Constantin Brncoveanu

De la Wikipedia, enciclopedia libera

Pentru alte sensuri, vede?i Brncoveanu.
Constantin Brncoveanu
Domnitor al ?arii Romne?ti
Constantin Brncoveanu
Constantin Brncoveanu ?i fiii sai
Domnie 1688 - 1714
Nascut 1654
Brncoveni
Decedat 15 august 1714
Constantinopol
Predecesor ?erban Cantacuzino
Succesor ?tefan Cantacuzino
Casatorit cu Marica
Tata Matei Papa Brncoveanu
Mama Stanca Cantacuzino
modifica Consulta?i documenta?ia formatului
Constantin Brncoveanu ?i familia, fresca din 1709 de la Manastirea Hurezi
Sfin?ii Mucenici Brncoveni:
Constantin Voda cu cei patru fii ai sai
Date importante
Nascut/a 1654
Decedat/a 15 august 1714
Venerat/a n Biserica Ortodoxa Romna
Canonizat/a 20 iunie 1992, Bucure?ti
Rama?i?e pamnte?ti Biserica Sfntul Gheorghe Nou din Bucure?ti
Sarbatoare 16 august
Gloriole.svg Sfin?i
Constantin Brncoveanu (n. 1654 - d. 15 august 1714) a fost conducatorul (domnul)
?arii Romne?ti ntre anii 1688 ?i 1714. Mare boier, nepot al domnului ?erban Cantac
uzino, el a mo?tenit ?i a sporit o avere considerabila, constnd din vaste proprie
ta?i imobile ?i sume de bani depuse n banci din strainatate.
n timpul n care a domnit, ?ara Romneasca a cunoscut o perioada de nflorire culturala
?i de dezvoltare a vie?ii spirituale, n urma lui Brncoveanu ramnnd un mare numar de
ctitorii religioase ?i un stil arhitectural eclectic ce-i poarta numele.
n 1714 Constantin Brncoveanu a fost mazilit, fiind executat pe 15 august la Istanb
ul, mpreuna cu cei patru fii ai sai (Constantin, ?tefan, Radu ?i Matei) ?i cu sfe
tnicul Ianache Vacarescu. Pentru ca au refuzat cu pre?ul mor?ii sa abjure de la
credin?a cre?tina, cu to?ii sunt venera?i de catre Biserica Ortodoxa Romna, care
i-a canonizat sub numele de Sfin?ii Mucenici Brncoveni dupa revolu?ia din 1989. D
escenden?a domnului a fost asigurata de copiii fiicelor sale ?i ai lui Constanti
n (fiul sau), la mijlocul secolului al XIX-lea putnd fi numara?i peste doua sute
de urma?i direc?i n via?a.[1]
n 2014, cu prilejul mplinirii a trei sute de ani de la martiriu, rama?i?ele pamnte?
ti ale domnului au fost dezgropate ?i plasate ntr-o racla, care este expusa la Bi
serica Sfntul Gheorghe Nou din Bucure?ti.
Cuprins [ascunde]
1 Via?a
1.1 Origini
1.2 nceputul domniei
1.3 Domnia
1.4 Sfr?itul domniei
1.5 Martiriul
1.6 Posteritate
2 Politica interna
3 Dezvoltarea culturala a ?arii Romne?ti n timpul sau
4 Ctitorii brncovene?ti
5 Note
6 Legaturi externe
Via?a[modificare | modificare sursa]
Origini[modificare | modificare sursa]
Constantin Brncoveanu s-a nascut n anul 1654, la Brncoveni (actualmente comuna n jud
e?ul Olt), ntr-o veche familie boiereasca. Era fiul lui Matei (Papa) Brncoveanu ?i a
l Stancai (Cantacuzino), sora domnitorului ?erban Cantacuzino.[2] Ramnnd orfan de
tata la vrsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al sau, stolnicul Constan
tin Cantacuzino (un reprezentat de seama al culturii umaniste n spa?iul romnesc),
care i-a oferit o educa?ie aleasa pentru acele vremuri, nva?nd, printre altele, gr
eaca, latina ?i slavona.
Casatorit cu Marica, nepoata lui Antonie Voda din Pope?ti, Constantin Brncoveanu
a avut cu aceasta patru fii: Constantin, ?tefan, Radu ?i Matei[3] ?i ?apte fiice
: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bala?a ?i Smaranda.[4]
So?ia sa, Doamna Marica, a fost adevaratul administrator al ntregii averi a Brncov
enilor, despre care se afirma pe atunci ca era fabuloasa. Ea ?tia rostul fiecare
i mo?ii, al fiecarei case ?i al tuturor sumelor de bani depozitate n bancile din
vestul Europei, la Viena, Vene?ia sau Amsterdam.
nceputul domniei[modificare | modificare sursa]
n vremea sa au avut loc intense ac?iuni politice ?i diplomatice pentru stavilirea
expansiunii ?ariste ?i otomane n Europa de Sud-Est. Folosind o politica abila, s
-a men?inut 26 de ani la domnie. Fiscalitatea excesiva din timpul domniei lui, d
eterminata ?i de cererile mereu sporite ale Por?ii otomane, a ngreunat via?a ?ara
nilor ?i trgove?ilor. A dus o politica externa ?ovaitoare. Ajungndu-se sa se dea a
jutor lui Petru cel Mare n razboiul ruso-turc din 1710-1711, el a adoptat, n timpu
l acestui razboi, o atitudine de expectativa. nvinuit de tradare de catre turci,
a fost executat la Istanbul n 1714, mpreuna cu cei patru fii ai sai.[5]
Domnia[modificare | modificare sursa]
Constantin Brncoveanu - imagine de pe o moneda
Pna n anul 1709, Constantin Brncoveanu a reu?it sa men?ina o politica echilibrata nt
re Imperiul Otoman, caruia i era vasal, ?i Sfntul Imperiu Roman (Habsburgic), a ca
rui expansiune ajunsese pna la hotarele ?arii Romne?ti (dupa cucerirea Transilvani
ei, recunoscuta de Poarta Otomana prin tratatul de pace de la Karlowitz, din 169
9).
