Sunteți pe pagina 1din 8

UITAREA

E.F. Loftus si G.R. Loftus (1980) au avut ideea unei anchete printre psihologii
americani, ntrebndu-i dac consider c informatia din MLD rmne permanent n sistemul
cognitiv. Aproape 84% dintre ei au dat un rspuns afirmativ. Un procentaj similar de
nonpsihologi
au dat acelasi rspuns. Printre argumentele invocate n sustinerea opiniei lor,
psihologii mentionau mai ales fenomenele de hipermnezie constatate n transa hipnotic si
experimentele lui Penfield, de stimulare electric a neuronilor corticali.
La o analiz atent, ambele argumente au o validitate discutabil. Este adevrat c sub
inductie hipnotic, subiectii sunt capabili s-si reaminteasc amnunte considerate de mult
timp uitate, dar este la fel de adevrat c n aceste relatri, fapte reale si fictive sunt prezente
n egal msur. W. Penfield si P. Perot (1963), utiliznd metoda elecrozilor implantati, au
constatat c stimularea repetat a unor neuroni duce la reamintirea unor experiente vizuale si
olfactive pe care pacientii n cauz le avuseser n copilrie si pe care le consideraser uitate.
Din pcate, nu exist nici o posibilitate de a verifica dac relatrile pacientilor lui W. Penfield
sunt reale sau sunt false memorii, reprezentnd experiente pe care acestia doar credeau c leau
avut.
Aceste date au alimentat ideea c toate experientele pe care le trieste subiectul rmn
stocate definitiv n memorie.
Problema deci rmne: uitm oare informatiile memorate sau ele rmn permanent n
memorie? Pentru a rspunde la aceast ntrebare trebuie s trecem n revist cteva
caracteristici esentiale ale procesului de reactualizare sau reamintire.
1.1. Reactualizarea cunostintelor
Eficienta memoriei este judecat n functie de eficacitatea reactualizrii. O carent a
reactualizrii este n mod automat judecat ca o deficient a memoriei.
Cele mai cunoscute forme de reactualizare, adesea mentionate ca singurele, sunt
reproducerea si recunoasterea. Majoritatea testelor de memorie sunt construite pe aceste dou
tipuri de sarcini.
Esecul reactualizrii informatiei memorate nu dovedeste ns nimic despre deficienta
stocrii cunostintelor n memorie. Mai nti, pentru c reproducerea si recunosterea nu sunt
singurele modalitti de reactualizare a informatiei. In al doilea rnd, pentru c reactualizarea
este dependent de o serie de factori care fac ca performantele de reactualizare s fie extrem
de fluctuante, deci nepotrivite pentru a trage concluzii ferme asupra capacittii memoriei n
general.
S-a dovedit c eficienta reactualizrii creste dac:
1. Contextul reactualizrii are ct mai multe proprietti similare celor prezente n
contextul memorrii;
2. Contextul reactualizrii are ct mai putine asemnri cu alti stimuli dect cei ce
trebuie reamintiti.
1.1.1. Reactualizarea si similaritatea contextului fizic
S. M. Smith si colab. (1986) au cerut subiectilor din grupul experimental s
memoreze n ordine o list de cuvinte, ntr-unul din laboratoarele universittii. Dup 4 zile a
urmat testul de reproducere, n dou medii diferite: o parte a subiectilor a reprodus lista n
acelasi laborator, iar cealalt parte a sustinut testul de reproducere ntr-un laborator cu totul
diferit. S-a nregistrat o rat a reproducerilor corecte de 59% pentru primul lot de subiecti si de
46% pentru cel de-al doilea. Deci, performantele la testul de reproducere au favorizat pe cei la
care contextul reproducerii era similar cu contextul nvtrii.
Pot fi date si alte exemple:
Exemplu. D. R. Godden si A. D. Baddeley (1975) au solicitat o
echip de scafandrii s memoreze o list de cuvinte n dou medii:
la 120 m sub ap si pe uscat. Ulterior, ambele liste trebuiau
reproduse n ambele medii. Rezultatele obtinute au confirmat
importanta similarittii mediului fizic: rata reproducerilor corecte
pentru itemii nvtati pe uscat a fost mai mare dac reproducerea se
realiza tot pe uscat. Un fenomen similar a fost pus n evident si n
cazul itemilor memorati subacvatic.
