Horst Klusch

Despre colonizarea saqilor in Transilvania

cu
La inceputul anului trecut mi-a ap6rut, in limba german6, la Editura Kriterion'
in
sprijinrri Ministerului Culturii qi Cultelor, cartea ,,Despte colonizarea saqilor
in cercuri
Transilvania.,. lucrare a cdrei tematicd s-a amplificat in ultimii 15 ani
concentrice.

In 1987 am publicat in revista Academiei Romfine ,,Forschungen zur Volks-

1996 mi'a ap5rut

ttnd Landesknnde,,un studiu despre colonizarea sagilor, in anul
1997 arn
in aceeagi r"evistd un studiu despre cavalerii teutoni in spatiul carpatin, in
predat
republicat ambele articole intr-o brogurd iar in urmd cu doi ani arn
manuscrisul acestei cd4i Editurii Kriterion cu o tematicd sensibil 16rgit5.
s-a
Ipoteza,acceptata de cdtre istorici ca o teorie despre colonizarea saqilor,
de
nascut prin deduclii logice. Documenttrl istoric cunoscllt sub dennmirea
pentru istoriogfafia
,,Andrianurn" din 12zi,poate cel mai important document
saqilor. Regele
sdseascA, con{ine pe l6nga privilegii 9i informatii privind venirea
Adrian al ll-lea afirmd, ci bunicul sdu regele Geyza al Il-lea' ar fi chemat
coloniqtii germani in Transilvania. Intruc6t alte detalii cu privire la colonizale
germand
lipseau, istoricii au presupus cb regele Geyza gi-ar fi trimis solii, (in
qi
numili ,,L6katoren"i, in centrul gi vestul Europei, cu imputernicirea de a ldmuri
un$e ii
cclnvinge un nurnar insemnat de 1arani pentru a r,'eni in lransilvania,
de
agteaprd, din rezerva curfii regale, pdmant fertil 9i condi;ii favorabile
colonizare.
Istoriografia, fiind o gtiin16, poate opera cu deduclii logice numar, dacfl ele pot
fi confirmate ulterior piin dovezi certe, prin documente. Istoricii sagi s-au strdduit
sd gdseascd mdrturii pentru teoria enunfatd, dar cdtrtarea a fost zadamicd,
confirmdrile nu au aparut. Dar au apbrut indoieli, cristalizate in intrebdri, adresate
istoricilor care susfin.uu cu orice pre! teoria enunfatd, devenit6 intre timp clasicS.

Majoritatea intrebdrilor au rdmas fbrd rdspuns, ingropdndu-se problematica in

s ubcongtientul istoriografi ei.
C6teva dintre ele le-am redat in capitolul ,,Teoria clasic[, vazutd critic"'
Acentuez, intrebdrile fbrmulate istoricilor au fost enunfate tot de cdtre istorici, nu
eu sunt autorul lor, eu am fEcut doar pe ,,arheologul", sco!6ndu-1e la suprafald,
revalorificdndu-le. Reamintesc cAteva:
Curn cie nu s-au gdsit in ldrile de origine a coloniqtilor gennani consemndri
nu a existat
despre plecarea loi? Daca pe timpul regelui Geyza ll. in Ungaria incd
o arhivd la cufiea regala , iac|privilegiile regelui s-au promis doar verbal, atunci
la episcopiile clin larile de origine a coloniqtilor, de ce nu surt consemnate
plecarileln Ungaria sau Transilvania? Plecarea unui nundr maiinsemnat de
credinciogi s-ar fl consemnat cu siguranfd. Cum se poate, c6 presupusa activitate
a solilori, s5 nu fitrezit qi interesul autoritafilor locale?

4..

