Col de rai: ara Luanei, trmul uriailor din piatr

Culmile stncoase de lng Bozioru ofer o privelite superb

n Munii Buzului, departe de traseele turistice obinuite, o niruire de grote misterioase i de stnci cu forme bizare
alctuiete o lume ce pare ireal. Puini tiu c, la vreo de 150 de kilometri de Bucureti, pe drumul dinspre Buzu spre
Braov, se afl una dintre cele mai frumoase zone din Romnia.
Peisajele care merit neaprat vzute se afl ntre satele Nucu (comuna Bozioru), Aluni (comuna Coli) i Ruginoasa,
pe culmile Crucii Sptarului i Martirei. niruirea de grote spate n munte, de stnci povrnite i de pietre cu forme
bizare este de o frumusee rar.
Zece peteri uimitoare
Primele cercetri ale zonei au fost fcute de Alexandru Odobescu n anul 1871. El a fost nsoit de pictorul elveian
Henri Trenk, care a realizat un album de acuarele, pstrat acum la Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei
Romne.
Crestele dantelate domin peisajele din inutul Luanei
Arealul denumit ara Luanei ascunde zece peteri i grote uimitoare: Aluni, Agatonul Vechi (Drmtura), Agatonul
Nou, Buctaria, Petera lui Dionisie Torctorul, Fundtura, Fundul Peterii (Petera), Ghereta, Piatra ngurita (Petera
lui Iosif) i Petera de la Culmea Pietrei (Ua Pietrei). Aceste peteri conin dovezi care atest c au fost locuite n
urm cu peste 2.500 de ani. Cea mai veche pare s fie, potrivit istoricilor, Petera lui Iosif, unde s-au descoperit obiecte
datnd din secolul al IV-lea nainte de Hristos. Petera lui Dionisie Torctorul a fost cioplit n secolul al IV-lea d.Hr., iar
petera Aluni - n secolul al V-lea.
Bisericile i chiliile rupestre din satul Nucu erau folosite ca lcauri de refugiu i de cult. n zona localitilor Nucu i
Coli exist 29 de lcauri de cult spate n roc.
n Petera lui Iosif s-au gsit obiecte din secolul al IV-lea .Hr.
Istoricii au identificat mii de inscripii pe care le-au cartografiat n funcie de perioada n care au fost fcute. S-a
demonstrat astfel c zona a fost locuit nentrerupt n ultimii 2.500 de ani, iar grotele i peterile au fost adaptate pentru
traiul zilnic de cei care se ascundeau acolo de invadatori. Ulterior, au devenit locuri de rugciune i chilii pentru pustnicii
care s-au aezat n zon.
Depnnd legende
Munii Buzului ascund nu doar misterioase aezri rupestre, ci i legende unice, pstrate din timpuri ndeprtate n
memoria fiecrei generaii. Una dintre ele, cunoscut de mai toi btrnii din Coli i Bozioru, vorbete despre ara
Luanei, numele pe care lumea lor, mrginit de ziduri de piatr, l purta odinioar. Nu exist turist n zon care s nu fie
fascinat de aceast legend, povestit de btrni sau de ghizii din comun, aa cum este Diana Gavril, o tnr care
i-a dedicat muli ani culegerii de legende i, mai nou, activitii de cluzire a turitilor prin inutul aezrilor rupestre.
Diana Gavril a nvat cuvnt cu cuvnt legenda Luanei, pe care a auzit-o n povetile btrnilor, evocat n variante
foarte asemntoare ntre ele. O povestete la fel de fidel fiecrui curios care viziteaz ansamblul rupestru format din
bisericua lui Iosif, chilia lui Dionisie Torctorul, Agatonul mic i Agatonul mare sau grota Fundul Peterii, pe pereii
crora se afl incizate misterioasele scrieri nc nedescifrate i simboluri strvechi, precum crucea maltez, petele
paleocretin sau pumnalele Akinakes.
