Sunteți pe pagina 1din 8

Dezvoltarea economica interregionala

la nivel U.E

Schimburile interregionale
Caracteristicile schimburilor comerciale interregionale
`
Regiunile,ca si natiunile, trebuie sa desfasoare intense schimburi
comerciale pentru a atinge un nivel ridicat de prosperitate.La fel ca in cazul
natiunilor, regiunile prospere tind sa inregistreze un sold pozitiv al balantei
de plati, in timp ce regiunile mai putin competitive se confrunta cu deficite.
Analiza factorilor care determina specializarea si schimburile
comerciale intre regiuni se gaseste inca la inceputurile sale, cercetarile in
acest domeniu fiind stanjenite de lipsa datelor statistice despre comertul
interregional.
Mai mult, comertul interregional prezinta o trasatura aparte in raport
cu cel international:o regiune efectueaza schimburi comerciale atat cu
celelalte regiuni in cadrul tarii respective cat si cu alte tari.
Caracteristica distinctiva a comertului interregional este gradul mult
mai mare de libertate a acestuia in comparatie cu comertul
international.Astfel, distantele geografice dintre regiuni sunt, de regula, mai
mici decat intre tari.
De asemenea, cadrul institutional si cel monetar au o mare importanta:
comertul interregional beneficiaza de avantajul unei singure monede (moneda
nationala), fara certitudine pe care le provoaca fluctuatiile ratelor de
schimb.O piata de capital integrata si sistem bancar national contribuie si ele
la facilitarea schimburilor comerciale interregionale, asa incat multe dintre
barierele in calea comertului international dispar cand subiectii schimbului
sunt regiuni ale aceleasi tari.
Desigur, unele frictiuni in privinta schimburilor comerciale se
manifesta si la nivel regional.De exemplu, politica regionala insasi
distorsioneaza schimburile comerciale prin subventii pe care le furnizeaza
diferitelor ramuri industriale in zonele asistate.Cu toate acestea, barierele
sunt mult mai slabe intre regiuni decat intre tari.
Analizele efectuate in diverse tari, chiar in lipsa unor statistici adecvate,
demonstreaza ca economiille regiunilor se bazeaza intr-o masura insemnata
pe schimburile comerciale pentru atingerea unui nivel ridicat de bunastare
economica.

De aceea este deosebit de important sa se inteleaga de ce unele regiuni


au un succes mai mare in activitati de export decat altele si de ce deferitele
regiuni se specializeaza in productia si exportul diferitelor marfuri.
In acest scop trebuie pornit de la teoremele comertului international, care
au relevanta nu numai pentru explicarea specializarii la nivel international dar
si la nivel interregional.Aceasta, nu numai datorita faptului ca regiunile
efectueaza schimburi comerciale si cu alte tari: teoria traditionala a
comertului a fost elaborata initial tinand seama atat de componenta
interregionala cat si de componenta nationala.

Caracteristicile dezvoltarii regionale


A. dezvoltarea regionala este in acelasi timp ,economica,sociala si
cultura: reconstituirea unei structuri nu se poate face in lipsa unei
dimensiuni culturale,a unui proiect care sa mobilizeze resursele locale si
care sa se bazeze pe capacitate,pe traditii si pe experientele anterioare.
Aceasta necesitate poate fi perceputa si in mod negativ:orice proiect care nu
este gandit decat in termeni de dotari colective si care neglijeaza activitatea
economica nu are nici o sansa sa antreneze dezvoltarea.
B. dezvoltarea regionala pune in discutie teritorii ale caror dimensiuni si
statute nu sunt neaparat echivalente: spatiile dezvoltarii regionale,sunt
aprioric spatii vii,care au o identitate culturala si o originalitate
economica.Ele pot sa nu corespunda unor colectivitati existente si oricare
ar fi denumirea lor, sunt spatii in care vecinatatea poate conduce la
intrajutorare.
C. Dezvoltarea regionala implica asocierea tuturor celor care participa la
viata economico-sociala,in vederea stabilirii proiectelor de actiune:
partenerii sunt in acest caz reprezentantii
alesi,lucratorii,antreprenorii,firmele sau organizatiile la care acestia isi
desfasoara activitatea,camerele de
comert,industrie,agricultura,asociatiile pe activitati,comitetele de
dezvoltare economica si sucursalele lor locale,comitetele locale pentru
problemele locurilor de munca,comitetele tinuturilor,vailor etc.
Aceasta varietate de participanti la rezolvarea problematicii dezvoltarii
regionale,creeaza dificultati,legate mai ales de modalitatile concrete de
asociere a lor in vederea realizarii unui obiectiv comun

