1

n vreme de rzboi
de Ion Luca Caragiale
Nuvela n vreme de rzboi aprut n 1898 este o oper realist cu adnci ecouri din
sfera naturalismului.
Tema acestei excelente nuvele desi autorul o subtitulase Schit este obsesia.
Hangiul Stavrache, mostenitorul fratelui su, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front
ca s scape de urmrire, cci fusese cpitanul unei bande de hoti, trieste la nceput, iluzia
fugar c fratele su nu se mai ntoarce. Curnd, obsesia rentoarcerii fratelui pune stpnire
pe el si-l devoreaz, pn la urm.
n vreme de rzboi este o proz de sondare psihologic a unei fiinte auxioare, strivit n
cele din urm de alienare, rezultat dintr-o evolutie tragic de tip apstor.
Nebunia apare ca element concluziv, catastrofic: cauzat de ticlosul Popa Iancu. La
avertismentul dat de Iancu Georgescu (Gndeai c-au murit, neic ?) ritmul lui de viat, se
precipit, alienndu-l. Nebunia lui Stavrache, ajuns n final la forme paroxiste, se afl n el
nsusi, iar situatiile exterioare, create prin prezenta fratelui su Popa Iancu, au rolul de a
declansa rostogolirea iminent spre drama neasteptat.
Traseul epic al nuvelei urmeaz linia unei compozitii clasice, iar cele trei capitole,
urmrind cresterea obsesiei lui Stavrache si transformarea ei n nebunie,creaz o tipologie si
compune un destin uman tragic aflat sub stpnirea neierttoare a unei tare ereditare.
Primul capitol al nuvelei se constitue ca o adevrat expozitiune, n care se precizeaz
datele esentiale despre cele dou personaje, aflate n relatie de rudenie: Hangiul Stavrache
este negustor si proprietarul unei prvlii, iar fratele su este preotul Iancu din Podeni dar si
conductorul unei bande de hoti n final prins de stpnire. Pentru a se salva Popa Iancu se
nroleaz ca voluntar si pleac la rzboi, averea sa rmnnd n mostenire lui Stavrache.
Momentul intrig i constitue gndul care-l chinuie pe Stavrache n legtur cu ntoarcerea
fratelui su, desi o scrisoare primit l asigurare c acesta a murit. Actiunea nuvelei creste
treptat n tensiune, urmrindu-se obsesiile lui Stavrache, cosmarurile pe care le trieste,
terorizat de imaginea fratelui, de presupusa replic a acestuia, care devine laitmotiv: Gndeai
c-am murit,neic ?.
n capitol al doilea aflm c, o dat cu mostenirea averii, Stravache este chinuit de
vedenia fratelui mort. n acest capitol se insist asupra nvlmselilor de gnduri, se trece
mereu din realitate n vis, nct se confund planurile, sugerndu-se degenerarea psihic a lui
Stavrache, proiectat pe fundalul unui mediu social bntuit de anomalii, cruia fratele su i
apare cnd n haine de ocnas, cnd mbrcat militar, dar totdeauna gata s-l ucid.
Punctul culminant si deznodmntul conflictului, prezentate n capitolul al treilea , l
reprezint momentul ntlnirii reale dintre cei doi frati. Cnd popa Inacu i cere lui Stavrache
s-l ajute cu o sum de bani pe care acesta i delapidase din banii regimentului, hangiul, ajuns
la captul ncordrii psihice, nebunneste. Replica lui popa Iancu, usor modificat fat de
aceea din strile halucinatorii ale lui Stavrache (M credeai mort, nu-i asa ?), vine ca o
extraordinat lovitur peste mintea buimcit a hangiului. Cu o art desvrsit autorul
analizeaz acum reactiile organice, atitudinea si comportarea eroului.
Lantrile cauzale snt ntr-o ordine crescnd si radat de la simpla criz, psihologic de la
nceput care abia se nfiripa, ea se adncese mereu si teptat sus imperiul obsesiilor, conducnd
la trecerea de la strile halucinatorii la starea explosiv si violent, premergtoare nebuniei,
declansnd iremediabil dementa, iar actiunile eroului snt dirijate treptat de presimtirea c
popa Iancu nu e mort, de obsesia ntoarcerii fratelui si de starea de violent din momentul
confruntrii directe cu acesta. Autorul prezint astfel, un caz patologic, o fis clinic, ce are

ca mobil patima navutirii. Stavrache este, n acelasi timp, un negustor necinstit, avar si
nemilos, plasat fiind n contextul unui mediu social, n care setea de mbogtire are
consecinte nefaste asupra individului, dezumanizndu-l.
Natura joac si ea un rol important n nuvela. Ea este perceput att vizual ct si auditiv.
ntmplrile se petrec noaptea si ntr-un cadru de toamn si iarn.
Personajul principal al nuvelei este surprins att din perspectiva sugerat prin descrierea
cadrului natural, deci din perspectiva povestitorului - narator, ct si din perspectiva relatiei
directe cu celelalte personaje - prin dialog - si al confruntrii cu sine - prin monolog.