1.1.2. Reactualizarea si similaritatea contextului neuropsihic
Performantele de reactualizare, recunoastere sau reproducere, sunt semnificativ mai
ridicate dac starea neuropsihic din momentul nvtrii este congruent cu cea din
momentul reactualizrii. De pild, itemi nvtati n conditiile n care subiectii fumau
marijuana au fost reamintiti mai bine dac, n momentul reproducerii, subiectii se aflau iarsi
sub influenta drogului, dect dac erau ntr-o stare de constiint normal. (Anderson, 1985).
Materialul nvtat ntr-o anumit dispozitie afectiv poate fi reamintit mai acurat atunci cnd
subiectii se afl ntr-o dispozitie afectiv similar.
Exemplu. Pacientii maniaco-depresivi si reamintesc mai
bine continuturile nvtate n faza maniacala, atunci cnd
reproducerea se realizeaza tot pe un fond maniacal. Materialul
nvtat n faz depresiv este reprodus mai corect la revenirea strii
depresive.
In mod analog, itemii nvtati pe fondul consumului de
alcool, sunt reamintiti mai corect ntr-o stare bahic ulterioar,
dect n stare de trezie (Eich, 1980).
Dependenta performantelor mnezice a fost confirmat si n cazul studierii subiectilor
infra-umani. J. W. Kalat (1988) a nvtat un lot de soareci aflati sub narcoz s parcurg un
labirint. Dup eliminarea efectului narcoticului, au fost nregistrate performantele lor n
parcurgerea labirintului respectiv. Ulterior, fr nici un antrenament prealabil, li s-a injectat
iarsi doza initial de narcotic si au fost pusi s reia sarcina de parcurgere a labirintului.
Performantele lor s-au dovedit net superioare.
A fost pus n evident si o congruent a dispozitiei, n sensul c memoria este mai
bun dac exist o congruent ntre materialul care trebuie memorat si dispozitia individului.
Atunci cnd un material mai agreabil trebuie nvtat, cel mai bine este s se realizeze acest
lucru n momentele de bun-dispozitie, pe cnd nvtarea unui material mai putin agreabil este
recomandat s se realizeze ntr-o dispozitie nu foarte bun.
Calitatea reactualizrii este marcat si de:
- Intervalul de timp petrecut de la un anumit eveniment. Thompson (1982) descoper
c acuratetea datrii evenimentelor descreste cu cte o zi pentru fiecare sptmn care trece.
Spre exemplu, dup ce au trecut dou sptmni de la un eveniment, aproximarea datrii este
de cca. 2 zile iar dup 10 sptmni aproximarea este de cca. 12 zile.
- Caracterul plcut sau neplcut al evenimentelor. Tot Thomson (1985) observ c
evenimentele plcute sunt reactuailzate cu mai mult acuratete dect cele neplcute.
- Efectul referirii la sine. In 1987, Thomson observ c evenimentele personale se
reamintesc mult mai usor dect cele care s-au ntmplat altei persoane.
Din cele spuse, rezult c n conditiile n care contextul fizic si neuropsihic al
reactualizrii este congruent cu cel al nvtrii, performantele sunt ridicate. Din aceast
cauz, de pild, performantele de recunoastere sunt, n mod constant, mai bune dect cele de
la testele de reproducere.
Tot pe aceast baz pot fi explicate o mare parte din fenomenele de hipermnezie care
apar sub transa hipnotic. Inductia hipnotic nu duce prin ea nssi la hipermnezie, ci indirect,
prin favorizarea unei stri psiho-neurologice similare cu cea n care a avut loc nvtarea.
Introducere in Psihologia Cognitiva
Cu ct scade similaritatea dintre contextul nvtrii si cel al reactualizrii, cu att mai
sczute sunt performantele mnezice. Aceasta nu nsemn ns c memoria este deficitar.
