5% şi 7,1%).

Luând în consideraţie că venitul constituie o măsură mai directă a statutului socio-economic

şi faptul că datele despre venit sunt mai puţin accesibile, iar dacă este vorba despre populaţia care

52

practică schimbul în natură (ceea ce se referă la populaţia rurală a republicii), datele oficiale sunt nerelevante, ne-am propus să examinăm acest compartiment în detaiu. Rezultatele cercetărilor au stabilit mărimea pensiei la femeile vârstnice. Datele studiului efectuat demonstrează faptul că atât în condiţiile urbane, cât şi în cele rurale, mărimea pensiei la

marea majoritate a femeilor vârstnice era de până la 200 lei şi în structura lor alcătuia respectiv 51,1

şi 71,6 la sută. Totodată, este necesar de menţionat faptul că în localităţile rurale femeile pensionate

cu pensie de 300 şi mai mulţi lei constituia 0,6%, comparativ cu femeile vârstnice din localităţile urbane (7,0%). Pentru aprecierea nivelului de protecţie din punct de vedere financiar a pensionarilor, specialiştii compară salariul mediu lunar cu pensia. Se consideră că se poate vorbi despre o echitate în ceea ce priveşte nivelul de trai, dacă pensia medie a unui pensionar atinge cel puţin 75% din

salariul mediu al unui lucrător. Rezultatele cercetării au atestat o scădere a acestei corelaţii, abordarea diferenţiată fiind mai evidentă în mediul rural. Prezintă interes rezultatele studiului referitoare la opinia femeilor pensionate în legătură cu

oportunitatea primirii pensiei. Din numărul total de femei intervievate, 95,3 la sută femei din localităţile urbane şi 96,2 la sută din localităţile rurale au constatat că primesc pensia regulat (în fiecare lună la data stabilită). Cu toate acestea, 84,2% dintre femeile din localităţile urbane şi 81,7% din femeile din localităţile rurale nu sunt satisfăcute de mărimea pensiei. Cauza principală a acestei insatisfacţii a femeilor pensionate este lipsa posibilităţilor de acoperire a necesităţilor incluse în minimul de subzistenţă necesar unei persoane, în special cheltuielile ce ţin de alimentaţie şi cheltuieli de întreţinere. Aceasta se explică şi prin faptul că cea mai mare parte din femeile vârstnice nu se folosesc de subvenţii privind cheltuielile de întreţinere (figura nr. 6). Problema privind taxele pentru serviciile de deservire comunală este stringentă în special în rândurile populaţiei vârstnice deoarece ele nu corespund cu veniturile, depăşindu-le de 2-3 ori. Conform recomandărilor specialiştilor de la nivel mondial, acest indice nu trebuie să fie mai mare de 20-30% din venitul total al populaţiei. Primirea indemnizaţiilor pentru cheltuielile comunale este

o soluţie pentru femeile vârstnice, dar din păcate, după cum ne demonstrează datele din figura nr. 6,

în localităţile rurale 90,3% femei pensionate nu primesc indemnizaţii pentru cheltuielile comunale (în localităţile urbane – 44,1%). Numai 7,1% din femeile de la sate au apreciat faptul că primesc indemnizaţii, iar 2,6% - indemnizaţii parţiale. În zonele urbane aceste aprecieri alcătuiesc respectiv 25,2% şi 30,7%. Acest lucru conduce la situaţii ce ţin de imposibilitatea achitării plăţilor la serviciile comunale.

53

90.3% 100 80 44.1% 60 30.7% 25.2% 40 7.1% 2.6% 20 0 Da Nu Parţial
90.3%
100
80
44.1%
60
30.7%
25.2%
40
7.1%
2.6%
20
0
Da
Nu
Parţial
Localităţile urbane
Localităţile rurale
Structura femeilor vârstnice ce au sau nu facilităţi
la cheltuielile de întreţinere/regie (%)