Cu Imperiul Habsburgic, domnul ?arii Romne?ti a ncheiat mai multe tratate secrete.
n schimbul anumitor servicii, Brncoveanu a primit pentru el ?i pentru familia sa
mai multe mo?ii ?i titluri nobiliare ale Sfntului Imperiu Roman de Na?iune German
a. n 1709, o conjunctura europeana nefavorabila ?i gre?elile politice ale lui Con
stantin Brncoveanu au dus la dezastrul familiei. Atunci, regele Suediei, Carol al
XII-lea, fusese nvins de Petru cel Mare la Poltava. Scapata de amenin?area suedo
-germana pentru prima data n istorie, armata rusa a intrat pe teritoriul Moldovei
, pentru a lupta cu sultanul. Brncoveanu s-a gndit atunci sa se alieze cu ru?ii. I
-a scris lui Petru cel Mare o scrisoare n care i-a promis ca l va ajuta cu aproviz
ionarea armatei. n schimb, ?arul i-a trimis mul?umirile sale ?i 300 de pungi cu a
ur, pentru plata serviciilor. Pentru mai multa siguran?a nsa, nalta Poarta l-a tri
mis de ndata ca domn n Moldova pe Dimitrie Cantemir, du?man ?tiut al familiei Brnco
venilor, cu nsarcinarea de a raporta Divanului orice mi?care facuta de acesta. Pr
imul lucru pe care l-a facut nsa Cantemir a fost sa se alieze cu ?arul. Prudent,
Brncoveanu a ncercat sa men?ina un echilibru ntre cele doua tabere. El ?i-a adunat
o?tile n tabara de la Urla?i, Prahova, aproape de grani?a cu Moldova. n cazul n car
e ru?ii ar fi vrut sa intre n ?ara Romneasca, se alia cu ei. El inten?iona nsa sa r
amna de partea turcilor daca ace?tia ar fi fost mai rapizi. Planurile i-au fost d
ate peste cap nsa de varul sau, spatarul Toma Cantacuzino, care mpreuna cu mai mul
?i boieri ai lui Brncoveanu a fugit n lagarul ?arului. Speriat, Brncoveanu i-a trim
is lui Petru cel Mare cele 300 de pungi napoi, iar turcilor proviziile, contribui
nd la e?ecul militar al ?arului, n batalia de pe Prut (Stanile?ti, 1711), care s-
a vazut nevoit sa ncheie pace cu turcii.
Sfr?itul domniei[modificare | modificare sursa]
n anul 1711, sultanul a hotart sa se razbune. Pentru aceasta a pus la cale un plan
, aplicat abia dupa trei ani, cnd Brncoveanu nici nu mai banuia ca ar mai avea du?
mani. Toate rudele lui, Cantacuzinii, care i sprijinisera pna atunci domnia, se nto
arsera nsa mpotriva lui. Brncoveanu pregatea la vremea aceea nunta fiului sau, Radu
. Mireasa, fata lui Antioh Voda Cantemir, se afla la Istanbul. Pentru a nu supar
a nalta Poarta, Brncoveanu i-a trimis o scrisoare sultanului, mpreuna cu 4.000 de g
albeni ?i o blana de samur. Ali Pa?a, comandantul o?tilor otomane, pregatea atun
ci o mare lovitura mpotriva Sfntului Imperiu Roman de Na?iune Germana, motiv pentr
u care s-a decis sa-l scoata pe Brncoveanu din joc nainte de nceperea luptelor. Vic
lean, Ali Pa?a i-a comunicat lui Voda ca Poarta nu se opune casatoriei. Brncovean
u a trimis la Istanbul, dupa mireasa, un convoi condus de domni?a Bala?a ?i de s
o?ul ei. Era pe la sfr?itul iernii anului 1713, cnd domni?a Stanca, una dintre fii
cele domnitorului, s-a mbolnavit grav. naintea mor?ii ea a avut o viziune: pe pere
tele din fa?a patului i-a aparut o ceata de turci, care l ducea pe tatal ei n lan?
uri la Istanbul.
De?i Brncoveanu facuse mari eforturi pentru a-i convinge pe otomani ca gestul spa
tarului Toma Cantacuzino (trecerea de partea ru?ilor n timpul razboiului ruso-tur
c din 1711) nu exprimase ?i voin?a sa, o noua acuza?ie s-a adaugat la adresa voi
evodului. nvinuit, dupa cum spunea cronicarul turc Mehmed Ra?id ca adunase multe b
oga?ii ?i arme pentru a se opune ?i pregati o rascoala, a?teptnd ca sa-?i arate d
orin?a de a domni n chip absolut independent[6], Brncoveanu a fost mazilit in 1714,
n apropierea Pa?tilor. mpreuna cu familia sa, a fost dus la Istanbul ?i nchis la E
dicule, iar toate averile sale i-au fost confiscate.
