NUVELA PSIHOLOGICA "N VREME DE RZBOI" de Ion Luca Caragiale - nuvel psihologic de factur naturalist Alturi de Ioan Slavici,

Ion Luca Caragiale este creatorul nuvelei realist-psiholo gice. Nuvela "n vreme de rzboi" de Ion Luca Caragiale (1852-1912) a aprut n 1898 i es te o creaie realist-psihologic, avnd i puternice accente naturaliste. Naturalismul este curentul literar care, investignd realitatea, se preocup mai ale s de legile cauzale ntre fapte, prezentnd nu att tipologii, ct cazuri patologice, pe care le analizeaz cu pricepere i meticulozitate medical i n care primeaz factorul ere ditar, ca fiind hotrtor n evoluia destinului uman, la care se adaug manifestrile natur ii, aflate n deplin concordant cu strile psihologice ale personajelor, urmnd ndeaproap e evoluia boliiacestora.

Structura i compoziia nuvelei: Construcie epic riguroas, nuvela "n vreme de rzboi" are un singur plan narativ, care se refer la analiza psihologic a personajului principal, care sufer o prbuire interio ar rapid, de la obsesie Ia nebunie. Nuvela ilustreaz, aadar, un conflict consolidat n plan psihologic i o intrig bine evideniatconturat de prbuirea psihic i lcomia nest gire. Perspectiva narativ este reprezentat de naratorul omniscient i de naraiunea la perso ana a III-a, care ilustreaz zbuciumul interior al protagonistului. Modalitatea na rativ se remarc prin absena mrcilor formale ale naratorului, de unde reiese distanare a acestuia de evenimente. Perspectiva temporal este cronologic, bazat pe relatarea evenimentelor n ordinea derulrii lor, iar cea spaial reflect att un spaiu real, ai han lui, ct i unui imaginar nchis, al obsesiei ce chinuiete contiina personajului.

Nuvela este structurat n trei capitole: Capitolul I. Popa Iancu din Podeni, cpetenia unei bande de hoi, este n pericol de a fi prins de poter i de aceea, fratele su, Stavrache, l sftuiete s se nroleze volunta armat i s plece pe frontul din Balcani, pentru a i se pierde urma. Popa Iancu urmea z sfatul fratelui su, averea i rmne lui Stavrache, iar atunci cnd acesta este anunat p intr-o scrisoare c Iancu Georgescu a murit "pe cmpul de onoare de trei gloane inami ce primite n pntece" ncepe s fie obsedat de revenirea fratelui. Capitolul al II-Iea urmrete ndeaproape obsesiile i comarurile lui Stavrache, iscate d in teama c fratele su nu ar fi murit i c s-ar putea ntoarce s-i ia averea. Capitolul al III-lea ilustreaz ntlnirea i confruntarea dramatic dintre cei doi frai i eclanarea nebuniei lui Stavrache.

Construcia si momentele subiectului: Firul epical nuvelei urmeaz linia unei compoziii clasice i contureaz treptat obsesia lui Stavrache i evoluia ei spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragi c printr-o riguroas analiz psihologic, sugernd n acelai timp o tar ereditar, genetic e manifest n structura psihici a frailor Georgescu. Incipitul ilustreaz modul de soluionare a jafurilor i crimelor comise de o band de tl hari, care, n sfrit, fusese prins.

Tema: O constituie evoluia unei obsesii duse pn la nebunie, autorul respectnd toate simpto mele acestei boli, iar eroul principal fiind urmrit prin analiza crizelor de conti in i de comportament, ca ntr-o adevrat fi medical. In expoziiune, se prezint datele eseniale ale celor dou personaje i mprejurrile care l determin destinele. Timp de doi ani, o ceat de tlhari bgase n speriei pe locuitorii din "trei hotare", pr in furturi, torturi i omoruri, iar acum hoii fuseser prini de poter n pdurea Dobrenilo . Cpetenia bandei, popa Iancu din Podeni, scpase ca prin minune, fiind plecat cu t reburi la trg. Se spunea despre el c era bogat, c avea "bnet", iar lumea bnuia c popa "gsise vreo comoar". Toate acestea "bteau la ochi" i au strnit suspiciunea oficialitil r, aa c ntr-o noapte, cnd pe mam o trimisese la trg mpreun cu argaii, popa Iancu i