Figura nr. 6

Rezultatele studiilor opiniei femeilor vârstnice au evidenţiat cauzele principale care duc la întârzierea plăţilor serviciilor comunale în unele zone urbane şi rurale. În condiţii urbane: reţinerea primirii pensiei – 1,4±0,61%; mărimea pensiei nesatisfăcătoare – 41,2±2,58%; costul majorat al serviciilor comunale – 43,7±2,6%; alte cauze – 13,7±1,8%. În condiţii rurale: reţinerea primirii pensiei – 2,7±0,62%; mărimea pensiei nesatisfăcătoare – 65,8±1,82%; costul majorat al serviciilor comunale – 9,2±1,11%; alte cauze – 22,3±1,6%. Deci, structura consumului şi accesul la resurse al femeilor vârstnice sunt diferite între cele două medii de reşedinţă. În timp ce veniturile în bani, accesul la servicii de sănătate, apă curentă, gaze naturale etc. sunt mult mai bune pentru femeile ce locuiesc în oraşe (cu un plus pentru oraşele mari), în mediul rural auto-consumul (consumul produselor agricole din propria gospodărie) este mai mare şi parţial compensează lipsa resurselor financiare. Totuşi, femeile din mediul rural sunt dezavantajate în privinţa accesului la servicii publice, în timp ce femeile din mediul urban au posibilităţi de acces mai mari dar şi costuri suplimentare pentru acestea. O altă secţiune a chestionarului viza posibilităţile femeilor vârstnice de a se alimenta corect şi raţional. Nutriţia are o influenţă directă asupra dezvoltării, stării fizice şi mintale a individului. Nutriţia este unul dintre cei mai importanţi factori ai sănătăţii individului sau comunităţii. Organismul uman are nevoie de substanţe nutritive pentru asigurarea metabolismului energetic, hormonal şi plastic. Starea nutriţională a individului este influenţată de aprovizionarea cu produse alimentare, precum şi de calitatea acestora, distribuirea lor, accesul şi costul alimentelor. Ea este de

54

asemenea influenţată de cunoştinţe, atitudini, credinţe şi practici în legătură cu alimentele esenţiale

şi nutriţia echilibrată. Asigurarea nevoilor de hrană, în special ale persoanelor vârstnice, mai

concret, eradicarea sărăciei extreme şi a foametei, este şi unul din cele opt scopuri mondiale pentru

o viaţă mai bună - Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului [120], care se presupun a fi realizate

până în anul 2015 de către cele 191 de state membre ale Naţiunilor Unite.

Posibilităţile femeilor vârstnice de a procura produse alimentare şi structura cheltuielilor

pentru alimentaţie sunt prezentate în tabelul nr. 9.

Tabelul nr. 9 Posibilităţile de procurare a produselor şi structura cheltuielilor pentru alimentaţie la femeile vârstnice, %

Nr.

Denumirea produselor

Localităţi urbane

Localităţi rurale

d/o

 

1. Pâine

82,1±2,01

77,1±1,22

 

2. Produse lactate

61,8±2,55

30,6±1,77**

 

3. Carne

8,5±1,46

5,8±0,9*

 

4. Legume

28,8±2,37

49,6±1,92**

 

5. Fructe

14,0±1,82

4,4±0,78**

 

6. Alte produse

0,8±0,47

3,9±0,72**

*- p<0,05 comparativ cu zona urbană **- p<0,01 comparativ cu zona urbană

Organismul femeii se află într-o permanentă şi complicată activitate metabolico-hormonală.

Pentru ca această activitate să decurgă normal, e necesar, în primul rând, un regim alimentar corect

şi raţional. Pentru a asigura asimilarea maximă a substanţelor alimentare, trebuie stabilit un regim

alimentar care prevede un consum variat de alimente. Rezultatele studiului, prezentate în tabelul nr.