Martiriul[modificare | modificare sursa]
Ianache Vacarescu, ginerele[7] ?i sfetnicul principal al domnitorului, a fost de
capitat primul.[4] Au urmat fiii cei mari. nspaimntat, Matei, mezinul, a fost gata
sa renun?e la cre?tinism: "Da-mi voie sa-mi traiesc tinere?ea. Mai bine vreau s
a fiu mahomedan dect sa mor nevinovat. Brncoveanu s-a mpotrivit, iar calaul i-a rete
zat ?i capul copilului. Constantin Brncoveanu nsu?i a ngenuncheat ultimul n fa?a gdel
ui.[8] Capetele celor ?ase au fost plimbate pe strazile Istanbulului n vrfuri de s
uli?e, iar trupurile, aruncate n mare. Doamna Maria a aflat vestea n nchisoare. Cu
ajutorul Patriarhiei Constantinopolului a nceput pescuitul cadavrelor, care ?i-au
gasit odihna ve?nica n insula Halki, ntr-o veche mnastire greceasca ridicata de mpa
ratul Ioan al VIII-lea Paleologul.[9]
Gheorghe ?incai a descris martiriul voievodului n felul urmator:
Odata cu Brncovanul au pierit cei patru feciori ai lui, carora el le-a grait astfe
l n ora mor?ii: Iata, toate avu?iile ?i orice am avut, am pierdut! Sa nu ne pierde
m ncai sufletele... Sta?i tare ?i barbate?te, dragii mei! sa nu baga?i seama de m
oarte. Privi?i la Hristos, mntuitorul nostru, cte a rabdat pentru noi ?i cu ce moa
rte de ocara a murit. Crede?i tare ntru aceasta ?i nu va mi?ca?i, nici va clati?i
din credin?a voastra pentru via?a ?i lumea aceasta.... Acestea zicnd el, porunci m
paratul de le taiara capetele, nti ale feciorilor, ncepnd de la cel mai tnar, ?i mai
pe urma a taiat capul lui Constantin Brncovanu, ?i aruncara trupurile n mare. ?i c
re?tinii, dupa aceea, aflndu-le, le-au astrucat la Patriarhie.
Gheorghe ?incai - Cronica romnilor ?i a mai multor neamuri[10]
Posteritate[modificare | modificare sursa]
Dupa martiriu, trupul lui Brncoveanu fusese aruncat n mare, fiind pescuit de ni?te
greci care l-au ngropat pe o insula din largul marii. n 1720, vaduva Marica l-a a
dus n ?ara ?i l-a nmormntat la Biserica Sfntul Gheorghe Nou din Bucure?ti, ctitorie
a domnului. Lespedea nu a fost inscrip?ionata, pentru a nu a afla turcii ca trup
ul a fost adus n ?ara, nsa vaduva domnului a nscrip?ionat numele Constatin Brncovean
u n caractere chirilice pe candela de argint, inscrip?ie redescoperita n 1914.[11]
Osemintele lui Brncoveanu au fost dezgropate n secolul al XX-lea n doua rnduri, n 193
2 ?i n 1985. n 1932, osemintele domnului au fost identificate cu prilejul unei cer
cetari arheologice desfa?urate la biserica, n coordonarea lui Virgil Draghiceanu,
secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice. n 1985 au avut loc lucrari de cons
olidare ale mormntului, conduse de arheologul Panait I. Panait.[12]
n 12-15 mai 2014, cripta de la Biserica Sfntul Gheorghe Nou a fost deschisa din no
u, fiind identificate trei sicrie; ntr-unul din ele erau rama?i?ele lui Constanti
n Brncoveanu, un craniu cu urme corespunznd descrierii mor?ii ?i celelalte oase di
spuse sub forma de curce (n alt sicriu erau oasele so?iei ?i ale unora dintre urm
a?ii sai). Patriarhia Romna a nsarcinat cu aceasta cercetare arheologica o echipa
de la Muzeul Municipiului Bucure?ti, completata de doua persoane de la Institutu
l de Antropologie Francisc Rainer al Academiei Romne.[12][13]
Cu ocazia mplinirii a 300 de ani de la martiriul din Istanbul, Biserica Ortodoxa
Romna a plasat rama?i?ele domnului ntr-o racla, ritual descris de vicarul administ
rativ patriarhal Ionu? Corduneanu astfel: Pregatirea pentru a?ezarea n racla este
una specifica sfintelor moa?te ?i a fost facuta de preasfin?itul parinte Varsanu
fie Prahoveanul, episcop vicar al arhiepicopiei Bucure?tilor. Astfel, osemintele
domnitorului au fost spalate cu agheasma mare, cu vin curat, ulei ?i unse cu sfn
tul ?i marele mir, pregatit odata n an n Joia Mare. Este o pregatire demna de toat
a cinstea. Apoi osemintele se pun ntr-o pnza de in, fiind un acoperamnt rezistent,
a?ezate dupa structura anatomica. Capul se pune distinct ntr-o pnza speciala. Dupa
ce au fost a?ezate n racla de argint, o por?iune mica ramne acoperita cu geam, n d
reptul minii. De acum, nu mai vorbim de oseminte, ci de sfinte moa?te ?i vor ramne
n biserica.[12]
La 21 martie 2014, n ziua praznuirii Sfin?ilor mpara?i Constantin ?i Elena, a avut
loc o procesiune cu moa?tele de la Catedrala Patriarhala din Bucure?ti pna la Bi
serica Sfntul Gheorghe Nou, la eveniment participnd patriarhul Daniel, membri ai S
fntului Sinod, sute de preo?i ?i diaconi, monahi ?i monahii ?i mii de persoane. D
rumul urmat a fost cel din 1934, cnd rama?i?ele voievodului fusesera renhumate dup
a deshumarea din 1932. Racla va ramne expusa n Biserica Sfntul Gheorghe Nou, cu exc
ep?ia unor viitoare evenimente religioase.[14]
Politica interna[modificare | modificare sursa]
Anii domniei lui Brncoveanu au fost marca?i de un progres economic ?i cultural-ar
tistic, de ini?iative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemu
lui fiscal. A organizat cancelaria statului n vederea ntre?inerii raporturilor cu
puterile straine. Epoca brncoveneasca s-a deschis influen?elor occidentale care a
u nceput sa prevaleze asupra celor orientale. Astfel s-a creat o sinteza original
a na?ionala, prin aportul tradi?iei rasaritene ?i a celei occidentale.[15]
Principalele direc?ii ale politicii lui Constantin Brncoveanu au fost:
ntarirea rolului domniei;
reorganizarea sistemului fiscal;
promovarea unor rela?ii strnse cu Moldova ?i Transilvania.
