Nuvela realistă

,,În vreme de război”

de I. L. Caragiale
 Încadrarea în realism
 Prezentarea veridică a unui aspect din
realitate
 Personaj tipic ce evoluează în situații tipice
 Obiectivitatea perspectivei narative
 Omnisciența naratorului
 Preferința pentru o tematică socială
 Prezentarea individului în relație cu mediul

social în care trăiește

 Elemente naturaliste
 Înfățișarea unor cazuri patologice, analizate cu o
precizie aproape medicală, surprinzând în cele mai
mici amănunte reacțiile, gândurile, acțiunile
personajului
 Factorul ereditar este un element de factură
naturalistă, căci faptele lui Stavrache, dar şi ale
fratelui său au o cauză genetică. Se poate afirma că
există o tară ereditară în familia în care un frate
este tâlhar, iar altul are o mare dorinţă de a ucide.
 - hangiul Stavrache e obsedat că va pierde averea,
sfârșind în nebunie.
 - popa Iancu e căpetenia tâlharilor, iar mai târziu
fură banii regimentului.
Încadrarea în specia epică
Trăsături epice:

 prezența narațiunii
 acțiunea, firul epic
 indici spațio-temporali
 personaje

Trăsăturile nuvelei:

 accent pus pe evoluția personajului principal

 atenția acordată stărilor sufletești ale acestuia
încadrează nuvela în categoria prozelor psihologice
 Perspectiva narativă
 La început întâmplările sunt prezentate din
perspectiva unui narator-martor, care descoperă
împreună cu cititorul întâmplările.
 Aceasta este doar o aparență, căci naratorul știe
mai mult decât lasă să se vadă, dezvăluind
treptat informații despre felul în care evoluează
acțiunea.
 Perspectiva narativă a naratorului-martor este
preluată de aceea a naratorului omniscient în
momentul în care vocea naratorului interferează
cu vocea interioară a personajului.
 Temă, motive, conflict
 Tema = setea de înavuțire și efectele pe care
aceasta le are asupra psihicului uman.
 Motive = hanul, frații, banii

 Conflictul = interior. Accentul este pus pe

frământările personajului, surprinzându-se

gradarea nebuniei, obsesia, evoluția de la starea
de apatie la demență. Conștiința personajului
este măcinată de contradicția dintre dorința de
a-și ucide fratele (singurul mod de a păstra
averea) și suprimarea acestei dorințe.
 Titlul
 În sens denotativ, titlul sugerează cadrul temporal
exterior în care se desfășoară acțiunea: în timpul
Războiului de Independență. Acesta este cadrul
propice exacerbării instinctelor din cele mai întunecate
zone ale fiinţei umane, motivând degradarea, avariţia
 În sens conotativ, se poate vorbi şi de un război
interior, cel din mintea lui Stavrache, obsedat de ideea
pierderii averii și căzut pradă halucinațiilor. Personajul
duce un război cu el însuşi, cu instinctele atavice şi cu
setea de înavuţire. Războiul se dă în sinea sa, constând
în înfruntarea tenebrelor cu lumina din el însuşi.
Trebuie amintit însă şi războiul dintre cei doi fraţi.
 Subtitlul
 Autorul a subintitulat textul ,,schiță”, termenul
nefăcând referire la specia epică, ci subliniind
doar faptul că nuvela își propune să schițeze
comportamentul personajului, selectând din
existența sa acele momente semnificative pentru
evoluția lui. De aceea, firul narativ este
discontinuu, insistându-se asupra unor întâmplări
care se derulează pe parcursul a câtorva ore sau
trecându-se rapid peste perioade mai lungi de
timp, dacă în acest interval nu s-a petrecut nimic
important pentru a motiva evoluția personajului.
 Repere spațiale și temporale
 Perspectiva temporală = cronologică, bazată
pe relatarea evenimentelor în ordinea
derulării lor. Acțiunea nuvelei se desfășoară
de-a lungul a cinci ani, începând cu
primăvara anului 1877.