9, au evidenţiat unele legităţi ce ţin de alimentaţia femeilor vârstnice. Aşadar, în concordanţă cu

mărimea pensiei, majoritatea femeilor vârstnice, de regulă, procură pentru alimentaţie pâine (în

localităţile urbane – 82,1%, rurale – 77,1%). În acelaşi timp, posibilităţile de utilizare în alimentaţie

a cărnii constituie în localităţile urbane – 8,5% femei, rurale – 5,8%, legume respectiv – 28,8% şi

49,6% femei, fructe – 14,0% şi 4,4% femei. Rezultatele obţinute conduc la concluzia că în meniul

alimentar al femeilor pensionate predomină pâinea şi produsele lactate, pe când produsele din carne

şi fructele sunt foarte limitate, în special în zonele urbane. O alimentaţie raţională presupune un

echilibru de acoperire a meniului în vitamine, microelemente şi a aportului energetic. Ca exemplu

de alimentaţie raţională prezentăm piramida propusă de E. Ilicea (shema nr. 2 ) [82].

55

55 Schema nr. 2 PIRAMIDA ALIMENTAŢIEI RAŢIONALE Rezultatele cercetărilor noastre denotă faptul că alimentarea

Schema nr. 2

PIRAMIDA ALIMENTAŢIEI RAŢIONALE

Rezultatele cercetărilor noastre denotă faptul că alimentarea femeilor chestionate sunt departe de cerinţele piramidei alimentaţiei raţionale prezentate. Numai 6,2% dintre femeile de vârstă înaintată au răspuns că pensia acoperă cerinţele privind procurarea produselor alimentare pentru a menţine un regim nutriţional echilibrat. Un rol important, concomitent cu alimentaţia femeilor vârstnice, îl constituie factorii ce ţin de condiţiile de trai (tabelul nr. 10). Rezultatele cercetărilor au demonstrat că asigurarea cu spaţiu locativ la majoritatea femeilor vârstnice este de 74,2% în localităţile urbane şi de 95,6% în localităţile rurale. Cota femeilor vârstnice ce nu dispun de spaţiu locativ este semnificativ mai mică (p<0,01) în localităţile rurale în comparaţie cu cele urbane. În mediul urban femeile vârstnice locuiesc prioritar în apartamente (50,0%). O cotă semnificativă de femei locuiesc în case proprii (25,8%). În condiţiile rurale femeile vârstnice locuiesc prioritar în case proprii. Se înregistrează o diferenţă bine determinată (p<0,01) a femeilor care locuiesc în case proprii în condiţii urbane (16,2%) şi rurale (69,7%), probabilitatea fiind de 4 ori mai mare pentru femeile de la sate şi o probabilitate de 5 ori mai mare pentru oraşence.

56

Tabelul nr. 10 Condiţiile de trai ale femeilor vârstnice în localităţile urbane şi rurale, %

Nr.

Condiţii de trai

Localităţi urbane

Localităţi rurale

d/o

1.

Apartament

50,0±2,62

3,1±0,67

2.

Casă proprie

16,2±1,93

69,7±1,78

3.

O parte din casă

3,3±0,94

21,6±1,23

4.

Cămin

4,7±1,11

0,8±0,20

5.

Casă pentru bătrâni

25,8±2,29

4,8±0,79

 

Total

100

100

Un interes deosebit în ceea ce priveşte caracteristicile factorilor ce influenţează sănătatea şi

bunăstarea femeilor vârstnice prezintă asigurarea cu confort a locuinţei. De nivelul confortului

depinde gradul de poluare a spaţiului locativ. De exemplu, utilizarea cuptoarelor primitive se

soldează cu un nivel înalt de poluare a locuinţelor, mai ales în lipsa ventilaţiei adecvate, totodată

fiind şi o sursă majoră de incendii. Există pericolul otrăvirii în timpul somnului cu monoxid de

carbon. Poluarea spaţiului locativ afectează în special vârstnicii, deoarece aceştia petrec mai mult

timp în interiorul casei. Izolarea, ferestrele şi uşile ermetice, fumatul, toate acestea contribuie la

majorarea concentraţiei poluanţilor mediului intern al locuinţei.