Dezvoltarea culturala a ?arii Romne?ti n timpul sau[modificare | modificare sursa]
Statuia lui Constantin Brncoveanu, n Bucuresti
n perioada domniei lui Constantin Brncoveanu, cultura romneasca a cunoscut o perioa
da de nflorire, domnitorul fiind un fervent sprijinitor al culturii. n cei 26 de a
ni de domnie, Brncoveanu s-a dovedit un gospodar desavr?it ?i bun administrator al
avu?iilor ?arii, instaurnd o epoca de prosperitate ?i de pace.
Domnitorul a ini?iat o ampla activitate de construc?ii religioase ?i laice, mbinnd
armonios n arhitectura, pictura murala ?i sculptura tradi?ia autohtona, stilul n
eo-bizantin ?i ideile novatoare ale renascentismului italian ntr-un nou stil cara
cteristic, numit stilul brncovenesc. Denumirea de stil brncovenesc, sau de arta brn
coveneasca, este folosita n istoriografia romna de arta pentru arhitectura ?i arte
le plastice din ?ara Romneasca n timpul domniei lui Constantin Brncoveanu. Deoarece
aceasta epoca a influen?at n mod hotartor evolu?iile de mai trziu, termenul se fol
ose?te prin extensie ?i pentru a descrie operele de arta din vremea primilor Mav
rocorda?i, pna catre 1730. Istoricii de arta caracterizeaza uneori stilul prin an
alogie cu rena?terea apuseana, datorita structurilor sale clare, ra?ionaliste, d
ar exuberan?a lui decorativa permite ?i folosirea termenului de baroc brncovenesc
.[16]
Constantin Brncoveanu ?i-a asumat rolul de protector al tiparului ?i ?colilor din
?ara Romneasca, dar ?i din Transilvania, numele sau fiind ntlnit ntre cele ale dona
torilor de la ?coala romneasca din ?cheii Bra?ovului.[17] S-a nconjurat de persona
lita?i de cultura din ?ara ?i strainatate, sus?innd financiar ?i diplomatic prega
tirea tinerei genera?ii de cadre n ?colile europene.
n 1689 l-a adus de la Istanbul pe Antim Ivireanul, viitorul mitropolit, sub ndruma
rea caruia s-au tiparit numeroase car?i romne?ti, grece?ti, slave ?i chiar arabe,
turce?ti ?i georgiene.
Constantin Brncoveanu a nfiin?at n 1694 Academia domneasca din Bucure?ti, o ?coala
superioara (colegiu public pentru pamnteni ?i straini) avnd ca limba de predare grea
ca veche, n cladirile de la manastirea Sfntul Sava. n 1707 el a reorganizat-o, numind
n fruntea ei pe nva?atul grec Sevastos Kyminitis, urmat de Marcu Porfiropol.
n paralel cu Academia de la Sfntul Sava, func?ionau ?i alte ?coli, n incinta unor man
astiri, n care se preda n slavone?te ?i n romne?te. A?a au fost ?colile de la manast
irile Sfntul Gheorghe Vechi ?i Col?ea, amndoua n Bucure?ti, care pregateau dieci pe
ntru cancelariile domne?ti, preo?i ?i dascali. O serie de ?coli romne?ti existau n
ora?ele ?arii, n manastiri ?i chiar n mediul rural. n cteva manastiri au luat fiin?
a biblioteci, cu lucrari procurate din mari centre culturale din apusul Europei;
printre acestea se remarcau biblioteca de la manastirea Margineni (ctitoria lui
Constantin Cantacuzino, postelnicul) ?i biblioteca manastirii Horezu, ctitorie
a lui Constantin Brncoveanu.
Ctitorii brncovene?ti[modificare | modificare sursa]
Constantin Brncoveanu a fost unul dintre cei mai importan?i ctitori de biserici ?
i manastiri din ?arile romne.[17]
nca nainte de a ajunge domn, el a ridicat doua biserici, una la Potlogi, Dmbovi?a ?
i alta la Mogo?oaia, lnga Bucure?ti.
Dupa ce s-a urcat pe tronul ?arii Romne?ti, Brncoveanu a mai ctitorit tot n Bucure?
ti nca trei biserici, pe locul unora mai vechi: biserica Sfntul Ioan cel Mare sau G
recesc, demolata n secolul trecut, biserica manastirii Sfntul Sava, demolata n secol
ul trecut ?i Biserica Sfntul Gheorghe Nou din Bucure?ti, existenta ?i azi n centru
l capitalei, recent restaurata. n aceasta din urma biserica au fost depuse ?i ose
mintele ctitorului, n anul 1720, aduse n ascuns de la Constantinopol, de catre so?
ia sa, doamna Marica.
