Date despre opera(anul, locul aparitiei)

Nuvela "In vreme de razboi" a aparut in anul 1898, ca si "O faclie de Pasti" si "Pacat", facnad parte din
perioada marilor creatii dramatice, anul 1898 fiind chiar unul din cei mai rodnici ani ai sai.

Explicatia titlului

Titlul are o valoare metaforica deoarece autorul nu va face referire in opera sa de intamplari de pe
campul de lupta, ci "razboiul" se poarta in sufletul lui Stravache, lucru sesizat si de Serban Cioculescu:
"Tema acestei excelente nuvele, desi autorul o sublintitulase <> este obsesia",adica setea de inavutire
care dezumanizeaz? ?i mutileaz? suflete". Lupta este una interioara, batalia dintre constiinta si dorinta
de a avea mai mult, se transforma in cazul lu

i Stravache intr-o obsesie greu de suportat. "In vreme" sugereaza faptul ca partea cea mai importanta a
actiunii are loc in perioada acestui "razboi" interior.

Deci, hangiul Stavrache, mostenitorul fratelui s?u, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front ca s? scape
de urm?rire, c?ci fusese c?pitanul unei bande de hoti, tr?ieste la inceput, iluzia fugar? c? fratele s?u nu
se mai intoarce. Curind, obsesia reintoarcerii fratelui pune st?pinire pe el si-l devoreaz?, pin? la urm?.

Tipul operei

Desi autorul a subintitulat-o "schita", opera "In vreme de razboi" este o nuvela. Desi, in mod concret, nu
apare decat un personaj principal, carciumarul Stavrache, isi fac simtita prezenta si alte personaje,
fantomatice, sustinute de granita incerta dintre real si ireal, cum sunt popa Iancu si complicii sai.
Scrierea a fost intitulata "schita" probabil intr-o "incercare" de redactare a altei scrieri, de dimensiuni
mai mari, un posibil roman.

Aprecieri critice

Nuvela "in vreme de razboi" urmareste derularea unui caz psihologic in contextul unui mediu social in
care setea de inavutire vestejeste spiritele. Ea este superioara altor creatii caragialesti de acelasi gen,
intrucat motiveaza un demers tragic si realizeaza nu numai atmosfera, ci si tipologie, "fiindca Stavrache,
frate neomenos, intruneste ceva din eternul uman"(George Calinescu).

"De acea, C(aragiale) trebuie considerat nu numai un geniu clasic si realist, care a creat in literatura
noastra limbajul dramatic, asa cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric, dar si un genial
diaelectrician, capabil sa exprime cu egala stralucire in toate momentele carierei sale, in teatru si in
proza, in schitele telegrafice din varianta momentelor sau in povestirile de mai dimensiuni"(Florin
Manolescu, 2000)

"Arta lui dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile si cine-si da seama de
bogatia de forme, cele mai multe din ele desavarsite,() nu poate sovai un moment sa vada intr-insul
pe unul din cei mai mari artisti literari ai tuturor timpurilor."(Mihai Dragomirescu)
Silvian Iosifescu comenta:"Viziunea in care se realizeaza intreaga opera este clasicizata prin numarul
redus de personaje, prin concentrarea in timp, prin miscarea dramatica spre culminatie si deznodamant.
Dar diversitatea in tipologia sociala corecteaza laturile clasicizate ale operei, in sensul ca ni se prezinta o
lume de caractere care sunt localizate."

"Caragiale este cel mai mare creator de viata din intreaga noastra literatura." (George Br?ileanu)

Serban Cioculescu analiza in anul 1977: "Tema acestei nuvele este obsesia.() Stravache este insa
bantuit de obsesii: il viziteaza, in imaginatia sa bolnava, ba un ocnas in haine vargate, care-I cere fratelui
sau o baraca cu apa, ca sa incerce apoi sa-l sugrume, ba un capitan in fruntea unei companii, cu arma in
mana, care se distreaza sa-l sperie. De fapt, fratele nu murise, ci isi crease o stare civila de defunct, cazut
pe front, ca sa scape de orice urmarire penibila."

