Aceasta povestire este un pamflet si trebuie interpretata ca atare.

Personajele sunt pur

fictive si nu au nici o legatura cu persoane reale
A fost odata ca niciodata, intr-o padure nu foarte
indepartata, un mic soricel amarat si slabanog ca vai
de el. Si mergand el prin padure se intalni intr-o zi
cu elefantul, care era cel mai mare si puternic animal
si muncea cel mai mult. Din pricina asta avea
mancare suficienta, ba ii mai si ramanea. Vazand
acestea, soricelul l-a rugat pe elefant sa-l ia si pe el
in spate, sa-l care prin padure si sa-l lase sa se
hraneasca cu resturile de la masa. Si elefantul -
milostiv din fire - l-a primit.
Dupa vreo saptamana de tovarasie, soricelului ii
mergea foarte bine, avea tot timpul ce manca, insa se
cam saturase de frunze si muguri de bambus, caci nu prea erau pe gustul sau de rozator.
Asa ca s-a strecurat in urechea elefantului, de unde a inceput sa-i sopteasca acestuia tot
felul de idei. Cum ca n-are o alimentatie diversificata, ca-l paste obezitatea si in ritmul
asta o sa moara de inima. Ar trebui sa-si schimbe dieta, sa incerce niste lucruri noi ca
nucile, alunele sau boabele de grau. Si ca un prieten adevarat, soricelul s-a oferit voluntar
sa-l sfatuiasca ce sa culeaga si ce sa manance in schimbul resturilor si a frimiturilor. Iar
elefantul, convins de primejdia in care se afla, s-a hotarit sa il asculte. Si strangea
elefantul intr-o zi de munca tone de alune si tot felul de boabe numai ca nu prea il
incantau, asa ca manca putin si restul il dadea soricelului, caci, se parea, lui ii placeau mai
mult!
SI C"IA# II $%AC&A'( Atat de bine ii mergea soricelului, ca mai pusese si deoparte o
gramada de graunte, incat tot neamul soricesc a hotarat sa-i urmeze e)emplul * fiecare
intrand toti in urechea cate unui animal. Si ia uite cum leii nu mai vanau antilope, lupii nu
mai mancau caprioare, iar vulpile! uitasera gustul gainilor( +oata lumea o daduse pe
nuci si graunte. Iar ce ramanea!dadeau soriceilor.
+oata lumea era fericita si in padure domnea pacea si democratia.
Singurele in urechea carora nu se putuse patrunde erau animalele mici, iepurele, bursucul
si veverita, care * coincidenta(, detineau si controlul asupra celui mai mare depozit de
nuci si alune din padure. Vazand ca nu-i chip sa-i controleze pe cei trei, soarecii i-au
soptit in ureche leului cum ca iepurasul, bursucul si veverita s-ar fi constituit intr-o
adevarata a)a a raului care a pus monopol pe resursele de nuci. Ar trebui sa fie distribuite
in mod democratic tuturor animalelor din padure. ,a mai mult, aveau informatii ca cei
trei ar planui sa puna o bomba la vizuina leului si sa preia puterea in padure. Infuriat, leul
si-a trimis imediat haita de copoi sa rezolve problema. Iepurasul a murit in timpul
urmaririlor bursucul a fost prins si judecat, iar in prezent se afla inchis intr-o scorbura
federala veverita insa a reusit sa fuga si se banuieste ca s-ar ascunde in desisurile de la
marginea padurii. $acea si democratia fusesera restabilite iar alimentele au fost preluate
de soricei urmand a fi impartite in mod egal. -ai tarziu, cand o fi nevoie.
Intr-o buna zi, un lup mai tanar, satul de atate graunte, a indraznit sa intrebe D& C&. De
ce trebuiau sa mai continue dieta asta, cand oricum erau numai piele si os si pericolul
obezitatii disparuse. Imediat toate animalele au inceput sa auda in urechi o poveste
sfasietoare despre suferintele prin care trecuse neamul soricesc in timpul cumplitelor
deratizari, cum orice animal era dator la o reparatie morala istorica, pentru ca soriceii nu
mai aveau incredere sa-si adune singuri boabele de grau, de teama sa nu fie otravite si sa
se repete ororile istoriei.
Au infiintat chiar si un muzeu al deratizarii in memoria celor /.000.000.000 de soricei
disparuti, unde au e)pus la vedere trei cutii de tabla pe care scria clar 12+#AVA D&
S2,2%A3I4, astfel ca la vederea lui, orice animal era napadit de mila pentru sarmanii
soricei, dar si de un sentiment de vinovatie pentru ca stiusera si totusi nu facusera nimic
sa-i salveze.
-ai presus de pace si democratie, in padure domnea acum S2%IDA#I+A+&A
A3I-A%A, iar toate dobitoacele, convinse mai mult ca oricand de justetea cauzei lor,
continuau sa stranga sarguincioase minunatele graunte pe care le imparteau frateste cu
chitaitorii cei necajiti.
Curand veni si toamna, iar padurea isi imbraca vesmantul aramiu. 2 ploaie rece udase
blana leului slab si istovit atat de rau, incat il apucase tremuratul. Si intr-o incercare
disperata de a se usca si incalzi putin, leul isi scutura coama atat de tare incat soricelul din
urechea sa fu proiectat cu capul de un pom de-i sarira sarmanului creierii si cazu lat.
In acel moment leul avu un soc. &ra pentru prima oara dupa multi ani cand nu mai auzea
voci in cap. $rivind in jurul sau, realiza halul deplorabil in care ajunsese padurea. Supusii
sai, numai piele si os, cu un ranjet tampit pe fata, munceau de dimineata pana seara la
strinsul alunelor, in timp ce o mana de soricei imbuibati stransesera rezerve colosale si
conduceau intreaga padure. In iarna ce urma, soriceii aveau sa traiasca indestulati, in timp
ce restul animalelor, slabite si e)tenuate, isi vedeau moarte cu ochii. $e cand trecea pe
langa muzeul deratizarii, leul a observat cum ploaia indepartase eticheta cu 12+#AVA
D& S2,2%A3I4 si dedesubt se vedea o alta, mai veche, pe care scria 15AS2%& C'
C2S+I+A4( Atunci a inteles6 +#AIS& I3 -I3CI'3A( Cu totii 5'S&S&#A
-A3I$'%A+I(
Va convoca imediat o intrunire a tuturor animalelor si le va ordona sa se scuture puternic(
%a urma urmei era inca #egele animalelor si mai avea un cuvant de spus in padurea asta(
+rebuie reluate vanatoarea si vechea alimentatie!trebuie reconstruite vizuinile!sunt
atatea de facut!dar vor reusi( $entru ca acum sunt %I,&#I(
S5A#SI+ 7.8