A mai zidit o biserica n satul Doice?ti, Dmbovi?a, n 1706.
mpreuna cu unchiul sau, spatarul Mihai Cantacuzino, a ridicat manastirea din Rmnic
u Sarat, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, nchinata manastirii Sfnta Ecaterina
din Muntele Sinai.
n vara anului 1690, Constantin Brncoveanu a pus piatra de temelie a celei mai de s
eama din ctitoriile sale, Manastirea Horezu (sau Hurezi), cu hramul Sfin?ii mpara?i
Constantin ?i Elena.
Printre alte biserici ?i manastiri ctitorite sau refacute de Brncoveanu sunt Mana
stirea Smbata de Sus, Manastirea Surpatele, Manastirea Polovragi ?i Manastirea Tu
rnu din Trg?oru Vechi.[18]
Domnita Balasa - printesa marilor patimiri brncovene
Domnita Balasa - printesa marilor patimiri brncovene

Viata ei a fost mereu o rana deschisa si destinul, un lung blestem. A trait mari
dureri si a trecut prin umilinte greu de nchipuit, pentru ca ntr-un trziu, descoperi
nd iertarea si mila crestina, sa daruiasca oamenilor un spital, o scoala si cea m
ai frumoasa biserica din Bucuresti: Domnita Balasa.
Fiica a domnitorului cel Sfnt, Constantin Brncoveanu, Domnita Balasa sta ascunsa n sp
atele unui bru nalt de blocuri cernite. Sta si si spune povestea mistuitoarelor ei tri
steti - tacuta si mpietrita de durere.
Drza ca toti cei din neamul Brncovenilor, Balasa continua sa ne priveasca de la nalti
mea soclului ridicat de Karl Storck, singurul pamntean n stare sa-i surprinda resemna
princiara a ochilor ei adnci si nostalgici, de om nascut parca anume sa sufere toat
a viata. Om demn si integru. Om al mntuirii, ce va fi biruit ntr-un trziu si teama,
si slabiciunea de a nu avea dreptul sa fie slab niciodata.
Pastele nsngerat
Rar ntlnesti o poveste mai amara si mai plina de ciudatenii ca cea a Balasei. Ceva
s-a aratat a fi mpotriva ei de la bun nceput - poate casatoria impusa de parinti,
cnd nu avea nici 15 ani; poate insistenta familiei de a pleca, ncarcata cu giuvaere
si bani multi la Stambul, pentru a pregati nunta fratelui sau, cu fiica lui Ant
ioh Cantemir. Oricum, semne de luare-aminte au fost, dar nimeni nu le-a luat n sea
ma: nici ca o cometa a traversat cerul Valahiei trei nopti la rnd; nici ca la nun
ta Balasei a fost adus un cocos fript ntreg, cu tot cu pene pe el, iar cineva din
tre rudele mirilor s-a ascuns sub masa si a nceput a cnta "cucuriguuuu", fara sa s
tie ca asta nsemna ghinion si piaza rea asupra familiei si a celor prezenti. ntmpla
re sau nu, imediat dupa nunta, fiica cea mare a lui Constantin Brncoveanu, Stanca,
s-a mbolnavit grav. n cteva ore, era deja n agonie, ncepnd sa aiureze ca-l vede pe Brnc
oveanu n lanturi, pe drumul spre Stambul, n timp ce familia lui e decapitata rnd pe
rnd. Nimeni nu a vrut sa asculte sau sa ia n seama vedenia fetei. O saptamna mai trz
iu, n chiar Saptamna Patimilor, Mustafa Aga, trimisul sultanului la Bucuresti, intr
a n Palatul Domnesc, cu esarfa neagra a mortii n mna. Soarta lui Constantin Brancovea
nu si a familiei era pecetluita la modul cel mai tragic cu putinta.
*
Domnita Balasa - printesa marilor patimiri brncovene
Tablou votiv nfatisndu-l pe Constantin Brncoveanu, mpreuna cu sotia, Marica, si copi
ii lor, de la Mnastirea Hurez

Asa cum sta ascunsa ntre blocurile de pe cheiul Dmbovitei, biserica Domnita Balasa
e frumoasa si plina de nostalgii, ca o zi minunata de toamna. O zi pastoasa si b
ine prguita. O zi de echilibru plenar, cu un soare galben ca mierea, ce se streco
ara prin filtrul superbelor vitralii neoclasice, plasate chiar n punctul n care lu
mina rasare si apune zi de zi. Nimic nu transpare din drama Domnitei, care se afl
a la Stambul, fara sa stie ca tatal si fratii ei erau la doar cteva strazi distan
ta, torturati si ucisi unul sub privirea celuilalt, n ordinea crescatoare a vrstei
si a rangului domnesc, ntr-o succesiune dramatica, apasatoare si fara de sfrsit.
A doua zi, va veni rndul ei sa fie nchisa cu lanturi la picioare, n Ceaus Emini, te
mnita femeilor, pentru a marturisi ce comoara a mai ascuns, n afara celor 100 de
pungi cu galbeni si juvaere gasite asupra ei. Nu e greu de imaginat durerea Domn
itei; uluiala si neputinta de a ntelege cosmarul prin care trecea. ntr-un trziu, va
fi aruncata n aceeasi celula si mama ei, Doamna Marica, de la care va afla despre
drumul durerii, facut de Brncoveni pna la Stambul, asa cum va afla ntreaga oroare a
decapitarii fratilor si a iubitului ei tata. Pna sa treaca prin iatacurile Serai
ului si apoi sa fie vnduta ca roaba n Caucaz, Domnita va mai trai o ultima umilint
a - aceea de a vedea pe fereastra temnitei, cum trupurile Brncovenilor erau batjo
corite cu huiduieli si rsete, ntr-o sinistra procesiune purtata pe strazile Stambul
ului.