inuturile acestea, care sunt cunoscute pentru ansamblul religios de aezri rupestre, le mai putem numi, metaforic,
ara Luanei. Legenda vorbete de o fiin atotputernic, un btrn de demult, un nelept al timpurilor, stpn nu numai
al meleagurilor, ci i al unei ceti cu ziduri care atingeau cerul. Aceast cetate se pare c era strjuit zi i noapte de
un soare strlucitor", povestete Diana. n aceast poveste este amintit prezena izvoarelor tmduitoare, Luana fiind
cel care cunotea leacul lor, avnd grij ca de fiecare dat s-i tmduiasc pe cei rnii n rzboaie. Cei ce se
ncumetau s foloseasc singuri leacul se mbolnveau i mureau", adaug tnra cluz.
Diana Gavril e convins c legenda Luanei izvorte din fapte reale i are i argumente pentru asta: tie toat lumea
c zona rupestr Nucu este o adevrat vale a apelor tmduitoare. n urma brevetului obinut a fost ridicat complexul
balnear de la Fiici."

Legenda are ns un final apocaliptic, care te duce cu gndul la sfritul cetilor Sodoma i Gomora, spune Diana
Gavril: Mult vreme ar fi trit fericii cei de la cetate, dac vrjmaii nzuai, n care de foc, nu veneau s doboare
soarele Luanei. Mare prpd a fost atunci pe pmnt i chiar s-a simit la nivel planetar, pentru c pmntul s-a cltinat
din ncheieturi. Zidurile cetii i mprejurimile au fost arse, iar zona a rmas pustie mult vreme i nici psrile n zbor
nu au mai trecut. Autorul este rezervat n ceea ce privete detaliile, ns ne d un indiciu preios i ne amintete de
prezena unei peteri, numit Petera neleptului, cea n care ar fi stocate toate informaiile care ar conduce ctre
adevr", se spune n legenda povestit de Diana Gavril.
Povetile btrnilor
Tnra care a ascultat variantele povetii despre ara Luanei de la btrni ndrznete chiar s emit ipoteza c
legenda este de fapt o frntur de istorie strveche a zonei. Dac ar fi s tlmcesc aceast poveste, a spune c ea
nu face dect s aminteasc clar legturile noastre cu cea mai veche civilizaie a lumii, civilizaia sumerian. Spun asta
nu prin prisma faptului c cineva ar fi venit din Sumer i ar fi lsat urme n zona Munilor Buzului, ci c, de fapt,
poporul presumerian ar fi poporul pelasgic, cel n rndul cruia era obiceiul de migrare ctre alte teritorii atunci cnd
creteau numeric. n perioada matriarhatului, mama btrn conducea tribul mpreun cu un iniiat. Luana, dac ar fi s
discutm pe marginea acestui nume, nu l regsim dect n civilizaia sumerian, ca divinitate, venind de la Luanu,
creatorul zeilor, ceea ce pentru noi ar nsemna Dumnezeu, dar n acelai timp figureaz i ca rege pmntean", ne
spune Diana Gavril, ghidul turistic din Coli.
"Legenda vorbete de o fiin atotputernic, un btrn de demult, un nelept al timpurilor."
Diana Gavril
ghid turistic
"tie toat lumea c zona rupestr Nucu e o adevrat vale a apelor tmduitoare."
Diana Gavril
ghid turistic
Pietrele mictoare de la Ulmetu
La doar civa pai de Bozioru, se ntinde inutul trovanilor de la Ulmetu. Pietrele uriae par s prind via, pentru c
lumina i umbra care le nvluie le transform n uriai cu chipuri hde.
Francezii i-au numit trovani i aa le-a rmas numele n literatura de specialitate. Pietrele imense par s se fi format
prin rostogolire din lava incandescent, dar n realitate sunt create de ap. Geologii spun c sunt gresii formate prin
sedimentarea nisipului crat de ape n canale preformate de alte scurgeri de ap n pmnt nisipos, dup ploi
toreniale.
