Osteoporoza este o boala sistemica caracterizata prin deteriorarea arhitecturii tesutului

osos, avand drept consecinte cresterea fragilitatii osoase si cresterea riscului de fractura.
Gradul de osteoporoza este cuantificat la nivelul colului femural si la nivelul coloanei
lombare, zonele cele mai expuse la fracturi si tasari vertebrale. Osteoporozareprezinta una
dintre marile probleme de sanatate la nivel mondial si afecteaza mai ales persoanele in varsta.
Odata cu cresterea sperantei de viata se apreciaza ca incidenta osteoporozei va creste. In
prezent studiile arata ca 80% din femeile de 60 de ani au osteoporoza si 100% din cele de 80
de ani.
Factorii care influenteaza masa osoasa maxima sunt :
-sexul: barbatii au densitate osoasa mai mare decat femeile
-rasa: negrii au densitate osoasa mai mare decat albii
-factorii genetici: densitate osoasa mai redusa la fiicele femeilor cu osteoporoza
-steroizii gonadali: deficit de estrogeni
-hormonul de crestere
-momentul instalarii pubertatii:femeile cu menarha intarziata au risc mai mare pentru aparitia
osteoporozei
-aportul exogen de calciu: suplimentarea moderata de calciu in perioada prepubertara
amplifica cresterea osoasa
-efortul fizic
-factorii hormonali parathormonul si calcitonina, glucocorticoizi, estrogeni, androgeni,
hormonii tiroidieni (Parathormonul este un hormon secretat la nivelul tiroidei de catre
glandele paratiroidiene. Factorul stimulant al secretiei parathormonului este hipocalcemia.
Parathormonul actioneaza asupra osului inducand resorbtia osteoclastica. La nivelul
rinichiului creste resorbtia calciului si favorizeaza excretia de fosfor. De asemenea actioneaza
indirect pe tubul digestiv prin intermediul vitaminei D, care stimuleaza absorbtia intestinala
de calciu si fosfor)
-vitamina D
Cel mai important factor pentru mentinerea echilibrului procesului de remodelare a
osului este reprezentat de activitatea fizica. Persoanele sedentare si cele care prezinta
imobilizari prelungite datorita unor suferinte sunt expuse riscului de osteoporoza.
Imobilizarea prelungita a unei extremitati determina aparitia osteoporozei la acest nivel.

Localizare. Cele mai frecvente localizari ale osteoporozei sunt la nivelul coloanei
vertebrale si la nivelul colului femural, de aceea toate testele care urmaresc diagnosticarea si
evolutia aceastei boli sunt centrate pe aceste segmente anatomice.
Osteoporoza vertebrala - se remarca o rarefactie osoasa care determina tasari si
deformari vertebrale. Cel mai frecvent osteoporoza vertebrala se localizeaza la nivelul
coloanei lombare sau toracale. Osteoporoza vertebrala poate cauza hernia de disc, fractura
corpilor vertebrali sau colapsul acestora. Manifestarile clinice constau in dureri difuze sau
localizate, impotenta functionala.
Osteoporoza colului femural apare mai frecvent la persoanele in varsta care pot
prezenta fractura de col femural chiar la traumatisme minime. Osteoporoza colului femural
este de obicei asimptomatica pana cand se produce fractura.

Clasificare.
Osteoporoza apare prin cresterea resorbtiei osoase asociata cu scaderea ratei de formare a
tesutului osos.
Din punct de vedere anatomopatologic exista doua mari tipuri de osteoporoza:
- osteoporoza de tip 1 este osteoporoza osului spongios, trabeculara. Apare mai frecvent la
femeie dupa menopauza. Este cauzata de modificarile hormonale si se poate corecta prin
administrarea de hormoni. Acest tip de osteoporoza predispune la formarea de fracturi si
tasari

vertebrale.

- osteoporoza de tip 2 este tipul de osteoporoza in care se pierde atat os cortical cat si
trabecular. Apare cu frecventa egala la ambele sexe si se considera ca este datorata secretiei
crescute de parathormon. Cel mai frecvent apar fracturi de sold.