Eliberata ntr-un trziu din robie, va reveni la Bucuresti, dar fara ca linistea sa m
ai coboare vreodata asupra ei. Raul fusese deja facut. Domnita Balasa pierduse to
t ce putea fi mai de pret pentru ea: iubirea, inocenta, duiosia si, mai ales, ncr
ederea n oameni. De acum, nimic nu o mai putea face fericita - nici renumele familie
i, nici faptul ca mama ei va reusi cu mult zbucium sa ngroape n pridvorul bisericii
"Sf Gheorghe cel Nou", din Bucuresti, osemintele martirului domnitor. Domnita si va
cauta alinarea n singuratatea si n linistea paradisiaca a livezii din prundul Dmbov
- un loc de gradina, cu flori si stupi forfotind de albine; un loc pe care va ridi
ca pentru sine un paraclis, iar pentru oameni, un spital si un azil de batrni - t
oate pecetluite sub un blestem greu, ce va ajunge pna spre zilele noastre. Blestem
cumplit, ca nimeni sa nu se atinga n vreun fel de zidurile Spitalului Brncovenesc
ori de biserica Domnitei, iar de nu va asculta aceasta si va misca din locul ei m
acar o caramida, "sa fie ucis cu tot neamul lui, grabnic si nemilos, ntr-o zi de ma
re sarbatoare", ceea ce s-a si ntmplat n 25 decembrie 1989, cu cei din familia Ceauses
cu.
Biserica n care nu s-a slujit nicio nmormntare

Domnita Balasa - printesa marilor patimiri brncovene
Biserica "Domnita Balasa" din Bucuresti

Din toata suferinta Domnitei nu a mai ramas astazi dect povestea unei vieti amare
si o biserica rapitor de frumoasa. Cu greu gasesti n Bucuresti o biserica mai eleg
anta si mai atent mpodobita - n ceea ce priveste detaliile - ca ea. n fiecare dumini
ca, la aceeasi ora, neabatut si spijinit energic n bastonul sau cu intarsii de argi
nt, apare epitropul testamentar al bisericii, Constantin Balaceanu Stolnici. Salutn
d discret si nclinnd usor capul n semn de pretuire plina de respect, intra pe usa din
dreapta altarului si se aseaza pe jiltul sau pregatit special, pentru a da bine
te Domnului si a participa n felul sau, tacut si boieresc, la ntreaga coregrafie mi
stica de dinaintea Sfintelor Daruri. Scaunul din altar este locul lui preferat,
locul unde se lasa patruns de emotia liturgica a rugaciunilor si unde gndurile renun
ta la goana lor frenetica, pentru a se odihni cteva momente, macar pentru a admir
a un cnt sau o icoana a Mntuitorului. Dincolo de gravitatea functiei lui de epitro
p si de faptul ca e un Brncovean prin alianta, Constantin Balaceanu Stolnici vine l
a Domnita Balasa cu dragostea si bucuria primei iubiri. Se simte nespus de bine a
ici si l ncnta fiecare amanunt, chiar daca ochiul descopera, cnd si cnd, unele mici a
bateri de la erminia ortodoxa.
Daca l ntrebi ce nseamna biserica pentru el, academicianul Balaceanu Stolnici tresar
e usor, cade o clipa pe gnduri si apoi se mira cu blndetea lui de om subtire si educ
at, marturisind ca Domnita Balasa este, n primul rnd, o biserica de familie. Dincol
o de istoria ei plina de tristeti si evenimente nedorite, e biserica de care se si
mte legat emotional. E o biserica vie, contradictorie si greu de descris. O biseric
a a ncercarilor de tot felul, dar si a linistirii liturgice - biserica de suflet. A
ltcumva, nu poti sa-i gasesti
Domnita Balasa - printesa marilor patimiri brncovene
Naosul si catapeteasma bisericii "Domnita Balasa"

niciun cusur. La ea, totul e potrivit si pe masura. E mare, dar fara sa deranjez
e. E foarte bizantina, dar are nenumarate elemente occidentale - n special vitralii
le comandate n Germania, cu stemele Brncovenilor si ale Tarii Romnesti. Mai sunt si m
e ancadramente gotice sau statuile acelea funerare din interior, care nu se potri
vesc cu ortodoxia traditionala, dar ce mai conteaza? Domnita Balasa e foarte biza
ntina n fibra ei launtrica, n respiratia icoanelor si n muzicalitatea zidurilor... n
tot Bucurestiul nu gasesti o biserica mai muzicala, mai sonora ca ea. Nu ntmplator,
pe aici au trecut mari conducatori de cor si mari compozitori de muzica bisericeas
ca. Aici a fost corul "Carmen" si tot aici au cntat cei mai mari cntareti de la Op
era Romna. Dimpreuna cu frumosul si acustica exceptionala a locului, traditia a impus
ca la Domnita Balasa sa se promoveze liturghia somptuoasa si mai putin predica sa
vanta. ntmplator sau nu, aici nu au fost niciodata predicatori mari. Au fost nsa lit
urghisitori alesi pentru modul profund n care slujeau. Asta i-a atras pe oameni si
a facut ca Domnita Balasa sa devina, ncetul cu ncetul, o biserica de renume, cautat
a - mondena chiar. Nu ntmplator, n perioada interbelica, marile familii boieresti ale
Bucurestiului si faceau nuntile si botezurile n acest loc. Nu ntmplator, la Balasa nu
s-a savrsit niciodata vreo nmormntare! Biserica Balasa a fost si va ramne pe vecie o
biserica de sarbatoare. O biserica a cununiei si a fastului aristocratic. Chiar s
i acum e coada pe lista de asteptare la ceremoniile de nunta. Chiar si acum, biseri
ca Domnitei e considerata o alegere de bun gust si de rafinament. Fara sa stie pr
ea multa istorie, noua protipendada bucuresteana se include n aceasta traditie nobili
ara si de bonton a bisericii; traditie explicabila macar prin faptul ca Balasa nu
a fost niciodata parohie, ci un discret paraclis patriarhal, preferat deloc ntmplato
r de mai marii Bisericii noastre: Iustinian si Teoctist - iubitori de liniste, de f
rumos, de discrete sonoritati psaltice.