Natura a modelat mii de bolovani uriai n zona Ulmetu-Bozioru
Profesorul Marcian Bleahu explic tiinific fenomenul: Prin precipitare ia natere un ciment calcaros care prinde strns
ntre ele granulele de nisip. Aceast precipitare a calcitului se face, de regul, n profunzimile masei de nisip, n jurul
unui nucleu solid, de exemplu o piatr sau un fragment lemnos, formaiunea de gresii concentrice rezultat cptnd
forme ovale sau sferice, conform unui principiu fizic simplu, acela de a cuprinde n minimum de suprafa un volum
maxim". n zona Ulmetu-Bozioru exist mii de astfel opere de art - unele de cteva zeci de kilograme, altele de zeci de
tone - iar intrarea n uriaul muzeu n aer liber este liber.
Drumeii, escalad i curse off-road
LOCALIZARE. ara Luanei se afl n Munii Buzului, la 47 de kilometri de Buzu i la 150 de kilometri de Bucureti.
ACCES. Dinspre Bucureti se ajunge prin Buzu, apoi pe DN 10, ctre Braov. De la Mgura mergi spre comuna
Bozioru, pe DJ 203L. Dinspre Transilvania se ajunge tot pe DN 10, prin ntorsura Buzului.
CAZARE. n zon, pe o raz de 20 de kilometri, sunt 30 de pensiuni. Cazarea cost, n medie, 80 de lei pe noapte
(camer cu dou paturi), dar se poate negocia.
AGREMENT. Drumeiile sunt principala atracie (foto), mai ales c traseele sunt bine marcate. Se poate face i
escalad, precum i zbor cu parapanta sau cu deltaplanul. De asemenea, n zon se desfoar frecvent curse offroad i competiii de orientare turistic.

duminic, 27 noiembrie 2011

Trovantii de Buzau-Pietrele vii de la Ulmet-Bozioru
Trovantii sunt concretiuni grezoase , o adunatura de pietricele de dimensiuni diferite, legate intre ele printr-un
ciment carbonatic. In principiu sunt gresii cu o textura mai dura decat a stratului in care se dezvolta.
Concretiune are origine latina, con insemnand impreuna, iar cresco a creste. Termenul de trovant este specific
literaturii noastre si-a aparut prima data in 1907 in lucrarea Tertiarul din Oltenia, a naturalistului Gh. Munteanu
Murgoci.
Din Romania si pana in Noua Zeelanda , din Antarctica si pana in Groenlanda, trovantii starnesc uimire si
admiratie. In Romania pot fi vazuti in judetul Valcea, unde exista un muzeu in aer liber, la Cluj pe dealul Feleacului, in
Muntii Buzaului la Ulmet, langa Sibiu si in Hunedoara.
Poetul Ion Gheorghe sau regretatul arheolog Dinu Rosetti considerau ca o parte din concretiunile grezoase sunt
artefacte lucrate din pasta litica, inspirate dupa natura. Dupa aceste forme, omul, incepand cu cel primitiv si-ar fi creat o
intreaga mitologie, si tot de aici ar fi nascut si fantasticele povesti cu Feti- Frumosi, Ilene Cosanzene, balauri sau zmei.
In zona Valcii sunt numiti ,, balatruci , cunvant ce vine din vechea ariana, si s-ar traduce ,,rasucirile lui Baal, un
stravechi zeu solar. Trovantii de la Costesti-Valcea prezinta niste particularitati interesante: cei foarte mici sunt friabili si
au niste excrescente ce creeaza senzatia de radacini. In urma ploilor, pe suprafata celor mari apar un fel de basici,
adica se formeaza niste pui de trovanti care imita perfect ,,parintii pe care cresc. Se crede ca aceste pietre sunt vii. Ele
sporesc cu 4-5 cm la 1200 de ani dar, se si inmultesc, asa cum spun oamenii locului , ,,puiaza.
Sau, trovantii ar putea fi o misterioasa trecere de la regnul mineral la cel vegetal. Altii sustin ca bolovanii acestia ar
avea origini supranaturale sau ar fi marturii ale existentei unor civilizatii extraterestre foarte avansate.
Filosofiile si religiile din antichitate admiteau ca pietrele au o energie anume, care interfereaza cu energia umana.