n jaf acas la el ca s scape de bnuieli. Este gsit a doua zi "legat butuc, cu muchii c urmai de strnsura frnghiilor, cu cluu-n gur" i plngndu-se c l-au schingiuit i "i-a groaz de bani". Acum tlharii fuseser prini, iar popa , de team c va fi demascat, se du ce degrab la "neic Stavrache, hangiul, frate-su mai mare", ca s-1 nvee ce s fac. Stavrache avea un han aezat "n drum", era "om cu dare de mn" i fusese i el nfricoat s 1 calce hoii, aa c, de cnd i prinseser, rsuflase uurat. El este uimit cnd frate-su ie, "ca la un duhovnic", c el era "capul bandei de tlhari", c i nscenase jaful "ca s a oarm bnuielile", iar acum regreta amarnic, scuzndu-se c "dracu-1 mpinsese". n acel mom ent sosesc la han, cu glgie mare, "vreo douzeci de voluntari tineri", cu un ofier i t rei sergeni care se duceau la rzboi i voiau s se odihneasc pn diminea, cnd trebuia e trenul militar". Lui Stavrache i vine ideea s-1 trimit i pe frate-su, Iancu, volunt ar pe front, l rade i l tunde "musclete", apoi acesta pleac mpreun cu militarii. Despre preotul lancu nu se mai tia nimic n Podeni, "parc intrase-n pmnt" i oamenii au adus alt preot n sat, pentru c nu puteau s rmn "fr liturghie". Tocmai cnd se-ntorcea a parastasul de nou zile al mamei sale, Stavrache primete o scrisoare de la fratel e lui, care fusese expediat naintea luptelor de la Plevna i din care afl c Iancu fuse se numit sergent i decorat cu "Virtutea militar". Ironia lui Caragiale este acid, d escriind starea de spirit a lui Stavrache, care verific din nou data expedierii s crisorii pentru a se convinge c era trimis naintea btliei de la Plevna, n care, se tia muriser foarte muli romni. Hangiul se ntreab, n subcontient, dac Iancu o fi scpat c ri ar ndrzni s se mai ntoarc i s-i revendice averea, care era acum administrat de ha "...O veni?... n-o veni?...". El se intereseaz apoi de pedepsirea tlharilor i, afln d c acetia nu-i trdaser cpetenia, Stavrache i exprim dispreul pentru oficialiti: mai judectori!...". Se manifest aici un limbaj colocvial: forma popular a viitorulu i confer spontaneitate exprimrii, iar exclamaia "Aoleu! ce mai judectori!" sporete tu lburarea afectiv i ironia personajului privind incompetena justiiei. Dup un timp, Stavrache primete alt scrisoare, de data asta cu "slov strin", prin care i se anun moartea fratelui su, "sublocotenentul Iancu Georgescu", rpus "de trei gloa ne inamice primite n pntece". Cel care scrisese ntiinarea elogia curajul i vitejia ero lui, care, zmbind, "i-a cntat singur popete foarte frumos: vecinica pomenire!". Dup c e "a plns mult, mult, zdrobit de trista veste", Stavrache face toate demersurile necesare pentru a moteni averea fratelui mai mic i intr oficial n posesia ei. Naratorul deapn irul ntmplrilor cu obiectivitatei intervine cu paranteze sau scurte co entarii privind atitudinea i comportamentul hangiului. Intriga. Consultnd un avocat n privina condiiilor legale de pstrare a averii motenite, hangiul afla c numai popa este singurul care ar avea dreptul s-i cear restituirea bunurilor, dar el "cine tie unde s-o fi prpdit". Din acest moment, pe Stavrache ncep e s-1 chinuie gndul n legtur cu posibila ntoarcere a fratelui su i aciunea nuvelei c tensiune. Desfurarea aciunii. n cei cinci ani care trecuser de la terminarea rzboiului, nimeni n u-1 deranjase pe Stavrache, n afar de apariiile de comar ale lui popa Iancu, "care v enea din cnd n cnd, de pe alt lume, s tulbure somnul fratelui su". Visele chinuitoare ale lui Stavrache devin obsesii, se transform treptat n comaruri care l terorizeaz, e l trind parc aievea momentele tulburtoare ale "vizitei nstrinatului", dar de fiecare dat i linitete sufletul cu o sfetanie n memoria fratelui mort. O prim imagine n comarurile hangiului este ntruchipat de apariia fratelui su n haine ocna, "stins de oboseal, bolnav", cu opincile sfiate, cu palmele, gleznele i tlpile "p line de snge", pentru c evadase din ocn. Stavrache este ncrcat de ur, temndu-se c-i erde averea: "- Ticlosule, [...] ne-ai fcut neamul de rs! [...] Pleac! Du-te napoi de -i ispete pcatele!". Luptndu-se cu hangiul, ocnaul i pune genunchiul n piept i-i zi d din dini: "- Gndeai c-am murit, neic?". Atunci cnd "nebunul a voit s-! sugrume", ha ngiul i-a adunat puterile, 1-a mbrncit pe ocna pe u i acesta "a pierit n ntunericul . nspimntat, "tremurnd din toate ncheieturile i fcndu-i cruci peste cruci" pentru od sufletului rposailor, Stavrache s-a dus a doua zi la biseric i a fcut slujb de sufletu l mortului. A doua apariie de comar are Ioc ntr-o noapte, cnd, ncercnd s doarm, o "pl e rece de toamn" legna cu "micarea sunetelor" gndurile omului, care se roteau n cercu ri din ce n ce mai largi i "tot mai domol", elementele naturalistesugernd starea ps ihic a personajului. Auzind trmbie, hangiul iese afar i recunoate n cpitanul care con ea compania pe fratele mort, care scoate ua din ni i, "rznd cu hohot", strig. "- Gn am murit, neic?". Apoi, cpitanul se repede s-1 prind pe hangiu, care, speriat, "se-n

drjete i-l strnge de gt", dar chipul militarului se lumina din ce n ce mai mult, rdea gomotos i vesel, ntrebndu-1: "- Gndeai c-am murit, neic? ", apoi d comanda de plecare. Dimineaa, hangiul s-a dus tremurnd la preotul din sat, rugndu-1 s fac o sfetanie casei . Vremea urt, ca element naturalist, cu zloat, ploaie, zpad, "mzric i vnt vrjma" ca peste sat i a inut trei zile i trei nopi semnific faptul c Stavrache i schimbase fir devenise irascibil, suspicios, avea reacii ciudate n relaiile cu clienii. Un exempl u edificator l constituie atitudinea pe care o are hangiul fa de fetia care venise c u dou sticle s cumpere "de un ban gaz" i "de doi bani uic", rugndu-1 "s nu mai pui gaz a de uic i uic-n a de gaz, ca alaltieri" i s scrie n caietul de datorii, pentru c bani. Dialogul cu fetia l include n lumea negustorilor avari i nemiloi: "Scrie-v-ar p opa s v scrie, de prlii! [...] De mici v-nvai la furat, fire-ai ai dracului!". Vremea de afar i gndurile tulburi ale eroului constituie un tablou naturalist suges tivpentru evoluia obsesiilor, iar vedeniile, halucinaiile chinuitoare, marcate de obsedanta ntrebare "Gndeai c-am murit, neic? ", nvlmeala de gnduri provoac treceri d realitate la vis, cele dou planuri se confund, sugernd astfel degradarea psihic prog resiv a lui Stavrache.