De ce - s-au intrebat allii - au parcurs, cei dornici de pdm6nt,2.000 km prin

regiurri fbrtile, frumoase, nelocuite, care de fapt au fbst colonizate mai tdrziu?
CAnd ar fi putut regele Geyza IL sd inilieze o acfiune atdt de complexd, gtiinduse cd a fost perrnanent, ungajat in diferite rdzboaie cu vecinii Ungariei?
Dacd scopul colonizdrii ar fi fost asigurarea granilelor Transilvaniei, din care
cauzd, sagii nu au fost incr:dinfafi cu aceastd misiune? In realitate secuii au
rdspuns de apdrarea pasului la trecdtoarea Oltului, rom6.nii au rdspuns de
siguranla drumului regal Novaci - Sebeg. Abia in 1453 este atestat un punct vamal
in pasul Turnu Roqu, in 1370 se ridicd cetatea de la Tilmaciu, iar cetatea numitd
Lauterburg din incinta pasului exist6 doar din 1396. Lozinca,,ad retinendam
coronam" (pentru ap5.rarea coroanei) a fost o invenfie din secolul al 14-lea, pe
care istoricii au,,teleghidat-o" in sec. al 12-1ea.
Din ce direc{ie au intrat in Transilvania? Teoria clasicd presupune cd accesul
s-a frcut din vest sau nord, colonizarea s-a realizat insd de a lungul vdilor din sud
spre nord, in pdr{ile care mai tdrziudeveniserd scaunele Sibiu, Cincu gi Nocrich.
Multiplelor intrebdri (aici arn redat doar unele) am addugat personal una
singurd: De ce regele Geyza ll-lea a admis, ca cei noi venili, din punct cle vedere
al bisericii, sd fie subordonafi unei episcopii, care nici nu era pe teritoriul
Ungariei, asupra cdreia nu avea nici o influenfE? Era normal sd le subordoneze
diocesei din Alba lulia, infiinlatd gi controlatd de cdtre curtea regald. Dar
bisericile celor trei scaune (mai tdrziu qi cele din {ara Bdrsei) au apar{inut, de la
colonizare pdnd ?n secolul al 16-lea (deci pdnd la reformd bisericeasci) episcopiei
din Nliicov ciin Moiciova. Episcopia Milcov a fost infiinfatd la sfdrqitul secolului al
11-lea de cdtre Vatican, cu scopul creqtinizdr"ii triburilor de pSgAni, care soseau
din Asia centrald. Textul unei scrisori al episcopului Laurentiu din Milcov, datat6
1096, este redatd in intregirne in cafte, aminte$te deja denumirea
,,septenr
Castru", e adev5.rat, intr-un alt context de cel obiqnuit. Am sd revin asupra acestei
problerrie.
Colonigtii germani pe bund dreptate au fost chemali de regele Geyzaal ll-lea la
mijlocul secolului al XII-lea in Transilvania, dar nu din centrul Eur.opei, ci din
sudul Carpafilor, din Valachia, unde s-auau
refugi at, ca o fracliune a cruciadei
tdranilor, cu aproximativ 50 de ani inaintea guverndrii lui Geyza, unde au fost
subordonali episcopatului din l"{ilcov. Este o afinnafie, care trebue binc
documentatd,, de aceea vd rog s6-rni permiteli deschiderea unei paranteze mai
mari.
Apelul de la Clermont al Papei Urbanus al Il-lea (27.mai 1095) pentru cruciada
irnpotriva pdgdnilor qi pentru eliberarea Ierusalimului a avut un
deosebit gi la
".ou
paturile mai sdrace, in special Ia ldrani necdjigi, un ecou cu urmdri
qi consecinle
grave, at6t pentru autoritdfile statale, cdt gi pentru cele bisericegti. Sub
conducerea eremitului Pierre de Amiens, s-a format din pelegrini, nobili slraci qi
fdrani o gloatd fbrd structurd interioar6, o uriagd avalangd omeneascd, cu
participan{i fascinafi de ideea eliberdrii mormdntului sffint din mdna p6g6nilor gi
cdgtigarea de regiuni fertile pentru colonizare. Din cei 40.000 participanli la

.,}

cr-uciada {dranilor din 1096, 25.A00 erau germani, recrutafi tocmai din regiunile
de origine ale saqilor, stabilite ulteriorde cdtre lingviqti, iar i5.000 erauvaloni.
Mulli dintre fdrani se aldturaserd impreund cu familia, deci cu femei,copii gi cu un
succint inventar gi cu alimentele necesare, incdrcate pe care cu boi. 3.000 care cu
boi ficeau parte din ceata eremitului. Descrierile se bazeazd pe martori oculari.
Erneritul, cdlare pe mdgarul lui, in fruntea plutonului, ?n drumul de pelerinaj
spre Constantinopel, a reugit sd imprime gloatei o disciplind acceptabild p6nd la

localitatea Semlin, unde, autohtonii maghiari refi.zaserd aprovizionarea cruciadei