Inseamn numai c contextul reactualizrii nu fost cel potrivit, sau sarcina de reactualizare nu
a fost cea mai adecvat.
A doua conditie a eficacittii reactualizrii viza disimilaritatea dintre contextul
reactualizrii si alti itemi dect cei care trebuie reactualizati. Ea se poate ilustra mai ales
pentru cazul recunoasterii. Astfel, ntr-o sarcin de recunoastere, itemii nefamiliari sunt mai
usor de recunoscut dect itemii familiari, dat fiind asemnarea acestora din urm cu alti itemi
din mediu, care au un rest de activare mai sczut si pot perturba astfel recunoasterea.
1.2. Subactivarea
Exist totusi informatii pe care nu ni le putem aduce aminte, oricte eforturi am face.
De pild, nu pot s-mi amintesc, sub nici o form, ce am fcut acum 2 ani si 3 zile. Nu cumva
aceste informatii s-au pierdut definitiv, disprnd din sistemul nostru cognitiv?
O serie de investigatii efectuate de T.O. Nelson (1978) ne ndeamn s fim prudenti
nainte de a rspunde afirmativ la aceast ntrebare. Alti autori, cum ar fi R. N. Shephard
(1967) fac referire la prodigiozitatea memoriei umane.
Exemplu. R. N. Shephard a efectuat o investigatie n cadrul
creia subiectii vizionau timp de cteva secunde, sute de fotografii.
Testati scurt timp dup aceea, ei au recunoscut aproape toate
imaginile prezentate. Mai mult, chiar dup cteva sptmni,
subiectii din lotul experimental recunosteau o mare parte dintre
fotografii.
Dac cunostintele nvtate rmn permanent n memorie, de ce pe multe dintre ele, nu
ni le putem aminti? Am putea rspunde printr-o simpl propozitie: se subactiveaz, dar acest
rspuns nu rezolv problema de fond, pentru c rmne ntrebarea de ce se subactiveaz.
S trecem n revist cteva mecanisme implicate n deteriorarea nivelului de activare al
cunostintelor.
1.2.1. Interferenta
Interferenta vizeaz influenta pe care cunostintele o au unele asupra altora.
In cazul n care cunostintele anterior nvtate reduc rata de reactualizare a cunostintelor
dobndite ulterior, avem de-a face cu interferenta proactiv. Aceiasi influent, exercitat ns
de ultimele cunostinte asupra celor anterioare, poart numele de interferent retroactiv.
Aceste notiuni doar descriu, dar nu explic mecanismul responsabil de producerea
fenomenului. O explicatie posibil este oferit de mecanismul inhibitiei laterale. Se cunoaste
astzi c interferenta dintre dou categorii diferite de cunostinte (numere si cuvinte, spre
exemplu), este mai mic dect n cazul n care cunostintele, memorate succesiv, fac parte din
aceiasi categorie. Or, inhibitia lateral este mai redus n primul caz dect n al doilea. Un alt
exemplu l constituie spatierea, adic interpolarea unor itemi diferiti ntre dou prezentri ale
aceluiasi item. Se cunoaste c spatierea mbuntteste performantele mnezice, pentru c n
acest caz inhibitia lateral este mai redus.
1.2.2. Efectul FAN
Efectul FAN (facts added to nodes) a fost pus n evident de J. R. Anderson (1973,
1976).
Universitatea Ecologica Bucuresti Facultatea de Psihologie si Stiinte Cognitive
El se manifest prin ncetinirea ritmului reactualizrii n functie de sporirea
informatiilor pe care le avem despre un anumit obiect.
Exemplu. In faza de nvtare, un subiect poate s memoreze o
multime de informatii despre un individ Ion: "Ion locuieste la
Bucuresti, Ion are masin, lui Ion i place berea, Ion e cumnat cu
Maria, Ana este sotia lui Ion etc. Cu ct avem mai multe cunostinte
despre Ion, cu att ne este mai greu s ne reamintim cu exactitate o
anumit informatie despre el. Dup cteva minute, ncercati s
rspundeti la ntrebarea: Cine este sotia lui Ion, Maria sau Ana?