Caragiale nu descrie interioare, lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare; el stie insa sa
"Asculte glasul naturii", dupa cum afirma Tudor Vianu, fiind considerat de acesta un adevarat "poet al
naturii", el adaugand: "Senzatia, notata cu dibacie, este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile
naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime".

Deci, "I.L. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului..."(Al. George).

Volumul din care face parte

Rezumat

Nuvela "In vreme de razboi" este constituita din trei capitole ce constituie cele trei etape ale trecerii
progresive a lui Stavrache prin obsesie, pana la nebunie.

Primul capitol prezinta identitatea lui Iancu: preot si talhar, ducand astfel o viata "dubla", si pe cea a
fratelui acestuia, negustorul Stavrache, ce apare ca un om muncitor, chiar ideal.

Lucrurile se incurca rapid, asa incat preotul Iancu, speriat ca va fi prins, ii marturiseste fratelui sau
faptele comise si-i cere ajutorul, un sfat ce l-ar putea scapa. Intamplator, tarziu in acea nopate, la hanul
lui Stavrache poposesc mai multi voluntari tineri ce se indreptau catre Dunare, la razboi. Hangiului ii vine
idea de a-l trimite ca voluntar pe front, "salvandu-l", insa cu intentia ascusa de a-i acapara averea.

Insa, o data cu mostenirea, Stavrache preia si obsesia posibilei intoarceri a fratelui.

Capitolul urmator este o "detaliere" a conflictului psihologic suferit de negustor. In cosmarurile lui, Iancu
apare mai intai in haina vargata, de ocnas, gata sa-l ucida si apoi intr-o tinuta militara-de capitan. De
fiecare data, el duce o lupta imaginara cu imaginea fratelui sau, concepand-o chiar ca o lupta pentru
supravietuire.

Ultimul capitol prezinta inclestarea dintre cei doi frati. Obsesia negustorului se transforma in realitate
deoarece Iancu vine sa-i ceara bani- ii cheltuise deja pe cei ai regimentului.
Stavrache refuza orice compromis si initial clacheaza, apoi se lupta aprig cu fratele sau, insa lupta se
sfraseste rau pentru amandoi: Stavrache moare cantandu-si singur "popeste", iar Iancu ramane sarac.

Personaje

Nuvela "In vreme de razboi" a lui Caragiale creeaza doua tipologii, incadrate unui context social bazat pe
lupta pentru avere.

Stavrache si Iancu sunt doua posibile masti umane reprezentand, de fapt, doi posibili "invingatori
invinsi"(E.Lovinescu). Daca initial Iancu pare a se impune ca stapan al respectivului context social, curand
rolurile se schimba. Din momentul plecarii pe front, Iancu ramane doar ca o replica tot mai dura
adresata constiintei fratelui sau, o constiinta afectata deplin de patima inavutirii. Caragiale urmareste cu
deosebita atentie, dar si obiectivitate, modul in care aparentul "om cu dare de mana, cu han la drum" se
transforma, fiind din ce in ce mai patruns de nebunia produsa de patima banului.

Initial, Stavrache este prezentat ca intruchiparea unui hangiu inst?rit, sigur de sine, sentiment incurajat
de averea sa, insa ii este frica sa nu fie pradat de hoti: "Hangiul era foarte multumit: om cu dare de
mn?, cu han in drum Cte nopti nu dormise el o clip? m?car cum se cade, tr?gand cu urechea ?i
a?teptd cu inima s?rit? pe musafirii de noapte!". Apoi, el apare ca un frate bun, capabil sa-si ajute
fratele in orice situatie, chiar sa-si ca acesta sa-si piarda urma, trimitandu-l sa lupte, ca voluntar, pe
front.
"Bolnav" de avere, Stavrache nu-si da seama ca, o data cu mostenirea averii fratelui sau, va prelua si
frica de a nu o pierde. De fapt, lacomia sa, ce nu-i permite sa vada acest lucru, este vizibila in scenele in
care-si trimite fratele pe front sau refuza brutal acea fetita ce-i cerea lucruri pe datorie. El devine un
personaj complex, "rotund", dupa definitia lui E.M.Foster.