cu alimente. Tensiunile au dus la lupte, in care au fost omorAli 4.000 !6rani
maghiari.
Emeritul, aflAnd cd regele Koloman se apropie cu o oaste pentru a rdzbuna pe ai
s6i, a ordonat trecerea, pe plute improvizate, fluviul Sava, spre teritoriul
Bizanfului.Trupele bizantine ins6, aflAnd de luptele de la Semlin au incercat sd
impiedece acest lucru. in luptele cu grdnicerii bizantini eremitul a pierdut 1.000
de care cu boi irnpreulb cu familii apar"findtoare, pe care presupunea cd s-au
inecat in apele riuiui Sava, despre soarta c6rora cronicarul bizantin ne informeaz6,
cd s-au salvat gi s-au aqezat intre fluviile Sava qi Dundre, intemeiind o colonie
infloritoare, denurnitd in documentele bizantine ,,Jara Franconilor". Mai incolo
voi reveni asupra acestei colonii.
Grdnicerii bizantini s-au retras la Belgrad, gloata erneritului r,urndrindu-i, jefuind
oragul, izgonind locuitorii Ei aprinzAtid toate casele.
Dupd autoaprovizionarea efectuatd cruciada ldranilor a ajuns in oragul Niq,
unde trupele bizantine, respectdnd ordinul inipdratului din Constantinopl, au
incercat sd-i intoarcd, pe motivul c[ nu pot fi de folos in opera]iu"nile militare,
care-i agteaptd in Orientul apropiat. Majoritatea pedestragilor au reugit sd scape,
continufindu-qi drumul spre Constantinopl, proprietarii celor 2.000 care de boi au
fost arestali impreund cu familiile lor, in total vreo 10.000 de oameni, majoritate
de nafionalitate gennan6, urm6"nd sd fie pedepsili pentru cele intdmplate la
Belgrad.
Neaqteptat a sosit dupd cAteva zile gralierea refinulilor, hotdr6t6 de inipdratul
bizantin, probabil dupa intervenfia papei, deoarece trupele bizantine trebuiau,
conform acordului existent, sd aprovizioneze participanlii la cruciad6 cu cele
necesare. Grafierea era ins6 legatd de condilia, ca cei graliafi sd pdrdseasc6
teritoriul Bizanfului.
Cei 10.000 de prizioneri grafiati trdiau o dilema. Drumul spre Constantinopl lea fost interzis gi inchis, inapoi era periculos, dddeau de locuitorii Belgradului qi de
armata lui Coloman. Erau legafi qi de jurdmAntul dat, de a lupta impotriva
pdgAnilor, jur[m6nt, de la care ii putea dezlega numai papa. In Bizan! nu puteau
rdm6ne. Singura lor gansd, care rezolva dilema, era trecerea Dundrii in Valachia,
unde, episcopatul de la Milcov avea nevoie de credincioqi, gata sd lupte impotriva
triburilor pecinegilor qi cumanilor, care ameninlaserd diocesa.
Teoria mea despre colonizarea gennanilor ?n Transilvania, i4ainte de ndvdlirea
tdtarilor, se bazeazd pe aceste evenimente. F0garii gennani gi valoni cu tinrpul

4
s-au a$ezat in sudul Carpafilor precum qi in Moldova, subordondndu-se episcopiei
dirr Milcov.
in 1 154, cAnd regele Geyza al ll-lea se rdzboieEte cu impdratul bizantin
Emanuel, germanii din sudul Carpafilor se alSturd anrratei lui Geysa, fapt
conserrrnat de cronicarlibizantini. Ca recompensd regele Geyza ii invitd pe
gemrani, dupd tenlinarea rdzboiului, sd se urute din sudul Carpafilor in
Transilvania, unde vor fi la addpost fap de cumani, pecenegi gi trupele bizantine,
care de fapt erau alcdtuite tot de cdtre pecenegi ,,irnbl6nzifi". Trecerea s-a realizal
prin trecdtoarea Oltului, oaspefii (hospites) au fost colonizafi in spa{iul care, mai
tdrziua alcdtuit scaunele Sibiului, I.locrichului gi Cincului. Regele [Jngariei a
consimfit, ca noii venili s[ rdmdnb in continuare subordonafi, din punct de vedere
bisericesc, episcopatului din Milcov, la care sagii din cele trei scaune amintite au
rdmas pAnd la reforma religiosd din secolul al 16.lea.
Dar mai exista un al doilea grup de cruciafi, cei care au rdmas intre fluviile Sava
gi Dundre. Acest spaliul apar,tinea Serbiei, a cdrei principe Tschudomil, cumnat
crr ducele lJngariei Belusch, in I 150 incearcd sd scuture jugul bizanplui. Trupele
bizantine ocupd gi distrug colonia cruciafilor, trupele maghiare conduse de
Belusch reu$esc pentru un moment s6-i respingd, dar dupd o victorie trebuie sd se
retrag6, Belusch salvAnd populalia ludnd-o cu el, promildndu-i alte teritorii fertile
pentru colonizare. Belusch, principe al Transilvaniei, unde putea sd-i ofere un nou
viitor? Evident in Transilvania. Astfel au fost reunili cu acei, de care s-au
desparlit l6ngd Belgrad. $i docurnentele noastre pomenesc doud grupe distincte
de colonir;ti. In documentul din I 191 , prin care este atestat6 prepozitura de la
Sibiu, se vorbegte a$tt desprei prirnii colonigti din Flandra (priores) cdt gi despre