 Perspectiva spaţială = reflectă atât un spaţiu

real, al hanului din satul Podeni, dar şi unul
imaginar, al obsesiei eroului.
 Structura compozițională
 trei capitole corespunzătoare celor trei
planuri ale acţiunii:

 planul povestitorului
 planul dialogului
 planul naturii
 Planul narativ
 Naratorul este cel care relatează faptele și
înlănţuirile cauzale, acestea formând firul epic,
subiectul, ce poate fi redat pe momente:
 Expoziţiunea: informații despre ceata de tâlhari

și despre cei doi frați;

 Intriga: mărturisirea făcută de popă fratelui său;
 Desfăşurarea acţiunii: înrolarea ca voluntar,

primirea scrisorilor, vizita la avocat, întâlnirile

din vis cu fratele său, episodul cu fetița;
 Punctul culminant: întâlnirea reală a celor doi

fraţi şi încleştarea celor doi;

 Deznodământul: înnebunirea lui Stavrache.
 Prezentarea subiectului
 După doi ani de ,,hoții de cai „ si „călcări”, o ceată
de tâlhari este prinsă. Popa Iancu din Podeni,
conducătorul acestei bande de hoţi, vine la fratele
său, hangiul Stavrache, pentru a-i mărturisi
această taină și pentru a-l ruga să-l ajute. Ca să îl
scape de prindere și judecată pe fratele său,
hangiul profită de poposirea la han a unui grup de
militari în drum spre frontul din Balcani şi-l
strecoară pe popa Iancu printre „volintiri” pentru a i
se pierde urma. Rămas stăpân peste averea fratelui
său, el îşi face socoteala că acela nu mai poate veni
să şi-o ceară.
 Prezentarea subiectului
 Veştile sosite succesiv de pe front sunt contradictorii:
unele îl anunţă că sublocotenentul Iancu Georgescu se
distinge permanent prin fapte de eroism, altele
vorbesc despre moartea acestuia. Prima scrisoare,
expediată în 27 noiembrie, în ajunul morții bătrânei,
înainte de căderea Plevnei îi provoacă o reacție
neobișnuită. Deși recunoscuse scrisul, se închide în
odăiță și desface nervos plicul, veștile despre faptele
eroice ale fratelui nu-l bucură. Mototolește scrisoare. A
doua scrisoare, expediată după căderea Plevnei, scrisă
de slovă străină, vestind despre moartea fratelui, este
păstrată, echivalând cu un ,,act de deces” al popii.
 Prezentarea subiectului
 Consultă un avocat în legatură cu condițiile
legale ale păstrării averii fratelui său,
Stavrache aflând că singurul popa avea
dreptul să-i ceară restituirea averii. Acest
gând pune stăpânire pe sufletul hangiului,
tulburându-i minţile din ce în ce mai mult.
 Prezentarea subiectului
 Trăieşte stări de coşmar în care se face că
fratele mort vine să-şi ceară averea, mai întâi
în postura de ocnaş, apoi de căpitan. Se
închipuie într-o înverşunată luptă cu popa
Iancu, la fiecare apariție încercând să-l ucidă
pe acesta. Reuşeşte să-şi înfingă mâinile în
grumazul acestuia, scena reprezentând o
extraordinară dorinţă de a-și omorî fratele.
Încearcă să se liniştească cu o feştanie în
memoria preotului.
 Prezentarea subiectului
 Întâlnirea reală cu fratele său se petrece
când acesta vine disperat să-i ceară banii
necesari pentru a acoperi lipsurile băneşti pe
care le-a făcut la regiment. Ar fi fost firesc ca
hangiul să-i satisfacă rugămintea, dar lăcomia
este atât de mare şi ideea de a înapoia averea