Din punct de vedere al etiologiei osteoporozei exista osteoporoza primara sau osteoporoza
secundara.
Osteoporoza primara - nu se cunoaste cu exactitate cauza. Cea mai frecventa forma este cea
de involutie. De asemenea, cazurile de osteoporoza care apar la tineri sunt de obicei forme de
osteoporoza primara.

Osteoporoza secundara - se asociaza cu o alta boala.

Exista

numeroase

secundar

osteoporoza:

afectiuni endocrine: diabet zaharat tip 1, hipotiroidism, acromegalie,

hipogonadism,

hipercorticism-afectiuni
-boli

boli

de

care

tesut

digestive-sindrom

pot

mielom
de

tiroidieni,

determina

conjunctiv

hematologice-leucemia,

-tratamente:hormoni
-afectiuni

afectiuni

osteogenesis

multiplu,

malabsorbtieciroza,

heparina,

reumatismale-poliartrita

imperfecta

anemie

cronica

biliara primitiva

anticonvulsivante,glucocorticoizi,metotrexat

reumatoida,

spondilita

anchilopoietica

imobilizare
-deficite

nutritionale-aport

redus

de

calciu,

dieta

vegetariana,

malnutritie

-fumat
-consumul excesiv de alcool
Osteoporoza in menopauza. In mod normal resorbtia fiziologica a osului apare in jurul
varstei de 50 de ani. Pierderea este progresiva se considera ca la varsta de 80 de ani exista
jumatate din cantitatea de os care era prezenta la varsta de 30 de ani. Studiile au aratat ca
100% din femeile de 80 de ani au osteoporoza. Resorbtia osoasa indusa de inaintarea in varsta
este o resorbtie situata atat la nivel cortical cat si trabecular. Resorbtia de varsta se datoreaza
mai ales scaderii activitatii osteoblastelor (celule formatoare de os). Osteoporoza de
menopauza este insotita de cresterea nivelului plasmatic al calciului si de cresterea calciului
urinar. Osteoporoza care apare dupa menopauza este maxima dupa 10 ani de la instalare.

De asemenea, la persoanele in varsta scade activarea renala a vitaminei D si creste cantitatea

de parathormon sintetizat la nivelul paratiroidelor, hormon care stimuleaza resorbtia osoasa.
Persoanele in varsta prezinta si o activitate fizica scazuta fapt care contribuie la resorbtia
osoasa. Absorbtia intestinala de calciu este diminuata. La varstnici este necesara
suplimentarea aportului de calciu pana la 1, 5 grame / zi.
Osteoporoza de imobilizare. Se constata ca imobilizarea completa prezinta modificari
dramatice la nivelul masei osoase. O imobilizare completa mentinuta timp de 6 luni determina
scaderea masei osoase cu aproximativ o treime. Imobilizarea completa apare mai ales in
suferinte neurologice soldate cu aparitia paraliziei.

Pentru a preveni aparitia osteoporozei este necesara activitate fizica intensa. De aceea pacienti
care sunt nevoiti sa stea in pat mult timp trebuie supusi unui program de kinetoterapie cu
contractii musculare si mobilizari ale membrelor. Osteoporoza determinata de imobilizare
prezinta o scadere mai mare a osului trabecular.
Osteoporoza cauzata de deficitele nutritionale. Osteoporoza poate fi cauzata de deficitul
alimentar de calciu, fosfor, proteine sau alte vitamine. Deficite nutritionale pot aparea in cazul
consumului cronic de alcool, pentru ca alcoolul determina afectarea tubului digestiv cu
aparitia gastritei atrofice si interfera cu absorbtia intestinala de calciu. Deci alcoolul poate
cauza osteoporoza. La femeia insarcinata sau care alapteaza este necesar sa se suplimenteze
aportul acestor factori pentru ca exista un necesar crescut.
Osteoporoza indusa de medicamente. Exista numeroase medicamente care pot produce
osteoporoza secundara, prin mecanisme diverse. Metotrexatul induce osteoporoza din cauza
efectelor citotoxice. Heparina induce pierdere de os. Alte medicamente actioneaza prin
inhibarea absorbtiei fosfatului la nivelul tubului digestiv (barbiturice, fenitoina, hidroxid de
aluminiu). In schimb, anumite medicamente produc resorbtia crescuta a calciului la nivel
renal, cu efecte favorabile asupra resorbtiei osoase. Dintre aceste medicamente amintim
diureticele tiazidice care sunt folosite pentru tratamentul hipertensiunii arteriale sau
insuficientei cardiace.

