Sunteți pe pagina 1din 1

11 minute

Paulo Coelho
n ziua de 29 mai 2002, cu puin timp nainte de a pune punct acestei cri, am fost
la Petera de la Lourdes, n Frana, ca s umplu cteva sticle cu apa miraculoas de la
izvorul aflat acolo. De ndat ce am intrat n terenul de incint al catedralei, un domn de
vreo aptezeci de ani mi-a spus: tii c semnai cu Paulo Coelho? I-am rspuns c
eram chiar eu. Brbatul m-a mbriat, mi le-a prezentat pe soia i pe nepoata sa. Mi-a
vorbit despre nsemntatea crilor mele n viaa lui, spunndu-mi n ncheiere: Ele m
fac s visez.
Am mai auzit n repetate rnduri propoziia asta i ea m umple totdeauna de
mulumire. Atunci ns m-am alarmat pentru c tiam c Unsprezece minute trata un
subiect delicat, izbitor, ocant. M-am dus la izvor, am umplut sticlele, m-am ntors, l-am
ntrebat unde locuia (n nordul Franei, aproape de Belgia) i mi-am notat numele lui.
Cartea aceasta v este dedicat, Maurice Gravelines. Am o obligaie fa de
dumneavoastr, fa de soia i nepoata dumneavoastr i fa de mine nsumi: s
vorbesc despre ceea ce m preocup, nu despre ceea ce le-ar plcea tuturora s asculte.
Unele cri ne fac s vism, altele ne aduc la realitate, dar nici una nu poate fugi de
lucrul cel mai important pentru autor: onestitatea cu care scrie.