Stavrache isi primeste "rasplata" in mod progresiv: intre dezumanizare- de la obsesie la vedenie- si
nebunie. Caragiale reda aceste stari in manier? naturalist?: "horc?ieli", "gemete", "tremura Stavrache
din tot trupul", "cu chipul ingrozit", "cu p?rul vlvoi", "cu minile incle?tate", "cu gura plin? de spum?
ro?ie", trnte?te masa f?cnd-o t?nd?ri, are porniri criminale, iar cnd este imobilizat "scuip?",
"rde cu hohot", "cnt? pope?te".

Desi, din punct de vedere al legii, el a intrat legal in st?pnirea averii fratelui s?u, Stavrache este chinuit
de gndul c? fratele s?u s-ar putea totu?i intoarce ?i atunci el ar putea pierde averea c?tigat? att
de u?or. Stavrache este navalit de co?maruri prin care fratele sau se intoarce si mereu poarta o lupta cu
acesta pentru supravietuire. In realitate, lupta aceasta este una prin care el se lupta cu sinea sa, in care
fratele ii apare in diferite ipostaze. In primul co?mar Popa Iancu ii apare ca un ocna?i. Stavrache il ceart?
c? ?i-a f?cut neamul de rs, dar mai are inc? sentimente umane, fiindu-i mil? de fratele s?u: Lui d-l
Stavrache i s-a f?cut mil?; s-a repezit s?-l ridice ca s?-l puie pe pat: nu-l putea l?sa s? moar? ca un cine.
In al doilea co?mar fratele ii apare in ipostaza de c?pitan. De data aceasta Stavrache manifest? porniri
animaniale, incercnd s?-l ucid?: Hangiul se repede s?lbatic ?i apuc? de gt pe c?pitan il strnge
din ce in ce mai tare: simte cum degetele-i p?trund in muschii grumazului strivindu-i, afundnd
beregata, sf?rnd incheietura cerbicii
In final, el este invins de propria patima, pe cand fratele sau trebuie sa se recunoasca o victima a sortii.

Personajul principal al nuvelei este surprins atit din perspectiva sugerat? prin descrierea cadrului
natural, deci din perspectiva povestitorului - narator, cit si din perspectiva relatiei directe cu celelalte
personaje - prin dialog - si al confrunt?rii cu sine - prin monolog.

George Calinescu nota ca "Stavrache, frate neomenos, intruneste ceva din eternul uman".

Fratele lui Stavrache, Iancu, este prezentat initial ca un popa detinator de mari domenii si averi, insa el
are o a doua identitate si anume seful unei bande de talhari, identitate ce iese la "suprafata" in
momentul in care aceasta este prinsa de stapanire si frica de a fi prins il face sa mearga la fratele sau si
sa marturiseasca tot, spre a-i cere un sfat. Dorinta de a fi liber este mai mare ca dorinta de avutie ce-l
stapanise pana atunci- si astfel accepta sa se inroleze in armata spre a lupta pe front si, totodata a-si
pierde identitatea.

Cand se alatura cetei de voluntari, dupa cum ne dezvaluie autorul prin intermediul caracterizarii directe,
el parea "un tanar foarte voinic, frumos si curat, ras proaspat- o infatisare demna si severa."

El dispare din firul epic pana in momentul deznodamantului, insa imaginea sa este un pretext al
constiintei fratelui sau spre a se salva -sau nu- de gandurile rele, de puterea banilor ce pusese stapanire
pe el. Astfel, el este presupusa obsesia a fratelui sau, aparandu-i in vise, prima data imbracat ca un ocnas
si a doua oara este in postura unui capitan ; in ambele cazuri, el se intoarce spre a-si lua inapoi averea.
Astfel, in criza aceasta a lui Stavrache ,il numeste "ticalosul de popa Iancu".