Osteoporoza secundara altor afectiuni. Majoritatea afectiunilor cronice care determina

imobilizare si malnutritie cauzeaza in mod secundar osteoporoza. De asemenea, tratamentul
cortizonic este un factor determinant pentru aparitia osteoporozei.
Mielomul multiplu se caracterizeaza prin aparitia unei osteoporoze difuze din cauza secretiei
de catre celula anormala a unui factor de activare a osteoclastilor.
Leucemia si limfoamele mecanismul aparitiei osteoporozei este similar mielomului multiplu
secretie a unui factor care stimuleaza osteoclastele.
Hipertiroidismul determina osteoporoza printr-un mecanism care nu este complet cunoscut,
cu predominenta resorbtiei fata de procesul de sinteza.
Insuficienta renala cronica determina scaderea concentratiei de vitamina D.
Hiperparatiroidismul determine cresterea resorbtiei osoase prin cresterea numarului de
osteoclaste.
Diagnostic. Osteoporoza este o afectiune saraca in manifestari clinice. Din cauza
microfracturilor pacientul poate acuza durere la nivelul oaselor. Cel mai frecvent durerea
apare la nivelul vertebrelor lombare. De asemenea, pacientii imobilizati indelung prezinta o
scadere a masei musculare, a tonusului muscular. Pentru diagnosticul modern al osteoporozei
se folosesc : absorbtiometria unifotonica, absorbtiometria cu raze X si computer tomografia
cantitativa.
Absorbtiometria unifotonica se bazeaza pe principiul ca o raza fotonica emisa este
atenuata la trecerea prin structurile osoase. Gradul de atenuare permite evaluarea continutului
mineral al osului. Aceasta metoda nu se poate folosi pentru aprecierea densitatii osoase la
nivelul vertebrelor. Pentru aceasta se foloseste absorbtiometria bifotonica.
Tomografia computerizata cantitativa masoara densitatea osului trabecular. Aceasta
metoda este limitata de faptul ca exista un grad mare de iradiere.
Cea

mai

folosita

metoda

si

cea

mai

fidela

pentru

diagnosticul

osteoporozei

este absorbtiometria duala cu raze X (DEXA), o metoda ce permite aprecierea densitatii

osoase la nivelul intregului schelet inclusiv la nivelul vertebrelor. Prezinta doze mici de
iradiere, se efectueaza rapid si are rezultate foarte bune.
Tratament. Osteoporoza este o afectiune cu incidenta in crestere la nivel mondial, din
cauza cresterii sperantei de viata. Obiectivul principal al tratamentului este reprezentat de
evitarea scaderii densitatii osoase. Exista metode medicamentoase sau nemedicamentoase
pentru a influenta resorbtia osoasa. Principalele aspecte vizate se refera la profilaxia si
tratamentul precoce al afectiunii pentru a preveni aparitia fracturilor.

Metode nemedicamentoase osteoporoza se poate preveni mai usor decat se poate trata. Se
recomanda:
-renuntarea la fumat
- evitarea consumului de alcool in exces
- evitarea medicamentelor care provoaca osteoporoza, in masura posibilului
- activitatea fizica regulata gimnastica medicala specifica, mai ales pentru femei in perioada
de menopauza, mersul pe jos
- evitarea dietelor prea restrictive
Masurile de preventie se adreseaza in special femeilor in perioada de menopauza pentru ca
atunci masa osoasa scade cu o rata mare. In unele cazuri se recomanda administrarea de
estrogen dupa perioada de menopauza pe perioade mai lungi de timp, uneori chiar pana la 5
ani.
Tratament

medicamentos foloseste

agentii

care

influenteaza

metabolismul

osului. Osteoporoza prezinta doua mari procese de aparitie: cresterea resorbtiei sau scaderea
sintezei osoase. Se folosesc medicamente care impiedica resorbtia osoasa sau care favorizeaza
sinteza.