atât de chinuitoare, încât se petrece cu el o
dramă zguduitoare. Nemaifăcând distincţia
dintre vis și realitate, într-o stare de totală
demenţă, hangiul sare să-l ucidă pe fratele
său.
 Prezentarea subiectului
Această confuzie este un semn sigur al
dezechilibrului moral. Notaţiile scriitorului sunt
în manieră naturalistă: gura îi este
întredeschisă, dar fără să poată vorbi, scoţând
doar sunete și horcăieli, ochii holbaţi, părul
vâlvoi, mâinile încleştate, râzând cu hohot sau
cântând popeşte.
 Caragiale surprinde personajul în starea de
agitaţie maximă, când acesta înnebuneşte,
analizând minuţios stările prin care trece
hangiul.
 Planul dialogat
 Marchează gradat, atât în realitate, cât și în halucinaţiile
hangiului, acelaşi proces al pierderii echilibrului psihic.
În planul real, întâlnirile dintre Stavrache și popă sunt
realizate în dialoguri scurte, nelipsind nici indicaţiile
scenice: ,,popa a început să plângă cu hohot şi să se
bată cu pumnii în cap. Neica Stavrache nu înţelegea
nimic”. Sunt prezente, de asemenea, propoziţiile
interogative care presupun gesturi: ,,Ce să mă fac? Ce să
mă fac , neică?”. În acelaşi, capitol, monologul interior al
eroului „O veni? N-o veni?” sugerează frământarea
lăuntrică, pendularea dintre certitudine și incertitudine.
 Planul dialogat
 În capitolul al doilea dialogul se concentrează pe
sublinierea stării de încordare. Din discuția cu
avocatul reies temerile lui Stavrache în legătură
cu pierderea averii, în ciuda asigurărilor că
singurul care i-ar putea lua averea este popa.
Starea de coşmar a eroului este sugerată şi de
dialogul cu umbrele fratelui apărut în vis în
postura de ocnaş, hangiul adresându-i-se pe un
ton ce trădează ura, dar mai ales spaima că va
pierde averea. Replica fratelui este menită să-i
puncteze obsesia: ,,Credeai c-am murit, neică ?”.
 Planul dialogat
 Dialogul cu fetiţa, care vine să cumpere rachiu și
gaz, din capitolul al treilea, dezvăluie lăcomia și
lipsa de milă a hangiului, situându-l în lumea
negustorilor necinstiţi şi avari.
 Nemulțumit că trebuie să vândă pe datorie, deși
e o sumă foarte mică, totuși acceptă, episodul
fiind relevant pentru a ilustra patima pentru bani
a hangiului.
 În ultimul capitol, dialogul viu şi plin de mişcare
pregăteşte deznodământul: nebunia lui
Stavrache.
 Planul descriptiv
 Al treilea plan, cel al naturii, face din nuvela lui
Caragiale o creaţie modernă, natura fiind prezentă
direct, în concordanţă cu starea sufletească a
personajelor. Toate întâmplarile se petrec noaptea,
atât cele reale, cât şi halucinaţiile lui Stavrache:
popa vine la fratele său noaptea pentru a i se
destăinui, i se arată in somn tot noaptea, fetiţa vine
seara târziu, tot noaptea se întoarce popa să ceară
bani fratelui. Natura se subordonează unui anumit
sentiment sau unei senzaţii, elementul auditiv fiind
pregnant. Sunetul ploii care picură pe un butoi dogit
subliniază obesia eroului.
 Planul descriptiv
 În capitolul al doilea manifestarea naturii anticipează
dezlănţuirea nebuniei hangiului, principala modalitate de
prezentare a naturii fiind descrierea: ,,Era o zloată
nemaipomenită: ploaie , zăpadă, măzărică şi vânt