ceilalli (alii).
Nu este suficient sd enunfi o teorie, ea trebuie qi doveditd. Sunt multe indicii,
cum ar ti existenfa unei populaliei germane la Cdmpulung, Curtea de Argeg,
TArgoviEte, rdrn5gile in sudul Carpalilor a'unei arhitecturi romanice s.a. Dar
recent am reuqit sd descopdr o dovadd cert6. In documentul emis de regele Andrei
al Il-lea in anul 1206, pe l6ngd Ioan Latinus este pomenit qi infidelul Pristalde
Andreas, fiul germanului Martin din satul Vratotus. lstoricii saqi au cdutat
zadarnic comuna Vratotus in Transilvania precum gi in centrul gi vestul Europei
(Franfa), dar nu s-au g6ndit s-o caute in Valachia, unde probabil ar fi gisit-o.
Vratotus este forma latind a localit5lii Vrata de ldngb Po(ile de Fier, tocmai acolo
unde presupuneam cd gennanii ar fi intrat pe teritoriul Valachiei. Denumirea
acestei localitali qpare deja intr-un document din anul 1417 a lui Mircea cel
Bitrdn precum Ei in alt flocument al fiului sdu Dan din anul 1424, in forma
slavond ,,Zelezna Vrata'.. An gasit gi o atestare mult mai veche. Din analeie
ruseqti afl6m, cd un principe 4l cumanilor cu numele de Polowzi s-a refugiat in
anul 1201 la ,,Zeleznaja Vf4la". $tiind cd pe vremea respectivd au existat cumani
pe lingd Porfile de fier, gtirep poate fi luatd in serios. Deci comuna Vrata a existat
deja la sfhrgitul secolului al 12-lea, fiind cunoscut6 peste granilele Valachiei.

Dacd gerrnanul Marlin a intrat in Transilvania din sudul Caryafilor, invitat de

Geyza Il-lea - dece nu Ei ceilalli colonigti?
Episcopatul Milcov cu ocazia ndvdlirii tatarilor 1241 a fost distrus gi a
funclionat in continuare, sub denumirea Milcov, pAnd in secolul al 16-lea, avAnd
difbrite sedii la Curtea de Argeq, Sereth, Bacdu, Braqov gi Cristian de l6ngd Sibiu,
papa numind din cdnd in cdnd un nou episcop, subordonat direct Vaticanului.

Septem castra - Siebenbiirgen

Este o denumire, care nu igi are echivalentul in limba romdnd, nici in cea
maghiard. De accea s-a presupus cd varianta germand ,,Siebenbtirgen" este cea
inigiald, t-iind tradusd in limba latind cu,,septem castra". Din punct cle vedere
etimologic insd nu s-a putut gdsi o explicalie conving6toare pentru
,,Siebenbilrgen".
Friura teolie, dupd care Siebenbrirgen ar reprezenta cele 7 scaune sdsegti din
Transilvania a cdzut, dupa ce au apdrut mdrturii ale denumirii in secolul al 13-lea,
cele 7 scaune fiind atestate doar in secolul al 14-lea. Au apdrut multe aite
incercdri explicative, redate parlial qi in carte.
In 1921 Baronul Bedeus surprinde pe istorici cu o descoperire, care infirma
ipotezele anterioare. El constatd cd denumirea ,,septent castra" poate fi atestatd
inaintea colonizdrii sagilor, deci fomra latind a fost cea ini1ial6. Pentru Richard
[{uss, cele septem castra au reprezentat 7 tbrtificafii romane. Atunci nu trebuiau
cd"r-rtate 7 cetilli, ci 7 cazarme. adecd 7 gamii.oane romane, deoarece pe timpul
romanilor,,castra" era o garnizoand fbrtificat5.
Intradev6r, linia fortificatd, denumitd ulterior,,Lirnes Scythicus" era formatd din
7 fortifica{ii renumite - in cartea mea sunt enumerate qi caracterizate dupa
importan{a lor. Dar stabilirea unei legdturi intre linia de fortificafii de pe malul
drept al Dundrii gi spafiul intercarpatin mi S-a pirut prea ,,trasd de pdr" - p6nd
cAnd am gdsit atestatd denunirea de ,,septem castra" gi de-a lungul Dunirii.
Pe renumita hartd mondiald cunoscutd sub numele,,Mappamondo borgiano'o ,
gravatd (nielo)la 1386 intr-o placd de aramd, pe malul drept al Dundrii, la sud de
,,Magna Valachia" se afl6 inscriplia,,VII castra christianorum inter silvas
pagenomm" (7 fortificafii creqtine intre pagAni).
Pe o altd harta mondiald conceputd de rur italian (tot din secolul al i4-lea), septem
castra apare pe malul st6ng al Dundrii, ?n Valachia.
In harta Europei a lui Diego Homen apar desenate pentru,,septem castra" pe
nralul drept al Dun6rii 7 cetdli
Pentru cei care se mai indoiesc de exactitatea constatdrilor, am mai reprodus in
carte un fragrnent din Harta mondiala a cronicii de la Ntirnberg (1493) unde
denumirea germand Siebenburg apare, dar nu in spaliul intercarpatin (acolo citim
Transilvania), ci in sudul Carpalilor, fiind ingradit de Olt qi Dunare, tocmai acolo,
de unde i-a recrutat Geyza al Il-lea.