Efectul FAN se realizeaz subconstient si a fost explicat prin mecanismele de
propagare a activrii (vezi cursul 9, pct.2.1.1.3.). Cnd solicitm o informatie despre un
obiect, reprezentarea cognitiv a obiectului respectiv este activat din MLD. Dac cunoastem
un singur lucru despre obiectul respectiv, propagarea activrii este rapid si rspunsul este
aproape instantaneu. Dac stim dou lucruri despre acelasi obiect, aceiasi activare trebuie s
se propage n dou directii, deci plusul de activare primit de aceste unitti va fi mai mic si
propagarea va fi mai lent etc. Deci, cu ct creste numrul de cunostinte sau fapte pe care le
cunoastem despre un obiect, cu att mai lent este reactualizarea unei anumite informatii. Silit
s rspund n limit de timp, subiectul va conchide c a uitat informatia respectiv.
1.2.3. Mecanismele de aprarea ale Eului
Notiunea de mecanism de aprare a fost lansat n psihologie de S. Freud si consacrat
de fiica sa A. Freud, n 1937.
Mecanismele de aprare sunt proceduri utilizate de ego, confruntat cu pulsiunile
libidinale ale id-ului de reprimare a informatiilor care l-ar putea pune n pericol.
Unul din aceste mecanisme este represia. El const n blocarea accesului n constiint
a informatiilor despre fantasmele sau dorintele sexuale ale subiectului. Amnezia infantil,
adic absenta amintirilor din primii ani de viat este explicat de psihanalisti tocmai prin
continutul lor libidinal care a dus la excluderea lor din cmpul constintei.
O explicatie cognitivist a acestor mecanisme atrage atentia asupra existentei unor
procesri inconstiente ale informatiei, cu semnificatie deosebit pentru arhitectura sistemului
cognitiv si pentru organizarea cunostintelor n memorie.
*
* *
Rezumnd, n problema uitrii avem doua explicaii posibile:
a) Anumite cunotine, mai ales cele cu valoare adaptativ sczut, se deterioreaz i
dispar din memorie;
b) Nimic din ceea ce am nvtat nu se sterge din memorie. Unele dintre aceste
cunostinte nu pot fi reproduse sau recunoscute din cauza deficientelor mecanismelor de
reactualizare si nu din cauza unei deficiente a memorie, n general.
In prezent nu se poate transa definitiv n favoarea nici uneia dintre aceste dou
explicatii concurente.
2. MODELAREA SIMBOLICA SI (NEO)CONEXIONESTA A MEMORIEI
Literatura de specialitate vorbeste despre dou mari clase de modele explicativinterpretative
ale memoriei umane aflate n competitie:
- modelele computo-simbolice;
- modelele (neo)conexioniste.
2.1. Modele simbolice
Cele mai cunoscute modele simbolice sunt ACT*, ACT-R si SOAR. Aceste modele
ale memoriei sunt tratate n literatura de specialitate si ca modele de arhitectura cognitiv.
Sintagma de "arhitectur a sistemului cognitiv" este mprumutat din inteligenta
artificial. Arhitectura cognitiv denot un ansamblu de mecanisme stabile, subiacente
comportamentului cognitiv n diferite situatii. Aceste mecanisme sunt necesare si suficiente
pentru a avea un comportament inteligent, fiind invariabile la cunostintele si intentiile care
anim subiectul, adic fiind impenetrabile cognitiv.
Deci, arhitectura cognitiv este format din totalitatea mecanismelor, cognitiv
impenetrabile, necesare si suficiente pentru realizarea unui comportament inteligent.
Modul de organizare al chunks-urilor, categorizarea, cutarea n spatiul problemei,
organizarea informatiei sub form de retele propozitionale sau scenarii cognitive, recunosterea
obiectelor etc. sunt influentate de cunostintele de care dispunem, deci sunt penetrabile. De
aceea ne putem ntreba ce structuri si mecanisme rmn totusi impenetrabile, n spatele
acestor prelucrri.
Orice modelare a arhitecturii cognitive trebuie s tin cont de anumite constrngeri.