Parul lung si alb, de monah ortodox, al Monseniorului Ghika
Domnita Balasa - printesa marilor patimiri brncovene
Printul Vladimir Ghika

n orice anotimp si moment al zilei, la Domnita Balasa e mereu liniste si lume alea
sa - lume care stie sa pastreze cum trebuie rnduiala si buna cuviinta a sfntului la
cas. Refugiat pe scaunul lui de epitrop testamentar, Constantin Balacenu Stolnici
surde multumit de eleganta si frumosul oamenilor veniti din toate colturile Bucur
estiului. Priveste n jur prin nelipsitii lui ochelari cu lantisor de argint, ofte
aza usor si si sprijina o clipa barbia pe degetele lui reunite nostalgic ntr-un ge
st de aducere aminte, parca retraind vremurile cnd parintii l ridicau n brate sa po
ata saruta icoanele din fata altarului, iar Monseniorul Ghika l mngia pe crestet vorb
indu-i despre Dumnezeu, cum numai el putea sa vorbeasca - simplu, interiorizat si
blnd, fara a ncerca vreo clipa sa supere sau sa faca tulburari prozelitiste. Acela
si Vladimir Ghika, pe care Balaceanu Stolnici l-a avut mentor n copilarie si apoi l
va rentlni ca student, prin 1950, nainte de arestare, asa cum mergea pe cheiul Dmbovi
tei, cu barba alba si parul sau lung, de batrn monah ortodox; extrem de slab si de
spiritualizat, nct aveai impresia mereu ca vntul sta sa-l doboare dintr-o clipa n alta.
Un Sfnt, fara doar si poate, si un crestin curajos, care cuteza sa spuna serios,
fara a se gndi nicio clipa ca face doar un banal joc de cuvinte: "Am devenit catoli
c, pentru a fi un bun ortodox".
Monseniorul venea des la biserica din coasta Tribunalului. i placea mult Domnita Ba
lasa, admirndu-i sfiala, lipsa de ostentatie, micile concesii ecleziologice si am
estecul aparte de ornamente gotice cu erminia bizantina, n fata unui iconostas pl
in de icoane si motive florale romnesti. Se simtea bine si mpacat sufleteste n aceast
a biserica, de parca Domnita Balasa i-ar fi soptit pe scurt si cu alte cuvinte c
hiar istoria ncercarilor ce aveau sa-l astepte nu peste mult timp: arestarea, prigo
ana si despartirea de lucrurile lui cele mai dragi: crucea, reverenda si Biblia
cea sfnta. Ca si viata lui de ascet si misionar crestin, biserica Balasa a avut n
umeroase piedici si poticneli, fiind darmata si refacuta de mai multe ori - fie di
n pricina marelui cutremur de la 1838, fie prin putrezirea patului de stejar de
la fundatia cladirii. Ca si ntmplarile din viata Monseniorului, biserica s-a naruit
de mai multe ori, la fiecare noua refacere ntmplndu-se mereu ceva important si plin
de durere - o epidemie de holera, o inundatie catastrofala. Nici macar Domnita nu
s-a bucurat deplin de ridicarea bisericii, asa cum o stim cu totii astazi. Aseme
nea legendei mesterului Manole, s-a prapadit nainte de nchiderea si zugravirea cupo
lei, grabindu-se spre lumi mai bune si lasnd continuarea lucrarii, Saftei Brncoveanu s
i urmasilor care vor fi iubit ca ea n egala masura: linistea si frumosul.
Domnita Balasa - printesa marilor patimiri brncovene
"ntristarea" - monumentul funerar al Domnitei Balasa, opera a sculptorului Ion Ge
orgescu, realizata n 1884

Ca ntr-o oglindire tainica si ciudata, destinul Balasei l va fi premers pe cel al
Monseniorului - prin renuntarea la avere si, mai ales, prin mila fara masura arat
ata celor bolnavi, saraci si singuri. Amndoi au avut vocatia apostolatului si a sacri
ficiului de sine. Amndoi au plecat din aceasta viata, acceptnd durerile si nedrepta
tea n felul lor demn si crestineste, ca niste martiri. Constantin Balaceanu Stoln
ici priveste cu anume regret icoana Sfintilor Brncoveni din fata altarului si ofte
aza, stiind prea bine ca suferinta martirica a domnitorului s-a mplinit si prin mari
le femei Brncovene, Balasa si Marica - doua Sfinte, obligate sa retraiasca mereu
oroarea mortii celor dragi, fara sa poata parasi vreo clipa temnita propriilor ns
ingurari si gnduri apasatoare. Va veni cu siguranta o vreme cnd femeile Brncovene vor
fi puse la loc de cinste. Loc de aducere aminte si de nchinare, cum se cuvine cu to
ate femeile mironosite - singurele care nu l-au parasit pe Hristos ridicat pe Cru
ce. Singurele care i-au udat sfintele picioare cu lacrimile lor.