ReprezentAndu-mi evolulia denumirii,,Regensburg" din Gennania, consider

posibil derivarea denumirii Siebenbtirgen din Septem castra' In anul I79
localitatea avea denumirea de ,,Legio" dupd cea de a treia legiune romand
stalionatd acolo. Dupd ce romanii au fortificat localitatea, se denumea,,Castra
Regina" (Regina - de pe fluviul Regen). Din aceasta Bajuvarii, in evul mediu, au
f6cut ,,Reganespurc" din care a devenit Regensburg'
Dac6 coloniqtii germani intr-adevSr au fbcut un popas de c61iva zeci de ani in
Valachia, este posibil sa fi adus, pe lAngd unele cunoqtinle elementare de limba
romAnd, qi denumirea Siebenbi.irgen cu ei. Trebuie accentuat, cd teritoriul
cleseurnat cu Siebenbiirgen era cel ocupat de coloniqtii geysani. Un braEovean
care se deplasa la Sibiu, declara cd merge in ,,Siebenbrfu'gen" Mai tarziu no{iunea
s-a generalizat,

fiiiid aproape collgruentd cu Transilvania.

Cavalerii teutoni
Cnrciadele, le-am putea considera de fapt cA un rdzboi mondial, ca evenimente
de un irationalism inspdimdntdtor, care pentru scurt timp au dus, in 1099, la
ocupal-ea oragului sfhnt lerusalim, au clezvoltat qi elilrerat fo4e enornte, care intre
altele au dus la infiinfarea ordinelor loanililor, Templierilor qi Teutonilor. In
capitolul ,,Vasalii Christi" descriu amdnunfit evolufia acestor ordine in Ierusalim
de interese contradictorii Ei
Ei Acon, relafiile lor reciproce, adeseori dictate
reflecfiile lor asupra spaliului carpatin.
O intarnplare curioasd privind rela{iile amintite m-a fbcut sd-mi permit o ipotez6,
care mai necesitd reflec{ii, Fiecare ord.irr avea un spital,..in czretrata bolnavi
pelegrini gi rdnili in urma luptelor, mulli dintre ei sfhrqindu-gi viafa in incinta
acestor spitale. Un bolnav cu nunele de Galopinus iqi trecea in testament, in
lbvoarea ordinului loanililor, unde a fbst qi internat, averea lui din care fbcea
parte qi o mogie mare, denumitd ,,terra Galopinus". Casa teutonilor insd, contestd
acest testament, cere Vaticanului ca spitalul teutonilor sd devind de indatd
proprietarul acestui teren. Vaticanul printr-o hot6r6re urgentS, acept6 contestalia
qi trece,,terra Galopinus" ill anul 1191 in proprietatea teutonilor. Strdduinlele
istoricilor de a gdsi o ,,terra Galopinus" undeva in Asia Micd au equat. Existd
doar procesul de predare din partea ordinului Ioanililor casei teutonilor din 1191,
reprodus in cafie.
Dupd astfbl de improprietdriri Vaticanul avea obiceiul sd incaseze un fel de
impozit, in majoritatea cazurilor de una marcd de aur. Surpriza mea cea mate a
fbst o noti1a in cartea de impozite a Vaticanului din 1 192, care confirmd, cb Noua
casd a teutonilor de dincolo de mr.m1i, din Buz6u (Bozza), pldteqte voluntar una
marcd de aur. Pot pune aceastd notild in legdturd cu,,terra Galopini"? Cred cd da.
Acea notb afirmd practic prezenla ordinului teutonilor deja din 1192 in spaliul
carpatin; contravine insd lucrdrilor celui mai renumit istoric sas Harald
Zirnmennann, care nu admite existenla ordinului in spaliul carpatin decdt
incepfind cu anul 1211, anul semndrii de cdtre regele maghiar a privilegiilor
acordate ordinului teutonilor. Dar linAnd cont cd documentele Vaticanului