vrăjmaş... Deşi aproape de nămiezi, în tot satul era
astâmpăr desăvâşit ca în puterea nopţii, ba nici glas de
câine nu se mai auzea. Când fratele îi spune cine este tot
viforul care urlă în noaptea grozavă să fi năpădit dintr-
odată în ţeasta lui Stavrache, nu l-ar fi clătinat mai cu
putere decât înfăţişarea şi vorbele acestuia”. În final,
hangiul se prăbuşeşte, vântul ajuns în culmea nebuniei
făcând să trăsnească zidurile hanului, consfinţind
definitiv dezechilibrul interior al personajului.
 Planul descriptiv
 Natura este prezentată în relaţie cu psihologia
personajului, se creează un cadru natural
adecvat cu manifestările ulterioare ale
personajului; existã o corespondenţă perfectã
între starea tensionată a lui Stavrache şi cadrul
natural: ploaia, viscolul, zăpada, noaptea
amplifică obsesia, starea de criză. Caragiale știe
să ,,asculte glasul naturii ”. (Tudor Vianu)
 Caracterul naturalist al nuvelei este dat de
strânsa relaţie între natura ce se dezlănţuie
treptat şi evoluţia patologiei personajului.
 Caracterizarea personajelor
 Cei doi fraţi sunt personajele principale ale
nuvelei. Ei se deosebesc prin temperament,
astfel că popa Iancu este un tip extravertit, el
având o viaţă socială, trăind în comunitate, pe
când fratele său este un personaj introvertit,
trăind singur în hanul său, neintrând în relaţii
sociale cu ceilalţi. Autorul este mai ales
interesat de soarta hangiului Stavrache,
analizându-i în amănunţime evoluţia, de la
apatie şi indiferenţă la nebunia finală.
 Caracterizarea personajelor
 Autorul surprinde gradarea nebuniei, obsesia,
înfăţișând un destin tragic, tensiunea crescând
din ce în ce mai mult, fiind exprimată prin
laitmotivul ,,Credeai c-am murit, neică?”.
Stavrache trece prin diferite stări, de la apatie
la nebunie și obsesie, Caragiale fiind un
profund analist al stărilor fiziologice și
patologice proiectate gradat pe o curbă
ascendentă pe măsură ce povestirea se
apropie de final. Dezumanizarea lui Stavrache
este progresivă şi ireversibilă.
 Caracterizarea personajelor
 Hangiul Stavrache este unul dintre cele mai
realizate personaje din punct de vedere artistic,
ilustrând un destin tragic, obsesia şi alienarea
personajului pe fondul războiului şi în
dependenţă de mediul social şi familial.
 Ca modalităţi de caracterizare, autorul apelează
atât la procedeele clasice (caracterizarea directă
şi indirectă), cât şi la numeroase procedee de
analiză psihologică: monologul interior,
dialogul, introspecţia conştiinţei şi a sufletului,
observaţia atentă, autoanaliza.
 Caracterizarea personajelor
 Fiecare capitol reprezintă un moment în
evoluţia lui Stavrache, la început aflând
despre el că este un om mulţumit, naratorul
caracterizându-l în mod direct: ,,om cu dare
de mână, cu han la drum.’’ Este speriat însă
de posibilitatea de a fi prădat precum alţi
oameni din zonă, de aceea răsuflă uşurat
atunci când aude că hoţii au fost prinşi.
 Caracterizarea personajelor
 Află cu stupoare că fratele său este căpetenia
bandei de tâlhari şi că acesta îşi înscenase
jaful pentru a alunga bănuielile.
 Prima reacție e explozivă și sinceră: ,,să fugi!