Din scaunul lui de epitrop testamentar, batrnul descendent al familiei Brncoveanu cau
ta sa nu piarda niciun moment important al Liturghiei. Cnd si cnd, si face adnc si ce
remonios semnul crucii, ridica privirea spre marea fresca a Maicii Domnului din cup
ola altarului si surde plin de ncredere. Nimic nu ramne fara plata. Exista o dreptate
, care, dupa un timp sau altul, vine n chip negresit si rasplateste pe cel rabdator
, cu buna credinta. Daca Monseniorul Ghika e deja propus pentru beatificare, de nou
l Papa, Domnita Balasa, dimpreuna cu mama ei, si va gasi cndva loc n icoana familiei Sf
intilor Brncoveni, cu toate onorurile si canonizarea datorate celor martirizati prin n
delunga lor suferinta.
La 90 de ani, Constantin Balaceanu Stolnici priveste senin viitorul, amintindu-si de
cuvintele Nuntiului Apostolic, episcopul Prisset, care spunea ca singura nadejde d
e renviere spirituala a Apusului a mai ramas doar ortodoxia. Repeta cuvintele memora
bile ale episcopului, tot mai convins ca, indiferent ct de greu va fi si orict de m
ulte crize economice vor veni peste noi, ortodoxia va birui pna la urma, iar biser
ica Balasa, cu ntreaga lui lucrare de epitrop, nu se va pierde niciodata.
*
Domnita Balasa - printesa marilor patimiri brncovene
Acad. Constantin Balaceanu Stolnici, epitropul testamentar al bisericii

Asa cum sta, nconjurata de blocuri cenusii, biserica Balasa e aparata din toata pa
rtile. Pe soclul daltuit de marele Karl Storck, Domnita sta si vegheaza, ntregind n
felul ei tacut, paza. E suficient sa o privesti, ca sa-ti dai seama ca nimic nu
o va schimba din hotarrea ei. n minutia si adaosul lor estet, detaliile i arata st
irpea nobila si aleasa - de la paftaua ce-i nchide ferm si elegant mijlocul, pna la
buclele ce se revarsa domol de sub islicul de sobol mpodobit cu diamante si pana
s de pene fine. Discrete si puse parca anume sa nu fie vazute de prima data, sta
u rnduite jur mprejurul gtului siragurile de margaritare si, peste ele, o cruce mare
, apasatoare, grea. Este crucea suferintei, ce nu o va parasi nicio clipa. O cru
ce cosmica, plenara si, ntru final, aducatoare de liniste, de sfnta si binecuvntata od
ihna. Crucea Biruintei si a nvierii lui Hristos, pe lnga care, uneori, multi oameni
trec fara sa I se nchine. Din spate, Domnita i priveste tacut si mustrator. i priveste
ca orice urmas direct al Brncovenilor - om puternic si neclintit, ce va fi biruit,
deopotriva, si teama n fata mortii, si slabiciunea de a nu avea dreptul sa fie sla
b niciodata.
Domnita Balasa
(n. 1693 - d. 1752)
A sasea fiica a domnitorului Constantin Brncoveanu si a doamnei Marica. A fost casa
torita cu Manolache Lambrino Rangabe, un grec din Constantinopol. n martie 1714, n timp
ce familia era arestata la Bucuresti, Domnita se afla mpreuna cu sotul ei la Consta
ntinopol, pentru a o peti pe fiica lui Antioh Cantemir pentru fratele sau, Radu.
De sarbatoarea Pastilor, dupa slujba pe care o ascultase la Patriarhia Ecumenica, a f
ost arestata si nchisa n nchisoarea femeilor Ceaus Emini de la Edicul, unde a fost b
atuta pentru a marturisi unde se gasesc averile familiei. Tot acolo vor fi nchise m
ama si cumnata ei, Anica, mpreuna cu fiul acesteia, de doar cteva luni, iar sotul, n n
isoarea debitorilor sultanului. Dupa ce, la 15 august, tatal si fratii ei au fost dec
apitati, Domnita Balasa, mpreuna cu doamna Marica si cumnata ei, au fost declarate
roabe si internate n seraiul Sultanului. Pentru ca nu s-a reusit sa se afle unde
sunt ascunse averile, cele trei femei au fost nchise la Bostangi Basa, unde au sta
t timp de sapte luni. Au reusit sa scape, dupa ce au fost
Domnita Balasa - printesa marilor patimiri brncovene
Statuia Domnitei Balasa, realizata de Karl Storck

rascumparate cu o mare suma de bani, luati cu o dobnda de 30% de la negustorii grec
i, dar marele vizir, la cererea noului domn al Tarii Romnesti, Stefan Cantacuzino, a
hotart surghiunirea lor pe tarmul Marii Negre, n Caucaz.
n urma zdrobitoarei nfrngeri suferite de otomani n fata trupelor imperiale ruse, la
Petrovaradin, n 5 august 1716, femeile din familia Brncoveanu au fost eliberate, p
ermitndu-li-se ntoarcerea n tara, unde Doamna Marica a construit biserica "Sfntul Nico
lae dintr-o zi", iar Domnita Balasa a ridicat un lacas n memoria rudelor ucise la
Constantinopol. n 1750, zideste alaturi de prima ctitorie, folosita apoi ca parac
lis, un al doilea lacas, n stilul traditional al bisericilor muntene, suficient d
e mare si de ncapator pentru multi credinciosi, cu hramul naltarea Domnului. n jurul
bisericii va nfiinta o scoala si un azil de batrni caruia, neavnd copii, i va lasa t
oata averea sa, cu toate actele de danie si un cumplit blestem de ntarire.