/
confirmd, cd cea mai mare fortiticalie construitd de ordinul teutonilor se afld in
Moldova, am cdutat gi gdsit, ?n documentele existente, trimiteri pentru activitatea
ordinului teutonilor gi inainte de 1211 in Moldova gi Transilvania. Acestor
argurnente, sunt rnulte, atn rezervat capitolul ,,Despre istoria ordinului cavalerilor
teutoni din incinta qi exteriorul curburii Carpa{ilor." Pentru cei interesa{i, care nu
cunosc limba germand, cu pldcere le pot enumera qi explica, ins6, ?ntr-un cerc mai
restrAns.

Prepozitura sibiani
Cele mai vechi documente privind existenfa sagilor in Transilvania se referd la
confirmarea prepoziturii (starefiei) Sf. Ladislaus din Sibiu in preajma anului
I 191. Confonn multor istorici sagi aceasta a fbst intemeiatd in anul 1 190 de cltre
regele maghiar Bela al III-lea gi aceptata (deci confitmata) de citre papa
Coelestin la 20 decembrie 1 191 .
Am stticliat cu grijd documentele referitoare la prepozitut'd, constatdnd cd in nici
urul nu este vorba de vreo ir-rtemeiere de cdtre regele maghiar, ci tot numai de o
conf-irmare a unei institugii deja existente. Tradus in limba rom6nS, textui
documentului emis de papd ar suna cum unne azd: ,,ConstantAnd cd biserica
gennanilor in Transilvania se prezintd, organizatd intr-o prepoziturd liberd, care se
bucu'a de libertdfile celorlalte prepozitwi,.organizate in libertate, cd gi fiul nostru,
in numele Flristosului iubitul Bela, inaltul legele.din Ungaria, s-a strdduit s-o
confirme, ca qi iubitul fiul nostru Gregor,'pe atunci irnputernicitul scaunului
apcstolic, a intdrit-o printr-o cont'irrp.are, glsirn aceastd institufie legali gi
ordondm sE fie trecuti in textul registrului pentru o pomenire vegnic6."
Deci biserica a fbst deja organizatd intro institulie care puda numele Sf. Ladislau,
dupd pdrerea mea insd nu la Sibiu, pentruc.[ abia dupa confirmarea din 1191 s-a
trecut la Sibiu la ridicarea unei capelei dedicata Sf. Ladislau.
Singura localitate slseascd cu o biserica dedicata lui Ladislau inaintea anului
I 190. a fbst la Nocrich. Unii lingvigti presupruri, cd chiar denumirea localitalii
Leschkirch derivd din denumirea lui Ladislau (Kirch: bisericd; Ladislaus - Leus
Loes). Totodatd susfin al1ii, cd gi denumirea romAneascd Nocrich a evoluat din
sdseasca ,,Nou g'ech" :neu grichisch, adicd noul grecesc, exprimdnd fapful cd
religia ortodoxd greceascd qi-a impus influenla qi asupra localitalii. In 1166
annata bizantind a fdcut o raitd qi prin estul Transilvaniei, qi prirr sudul Moldovei,
instalAnd la Milkov cdlugdri qi preoli de credinfd greceascS. Probabil dupd acest
eveniment sagii, aparlinAnd episcopatului din Milcov, s-au retras, organizali intr-o
institulie proprie, la Nocrich. Recunosc cd aceastd ultima ipotezd are mai multe
pdr{i vulnerabile, am pus-o in disculie, sper6nd sd apard noi idei sau dovezi care
sd o confirrne sau sd o inlocuiascS.