A. Newell (1990) a stabilit o list minimal de cerinte. Conform conceptiei sale orice
model al arhitecturii cognitive a subiectului uman trebuie construit n asa fel nct:
1. S manifeste un comportament flexibil, n functie de dinamica mediului.
2. S fac dovada unui comportament intentional, adaptativ.
3. S opereze n timp real.
4. S opereze n medii complexe:
a) s poat percepe o cantitate imens de detalii;
b) s utilizeze o baz de cunostinte considerabil;
c) s controleze un sistem motor cu mai multe grade de libertate.
5. S utilizeze simboluri si abstractizri.
6. S foloseasc limbaje naturale si artificiale.
7. S nvete din mediu si/sau din propria experient.
8. S-si poat dezvolta abilittile odat dobndite.
9. S triasc autonom, dar n interiorul unei comunitti sociale.
10. S posede constiint si identitate de sine.
In literatura de specialitate exist mai multe modele de arhitectur cognitiv, fiecare
purtnd marca paradigmei de cercetare pentru care au optat propuntorii lor.
2.1.1. Modelul ACT* (J. R. Anderson, 1983)
Este un model computo-simbolic. El reprezint perfectionri succesive a altor modele
mai vechi:
- FRAN (1972), bazat pe reprezentarea semantic a cunostintelor;
- HAM (1973), care consider sistemul mnezic o component a unui sistem cognitiv
mai general, cunostintele fiind reprezentate n MLD sub forma retelelor propozitionale;
- ACT (1976), care este centrat pe instantele si procesele mnezice.
J.R. Anderson aduce acestor modele cteva modificri imortante si anume: o alt
viziune asupra rspndirii activrii; o alt optic referitoare la "pattern-ul potrivirii
productiilor"; un nou mecanism al nvtrii productiilor si lanseaz n lucrarea The
Arhitecture of Cognition (1983) noul sistem ACT*.
La baza modelului se afl sistemele mnezice si modul de accesare al acestora. Se
presupune c sistemul preia informatia codat simbolic si o stocheaz n memoria de lung
durat, care este de 2 tipuri:
- memoria declarativ, organizat sub form de retele semantice sau propozitionale;
- memoria procedural, organizat n sisteme de producere.
Memoria de lucru, ca parte activat a memoriei de lung durat, contine productii sau
cunostinte declarative, precum si structuri simbolice noi, create prin regulile de producere.
Dac un anumit stimul, codat simbolic, intr n memoria de lucru, atunci sunt activate anumite
cunostinte sau productii din memoria declarativ sau din memoria procedural. Accesul la
MLD din ML se face pe baza regulilor de producere, care vectorizeaz activarea, adic arat
ce cunostinte din MLD trebuie activate la un moment dat, fiind date anumite conditii. Dac
trebuie activat o anumit regul de producere din memoria procedural, atunci cunostintele
din memoria de lucru, care reclam aceast productie sunt puse n corespondent cu
antecedentul regulii de producere din memoria procedural, care activeaz actiunea sau
operatia corespunztoare din consecvent. Regulile de producere se activeaz secvential,
selectndu-se cele cu valoarea de activare cea mai ridicat.
Tot pe baza regulilor de producere se construiesc noi proceduri rezolutive n memoria
de lucru. Invtarea const n modificareea si diversificarea, contextualizarea, regulilor de
producere de care dispune subiectul.
Diamica ntregului sistem este determinat deci, de o serie de procese fundamentale:
- encodarea - procesul prin care se negistreaz n memoria de lucru informatiile din
mediul extern;
- stocarea - creaz reprezentri n memoria declarativ;
- recuperarea - procesul prin care informatiile din memoria declarativ intr n sfera
memoriei de lucru prin cresterea valorii lor de activare;
- punerea n corespondent - potrivirea datelor din memoria de lucru cu datele din
memoria procedural, mai exact spus cu antecedentul regulilor de producere;
- aplicatia - arat c nvtarea noilor reguli de producere se realizeaz studiindu-se
istoria aplicrii productiilor existente;
- executia - transferul din memoria de lucru a unor reguli de producere care s-au
dovedit a fi corecte n urma procesului de punere n corespondent;
- performanta - converteste comanda din memoria de lucru n comportament.