Punctul culminant:: Este reprezentat de momentul ntlnirii reale dintre cei doi frai. Dei afar viscolul ur la, Stavrache aude glasuri de oameni i bti n ua de la drum a prvliei. Erau doi oameni ofolii din cauza viforului, care solicit gzduire pentru noapte, ntruct caii erau "prpd " iar ei ngheai bocn. Cnd Stavrache vine cu mncarea, gsete pe unul dintre cei doi br lcat n pat, cu spatele la el i sforind. Vrnd s afle de unde tie cltorul cum l cheam ul se apleac asupra omului de pe pat, care-i rspunde: "- Cum s nu te cunosc, neic St avrache, dac suntem frai buni?" Ajuns la captul ncordrii psihice, hangiul se cltin puternic, de parc "tot viforul care urla n noaptea grozav" ar fi npdit dintr-o dat peste el, "deschise gura mare s spun c va, dar gura fr s scoat un sunet nu se mai putu nchide; ochii clipir de cteva ori foar e iute i apoi rmaser mari, privind int [...]; minile voir s se ridice, dar czur ep lungul trupului". Replica lui popa Iancu, aproape la fel cu aceea din comarurile lui: "- M credeai mort, nu-i aa?", constituie lovitura definitiv primit de mintea bu imcit i confuz a lui Stavrache, care confund realitatea cu imaginile din comaruri. Ian cu venise s-i cear cincisprezece mii de lei, ca s acopere suma delapidat de el din f ondurile regimentului, c altfel "trebuie s m-mpuc".

Deznodmntul: Cu o art desvrit, Caragiale analizeaz reaciile, atitudinile i comportamentul hangiulu "Drept orice rspuns, Stavrache se ridic n picioare foarte linitit; se duse drept la icoane; fcu cteva cruci i mtnii; apoi se sui n pat i se trnti pe o ureche, strngndu chii n coate", ncepnd s horcie i s geam. Dac la nceput criza psihologicabia se nfirip, ea se adncete evolutiv, sub imperiul obs siilor, ducnd la o manifestare exploziv i violent premergtoare nebuniei i declannd de . Fratele l atinse cu mna, dar "la acea uoar atingere, un rcnet! - ca i cum i-ar fi mp tat n rrunchi un junghi roit n foc - i omul adormit se ridic drept n picioare, cu chip l ngrozitor, cu prul vlvoi, cu minile ncletate, cu gura plin de spum rocat". Rstur lumnarea se stinse i "odaia rmase luminat numai de candela icoanelor". Stavrache se npustete asupra fratelui su, l trntete la pmnt i ncepe s-1 strng de gt i s-l lui popa lancu, ncercnd s-i despart, este i el trntit la pmnt. Profitnd de neatenia ui su, popa i scoate cureaua de la bru i leag strns picioarele hangiului dezlnuit, a d pumni n ceaf i n furca pieptului, pn cnd "Stavrache [...] se prbui ca un taur, sc nd". Atmosfera este amplificat de elementele naturalist, deoarece afar, viscolul aj unsese "n culmea nebuniei", fcnd s trosneasc "zidurile hanului btrn". In timp ce-i leg u minile deasupra capului, Stavrache "i scuipa i rdea cu hohot". Camaradul aprinde o lumnare, dar, cum "i dete lumina n ochi, Stavrache ncepu s cnte popete." Istovit de ncierare, popa lancu se uit la fratele lui mai mare care "cnta nainte, le gnndu-i ncet capul, pe mersul cntecului, cnd ntr-o parte cnd ntr-alta" i se gndet roc. Finalul:

Nuvelei prezint un caz patologic tipic, autorul reuind s ntocmeasc o adevrat fi clin are notaiile simptomelor fiziologice sunt unele medicale: "chipul ngrozit", "prul vl voi", "minile ncletate", "gura plin de o spum rocat", "scuipa i rdea cu hohot", "nc e popete". Eroul principal, Stavrache, este conturat n evoluia sa de la lcomie Ia iluzie, apoi la halucinaii, de la fric la spaim i groaz pn Ia nebunie, toate aceste stri definind tura psihic labil, predispoziia genetic pentru evoluia spre demen. Caracterul naturalist al nuvelei este dat i de strnsa relaie ntre natura ce se dezlnuie treptat i evoluia patologiei personajului: "Legnate de micarea s unetelor, gndurile omului ncepur s sfrie iute n cercuri strmte." Elementul auditiv de e pregnant, ploaia mrunt i rece de toamn cznd "n clipe ritmate pe fundul unui butoi do it" compunea "un fel de cntare cu nenumrate i ciudate nelesuri." Cnd, n final, Stavrac e se prbuete, "vntul afar ajuns n culmea nebuniei fcea s trosneasc zidurile hanului Stilul. Nuvela are un caracter scenic, specific manierei literare a lui Caragial e, dialogurile au replici scurte, gesturile sunt descrise detaliat, completnd fia psihologic pe care o realizeaz autorul n aceast creaie. Nuvela "In vreme de rzboi" este o proz psihologic de factur naturalist, urmrind strile de contiin i de comportament ale eroului principal prin monologuri interioare sugest ive, iar destinul dramatic are la baz lcomia exagerat a acestuia, dar i tare genetic e, ntruct "incontestabil exist o tar n familia n care un frate nnebunete, iar altul s ace tlhar ca pop i delapidator ca ofier." (George Clinescu). In "Arta prozatorilor romni", Tudor Vianu evideniaz relaia autor-narator-personaj, a tt de ntlnit n proza lui I.L.Caragiale: "Ptrunznd n actualitatea sufleteasc a unora ersonajele caragialiene, nu suntem obligai s ne reprezentm pe autorul care o reflec t. Distanele dintre acesta i oamenii pe care-i zugrvete este suprimat, prin fuziune si mpatetic (care provoac stri sufleteti tainice), nct viaa interioar a acestora nu este dus. Ideile i sentimentele oamenilor nu ne apar din perspectiva scriitorului, ci di n aceea a eroilor. Nu ascultm pe autor vorbindu-ne, ci vedem oarecum personajele gnd ind i simind." I.L.Caragiale i privete i ascult personajele, folosind ca modaliti tehnice de realizar stilul simpatetic (care provoac stri sufleteti) prin monolog interior i stilul indi rect liber, prin atitudinea ironic.