Deci, fratele pierdut pare suspendat intre doua taramuri, real si ireal, intorcandu-se de acolo, din ce in
ce mai obsedant, spre a provoca tulburari extreme hangiului.

In delirul lui, Stavrache il percepe ca "stins de oboseala, bolnav, cu o fata hirava si cu ochii-n fundul
capului ca in clipa mortii, ocnasul era-mbracat in haina vargata de la ocna, de unde scapase ca prin
minune, pilindu-si lanturile". Popa Iancu "trecuse prapastii; haina si nadragii ii erau numai zdrente;
opincile sfasiate; palmele si talpile picioarelor si gleznele pline de sange."

Ocnasul are reactii ciudate, "in lupta cu moartea, s-a agatat de frate-sau cu o mana de gat si cu o alta de
bratul stang. Hangiul a dat atunci sa-l salte de jos". Ingreunarea trupului celui venit pare a demonstra
fantasticul fabulos deoarece ingreunarea este specifica fiintelor de pe celalalt taram.

O alta vedenie apare intr-o zi obisnuita, monotona, fratele fiind in ipostaza unui capitan care face usa sa
sara din tatani si rade puternic:"Gandeai c-am murit, neica?".

Cei "vreo douazeci de voluntari" formeaza personajul colectiv-armata- ce reprezinta calea de scapare a
lui popa Iancu. Ei isi anunta sosirea la han prin "niste zgomote, strigate si batai puternice", apoi
"bubuieturile se-ndesesc". Ascultand larma produsa de acestia, hangiul realizeaza ca "sunt oameni multi
afara" si ca "are de-a face cu o multime vesela", fapt ce demonstreaza binedispunerea acestora. Acestia
au venit "claie peste gramada in cateva trasuri, condusi de un ofiter si doi sergenti rezervisti catre
Dunare-la razboi". Desi ei fac doar un scurt popas la hanul lui Stavrache, ei reusesc sa-si mai gaseasca un
voluntar, un ajutor pe campul de lupta in popa Iancu. Prin intermediul caracterizarii directe, autorul
remarca faotul ca tinerii sunt "bravii", datorita faptului ca au ales din proprie initiativa sa-si ajute tara in
razboi.

Valoare artistica

In totalitatea ei, nuvela "In vreme de r?zboi" demonstreaz? aceea?i des?vr?ire a observatiei vietii prin
intermediul artei, precum in schite sau in comedii. Caragiale "opereaz?" asupra vietii cu instrumente de
mare eficacitate: analiz? detaliat?, stabilirea precis? a st?rilor morale ?i de con?tiint?, stil sobru ?i concis,
alternarea vorbirii directe cu monologul interior etc. Conjugate toate acestea, confer? nuvelei
individualitate ?i unicitate sub raport analitic si stilistic.

Natura joac? si ea un rol important in nuvela. Ea este perceput? atit vizual cit si auditiv. Intimpl?rile se
petrec noaptea si intr-un cadru de toamn? si iarn?. Caragiale nu descrie interioare, lumea obiectelor din
jur si nici tinute vestimentare; el stie insa sa "Asculte glasul naturii".(Tudor Vianu)

Parcurgand opera, putem observa cu usurinta ca exist? o corespondent? perfect? intre starea tensionat?
a lui Stavrache ?i cadrul natural: ploaia, viscolul, z?pada, noaptea amplific? obsesia, starea de criz?:
"Afar? ploua m?runtel ploaie rece de toamn?, ?i boabele de ap? prelingndu-se de pe stre?ini ?i
picnd in clipire ritmate pe fundul unui butoi dogit, l?sat gol intr-adins la umezeal?, f?ceau un fel de
cntare cu nenum?rate ?i ciudate intelesuri. Leg?nate de mi?carea sunetelor, gndurile omului
incepur? s? sfrie iute in cercuri strmte, apoi incet-incet se rotir? din ce in ce mai domol, in cercuri
din ce in ce mai largi, ?i tot mai domol, ?i tot mai larg". Zgomotul monotom ?i ritmic al ploii, declan?eaz?
vrtejul gndurilor, care cuprind in cercuri concentrice mintea lui Stavrache. In timpul incle?t?rii
dramatice dintre cei doi frati: viscolul afar? ajuns in culmea nebuniei f?cea s? trosneasc? zidurile hanului
b?trn.; Tot viforul care urla in noaptea grozav? s? fi n?p?dit dintr-o dat? in teasta lui Stavrache nu l-ar
fi cl?tinat mai cu putere dect inf?ti?area ?i vorbele acestea!