Fratele lulian
Dietrich von'Heimbach, un nobil din Westfalia,latinizdndu-gi rrutnele in
Teodoricus, a intqneiat in 1222la Sibiu Mindstirea Dominicanilor,,santa

t1

Crucis,,. in aceastd atmosferd propice meditaliei, cdlugdrii dominicani au reuqit sd

realizeze o serie de fapte m[refe care i-au propulsat in istoria acestor rneleaguri'
Dintre ele meritd sd amintesc conveftirea la creqtinism a 15.000 de Cumani,
inflinlarea episcopiei Cumanilor la Milkov, 1227, qi nurnirea priorului
(stare{ului) sibian Teodoricus ca episcop al Cumanilor, precum qi c6l6torii1e
misionare, in regiunile Rusiei centrale cu scopul de a converli la cre$tinism
triburile maghiare rdmase in patria de origine.
i.,cerc s6-o schil ez pe scurt pe cea mai importantd dintre ele.
cdlugdri dominicani au pornit la drum sub
in primdvara anului 1235
^patru
conducerea fratelui Julian. in prealabil igi schimbaserd veqmintele cdlugdreqti cu
irnbrdcdrnintea caracteristicd pdgdnilor, igi ldsaserd plete lungi qi barbd.
Sub proteciia prinlului regal Bela au fost dugi la Constantinopel, au traversat (in
Zl zite) la bordul unui vas Marea Neagr6, ajung6nd la un popor denumit
,,Zighiern" unde au rdmas cdteva sdptimdni'
lrornili din nou la drum, dupa 13 zile pline de oboseald 9i aventuri au sosit in
de mici principate ai cdrori locuitori se aflau in
1ar-a Alanilor, un conglomerat
rdzboaie permanente.
Ferindu-se de un contact nedorit cu triburile invecinate ale tdtarilor, au aqteptat
6 luni, muncind, cerqAnd , rdbddnd foame, consum6nd zile intregi numai apd. Doi
dintre cei 4 cilu gdri, gata sd se sacrifice pentru reugita acliunii, au fost de acord
sd fie vAnduii ca sclavi, asigur6nd prin acest gest belorla{i doi resursele necesare
continuirii drumuhii. Epuizafi din punct de vedere frzic, n-au corespuns
pretenfilor cumpdrdtorilor qi au hotardt sd se intoarcd in Transilvania, unde insd
nu-au mai ajuns.
Ceilalli doi, fra{ii Julian qi Bernhard, si-au continuat drumul, alStur6ndu-se unei
caravane comerciale gi au sosit dupd 37 zile, pline de peripefii, in localitatea
Buncla clin fara Veda, unde, in urma eforturilor depuse, a murit fratele Bernhard.
Fratele Julian, conptient de importanla misiunii lui, a rdtdcit singur inspre nord
pAnd c6nd a descoperit, in sfbrqit, triburile cdutate. Prin limba maghiard putea sd
se infeleagd ugor cu autohtonii, ceea ce ii permitea s[ studieze viala gi obiceurile
1or.

Aici Julian a frcut cunoqtinld cu un sol, reprezentant al Hanului tdtarilor, (un

om cult care stipdnea limbile maghiard, rusd, cumand, germani, arabd qi tatard),
de la care a aflat intre multe altele, de interilia tdtarilor qi a rnongolilor de a invada
qi nimici larile europene creqtine (cu prioritate cea maghiard precum qi vaticanul).
Cunoscdnd detaliat planurile agresive ale pdg6nilor, Julian a hotdr6t sd se
intoarcd in Ungaria, pentru a preveni pe cei'in cauzd de pericolul care-i p6ndea.
Cu o barcd pe apele Volgii a traversat lara Mordvinilor, apoi a strdb6tut cdlare
Polonia, sosind teafbr la granila Ungariei. '
Fratele Ricardo, un coleg a lui Julian, a inregistrat in limba latind observaliile de
cdlatorie gi mesajul lui Julian, pe care le-a trimis papei. Julian a fbst invitat la
Roma s[-qi expund personal punctele de vedere. Relatdrile lui au fost primite cu
mult interes, in special cele care se referau la popoare incd necunoscute, care au