Romanul psihologic

In perioada interbelica, Eugen Lovinescu initiaza modernismul, curentul literar al carui program traseaza noi directii pentru dezvoltarea literaturii romane, pr intre care, cele referitoare la evolutia romanului impun trecerea de la tema rur ala la tema urbana, de la personajele taranesti la cele intelectuale, precum si crearea romanului de analiza psihologica. Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu (1894-l957) este cel care, pr in opera lui, fundamenteaza principiul sincronismului, contribuind substantial l a europenizarea literaturii romane, prin introducerea unor noi categorii estetic e ca autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajulu i-narator, intelectual lucid si analitic. Camil Petrescu propune o creatie liter ara autentica, bazata pe experienta traita a autorului si reflectata in propria constiinta: "Sa nu descriu decat ceea ce d, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza s imturile mele, ceea ce gandesc eu Aceasta-i singura realitate pe care o pot pove sti[] Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai".In "Ultima noapte de dragos te, intaia noapte de razboi" (1930), Camil Petrescu surprinde drama intelectualu lui lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudin i, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omeni rii angrenata in tragismul unui razboi absurd, zut ca iminenta a mortii. Ca orice roman, "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este o spec ie epica in proza, cu actiune complexa, cu puternice conflicte si o complicata i

ntriga, la care participa numeroase personaje bine individualizate si construite modern de Camil Petrescu. Principalul mod de expunere este naratiunea confesi ( cu caracter de confesiune-w..), iar personajele se contureaza direct prin descrie re si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, prin dialog, monolog inte rior si introspectie auctoriala. Perspecti narati unica este moderna si defineste punctul de vedere al naratorulu i-personaj, autodiegetic (care relateaza propria experienta ca personaj central al istoriei povestite). Situatia diegetica implica anumite trasaturi gramaticale , si semantice ale textului reprezentate de verbe si pronume la persoana I, foca lizarea interna "impreuna cu", frecventa monologului interior, organizarea subie cti a secventei temporale, toate acestea argumentand caracterul subiectiv al rom anului. Modalitatea narati se remarca, asadar, prin, de unde reiese implicarea a cestuia in evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj. Perspecti psihologica este realizata prin mijloacele de analiza a constiintei si procesele psihologice ale protagonistului, naratorul autodiegetic apeland la di alog, monolog interior, autointrospectie, flashback, retrospectie, cuvinte cu lo are de simbol, obsertie atenta si profunda a constiintei personajelor etc. (Structura si compozitia romanului) Romanul este structurat in doua parti, cu titluri semnificative, surprinzand dou a ipostaze existentiale: "Ultima noapte de dragoste", care exprima aspiratia cat re sentimentul de iubire absoluta si "intaia noapte de razboi", care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii. Daca prima parte est e o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traisem drama de i ubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, s criitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul primului razboi mondial. Romanul este scris la persoana I si exprima in prima parte conceptiile si aspira tiile autorului catre idealuri inalte, insa in partea a doua autorul se identifi ca total cu personajul-narator. Perspecti temporala este discontinua, bazata pe alternanta temporala a evenimentelor, pe dislocari sub forma de flashback si ana lepse. Perspecti spatiala reflecta un spatiu real, frontul, Bucuresti, Odobesti, Campulung, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului. Romanul este un monolog liric, deoarece eroul se destainuie, se analizeaza cu lu ciditate, zbuciumandu-se intre certitudine si incertitudine, atat in erotic, cat si in ul tragediei razboiului, cand omenirea se afla intre viata si moarte. Pro tagonistul, Stefan Gheorghidiu, este intelectualul lucid, insetat de absolut, do rnic de cunoastere, dominat de incertitudini si care se confeseaza introspectand cele mai adanci zone ale constiintei, in cautarea permanenta a iubirii absolute , ca sentiment al existentei umane superioare. Romanul este alcatuit pe baza unui jurnal de campanie, in care timpul obiectiv ( cronologic) evolueaza paralel cu timpul subiectiv (discontinuu), acestea fiind c ele doua uri compozitionale ce-l motiveaza pe Camil Petrescu drept notor al este ticii romanului modern. in subiectiv, memoria involuntara aduce in timpul obiect iv experienta interioara a eroului, aflat in permanenta cautare de certitudini p rivind sentimentul profund de iubire, care se dilueaza in fata unei drame mai co mplexe, aceea a razboiului. Jurnalul de campanie, pe care sublocotenentul Stefan Gheorghidiu il incepe odata cu experienta frontului, consemneaza drama iubirii adusa in memoria eroului de o discutie pe aceasta tema, purtata de ofiteri la po pota regimentului. in jurnalul ce consemneaza evenimentele traite de protagonist in timp obiectiv (imaginea frontului), sunt rememorate (prin memorie involuntar a) episoadele casniciei cu Ela, aduse in timp subiectiv, deoarece ele se petrecu sera cu doi ani inainte de a fi notate in jurnal. Conceptia temporala este adoptata de Camil Petrescu de la scriitorul francez Mar cel Proust, iar conferinta sa despre "Noua structura si opera lui Marcel Proust" constituie un aderat manifest literar de credinta. O alta apropiere vizibila se obser intre eroii lui Stendhal si aceia ai lui Camil Petrescu, in special in in zestrarea lor cu energie, forta interioara si loialitate. La ambii scriitori ero ii sfarsesc tragic, fiind invinsi de propria pasiune, de propriul ideal. insa pe rsonajele lui Camil Petrescu dobandesc energii uriase declansate de pasiuni devo ratoare, fiind impresionante prin capacitatea lor de a trai/ vedea idei.