Exemplu. Cnd un stimul oarecare intr n memoria de lucru,
imediat sunt activate cunostintele din memoria declarativ, fiind
retinut si reintrodus n memoria de lucru cea cu relevant pentru
problema cu care se confrunt subiectul. Dac este necesar
activarea unei reguli de producere aflat n memoria procedural,
atunci informatiile din memoria de lucru care necesit aceast
activare sunt puse n corespondent cu antecedentul regulii
respective, aflat deja n memoria procedural.
Ca urmare a acestui proces, asistm la producerea urmtoarelor
efecte: activarea operatiei sau actiunii din consecvent; construirea
unor noi proceduri actionale n memoria de lucru; modificarea
vechilor reguli anterior stocate.
Modelul a fost criticat dup anul 1983 datorit tezei potrivit creia toate cunostintele
ptrund initial n sistem ntr-o form declarativ. Rezultatele obtinute din studierea pacientilor
cu amnezie anterograd au indicat faptul c procedurile pot fi dobndite si n afara abilittilor
de achizitie a cunostintelor declarative.
Pornindu-se de la aceste constatri s-a tras concluzia c procedurile sunt dobndite n
afara parcurgerii stadiului declarativ. Ca urmare, nsusi J. R. Anderson a elaborat un nou
model, denumit ACT-R (Adaptative Control of Thought- Rational)
2.1.2. Modelul ACT-R (J. R. Anderson, 1993)
Modelul aduce dou mari schimbri:
a) Prima schimbare se refer la originea declarativ a cunostintelor procedurale. Dac
initial atentia fusese centrat pe memoria declarativ, pentru instructiuni, n noul model ea
cade tot pe memoria declarativ, ns pentru exemple. Desi nu s-a mers att de departe nct s
se nege c alte tipuri de cunostinte declarative pot fi surse pentru proceduri, interesul se
ndreapt acum spre nvtarea procedurilor din exemple. Se arat c utilizarea exemplelor
presupune analogia, iar regulile de producere sunt compilate pe baza unui sumar al procesului
analogic.
b) A doua schimbare se refer la statutul de lung durat al cunostintelor din memoria
declarativa. In vechiul model, informatiile erau stocate n memoria declarativ si apoi activate
si recuperate de memoria de lucru, pentru a fi mai apoi potrivite la conditia regulilor de
producere. Noul model arat c nu este esential ca informatia s fie permanent si
recuperabil din memoria de lung durat declarativ. Tot ceea ce se cere este ca informatia
s fie activ n memoria de lucru n timpul procesului analogic. Aceasta nseamn c ar putea
fi chiar si o informatie temporar, encodat recent n memoria de lucru. Asadar, n acest caz,
exemplele sunt mentinute, sustinute n memoria de lucru de ctre mediul exterior far a mai fi
necesar memoria de lung durat.
2.1.3. Modelul SOAR (A. Newell, 1992)
Arhitectura SOAR presupune c exist un singur tip de MLD, cunostintele fiind
organizate n sisteme de producere. Astfel, memoria declarativ este asimilat cu antecedentul
regulilor de producere. Memoria de lucru contine o structur ierarhizat de scopuri, un set de
preferinte pentru ceea ce trebuie fcut la un moment dat si n ce ordine, continuturi perceptive
si comenzi motorii.
Interfata cu lumea extern e realizat de sistemele perceptive si motorii.
Cnd subiectul se confrunt cu o problem, datele problemei din memoria de lucru
sunt puse n corespondent cu un sistem de producere. Regulile de producere se activeaz n
paralel, pe baza preferintelor si a structurii de scopuri pe care subiectul le are n memoria de
lucru. Invtarea se realizeaz prin gruparea n chanks-uri a procedurilor rezolutive eficiente.
Comportamentul subiectului este vzut ca o deplasare n spatiul problemei, ghidat de
structura de scopuri din memoria de lucru si de sistemele de producere din memorie.