consimlit sd primeascd misionari creqtini. Avertizarea insd despre intenlia

niongolilor de a cuceri intreagaEuropa a fost ironizatd. Papa Gregor al IX-lea,
antrenat intr-o tuptd aprigd pentru putere cu impdratul Friedrich Il-lea era orbit de
dorinla de al supune pe impdrat,a neglijat pericolul care arneninla cregtinismul,
creind prin aceasta premisele unei adevdrate catastrofe umane. Regele maghiar
Bela, cu pozilia slSbith datoritd luptei cu nobilii fnaghiari, fbr[ autoritaea necesard
pentru rnobilizarea unei apdrdri eficiente, a fost , dupd atacul pagAnilor in anul
1240141, gonit prin propria lui tar6, in Polonia,din Polonia in Austria, din Austria
in Croa{ia, gSsind addpost abia intr-o mdndstire de pe coasta rndrii Adriatice.
Estul Europei a fost sacrificat, iar popoarele din Italia, Franfa qi Spania erau
cuprinse de f icd, stiind cd nici o armatd cregtind va putea opri avalanpa pdgAnilor.
Oamenii se rugau - bisericile erau pline.
Nu lupta de apdrare a lumii cregtine a determinat mongolii sd renunfe la
planurile lor agresive, ci moartea Hanului tuturor triburilor mongole, situalia care
impunea intoarcerea lui Batu gi a celorlafi prinfi ?n patria 1or, pentru a alege ul
nou conducdtor qi a confilltta o ttou6 irlpdrdteasd.
AlSturi de sute de mii de locuitori ai regiunilor cutreerate, alSturi de nobilimea
qi cavalerii din curtea regal6, a murit probabil undeva gi ftatele Julian, eare a
intuit cAndva speranfa, cd-i poate salva.
Rapoartele lui Julian se mai gdsesc qi astdzi in'.,A,rhiva secretd a Vaticanului.
Am linut sd v5 rclatez cdte ceva despre aceste int6rnpldri adevarat! p-enlrul_
-a ridica cel pufin in congtiinla noastrd un monurnent fiatelui Julian. Un astfbl de
monutnent ar trebui sd fie totodatd o piatrd pe sufletul acelora, care avdnd munci
pline de responsabilitate, ignord , din comoditate gi din egoism, avertismentele
privind unele pericole inerente.
-am incercat sd vd fac conqtient faptul cd noi cunoagtem cu amdnunfirne
descrierile lui Marco Polo despre Mongolia, nu cunoaqtern in schimb descrierile
unori sibieni, care ,cu 40 de ani ?naintea lui Marco Polo au studiat tot aqa de
amdnunlit tehnica de luptd qi obiceiurile mbngolilor qi a altor popoa-re.
'
Exodus Hamelensis
IJltimile doub capitole se ocupd direct gi indirect de nucleul istoric a unei legende
despre colonizarea saqilor, o legendd care s-a ndscut gi care a circulat cu
preponderen{d in Germania. E vorba de 130 fldcai din Hameln, care ademenili in
sec. al 13-lea de cdtre r"n tluierag, au trecut o apd addncd, dispar6nd intr-un deal
la,,Osterdor" (Oisterdor) qi iepind in Transilvania. Mi-am adus atninte, cd
slavistul Paul Josef Schatlbrik a publicat 1928, denumirile vechi ale Dundrii, intre
care gi cea slavd strdveche ,,Ostr", ,,Oster'.' sau ,,Oister". Dacd ?n legenda
,,Oister" avea semnificafie de Dundre, ,,Dor" se traduce cu poafid, in concluzie cu
poarta Dunirii putea fi identificat ,,Poriile de Fier". Multiplele localitSli din jurul
Porlilor de Fier cu denumirile Ostrow Golu, Ostrovu Banului, Ostrovu
$irnian,Ostrovu Corbului qi Ostrovu Mare mi-au confirmat afirmatia slavistului.

.tc
'l

Am cdutat gi alte exemple. Aqa de exemplu cuvAntul veche germand

,,Ostargouve" a devenit maitdrziu,,Donaugau", deci din Oster devenise Donau.
In cosecinfd am gdsit rnultiple cuvinte in limbajul austriac qi italian (latind) care
pot avea aceagi izvor, enun!6nd teoria cd qi vechea denumire ale Austrie,
,,Ostarichi", nu avea inilial sensul de ,,irnpdralia din est", cum susfin istoricii
austrieci, ci ,, finutul pe Dundre". Nu este momentul sd vd ingir toate argurnentele
mele, dar vd pot asigura, atdt germanigti, cdt gi slavigti, profesori r-uriversitari din
Austria s-au exprimat in favoarea teoriei me"le.
Leibnitz, marele om de $tiinta din Germania secolului al l7-lea, fiind intrebat
despre colonizarea saqilor ?n Transilvania, a afrmat, bazdndu-se pe doud
documente flanceze, cd colonigtii germani s-au desprins dintr-o cruciadd, fiind
ademenili de un turc r6u intenlionat, gi deviali in Transilvania.