Pentru a aprecia gradul de confort al locuinţei în chestionar s-au inclus întrebări cu ajutorul

cărora s-a apreciat nivelul de aprovizionare cu servicii şi bunuri de bază (gaz, apă, încălzire centrală

şi sistem de canalizare). Proporţia femeilor ce dispun de servicii comunale de bază variază

semnificativ în funcţie de reşedinţă şi regiune. Astfel, din numărul total de femei din localităţile

urbane, locuiesc în case confortabile 36,6%, cu confort parţial – 56,3%, fără confort – 7,1%. În

condiţii rurale aceşti factori constituie respectiv 2,1%, 69,1% şi 28,8%. Datele prezentate determină

o diferenţă semnificativă (p<0,01) în asigurarea femeilor vârstnice cu locuinţe confortabile în

condiţii urbane şi rurale. Există o probabilitate de 17 ori mai mare la locuitoarele vârstnice ale

zonelor urbane de a avea condiţii pe deplin confortabile şi viceversa, probabilitatea unei femei din

localităţile rurale de a trăi în condiţii pe deplinneconfortabile este de 4 ori mai mare.

Din seria factorilor ce influenţează bunăstarea femeilor vârstnice se evidenţiază în prim plan

nivelul de satisfacţie cu privire la condiţiile de trai, unde de asemenea se atestă diferenţe între

localităţile urbane şi rurale, în special în ceea ce priveşte nivelul de asigurare cu fluide (tabelul nr.

57

Tabelul nr. 11 Nivelul de satisfacţie a femeilor vârstnice din localităţile urbane şi rurale faţă de condiţiile de trai

Nr.

Nivelul de satisfacţie

Localităţi urbane

Localităţi rurale

d/o

1.

Satisfăcuţi

29,4±2,39

5,2±0,85**

2.

Parţial satisfăcuţi

49,2±2,62

44,2±1,91

3.

Nesatisfăcuţi

21,4±2,15

50,6±1,92**

 

Total

100

100

**- p<0,01 comparativ cu zona urbană

Datele din tabelul nr. 11 demonstrează diferenţe esenţiale (p<0,01) referitoare la nivelul de

satisfacţie a femeilor vârstnice în localităţile urbane şi rurale. Aşadar, nivelul de satisfacţie a

femeilor din localităţile urbane este de 5,7 ori mai înalt decât la femeile din localităţile rurale şi

viceversa – nivelul de insatisfacţie în condiţiile rurale este mai înalt decât în cele urbane de 2,3 ori.

Aceste rezultate reflectă situaţia generală a populaţiei din localităţile urbane şi rurale.

Opinia femeilor vârstnice în legătură cu satisfacţia condiţiilor de trai în mare parte este

influenţată de asigurarea cu mijloace tehnice. Din numărul total de femei intervievate din localităţile

urbane dispun de aparate radio – 58,0±2,59%, TV – 65,9±2,48%, echipamente video-muzicale –

8,8±0,47%, frigider – 60,2±2,57%, maşină de spălat – 36,5±2,52%, aspirator – 40,4±2,56. În zonele

rurale femeile vârstnice dispun de radio în 44,2±1,91%, TV – 54,6±1,90%, echipamente video-

muzicale – 1,9±0,21%, frigider – 20,0±1,54%, maşină de spălat – 10,7±1,19%, aspirator –

3,1±0,67. Rezultatele studiului au evidenţiat că din bunurile durabile de consum, televizorul este

prezent în mai mult de jumătate din locuinţele femeilor vârstnice, cu o preponderenţă

nesemnificativă în localităţile urbane în comparaţie cu cele rurale, diferenţe majore existând în

asigurarea femeilor vârstnice din localităţile urbane şi rurale cu frigidere (de 3,0 ori), maşini de

spălat (de 3,6 ori), aspirator (de 13 ori).

Toate serviciile comunale de bază şi bunurile durabile de consum au fost luate în

consideraţie în timpul evaluării statutului socio-economic al femeilor. Au fost atribuite valori egale

pentru posesia fiecăreia din aceste facilităţi şi, efectuându-se o analiză a bunăstării femeilor

vârstnice, s-au evidenţiat anumite legităţi de bază care au permis clasificarea stării materiale a

femeilor drept satisfăcătoare, nesatisfăcătoare şi critică. Datele s-au comparat cu nivelul

58

100

80

60

40

20

0

84.0% 67.0% 42.3% Urban Rural 14.3% 1.6% 0.7% Critică Nesatisfăcătoare Satisfăcătoare
84.0%
67.0%
42.3%
Urban
Rural
14.3%
1.6%
0.7%
Critică
Nesatisfăcătoare
Satisfăcătoare