D. Dezvoltarea regionala difera de strategiile traditionale de dezvoltare


prin punerea accentului pe datele endogene

Criteriile de departajare a regiunilor in tarile Uniunii Europene


Criteriile de departajare a regiunilor,difera extrem de mult de la o tara la alta
Astfel,in Germania,departajarea regiunilor,se realizeaza atat pe baza traditiilor
istorice,cat si mai ales dupa criteriul diversitatii structurilor economice,indeosebi
industriale.Regiunile slabe din punct de vedere al structurii lor sunt numite regiuni de
promovare economica si beneficiaza de ajutor din partea statului.
Statul se ocupa cu afacerile externe,apararea,politica monetara si
comerciala,problemele de cetatenie,iar regiunile cu politica si mentinerea ordinii
interne,invatamant,cultura,comunicatii,lucrari de interes local.Raman in sarcina
comuna dreptul civil si penal,starea civila si prevederile sociale.
Statul recunoaste un rol important landurilor,asigurand o parte a alegerilor pentru
Adunarea legislativa(Bundestag) pe o baza pur regionala si recunoscand Bundersratului sau Consiliului federal (ai carui membri sunt desemnati de catre guvernele
regionale) dreptul de supraveghere a tuturor proiectelor de lege ce emana de la
guvern
In S.U.A exista o delimitare destul de stricta a competentelor Federatiei de cele
ale statelor,puterea Senatului conjugandu-se cu bazele teritoriale ale reprezentarii
sale.
In Franta departajarea regiunilor se realizeaza dupa criteriul economic
regasindu-se: zone de conversie si zone de conversie industriala.
Aceste zone sunt caracterizate prin rate inalte ale somajului,diminuarea ritmului
de crestere a populatiei ,prezenta masiva a sectorului public industrial si al
gruparilor particulare.
In Belgia, criteriile de departajare a regiunilor se modifica de la o perioada la
alta, in functie de evolutia conditiilor economice.
Regiunile au competente multiple in domeniul legislativ, cultural si educativ iar
competentele ramase in continuare in atributiile statului belgian trebuie cu orice
pret sa inlesneasca aceste distributii regionale,fie prin sprijinirea lucratorilor publici
in cauza, fie prin promulgarea unor reguli de compensare foarte stricte.
Tarile cu cea mai complexa politica regionala raman insa Regatul Unit si Italia.
In Regatul Unit,regiunile sunt grupate in functie de criteriul dezvoltarii lor
economice.Cele slab dezvoltate formeaza zone asistate(Aaa) care pot fi:

zone de dezvoltare (Scotia,nordul si sudul Tarii Galilor,N.E,N.V,S.E si S.V


Angliei):sunt caracterizate printr-o rata ridicata a somajului,declinul
industriilor traditonale,imbatranirea industriala,abandonarea terenurilor
industriale si existenta unui numar mic de echipamente socioculturale.Aceasta categorie cuprinde 21% din totalul factorului munca.
zone intermediare:sunt in general zone adiacente celor de
dezvoltare,caracterizate printr-o crestere economica lenta,somaj relativ
mai redus.Ele detin 20% din totalul fortei de munca din Regatul Unit.
In cadrul zonelor asistate,sunt delimitate subzone defavorizate,cu un anumit
profil economic,numite zone agricole(mai ales in regiunile de munte) sau anumite
zone turistice.
Italia reprezinta tara cu o suprematie a autonomiei regionale.Din anul
1947,Italia a devenit puternic descentralizata.Ea este impartita in 20 de
regiuni,care dispun fiecare de cate un consiliu si un executiv regional,investite cu
competente foarte importante in domeniul sanatatii,organizarii teritoriului si
culturii.Diferentierea la nivelul regiunilor italiene se realizeaza dupa urmatoarele
criterii:
formele,structurile si nivelurile ratelor de crestere economica,care
permit recunoasterea,la un moment dat,a regiunii in diferite stadii de
dezvoltare
ritmurile si directiile modificarilor structurale
reactiile fata de dezvoltarea ciclica,de politicile nationale si de
procesele economice internationale
Pentru politica regionala comunitara,regiunile sunt definite ca fiind
teritoriul unui stat membru sau o parte comunitara a unui stat
membru.