Să piei! Să te-neci mai bine decât să puie

mâna pe tine! În fundul ocnii îți putrezesc
oasele!”. Consideră că onoarea familiei a fost
pătată și cel vinovat trebuie să ispășească.
 Caracterizarea personajelor
 Un moment semnificativ pentru evoluția
relației celor doi frați este sosirea voluntarilor
la han. Popa e speriat, cerând fratelui să nu
deschidă, dar acesta îl împinge și merge să
deschidă ușa.
 În timpul în care voluntarii se află în han,

hangiul găseşte soluţia ca să i se piardă urma

fratelui. Astfel, îl strecoară printre voluntari,
dovedindu-se isteţ şi descurcăreţ din fire.
 Caracterizarea personajelor
 La primirea primei scrisori nu are o reacţie de
bucurie, cum ar fi normal, când află că fratele e viu
și este decorat pe front, ci mototoleşte scrisoarea,
apoi o aruncă.
 Naratorul observă indirect, cu ironie, starea de spirit
a lui Stavrache, lăsând să se întrevadă preocuparea
acestuia: ,,Curios lucru! Cine ar fi văzut figura lui
neica Stavrache […] ar fi rămas în mirare pricepând
bine că în sufletul fratelui mai mare nu se petrecea
nimic analog cu bucuria la citirea veştilor despre
succesul de bravură al răspopitului.’’
 Caracterizarea personajelor
 Monologul interior este o încercare de a se convinge
pe sine că fratele nu se mai poate întoarce pentru a-și
revendica averea.
 El se întreabă discret despre pedepsirea tâlharilor,
despre găsirea vinovatului principal, manifestându-și
dispreţul faţă de judecătorii care n-au aflat
nimic ,,despre popa, despre capul şi gazda tâlharilor’’.
 Dacă popa ar îndrăzni să vină, se gândește că el nu
ar putea cere averea fără să își dezvăluie identitatea,
în acest caz fiind condamnat pentru tâlhărie. Măcinat
de îndoială, se întreabă dacă fratele său va veni după
avere: ,,O veni? N-o veni?...’’
 Caracterizarea personajelor
 Cea de-a doua scrisoare este păstrată cu
grijă, ea echivalând cu un act de deces în
urma căruia poate primi moștenirea.
 Consultă avocatul care îi spune că doar popa

are dreptul să-i ceară restituirea averii. Acest

gând pune stăpânire pe sufletul hangiului,
tulburându-i minţile din ce în ce mai mult,
autorul surprinzând gradarea nebuniei,
obsesia, tensiunea fiind exprimată prin
laitmotivul ,,credeai c-am murit, neică?’’
 Caracterizarea personajelor
 Dezumanizarea lui Stavrache este ireversibilă,
Caragiale fiind un profund analist al stărilor
fiziologice şi patologice proiectate gradat pe o
curbă ascendentă. Căzând pradă halucinaţiilor,
hangiul se închipuie într-o înverşunată luptă cu
fratele său, care mai întâi îi apare în vis în
postura de ocnaş, apoi în cea de căpitan. La
ambele întâlniri se vădeşte dorinţa hangiului de
a ucide, adresându-i-se fratelui cu un glas plin
de ură: ,,hangiul se îndârjeşte şi îl strânge de
gât, îl strânge din ce în ce mai tare.’’
 Caracterizarea personajelor
 Întâlnirea reală a fratelui său se produce atunci când acesta
vine să ceară banii necesari pentru a acoperi lipsurile
băneşti făcute la regiment. Ar fi fost firesc ca hangiul să-i
satisfacă rugămintea, dar lăcomia este atât de mare şi ideea
de a înapoia averea atât de chinuitoare, încât se petrece cu
el o dramă zguduitoare. Nemaifăcând distincţia dintre real
şi vis, într-o stare de totală demenţă, hangiul sare să-l
ucidă pe fratele său. Comportamentul personajului este
descris în manieră naturalistă: gura este întredeschisă, dar
fără să poată vorbi, scoţând doar sunete şi horcăieli, ochii
holbaţi, părul vâlvoi, mâinile încleştate, ,,gura plină de o
spumă roşcată’’, râzând cu hohot sau cântând popeşte.
Caragiale surprinde personajul în starea de agitaţie maximă,
când acesta înnebuneşte, analizând stările hangiului.
 Caracterizarea personajelor
 Încadrându-se în categoria personajelor
realiste, Stavrache ilustrează tipul
negustorului necinstit şi avar, semnificativ
pentru a ilustra aceste trăsături ale
personajului fiind episodul cu fetiţa. El se
dovedeşte a fi lacom şi lipsit de milă, lovind-o
pentru că i-a luat un covrig uscat de pe
tejghea.