Figura nr. 7

Distribuţia procentuală a femeilor vârstnice după starea materială şi în raport cu mediul de rezidenţă, %

Datele prezentate în figura nr. 7 demonstrează o diferenţă esenţială (p<0,01) a stării materiale critice (circa 3 ori) la femeile din localităţile rurale comparativ cu femeile din localităţile urbane. Rezultatele autoevaluării stării materiale în mare măsură au influenţat opinia femeilor vârstnice cu privire la estimarea criteriilor caracteristice bunăstării apreciate pe perioada de 10 ani. În condiţii urbane: bunăstarea s-a schimbat spre bine în mod simţitor – la 0,8±0,47%, s-a îmbunătăţit – 4,1±1,04%, fără schimbare – 19,8±2,09%, s-a înrăutăţit – 75,3±2,5%. În zonele rurale: s-a schimbat spre bine în mod simţitor – la 1,0±0,39% familii, s-a îmbunătăţit – în 1,5±0,48%, fără schimbare – la 5,0±0,84, s-a înrăutăţit – în 92,4±1,91 familii. Aşadar, datele prezentate ne permit să concluzionăm că bunăstarea femeilor vârstnice pe parcursul a 10 ani, atât în localităţile urbane şi îndeosebi în zonele rurale, în majoritatea lor s-a înrăutăţit. Prezintă interes rezultatele studiului referitoare la autoaprecierea femeilor vârstnice a locului ierarhic în societate din punct de vedere material. Femeile vârstnice din localităţile urbane, care se consideră asigurate, constituie 4,1 ± 1,04%; puţin asigurate – 28,3±2,36%; sărace – 67,9±2,62%. În condiţii rurale sunt:

femei asigurate – 0,1 ± 0,07%; puţin asigurate – 9,1±1,11%; sărace – 90,7±1,92% (p<0,05). Astfel, ceea ce a determinat înrăutăţirea bunăstării femeilor vârstnice pe parcursul a 10 ani a servit drept motiv în aprecierea nivelului ierarhic în societate din punct de vedere material ca femei sărace, în majoritatea lor, în localităţile urbane şi rurale. Cauzele principale ce influenţează starea materială şi bunăstarea femeilor vârstnice sunt: pensia mică – 17,6 ±1,18%; preţurile majorate la produsele alimentare şi de necesitate primară – 64,2 ±1,49%; cheltuieli legate de starea sănătăţii şi procurarea medicamentelor – 24,2 ±1,33%. În aceste condiţii un factor de supravieţuire este ajutorul material acordat din partea copiilor.

59

Din numărul total de femei intervievate (din urban şi rural) în 60,1 ±1,52% din cazuri copiii ajută material părinţii. Totuşi, o mare parte din copii nu acordă ajutor părinţilor din mai multe motive, cum ar fi: copii invalizi – 1,2 ±0,54%, copii plecaţi din ţară – 12,8 ±1,64%, copii care nu dispun de posibilităţi materiale – 68,9 ±2,27%, altele – 1,7 ±0,63. Starea materială precară a femeilor vârstnice şi lipsa posibilităţilor de a se întreţine singure este motivul pentru care femeile vârstnice se află în azilurile pentru bătrâni. Această cotă constituie în Republica Moldova circa 12,3%. În cercetare au fost incluse datele intervievării a 128 de femei, care la momentul studiului locuiau în aziluri pentru bătrâni. Una din cauzele principale ce a determinat angajarea femeilor vârstnice în azilurile de bătrâni este singurătatea. Durata de locuire în casele de bătrâni a femeilor vârstnice a fost diferită: până la un an – 16,4%; 1-5 ani – 46,9%; 6-10 ani – 29,7%; mai mult de 10 ani – 7,0%. Este important de menţionat aspectul ce ţine de satisfacţia femeilor vârstnice faţă de condiţiile din casele pentru bătrâni. Rezultatele obţinute demonstrează că 90,4% din femeile din localităţile urbane şi 78,8% din localităţile rurale apreciază pozitiv condiţiile din azilurile de bătrâni. Persoanele în vârstă, conform rezultatelor obţinute, apreciază în mod obiectiv atitudinea medicilor faţă de sănătatea lor şi calitatea asistenţei medicale acordate (figura nr. 8).

