Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
S-au scris volume intregi despre rebranding pentru marketeri: ce sa faci, cum sa
faci, cand sa faci si mai ales de ce sa faci. Profesionistii in marketing schimba idei
despre strategia de brand, pozitionare, brand design, mesajul si vocea brandului.
Cat din aceasta intelegere a fenomenului numit rebranding ajunge in mintea si in
inima consumatorului? Ce si-ar dori consumatorul de la acest proces si ce intelege
el cand brandul sau preferat este altfel decat il cunostea si aprecia el?
Hai, nu fi obraznic!
Consumatorul roman a fost expus de multe ori, in ultimii ani, unor astfel de procesemai mult sau mai putin evidente, mai mult sau mai putin subtile. Dar cei care au
reusit cel mai bine sa transmita raspunsul la intrebarile de mai sus au fost, din
punctul meu de vedere, cei de la Murfatlar, cu ocazia unui nou proces de rebranding
al Zestrei Murfatlar- Pinot Noir.
Am ales acest exemplu nu pentru o dezbatere a eficientei procesului de rebranding
tradus in cifre de vanzari (deci nu voi comenta daca si-a atins sau nu scopul), si nici
pentru analiza directiei de comunicare, ci pentru mesajul educativ al acestei
campanii. Mai prcis, mesajul transmis prin cel mai recent spot TV este chiar esenta
acestui articol: cum percepe consumatorul procesul de rebranding. Personal
apreciez faptul ca mesajul se adreseaza cu precadere celor mai loiali consumatori,
de regula si cei mai rezistenti la schimbare. Conform unor studii (J. Walsh, 2006), se
pare ca loialitatea consumatorului fata de un brand are influenta covarsitoare
asupra acceptarii schimbarii in cazul unui porces de rebranding: cu cat
consumatorul este mai loial brandului, cu atat mai mic va fi gradul de acceptare a
schimbarii imaginii.
De-a lungul incercarii de decriptare a schimbarilor survenite in imaginea
produsului, consumatorul trece printr-o serie de stari. Prima stare pe care o incearca
majoritatea consumatorilor este, de obicei confuzia: a ramas la fel sau nu produsul
meu preferat? Urmatoarea stare este scepticismul, neincrederea (Ce vin, ma?
Eu nu beau decat Pinot Noir de Murfatlar!)
Pe masura ce consumatorul primeste informatiile necesare intelegerii procesului,
scepticismul se mai domoleste, dar rezistenta se intensifica, ca o dovada a
loialitatii consumatorului fata de produs (N-arata ca Pinot Noir-ul meu!)
Odata ce identificarea brandului s-a produs, consumatorul este dispus sa inteleaga
de ce s-a petrecut schimbarea, aceasta stare traducandu-se prin confruntarea mai
mult sau mai putin retorica, accentuand disconfortul confuziei (Ma, dar ce fac astia
cu etichetele astea, le schimba ca pe izmene?)
Daca exista suficiente informatii disponibile, consumatorul va incerca starea de
acceptare a schimbarii. In cazul spotului Murfatlar, accentul cade pe calitatea
produsului, schimbarea etichetei ramanand in plan secundar, ca un amanunt ce
trebuie neglijat de catre target (Pai n-ai zis tu ca nu conteaza, ca oricum eticheta
ramane in frapiera?) deci vorbim de o acceptare resemnata, nu una deplina,
integratoare, cum ar fi fost de preferat.
In final, explicitarea procesului de schimbare si incercarea unei definitii (Se cheama
rebranding, tata!), exprima starea de contexualizare: disonanta cognitiva scade
odata ce consumatorul a reusit asezarea intr-un context a tuturor informatiilor
primite, chiar daca acestea nu au fost in totalitate acceptate (Hai, nu fi obraznic!)
Ar fi multe, foarte multe lucruri de spus, dar cred ca cel mai bine vor exprima
punctul meu de vedere cateva exemple de procese de rebranding reusite si mai
putin reusite.
Prin urmare, schimbarea pe care o dorim in urma oricarui proces de rebranding este
si trebuie sa fie primita ca una pozitiva, indiferent daca e o schimbare majora sau
nu. Dar, ca sa ajungem sa ne indeplinim acest deziderat este imperios necesar sa
tinem cont de dorintele si sensibilitatile consumatorilor nostri, care, in ultima
instanta sunt cei ce ne decid succesul sau esecul.