Vizita Apostolilor Petru i Pavel la Roma

Sfinii Apostoli Petru si Pavel, care se sarbatoresc la 29 Iunie al fiecrui an, au

propovduit amndoi Evaghelia cu mult zel. Biserica cretina n general i
socotete "intistttori" ntre apostoli. Viaa si activitatea lor misionar, ca si
minunile svrite de ei, sunt descrise in parte in Evanghelii, Faptele Apostolilor,
Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel si tradiia bisericeasc. De
asemenea, aproape ntreaga activitate a Sfantului Apostol Pavel e descris de
cele 14 epistole scrise de el ctre Bisericile locale infiinate de el.
n ceea ce privete activitatea acestor doi apostoli n capitala de atunci a
Imperiului, apar diverse ambiguiti, contraverse i chiar obscuriti. E cert
faptul c nu putem vorbi concomitent despre activitatea ambilor apostoli la
Roma, chiar dac cile lor se ncrucieaz uneori.
Apostolul Petru Unii dintre istoricii romano-catolici pretind c Sfntul
Apostol Petru a venit la Roma n al doilea an al mpratului Claudiu (41-54) i a
nfiinat aici Biserica pe care a pstorit-o 25 de ani. Textul biblic pe care se
sprijin aceast afirmaie este Evanghelia dup Matei (16, 18): Tu eti Petru i
pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea i porile iadului nu o vor birui. Nu avem
ns nici o mrturie c Mntuitorul nostru Iisus Hristos i-ar fi acordat lui Petru
vreun privilegiu deosebit asupra celorlali Apostoli, dimpotriv toi Apostolii au
fost tratai de Mntuitor cu dragoste egal.
Un alt indiciu care ar demonstra c Apostolul Petru nu a putut petrece toi
aceti 25 de ani la Roma este modul de via pe care l aveau Sfinii Apostoli i
anume un trai foarte puin sedentar, cltorii i misuni la diverse popoare .
Sfntul Apostol Petru nu este o excepie. E posibil s fi vizitat Roma de mai multe
ori, dar nu s-a reinut aici pentru mult timp.
Anul n care Sf. Ap. Petru ar fi venit la Roma este, potrivit mai multor surse, 57
d. Hr., an n care pune temelia Bisericii de aici, pentru cretinii care existau,
probabil recrutati dintre iudeii care venisera din diaspora la Cincizecime la
Ierusalim, cnd o data cu Pogorarea Duhului Sfant peste Apostoli s-au botezat
3000 de oameni, in urma cuvantarii lui Petru (Fap-tele Apostolilor 2, 41). Unii
din acestia au pus inceput comunitii din Roma. Iudeii crestini s-au inmultit in
Roma si o data cu convertirea sutasului Corneliu si a botezului lui de catre Sf.
Petru (Fap. Ap. 10, 48).
nainte de a pleca de aici Sfintul Apostol las romanilor un episcop, pe Linus.
Una din legende afirm c Petru i Pavel ar fi cauzat prbuirea i moartea
lui Simon Magul n timpul unui zbor al Magului n faa mpratului Nero (54-68
d.Hr.), ceea ce le-a atras arestarea. Dup o alt legend, Sf. Ap. Petru a plecat
din Roma, rentorcndu-se abia n al 12-lea an al mpriei lui Nero,cnd a fost
arestat, mpreun cu Ap. Pavel n timpul represiunilor anticretine declanate
de mpratul Nero dup incendierea Romei n anul 64 d.Hr. Ar fi fost inui
nchii n Carcera Mamertinic, situat ntre Capitoliu i Forumul Roman.
Carcera const din dou celule suprapuse: o celul superioar (nchisoarea
Romei) i o celul inferioar (cea mai veche camer din Roma, numit din anul
300 .Hr. Tullianum). (Mai trziu, capela amenajat n Tullianum a primit
numele de San Pietro in Carcere - Sf. Petru n Carcer.)
O istorisire interesant, legat de acest eveniment, scrie istoricul bisericesc
Eghisipos: "Pe cnd Sfntul Petru era cautat spre ucidere, l-au rugat credinciosii
sa se ascunda si sa iasa din Roma, pentru folosul multora. Dar Petru n-a voit sa
faca aceasta, ci dorea sa patimeasca si sa moara pentru Hristos. Poporul
credincios, plngnd, ruga pe apostol sa-si pazeasca viata att de trebuincioasa
Sfintei Biserici, care se nviforeaza n mijlocul primejdiilor de valurile
necredinciosilor. Deci, vaznd Sfntul Petru lacrimile turmei celei cuvntatoare a
lui Hristos, a fagaduit sa iasa din cetate si sa se ascunda; iar noaptea, facnd
soborniceasca rugaciune si sarutnd pe toti, a plecat singur. Pe cnd era la portile
cetatii, a vazut naintea sa pe Mntuitorul Hristos venind catre cetate; iar Petru,
nchinndu-se Lui, I-a zis: Doamne, unde mergi? Raspuns-a Domnul: Ma duc n
Roma, ca iarasi sa ma rastignesc!