Semnificatia titlului. Cuntul "noapte" repetat in titlu reda simbolic incertitud inea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele fi rii umane. Cele doua "napti" sugereaza si doua etape din evolutia protagonistulu i -iubirea si razboiul-, dar nu sl ultimele, intrucat finalul rele disponibilita tea lui Stefan Gheorghidiu pentru o noua experienta existentiala. (Constructia subiectului si a discursului narativ) Incipitul romanului il prezinta pe Stefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist in primara anului 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei. la jurnalul de campanie scris la persoana I, naratorul-personajIncrimineaza cu i ronie usturatoare incompetenta sistemului de aparare militara a tarii, in preajma primului razboi mondial. Realizata prin dialog, discutia contradictorie purtata la popota de ofiteri are ca punct de plecare un fapt divers publicat in ziar, in care se comenta decizia tribunalului de a achita un barbat care-si ucisese sotia surprinsa in flagrant de adulter. Fiecare opinie este corelata cu trasaturile fizice si morale ale sustinatorului, ceea ce demonstreaza ca autorul stapaneste arta portretistica. Relativismul ca modalitate estetica moderna se manifesta in acest episod, prin parerile total diferite ale locutorilor despre acelasi subiect: iubirea si relatia de cuplu. Superficialitatea opiniilor il enerveaza pe Gheorghidiu, care reactioneaza exploziv si surprinzator, exprimandu-siIdeea p ura (absoluta) despre iubire: "Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt", argumentand astfel autenticitatea, (principiul estetic modern) insemnand ca poti vorbi sincer numai despre tine, despre trairile si perceptiile proprii. Discutiile starnite minimalizeaza superioritatea sentimentului de dragoste in cpnceptia eroului si-i declanseaza acestuia prima experienta a cunoasterii, iubirea, simtita cu forta si dominata de incertitudini. Prin memorie involuntara, declansata de discutia de la popota, Gheorghidiu aduce in prezent (timpul subiectiv), prin retraspectie si discontinuitatea temporala a analepsei si flashbackului, experienta erotica, pe care o noteaza in jurnalul de campanie: "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala". Sentimentul de iubire fusese alimentat, la inceput, d e orgoliul studentului la Filozofie, mtrucat Ela era cea mai frumoasa studenta d e la Litere. Casnicia este linistita o vreme, mai ales ca duc o viata modesta, a proape de saracie, iubirea fiind singura lor avere. Invitati la masa la unchiul Tache, Stefan ii infrunta pe batranul ar si pe Nae Gheorghidiu, scena capatand a ccente balzaciene atat prin descrierea detaliata a casei ("casa veche mare cat o cazarma"), cat si prin- construirea tipului de ar ursuz si dificil care, desi b ogat, locuia intr-o singura camera ce indeplinea toate functiunile. Moartea unch iului Tache ii aduce lui Stefan Gheorghidiu o mostenire substantiala, fapt care schimba radical viata tanarului cuplu, societatea mondena capatand pentru Ela im portanta primordiala. Stefan descopera ca sotia sa este subjugata de problemele pragmatice, amestecandu-se in certurile iscate de testament, in afaceri, desi el ar fi vrut-o "mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare". intruchipa nd intelectualul, Stefan este incapabil sa se descurce in paienjenisul afacerilo r, isi da seama ca nu face parte din aceasta lume si se reintoarce cu sete nepot olita la studiul filozofiei si la cursurile de la Universitate. Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji, dar si de aderate orizonturi, preocupata numai de moda, distra ctii nocturne sau escapade, lume in care ea se simtea uimitor de bine. in casa A nisoarei, cunosc "un g avocat, dansator, foarte cautat de femei", domnul G., si Stefan obser ca Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult, se stradui a sa se afle mereu alaturi de el. Fire reflexi si pasionala, Stefan Gheorghidiu diseca si analizeaza cu luciditate noua comportare a Elei, acumuland progresiv nelinisti si indoieli interioare, c are devin sfasietoare, pe care Ie exprima prin monolog interior: "nu mai puteam citi nicio sectiune, parasisem Universitatea". Stefan se chinuie ingrozitor la p etrecerile mondene, cantarind si analizand flecare vorba, flecare gest (lucidita

tea)- al Elei. Cu toate acestea, respinge cu fermitate stupiditatea geloziei, co nsideFand-o neconforma cu normalul si realitatea: "Nu, n-am fost nicio secunda g elos, desi am suferit atata din cauza iubirii". Excursia la Odobesti pune sub semnul indoielii fidelitatea sotiei, orice element exterior provoaca in sufletul lui Stefan catastrofe chinuitoare. Compania insis tenta a domnului G., asezarea Elei la masa langa el, gesturile familiare {mananc a din farfuria lui) sunt tot atatea prilejuri de obsertie atenta si framantare i nterioara care provoaca eroului o chinuitoare suferinta, nu numai din orgoliu, d eziluzie si neputinta, dar si pentru ca se sileste sa-si ascunda chinurile, se d edubleaza. Alta data, sosind pe neasteptate intr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentr at de doua saptamani, nu-si gaseste sotia acasa, drama se amplifica, iar casa go ala i se pare "ca un mormant fara nesta-mea". Servitoarea nu poate oferi nicio i nformatie, el o cauta cu disperare pe la rude, este innebunit de deznadejde, iar cand Ela soseste acasa pe la opt dimineata o alunga, fiind convins ca "niciodat a femeia aceasta nu ma iubise" si-i cere sa divorteze "fara formalitati, fara ex plicatii multe". Suferinta este mistuitoare, fiind framantat de incertitudini, a tunci cand gaseste intamplator un bilet de la Anjsoara, care purta data noptii r espective si prin care o ruga sa petreaca noaptea la ea, sotul fiind plecat la m osie. Structura de intelectual in cautare de certitudini, Stefan interpreteaza f aptul ca pe o ticluire pusa la cale de ele pentru a-i adormi banuielile, apoi se indoieste de motivul pentru care ar fi recurs ea la o astfel de stratagema, ana lizand si disecand toate eventualitatile. Dupa un timp cei doi se impaca si sublocotenentul Stefan, fiind concentrat in ar mata pe lea Prahovei, aranjeaza ca Ela sa petreaca ra la Campulung, dar il zares te in oras pe domnul G. si atunci nu se mai indoieste ca "venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant". Planuieste sa-i omoare de amandoi, dar se intalneste cu locotenent-colonelul care il sileste sa mearga impreuna la regiment, fiind as tfel impiedicat sa-si duca la indeplinire ul de razbunare impotri celor doi aman ti.