Cele dou tipuri de arhitectur sunt similare sub mai multe aspecte:
- ambele presupun reprezentarea simbolic a stimulului;
- ambele utilizeaz sistemele de producere ca modalitate de stocare si constructie de
noi cunostinte;
- n ambele cazuri, memoria de lucru este vzut ca parte activat a memoriei de lung
durat.
Modelele computo-simbolice, desi au permis o descriere foarte precis a mecanismelor
psihologice ale memorie, desi au oferit mijloace teoretice si tehnice n vederea stimulrii
reguroase a memoriei umane, au si o soerie de limite:
Astfel:
- nu explic maniera de formare a reprezentrilor simbolice manipulate de sistemele
mnezice;
- nu ofer nici o articulare ntre sistemul cognitiv si structurile neurofiziologice
implicate n memorie;
- descriu ntr-o manier imprecis procesele de control care asigur dinamica
autoadaptativ a sistemului mnezic.
2.2. Modele (neo)conexioniste
Aceste modele pornesc de la posibilitatea modelrii si simulrii activittii cognitive pe
baza unor descriptii de inspiratie neuronal. In literatura de specialitate se face aprecierea c
"retelele conexioniste au cteva proprietti atractive ca modele ale memoriei. De exemplu,
capacitatea lor de a calcula aranjamentele complexe input-output poate fi interpretat ca o
capacitate de a reactualiza cunoasterea corespunztoare itemului dat. De asemenea, retelele
pot forma reprezentri interne interesante si pot stoca amestecuri de fapte concrete sau
abstracte. Mai mult, cnd input-ul este partial sau acoperit de zgomot, retelele au capacitatea
de a calcula un output plauzibil sau corect".(Stillings, 1995).
Referitor la memorie au fost propuse mai multe asemenea modele:
- modele localizate unde fiecare unitate de informatie este tipologic distribuit n
casete distincte, cu adres pentru fiecare caset si o etichet pentru fiecare informatie;
- modele difuze cu o singur mas de memorie ocupat n ntregime de fiecare item
informational care se memoreaz suprapunndu-se itemilor deja stocati;
- modele matriceale unde niste pattern-uri de semnale multidimensionale, puse n
corespondent stabilesc ntre ele functii de corelatie care pot juca rolul unor trasee mnezice.
Modelele matriceale ale memoriei difuze au urmtoarele caracteristici:
a) sistemul mnezic este compus din unitti elementare, interconectate, elementele
fiind activabile;
b) o colectie de elemente legate ntre ele realizeaz un modul, conectat el nsusi la alte
module si putnd fi considerat ca un element al unei retele la un nivel superior de organizare.
Exist mai multe tipuri de module:
- autoasociative (cu un ansamblu de intrri externe si un ansamblu de intrri interne);
- heterogene (stimuleaz memorarea si reamintirea prin asocierea itemilor diferiti,
precum si nvtarea prin conditionare)
c) informatia este encodat n conectivitatea global a retelei si nu n componentele
particulare, fiecare element jucnd un rol specific, n sensul c el controleaz accesul la
informatiile particulare;
d) traseele mnezicee sunt concepute ca diferente de ponderare n functie de timp si de
interactiunile elementelor componente si nu ca o simpl reproducere fidel a realittii.
Cel mai cunoscut model (neo)conexionist este cel propus de McClelland (1981). El
descrie felul n care poate fi folosit un model de retea pentru a gsi att informatie general ct
si informatie specific. Autorul si-a imaginat un ansamblu de informatii referitoare la membrii
a dou grupuri dintr-un cartier de periferie. Informatiile despre membrii acestor grupuri sunt
cuprinse n tabelul de mai jos.
numele gruparea vrsta studii stare civil ocupatia
Art Jets 40-50 gimnaziu necstorit hamal
Sam Jets 20-30 colegiu necstorit aget de pariuri
Lance Jets 20-30 gimnaziu cstorit sprgtor
Ralph Jets 40-50 gimnaziu necstorit hamal
Rick Sharks 30-40 liceu divortat sprgtor
Aceste informatii pot fi reprezentate sub form de retea. Sgetile cu dou vrfuri se
stimuleaz reciproc, n timp ce elementele incluse n aceiasi multime intr n competitie.