Zicnd Domnul acestea, S-a facut nevazut. Petru, minunndu-se, a cunoscut ca
Hristos, patimind pentru robii Sai, ca ntru adevaratele Sale madulare, voieste ca
si cu trupul sa patimeasca n Roma. Deci, s-a ntors iarasi n biserica si a fost
prins de catre ostasi, care l-au dat spre moarte.
Aurea de Jacobus da Voragine public n secolul al XIII aceeai relatare, explicnd
astfel semnificaia numelui capelei Quo vadis? din Roma.
Petru ar fi fost condamnat la moarte i executat prin crucificare cu capul n jos
(la cererea lui), spre a se deosebi de modul rstignirii lui Iisus, n jurul anului 67
d.Hr., (alte surse indic anul 66d. Hr.) lng fostul circ al lui Caligula i Nero, n
afara zidurilor Romei, pe terenul numit Agger Vaticano, i ngropat n
apropierea Circului, n cimitirul-necropol al celor nenstrii, de lng irul de
cavouri ale unor ceteni romani mai bogai.
Mormntul lui Petru
Istoricul Eusebiu de Cezareea (260-339) a menionat relatrile diaconului roman
Gaius din jurul anului 200, care a susinut c ar cunoate locul unde se gsete
mormntul lui Petru. Acolo s-ar gsi o inscripie, pe care stau scrise numele lui
Iisus i a lui Petru. n jurul anului 160, comunitatea cretin din Roma a nlat
un prim monument pe acel loc. Pe baza informaiilor lui Eusebiu de Cezareea i
a monumentului existent, mpratul Constantin cel Mare (306-337) a dezgropat
presupusul schelet, dup care l-a reaezat n acelai loc, acoperind totodat
mormntul cu un monument prevzut cu o ni cu marmor (Tropaion). Pe
Tropaionul constantinian, pstrat pn n zilele de azi, st inscripia
prescurtat (n limba greac): Petr ene (Petros enestin= Petru se gsete
nuntru). n anul 324, Constantin cel Mare a ordonat nivelarea dealului Agger
Vaticano, rambleerea prilor supraterane ale vechiului cimitir, decaparea
cavourilor din vechea necropol (ce depeau nivelul zero al terenului) i
construcia unei bazilici dedicate lui Petru, pstrnd monumentul Tropaion ca
ax a altarului.
Apostolul Pavel Acuzat pe nedrept c ar fi profanat templul de la Ierusalim n
care l-a purtat pe ex-pgnul Trofim (cf. Fap 21,27-30), apostolul a fost asaltat
de o mare mulime gata s-l ucid cu pietre. Din mna acestora a fost salvat de
tribunul roman Claudiu Lisias, care ns a dat ordin s-l nctueze i s-l
flageleze, aceast a doua parte a poruncii nu va fi executat ntruct Ap. Pavel a
revendicat privilegiul su de cetean roman. n ateptarea trimiterii sale la
Roma, el este chemat s vorbeasc naintea regelui Agripa al II-lea i a ru-
famatei sale surori, Berenice (cf. Fap 25,13; 26,32). n sfrit, ntemniatul este
consemnat centurionului Iuliu cu un elogium de nmnat tribunalului roman.
Cltoria spre Roma a avut aventuri dramatice: nava n deriv, un scurt
acostament la Creta cu un aprins consiliu de bord, la care a intervenit i Sf. Ap.
Pavel, alte zile apstoare n furia valurilor, naufragiu lng insula Malta, pe care
n cele din urm vor ajunge toi cu bine (cf. Fap 27,1; 28,1). n primvara anului
61 e.c., Apostolul ajunge n capitala imperiului unde este bine primit de cretinii.
n ateptarea procesului i se permite s rmn ntr-o cas sub supraveghere
militar; aceasta pentru doi ani (cf. Fap 28,30).
Apostolul, chiar dac este sub paz i nctuat, apare n continuare ca marele
misionar care desfoar o activitate destul de intens n Biserica din Roma i
cluzete nc dojenind, ndemnnd i nvnd pe convertiii si din
ndeprtata Asie Mic. Sf. Irineu (Adv. haer. III. 3.2 si 3.3) spune clar ca "cea mai
mare, cea mai veche si cunoscuta de toti, intemeiata de cei doi preamariti
apostoli Petru si Pavel" este Biserica Romei, iar "dupa intemeierea si zidirea
Bisericii, fericitii apostoli au inmanat slujirea episcopatului lui Linus, ceea ce
inseamna ca cei doi apostoli au condus impreuna soarta Bisericii din Roma,
intemeiata de ei, si tot impreuna au numit un prim episcop, pe Linus, inainte ca
ei sa fi suferit moartea martirica.
De fapt apostolatul su la Roma a nceput nainte de anul 61 d Hr., cnd Sf. Ap.
Se afla n Corint i a scris Epistola ctre romani (a. 57 -58).
n 63 e.c., datorit faptului c din Iudeea nu se prezenta nimeni care s-l acuze
de ceva, a fost lsat n libertate. Ce s-a mai petrecut dup aceast dat poate fi
doar bnuit, nu mai sunt informaii cu privire la el. Potrivit traditiei, Pavel a fost
martirizat la Roma, in timpul persecutiei lui Nero. Tertulian adauga si modul in
care a fost martirizat, adica, prin decapitare. Faptele apocrife legate de numele
lui Pavel mentioneaza locul martiriului, pe malul stang al Tibrului, la aproximativ
cinci kilometri departe de Roma, la Ad Aquas Salvias. Trupul sau a fost
inmormantat in cimitirul de pe Via Ostiensis, unde se ridica acum biserica S.
Paolo fuori le Mura, construita de imparatul Constantin si restaurata de mai
multe ori, ultima data in sec. XIX.