23.1% 35.7% 41.2%
23.1%
35.7%
41.2%
Satisfăcute Nesatisfăcute Nu pot aprecia

Satisfăcute

Satisfăcute Nesatisfăcute Nu pot aprecia

Nesatisfăcute

Satisfăcute Nesatisfăcute Nu pot aprecia

Nu pot aprecia

Urban

16.7% 17.2% 66.1%
16.7%
17.2%
66.1%
Satisfăcute Nesatisfăcute Nu pot aprecia

Satisfăcute

Satisfăcute Nesatisfăcute Nu pot aprecia

Nesatisfăcute

Satisfăcute Nesatisfăcute Nu pot aprecia

Nu pot aprecia

Rural

Figura nr. 8

Nivelul de satisfacţie a femeilor incluse în studiu privind calitatea serviciilor medicale, %

O cotă semnificativă din numărul total de femei din localităţile urbane şi îndeosebi din localităţile rurale n-au putut aprecia nivelul calităţii serviciilor medicale. Cu toate acestea, în condiţii urbane cota femeilor nesatisfăcute de calitatea serviciilor medicale este mai mare (41,2%) decât în condiţii rurale (17,2%) de 2,4 ori (p<0,01).

60

Cauzele insatisfacţiei au fost generate în mare parte de lipsa accesului la medicamente gratuite, de imposibilităţile deplasării către instituţiile medicale (în special în localităţile rurale) şi, într-un procent mai mic, de calitatea acordării asistenţei medicale şi de unele încălcări ale principiilor de etică şi deontologie medicală. Rămâne la nivel scăzut numărul de femei ce apreciază pozitiv serviciile medicale acordate, respectiv în localităţile urbane – 23,1%, cele rurale – 16,7%. Asigurarea femeilor vârstnice cu medicamente este prezentată în figura nr. 9.

25.5% 6.3% 68.1% Gatuite Compensate Contra plată
25.5%
6.3%
68.1%
Gatuite
Compensate
Contra plată

Urban

5.5% 91,0% 3.6% Gratuite Compensate Contra plată
5.5%
91,0%
3.6%
Gratuite
Compensate
Contra plată

Rural

Figura nr. 9 Nivelul de asigurare a femeilor vârstnice cu medicamente, %

Datele prezentate în figura nr. 9 demonstrează faptul că femeile vârstnice, în caz de îmbolnăvire, procură medicamente în localităţile urbane în 68,1% cazuri şi în 91,0% cazuri în localităţile rurale. Este foarte mică lista de medicamente compensate, respectiv 6,3% şi 3,6%. Activităţi concrete ce ţin de ameliorarea nivelului de bunăstare al femeilor vârstnice din Republica Moldova trebuie să fie elaborate în baza rezultatelor ştiinţifice. Sub acest aspect este important de evidenţiat situaţia demografică şi social-economică care determină nivelul bunăstării şi sănătăţii femeilor, precum şi posibilităţile lor de a avea un mod de viaţă sănătos.

61

Capitolul IV EVALUAREA STĂRII SĂNĂTĂŢII FEMEILOR VÂRSTNICE

Procesul actual al îmbătrânirii demografice, reprezentat în particular prin feminizarea acestui

fenomen, a impus necesitatea studierii nivelului şi structurii morbidităţii specifice vârstei înaintate (peste 60 de ani), în scopul elaborării unor metode profilactice eficiente care ar contribui la îmbunătăţirea calităţii vieţii acestor femei.

În situaţia economică complicată a Republicii Moldova s-a schimbat substanţial rolul

factorilor demografici şi socio-economici ce determină sănătatea, consecinţele acestora reflectându-se diferit pentru sănătatea femeilor şi bărbaţilor, tinerilor şi vârstnicilor. Acest fapt este determinat de diferenţa dintre necesităţile femeilor şi ale bărbaţilor, această diferenţă fiind resimţită

şi pe categoriile de vârstă. De regulă, femeile, în special cele vârstnice, se adresează mai frecvent instituţiilor medicale.