Stefan Gheorghidiu Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat, in primul rand, numa i de probleme de constiinta. Este un intelectual fin, care si-a facut din specul atiile filozofice mediul fundamental in care se misca cu dexteritate. Liniile de gandire trasate in campul istoriei filozofiei ii sunt cunoscute cu de-amanuntul si gandirea lui proprie aluneca pe ele cu abilitate si subtilitate. Faptul ii p rovoaca o placere spirituala superioara, pe care o doreste unica si netulburata. Este defapt o izolare de viata trepidanta a complicatiilor sociale, o evadare i ntr-o lume in care domina numai spiritul filozofic, cu puterea lui de o gandi o noua randuiala. In aceasta lume vrea sa o ridice si pe sotia sa pentru a trai im preuna o dragoste eliberata de contingentele comune ale vietii sociale, o dragos te care sa fie numai a lor, sau numai a lui. Pasiunea lui Stefan Gheorghidiu izv oraste dintr-o metafizica a iubirii pure si absolute. De aceea ii este necesara Ella careia i se subjuga si pe care n-o poate rupe din sufletul sau. Acesta este si izvorul geloziei sale, cand comportarea sotiei ii infiltreaza in constiinta semne de intrebare, care il fac sa se zbata intre certitudini si indoieli. 35283 cyq25pps3o Cele doua parti ale romanului urmaresc o dubla experienta existentiala, o experi enta erotica si confruntarea cu razboiul. In ambele cazuri se dezvaluie complext iatea trairilor individuale. Efortul autorului indreptandu-se catre sondarea str afundurilor constiintei, surprinde reactiile cele mai neasteptate in raport cu o anume realitate. Astfel, cel dintai capitol La Piatra Craiului in munte cuprinde fapte si evenimete din experienta de front a lui Stefan Gherghidiu pentru ca in capitolul imediat urmator sa se dezvaluie drama personajului care traieste chinu rile incertitudinii. Aceasta influenta dovedeste faptul ca cele doua experiente, de viata si a razboiului nu sunt nici un moment rupte una de cealalta, dimpotri

va ele au menirea de a pune in evidenta complexitatea trairilor individului, com plexitatea problematicii umane, prin intermediul carora se dezvaluie elevatia mo rala a personajului. Aspiratia de a descoperi dincolo de aspectele contradictori i ale existentei acea esenta care sa-l justifice in fata sa si in fata celorlalt i, il motiveaza pe tot parcursul romanului.Romanul e o incercare de cunoastere, de patrundere in constiinta lui Stefan Gheorghidiu pana la fenomenele originare, ultime, pentru a descoperi adevarul. Romanul e scris la persoana intii pentru a demonstra ca nu se poate cunoaste decat ceea ce se petrece in propria constiint a. Este o modalitate moderna, contemporana. E si un procedeu,- dar si o ilustrar e a conceptiei sale. Unghiurile din care sunt prezentate evenimentele sunt redus e la perspectiva propriului eu al povestitorului. Se incearca cunoasterea adevar ului dintr-o singura perspectiva, singura care i se pare autentica. yp283c5325pp ps Cu experienta tragica a razboiului, la care se adauga altele, ulterior, Stefan G heorghidiu acumuleaza o cunoastere exacta a realitatii in general, incat constii nta lui se limpezeste de framantarile minore care ii umplusera sufletul de venin ul geloziei. Gheorghidiu intelege in final dramatismul confruntarii directe, rea le, al luptei pentru supravietuire, si tot ceea ce a vazut micsoreaza drama si f ramantarile lui individuale, fiindca razboiul zguduie din temelii constiinta int regi colectivitati, in fata careia drama sa personala I se pare cu totul insigni fianta.Argumentele pro si contra aduse in discutia la popota ofiterilor (la ince putul romanului) sunt scanteia care declanseaza povestirea dramei sublocotenentu lui Gheorghidiu. De aici ne intoarcem la antecedentele acestei drame de constiin ta. Eroul isi povesteste viata. Fiu al unui profesor universitar, el studiaza fi lozofia, se indragosteste de o colega, se casatoreste cu ea. Discutiile cu Ella despre teoriile filozofice fac parte din averea spirituala a ambilor tineri si p entru cititor sunt o initiere nefortata in diversitatea lumii conceptelor fundam entale.Dragostea la inceput e foarte puternica. Un unchi bogat, dar de o avariti e baIzaciana, ii lasa pe neasteptate o mostenire, pe care insa eroul e silit s-o imparta cu mama, unchiul, care-1 introduc intr-o combinatie comerciala cu Tanas e Vasilescu-Luminararu. Intram intr-o retea ca de afaceri balzaciene. Strain de afacerile unchiului, de masinatiile lui infecte, dar ajungand sa le cunoasca, la un moment dat se retrage din combinatie si se dedica exclusiv vietii universita re, averea ramasa dandu-i totusi posibilitatea de a trai pe picior mare, cu larg imi si loisir.Viata mondena, lipsita de orice griji materiale, o transforma trep tat pe Ella, in care se potenteaza, de acum, instinctul de proprietate, care o i ndeparteaza de sotul ei. Viata ei in societatea aleasa este o eufrazie continua si o inflorescenta sufleteasca ce pune pe ganduri pe Gheorghidiu. O petrecere in familie, discutia filozofica, excursia, la Odobesti, mersul la curse, plimbarea la sosea sunt amanunte tipice.Dindu-si seama de instrainarea Ellei, sotul traie ste drama geloziei, urmarita dupa o minutioasa diagrama. Incearca rupturi, dar n u reuseste sa le faca definitive, deoarece iubirea il intoarce mereu la Ella. In telegand, in fine, ce urmareste sotia sa, el revine dezgustat pe front. Razboiul din 1916 se declara in zorii zilei urmatoare. Aici romanul e un fel de document autentic, de mare elocventa, memorabila. O intreaga epoca istorica, trecerea de la belle epoque la deruta se deseneaza cu pregnanta lucida, ca intr-un film ist oric. Secventele sint scurte si rapide, taieturi in carne vie. Urmeaza retragere a, deruta, redata cu o extraordinara forta de evocare si energie, fara nici un t on liric, evident nelalocul lui aici. In aceasta retragere apocaliptica Stefan e ranit si evacuat intr-un spital din tara. Reintors la Ella, isi da seama de rac eala sa, dar o iarta, cum Gelu Ruscanu ii iarta pe toti in finalul piesei "Jocul ielelor , si o abandoneaza definitiv.Toate eforturile eroului sunt indreptate in directia descoperirii adevarului cu privire la Ella, dar ele se vadesc zadarnice , intrucat Stefan Gherghidiu nu ajunge la nici o certitudine, sufletul feminin n elasandu-se prins in reteaua supozitiilor sotului.Stefan Gherghidiu este cu toat e acestea, un lucid . Sub luciditatea constiintei sale, ca sub o lupa, sunt exam inate si faptele Ellei, si framantarile din propria lui constiinta.Experienta ra zboiului vine sa lamureasca drama sufleteasca a lui Gheonghidiu, sa-i aduca o re zolvare, sa-1 scoata din impas, sa estompeze durerea, s-o reduca la proportiile reale in comparatie cu marea drama a razboiului. Insusi eroul isi da seama cit d