Natura si notatiile filozofice, reactiile sunt in deplina concordanta, Caragiale fiind considerat de Tudor
Vianu adevarat "poet al naturii", perceputa, asa cum am aratat mai sus, vizual si auditiv, in deplina
concordanta cu starile psihologice. Notatii ca: "Afara ploua maruntel, ploaie rece de toamna... Viscolul
afar, ajuns in culmea nebuniei, facea sa trazneasca zidurile hanului batran", il determina pe Tudor Vianu
sa aprecieze in "Arta prozatorilor romani": "Senzatia, notata cu dibacie, este a unui spirit muzical care
stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime".

Deci, "I.L. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului..."(Al. George).

Parere personala

Din punctul meu de vedere, nuvela "In vreme de razboi" a fost creata de catre Ion Luca Caraciale spre a
chinui, in continuare, sufletul cititorului, facandu-l sa-si pusa anumite intrebari banale, insa ce niciodata
probabil- nu au mai fost rostite. Astfel, el reuseste sa se desprinda din "banalitatea" scrisului atat de
simplu, de scolaresc, folosit de alti autori din perioada sa.
Alternarea planurilor real si fictional aproape ca reuseste sa starneasca si in sufletul cititorului o obsesie,
bineinteles nu cea a lui Stavrache, ci una personala si personalizata pe tema "Ce mai e real si ce nu?". Si
astfel apar nelamuririle.

Citind opera am observat o schimbare in stilul lui Caragiale- comicul nu mai este atat de bine redat, fiind
doar franturi de ironie cu ajutorul caruia I.L. Caragiale reuseste sa creeze si sa atenueze starea de spirit a
lui Stavrache, adica reusind sa contureze atat de adanc aceasta "minunata" obsesie. Si de ce nu? De ce
sa nu-ti chinui personajele atata timp cat tu ai puterea condeiului?!

Stavrache mi se pare un... Idiot. Totusi... cum poti sa ajungi sa ti la bani mai mult ca la fratele tau? Ce
mult s-a degrata lumea... ? Iar Iancu- trebuie sa recunosc ca autorul i-a ales intr-adevar "interesant"
identitatile: popa si talhar(as putea considera acest lucru inca o dovada a inteligentei artistice a
acestuia).

Din contra, aceasta "chinuire" mi se pare o provocare, mai ales pentru Caragiale, ce-si schimba stilul de
narare(abandoneaza simplitatea schitelor, insa imprumuta elemente ale dramaticului pe care le
accentueaza pana la un summum).

Stilul lui Caragiale mi se pare unul remarcabil, nu neaparat prin ideile exprimate, ci felul in care le reda
este extraordinar, opera "In vreme de razboi" fiind o dovada "vie" al acestui fapt, intrucat sunt minunat
relizate starile lui Stavrache si cele ale naturii si este foarte interesanta gradarea acestora si similitudinea
lor in drumul lor spre climax.

Un om stpnete o avere; cu drept ori fr drept, o

stpnete. Ct vreme nu-l supr nimeni, ct vreme nu se
ridic nici o pretenie asupr-i, el n-are nevoie s ia nici o msur
legal. i mai mult la urm situaia d-lui Stavrache este mai
limpede dect a oricrui proprietar.
Ion Luca Caragiale n n vreme de rzboi