O altă particularitate constă în frecvenţa maladiilor cronice la persoanele vârstnice şi

bătrâne, fapt ce necesită un consum al serviciilor medicale ridicat, un număr sporit de internări în instituţiile spitaliceşti, o durată mai lungă de internare. Deseori aceste maladii provoacă stări de invaliditate severă, ceea ce creează probleme nu numai pentru vârstnici dar şi pentru familie şi societate. Indicii morbidităţii oferă o informaţie amplă cu privire la sănătatea femeilor cu vârsta respectivă, dezvăluie particularităţile apariţiei maladiilor în societate şi ne caracterizează frecvenţa şi gravitatea lor. Pe baza rezultatelor studiului morbidităţii conform datelor adresabilităţii, putem planifica serviciile medicale acordate contingentului/segmentului respectiv şi elabora acţiunile de acordare a asistenţei medicale. Studiul dinamic al morbidităţii permite evaluarea eficacităţii măsurilor întreprinse. Metodologia de studiere a morbidităţii, utilizată în această lucrare a fost structurată după experienţele mai multor autori şi statistica modernă. Nivelul şi structura morbidităţii femeilor în vârstă de 60 de ani şi peste, conform adresabilităţii, oglindesc în exclusivitate datele referitoare la înregistrările medicale ale maladiilor pe parcursul a trei ani (2003-2005). Numărul absolut al femeilor supuse studiului morbidităţii după datele adresabilităţii a fost de 1040, selectate în trei etape de stratificare. Rezultatele primite caracterizează amplu fenomenul cercetat – morbiditatea specifică populaţiei. Este evident că odată cu vârsta creşte şi numărul maladiilor, în special al celor cronice.

62

O altă caracteristică este polipatologia întâlnită la această vârstă, constatându-se în medie 2-3

patologii cronice pe persoană, iar la vârstele foarte crescute numărul lor este şi mai ridicat. Creşterea patologiei multiple şi cronice pe fondul modificărilor de vârstă a organelor şi sistemelor este însoţită de limitarea capacităţilor fizice ale femeilor. Aceasta se referă, în primul

rând, la patologiile cronice ale sistemului cardio-vascular, la afecţiunile tumorale, la parkinsonism.

O altă particularitate a morbidităţii femeilor vârstnice este condiţionată de încetinirea funcţiei

generative şi instalarea menopauzei. Natura a determinat întotdeauna limita capacităţii femeii de a procrea după o anumită vârstă, care începe odată cu încetarea funcţiei ovariene. Această perioadă de postmenopauză evoluează mai mult de 20 ani cu transformări specifice, în primul rând, în sistemul metabolic neurohormonal, determinate de sistarea secreţiei de estrogen timp îndelungat cu majorarea numărului factorilor de risc aterogen, care duc la apariţia sindromului metabolic menopauzal. Tulburările metabolice ce pot cauza micşorarea longevităţii sunt ateroscleroza şi patologiile distrofice osteo-articulare. Osteoporoza este însoţită de fracturi tipice, mai ales a colului femurului, extremităţilor distale ale oaselor şi vertebrelor. Tot ei i se datorează durerile articulaţiilor. Aceste femei trebuie să se afle sub supravegherea permanentă a medicilor, să respecte un regim alimentar şi de tratament hormonal de substituţie corespunzător, care pot preveni perturbările neurohormonale caracteristice pentru această perioadă a vieţii. Evident că rezultatele primite au fost comparate cu datele cercetărilor similare efectuate anterior şi cu cele ale statisticilor oficiale. Astfel, conform datelor Centrului Ştiinţifico-Practic de Sănătate Publică şi Management Sanitar al Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova, nivelul incidenţei feminine este în corelaţie cu vârsta, ajungând la cifrele maximale la vârsta de 70-85 de ani (tabelul nr. 12).

Tabelul nr. 12 Incidenţa morbidităţii feminine în funcţie