e mult si-a exagerat propria-i problema si se desparte cu relativa usurinta de t ot trecutul ancorat in ambianta Ellei.Stefan Gherghidiu, e intr-un fel un filozo f care si-a dat seama de meschinaria unui sentiment individual in comparatie cu destinul omului pus in fata razboiului ineluctabil, a legilor lui aspre si defin itive si opteaza pentru o atitudine grava in fata vietii. Notatiile psihologice sunt extraordinare, mai ales in prima parte. E drama pasiu nii si drama luciditatii. Gheorghidiu traieste o adevarata febra, o neliniste co ntinua, pe care o noteaza, o surprinde pe viu, in dinamica ei interioara inefabi la. Din acest unghi, este imposibil sa cunosti adevarul despre Ella. (Numai daca am avea un jurnal al Ellei, poate am deduce ceva, dar aici autorul a renuntat l a aceastii modalitate.) Cititorul ramane nedumerit daca Ella il inseala intradev ar sau e numai o fiinta mondena, dar necorupta. Dar romanul nici nu trebuie sa f ie un proces-verbal.Aceasta imposibilitate de a reconstitui faptul real vine din chiar pozitia teoreticii adoptate, caci prin eroul sau, autorul schiteaza un re chizitoriu al momentului social precis, al lumii burgheze, rechizitoriu rostit d e un intelectual (eroul) de pe pozitiile unui intelectual (autorul) - figura {in telectualului} lor fiind personajul fundamental al scrierilor lui Camil Petrescu .Se poate spune, deci in final, ca Stefan Gheorghidiu este un invingator invins , e l depaseste situatia critica in care se afla casnicia sa insa o pierde pe femeia iubita, el ramanand in aceasta privinta marcat toata viata. Tot trecutul, darui t Ellei insemna de fapt o mare parte din viata lui, o parte din sufletul lui, ca re, pentru a scapa de mustrarile de constiinta, o daruieste celei pe care nu a s tiut sa o fereasca de capcanele ivite, si pe care nu in ultimul rand nu a stiut sa o iubeasca

Evolutia cuplului Stefan Gheorghidiu, personajul central al romanului Ultima noapte de dragoste, i ntaia noapte de razboi, de Camil Petrescu, este un intelectual care traieste cu luciditate doua experiente fundamentale de viata: c8f375cq33jjh Una subiectiva (iubirea fata de Ela, sotia sa, guvernata de gelozie, de obsesia ca este inselat). Este o realitate interioara care sta sub semnul timpului psiho logic, al impulsurilor si presupunerilor, configurata de starile sale sufletesti ; (vezi partea I a romanului); Una obiectiva (participarea la razboi, fiind combatant pe front in primul razboi mondial, in luptele din Transilvania). Este o realitate exterioara, stand sub s emnul timpului cronologic, redand faptele, evenimentele, intamplarile traite dir ect pe front (vezi partea a II-a); Experienta tragica a razboiului are efect taumaturgic, vindecator, asupra suflet ului bantuit de angoasele geloziei, deoarece drama individuala a celui inselat i n iubire (Stefan Gheorghidiu) se topeste, diminuandu-si vigoarea, in drama colec tiva, mult mai dureroasa, a razboiului. Evolutia cuplului Stefan - Ela o cunoastem doar din relatarile la persoana I ale personajului principal, care stau sub semnul impresiilor de moment, desi el se straduieste sa analizeze lucid, dupa un timp, atat evenimentele, faptele Elei, c are ar dovedi inselarea, cat si propriile sentimente si ganduri de atunci. Eroul rememoreaza etapele iubirii sale fata de Ela, iubirea fiind vazuta ca un i deal, aspiratie inalta a personalitatii sale. Confesiunea reinvie intamplari ale trecutului, din vremea cand inca nu era casatorit cu Ela, fiind student la filo zofie. Fluxul memoriei este declansat de o discutie la popota, intre ofiteri, pe tema fidelitatii femeii (un eveniment din cronica mondena relatat in ziare - un sot care isi omorase sotia infidela fusese absolvit de vina). Evenimentele se p etrec in 1916, la Piatra Craiului, cand Stefan Gheorghidiu, sublocotenent, este concentrat in vederea luptelor care vor incepe. Stefan cere o permisie de doua z ile pentru a merge la Campulung, fiind chemat de sotia sa Ela, cu care se impaca se de curand. Se confeseaza din acest moment lui Orisan: Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de facultate si banuiam ca ma insala". La inceput se sim tea magulit de iubirea patimasa a Elei, de admiratia celor din jur.

Cei doi, Ela si Stefan, erau saraci, dar o mostenire neasteptata (de la unchiul Tache Gheorghidiu) schimba incet-incet fericirea conjugala a celor doi in supara ri, neintelegeri si certuri. Ela patrunde in viata mondena a Bucurestiului, agre eaza petrecerile, luxul, banii, preocupari aflate in contradictie cu idealul de feminitate al lui Stefan { As fi vrut-o mereu feminina, deasupra discutiilor acest ea vulgare " - despre bani). In timpul unei excursii la via din Odobesti cu un g rup de prieteni, ea cocheteaza cu G. vag avocat, dansator, foarte cautat de femei ", revenit in tara de la Paris. in sufletul lui Stefan se aduna mereu nelinisti, indoieli, presupuneri, incertitudini. Plimbarile cu masina, asezarea la masa, g esturile, vorbele Elei, apropierea de G. provoaca senzatii dureroase in sufletul lui Stefan, care insa, se dedubleaza, isi ascunde framantarile. Nedorind sa plece de la o petrecere, Ela ramane cu G., iar Stefan duce acasa o co cota destul de frumusica, voinica si nespus de vulgara", pe care sotia lui o gas este in patul conjugal. Dupa o perioada de despartire, cei doi se impaca (cap. A sta-i rochia albastra) Reintors din cantonamentul militar, Stefan nu-si gaseste sotia acasa, iar dimine ata, cand ea vine, ii cere sa accepte divortul (cap. Intre oglinzi paralele), da r mai tarziu gaseste o scrisoare de la Anisoara, prietena ei, in care o invita s a doarma la ea. Urmeaza o alta impacare a celor doi. Dupa ce primeste permisia de a merge la Campulung, devine suspicios vazand compo rtamentul initm de amanta al Elei si auzindu-i rugamintea de a pune pe numele ei lirele engleze de la banca. In oras^ Stefan il intalneste pe G., dar comandantu l regimentului il ia pe front. In tren ii povesteste o intamplare care ii amplif ica gelozia. Fiind ranit, apoi spitalizat la Bucuresti, Stefan revine acasa si o gaseste pe Ela imbatranita si lipsita de farmec. Divorteaza, lasandu-i casa, banii si tot trecutul". Conditia intelectualului Conditia intelectualului -Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi Stefan Gheorghidiu este un intelectual care (raieste atat drama unei iubiri neimplinite, cat si dra maneadaptarii la un mediu social corupt.Personajul triete n dou realiti temporale, cea a