Comertul interegional.Modele de export care conduc la


cresterea economica regionala

Regiunile trebuie sa participe activ la comertul interregional daca


doresc sa devina prospere din punct de vedere economico-social.Regiunile mai
prospere tind sa realizeze balante de plati excedentare,in timp ce regiunile
mai putin competitive prezinta un deficit pe termen lung.La nivel regional
analiza comertului international este extrem de dificila,din simplul motiv ca o
regiune realizeaza operatii comerciale cu alte regiuni din cadrul aceluiasi stat
ca si cum ar fi operatii de comert exterior.Este totusi de necontestat faptul
ca o combinatie formata dintr-un comert mondial mult mai liber si mai
dezvoltat poate contribui la deschiderea regiunilor spre import si export.
Pentru a intelege de ce unele regiuni au mai mult succes de pe urma
exporturilor lor decat altele si de ce se spacializeaza in producerea si exportul
anumitor marfuri,se apeleaza la teoriile comertului international.
Atat timp cat regiunile realizeaza comert direct cu restul
lumii,elementele care influenteaza comertul international pot fi usor relevate
la nivel regional.Aceasta cu atat mai mult cu cat teoria traditionala a
comertului a fost initial dezvoltata pe criterii interregionale si apoi
internationale.
Teoria ricardiana si mai tarziu Heckscher-Ohlin au incercat pe rand sa
explice importanta pe care o are comertul regional asupra cresterii
economice.Cercetarea economica actuala insa,a depasit limitele impuse de
aceste teorii clasice,in prezent existand cel putin cinci modele performante.
Primele doua se refera la teoria golului tehnologic si la teoria ciclului de
productie.Ambele modele evidentiaza rolul inovatiei si al progresului
tehnic.Alte modele sunt cele referitoare la teoria locatiei industriale,la
comertul interramuri si la comertul din cadrul firmelor.
Teoria golului tehnologic argumenteaza ca o regiune care poate genera un
flux sporit de inovatii si de noi produse va obtine un avantaj de pe urma
acestei productii.Acest avantaj nu va fi permanent,dar va crea un decalaj de
imitare pana cand si alte regiuni vor putea realiza aceleasi produse.Acest
decalaj de imitare vizeaza doua aspecte:
- initial,regiunea inovatoare va realiza noul produs dar nu-l va
exporta,deoarece nu se manifesta inca cerere pentru el,consumatorii din alte
regiuni necunoscandu-l inca

- apoi,regiunea va incepe sa exporte produsul nou in alte regiuni.Aceasta


etapa reprezinta golul de creatie.
Cu timpul,prin preluarea in productie si de catre alte regiuni a bunului
respectiv,regiunea inovatoare isi va pierde treptat avantajul si dominatia in
export.Deoarece regiunile sunt deschide din punct de vedere comercial,intervalul de
timp in care producerea unui bun este generalizata va fi destul de scurrta.Singura
piedica viabila in calea circulatiei informatiilor intre regiuni o constituie legislatia cu
privire la dreptul de autor,la patente si la inovatii din fiecare tara.
Teoria ciclului de productie arata ca unele regiuni pot constitui locul cel mai
favorabil pentru localizarea productiei unui bun,la un anumit stadiu al vietii lui,in timp
ce alte regiuni pot fi favorizate in alte stadii ale ciclului de viata a bunului respectiv.
Cateva stadii au fost deja identificate:
stadiul timpuriu: in stadiul timpuriu se afla acea regiune care este cea
mai capabila sa asigure cercetarea stiintifica si dezvoltarea inputurilor precum si o calificare deosebita a factorului munca care sa
asigure un monopol al productiei.
stadiul secund: in stadiul secund productia devine mult mai
standardizata,iar tehnologia de productie se generalizeaza.Aceste
procese permit si altor regiuni sa concureze la export cu regiunea
initiala.
faza finala: in faza finala,regiunile care beneficiaza de nivelurile cele
mai scazute ale salariului si de factor munca semicalificat abundent
vor fi favorizate la procesul de standardizare a productiei.Regiunea
inovatoare initiala poate deveni treptat,incapabila de a mai concura pe
piata loc
Un al treilea model,care explica specializarea in comertul regional este
fundamentat pe analiza localizarii industriale.

Dezvoltarea interregionala
In tarile dezvoltate,membre ale U.E ponderea sectorului firmelor mici
este ridicata.Numarul intreprinderilor mici si mijlocii din cadrul U.E a fost
estimat la cca 891.000 .In randul acestora sunt angajati 33.000.000 de
lucratori.
Punctele forte ale intreprinderilor mici si mijlocii din cadrul U.E sunt
reprezentate de o structura simpla,nesofisticata,care asigura o buna
flexibilitate de actiune si permite luarea rapida a deciziilor economicofinanciara.
Punctele slabe ale sectorului privat al IMM-urilot din U.E sunt
reprezentate de urmatoarele caracteristici:
dificultatile pe care intreprinderile mici si mijlocii din acest spatiu
economic le au in obtinerea accesului la diferite resurse
lipsa competentei in ceea ce priveste activitatea de management
planificarea sistematica nu prevaleaza in randul acestor intreprinderi,iar
cand este folosita se refera la planuri pe termen foarte scurt sau scurt
Multe din IMM-uri au fost infiintate in stransa legatura cu piata locala sau
cel mult nationala.Patrunderea pe pietele externe este impiedicata de
necunoasterea limbilor straine si de dificultatile legate de adaptarea la noile
mentalitati ale pietei,care nu au fost indeajuns explorate.
Marimea absoluta a acestui sector din Romania este incomparabil mai mica
fata de cea a Uniunii Europene.Pentru imbunatatirea acestei situatii,Uniunea
Europeana finanteaza programe importante ce pot fi accesate de producatori
privati,intreprinderile mici si mijlocii,dar nu numai.
Pe termen lung,o multitudine de forte contradictorii actioneaza asupra
micilor firme,dintre care amintim:
a. fragmentarea si externalizarea cererii
b. modificarea cererii pe piata
c. modificarile tehnologice
d. concurenta din partea tarilor neindustrializate
e. politica guvernamentala
Viitorul firmelor mici nu este totusi ferit de incertitudine.Cu toate
acestea micile firme reprezinta samanta din care vor creste viitori giganti
industriali.