timpului cronologic (obiectiv) , n carepovestete ntmplrile de pe front i una a timpului psihologic(subiectiv) , drama iubirii. Toate faptele,reale sau psihologice, sunt consemnate n jurnalul de front, n care Gheorghidiu analizeaz cu luciditate attexperiena subiectiv a iubirii, ct i cea obiectiv, trit, a rzboiului. Student la filozofie , intelectual lucid,tefan triete n lumea crilor i nu se poate adapta lumii afacerilor, reprezentat de unchiul Tache, NaeGheorghidiu i Tnase Lumnraru, cu care eroul nu are n ici o legtur spiritual. Dialogul de la popot despre iubire provoac o reacie violent a eroului, care consider c "cei car e se iubescau dreptul de via i de moarte unul asupra celuilalt". Astfel, prin memorie involuntar , se declaneazamintirea propriei poveti de dragoste, pe care o consemneaz n jurnalul defront : "Eram nsurat de doi anii jumtate cu o coleg de la Universitate i bnuiam c m nal". e o natur reflexiv, careanalizeaz n amnunt, cu luciditate strile interioare, cu o cont in unic,

nsetat de certitudini i adevr . Prima experien de cunoatere , iubirea, e trit sub semnul incertitudinii , a unui zbucium permanent n cutarea absolutului. tefan primete pe neateptate o motenire de la unchiul su, Tache i, ca urmare,soia sa, Ela, se las n voia tentaiilor mondene, devenind din ce n ce mai preocupat de lux, petreceri iescapade, fapt ce intr n total c ontradicie cu idealul su de feminitate. Plimbarea la Odobeti ntr-un grupmai mare dec laneaz criza de gelozie , de incertitudine a iubirii , punnd sub semnul ndoielii fidelitateaElei. Faptele , gesturile, privirile i cuvintele Elei se reflect n contiina

eroului (autenticitatea) caresufer la modul sublim drama iubirii. Mici incidente, gesturi fr importan, priviri schimbate de ea cudomnul G., flirtul nevinovat se hipertrofiau , se amplificau, cptnd dimensiuni catastrofale n contiinaeroului: "era o suferin de n ipuit". Principala modalitate de caracterizare pentru a ilustra zbuciumulsu interior este introspecia prin monolog interior . Fire pasional , puternic reflexiv, contient de chinul su luntric, tefan Gheorghidiu adun progresivse mne ale nelinitii, ale incertitudinii, ale ndoielilor sale interioare, pe care le disec minuios . Ateniainsistent acordat Elei de domnul G., avocat obscur dar brbat monden, sporete su spiciunile, personajul-narator, care, autoanalizndu-se , i observ pe cei doi cu luciditate, despicnd firul n patru: "Nevast-meaavea o voce uor emoionat".Incertitudinea iubirii devine n curnd "o tortur", nu mai putea citi "nici o carte", aa c tefan se despartede soia sa, dei respinge ideea geloziei: "Nu, n-am fo st nici o secund gelos, dei am suferit atta din cauzaiubirii." Vzuse n Ela idealul su de iubire i de feminitate ctre care aspira cu toat fiina Iui i a cruiprbuire i provo aga dram.Foarte sensibil i orgolios , personajul i amplific suferina, ridicnd-o la proporii cosmice, ceea cesemnific nevoi eroului de absolut. Venit pe neateptate acas ntr-o noapte, dup o absen mai lung,incer itudinea lui se accentueaz i casa i pare "goal ca un mormnt, fr nevast-mea". Eroul tr lumea ideilor pure, aspirnd la dragostea absolut, cutnd n permanen certitudini care s confirmeprofunzimea sentimentului de iubire, dar se simte obosit i hotrte s se despar

t definitiv de Ela, pe care oprivete acum cu indiferena "cu care priveti un tablou" i creia i las o bun parte din averea Ia care eainea, se pare, n mod deosebit: "i-am scr is c-i las absolut tot ce e n cas, de Ia obiecte de pre la cri, dela lucruri personale la amintiri. Adic tot trecutul".A doua experien de via fundamental n planul cunoater existeniale este rzboiul, frontul, o experientrit direct, care constituie polul termin us al dramei intelectuale. Imaginea rzboiului este demitizat,nimic eroic, nimic nltor, rzboiul este tragic i absurd, nseamn noroi, ari, frig, foame, umezeal,pduchi, murdrie, diaree i mai ales fric, s sperare, moarte. Faptele sunt expusecu precizia calendaristic a jurnalului de front, fiind nregistrate cu scrupulozitate de Gheorg hidiu. Notaiile personajului despre rzboi sunt de o mare autenticitate i luciditate, viaa oamenilor fiind lacheremul hazardului: "cdem cu sufletele rupte n genunchi". C a un blestem, unul dintre soldai silabisete ntruna, obsesiv: "Ne-a acoperit pmntul lu i Dumnezeu". Tragediile rzboiului sunt de un realism zguduitor: un osta a vzut cum un obuz a retezat capul lui A Mriei i el "fugea aa, fr cap.Unii cri ici literari consider c tefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un nvins, deoarece reuete sdepeasc gelozia care amenina s-1 dezumanizeze. El se nal deasupra eschine, trindo experien moral superioar, aceea a dramei omenirii, silit s ndure un rzboi tragic i absurd. Este, dealtfel, sing urul supravieuitor ntre toate personajele camilpetresciene