Astfel, samanii uzau de ele in cadrul descantecelor, considerandu-le pietre din care se revarsa divinul, crezand in
proprietatile lor terapeutice. Le foloseau si pentru a insoti sufletele in calatoria spre vesnicie. In trecutul nu prea
indepartat, ardelenii asezau uneori trovanti in cimitire la capataiele celor dragi .
Datorita aspectului sferic a unora dintre trovanti, oamenii ii considerau a fi oua uriase de dinozaur. Multa vreme
pietrele vii au fost considerate fosile de plante sau de animale si foarte cautate de catre paleontologi, pentru colectiile
de fosile continute in miezul lor. In alte tari din lumea intreaga exista trovanti uriasi ce ajung pana la 3m in diametru si
unii presupun c-ar fi de fapt animale preistorice pietrificate. Si uite asa, transormarea in stana de piatra nu ar mai fi doar
o actiune de basm.
Taranii din zona Muntilor Buzaului obisnuiesc sa aduca un bolovan la portile gospodariilor lor, pentru ca din mosistramosi se stie ca acestia aduc spor si indestulare.
Paracelsus, vestitul medic alchimist, sustinea in sec.XV ca bilele de cristal pe care le numea ,,pietre conjurate
sporesc gradul de perceptie si ajuta la intelegerea naturii orcarui fenomen. Pietrele ar avea memorie , ele detinand un
vast univers de cunostinte. Ele stiu totul despre originea formarii Pamantului si-a Cerului. Memoria lor este infinita si in
ele regasim intreaga istorie a Universului. Dar pentru a le-ntelege , pentru a le deslusi tainele trebuie sa ai un suflet
pur , trebuie sa inveti ca sa le simti.
Concretiuni grezoase s-ar fi observat si in solurile lunar si martian. Se numesc ,,afinele datorita formei si culorii.
Nu este cunoscuta textura lor si nici cine a determinat ,,cresterea prin imitare.
Ulmet-Bozioru vine cu forme al caror secret doar Creatorul il detine. Aici, legile fizicii par sa ingenuncheze, trovantii
infatisandu-se sub forme ciudate, mai ales de nave spatiale . Babele , cum le numesc loclnicii, pot fi admirate in toata
splendoarea pe culmile ce se descriu deasupra satului. Forme precise, discoidale, desprinse parca dintr-o alta lume
par sa fi inspirat pe creatorii filmelor SF americane.
O legenda spune ca unul dintre bolovani ar fi fost dislocat si mutat din locul lui de catre extraterestrii care , se zice,
din cand in cand vin si viziteaza zona. In vreme ce un localnic se afla la munca pamantului pe proprietatea sa, acolo
unde de multa vreme se stabilise unul dintre trovanti dupa ce se prevalise din coasta, la Balca, cum e cunoscut locul,
aude deodata trecandu-i pe deasupra capului, un zgomot ce greu ai fi reusit sa-l definesti, un zbarnait spunea el. In
incercarea de a-si intoarce privirea spre a vedea ce stranie aparitie tulbura linistea tinutului constata cu stupoare ca
trupui-i ramasese tintuit locului. Trecu asa o vreme, dupa care trezindu-se din ciudata stare observa ca bolovanul cu
pricina se deplasase. Intr-un suflet a alergat spre sat spre ai instiinta pe consateni de nemaiauzita intamplare. Cum
seara deja coborase , au decis sa lase pe a doua zi deslusirea povestii. Dis de dimineata au purces cu totii catre Balca.
Dar ce pacat! Peste noapte iarba s-a regenerat fara sa mai fi ramas vreo dovada a mutarii dint-un loc in altul a
pietroiului. Multa vreme, oamenii din sat, masurand regulat distanta de la bolovan la Balca ( un bazin de captare a
apei) au constatat ca o data la 7 ani acesta s-ar deplasa cu 1-2 m.
Pe-acest taram mitic se deosebesc si forme zoomorfe, antropomorfe iar uneori, pietrele creeaza senzatia de
resturi de capitel.
Vorbim de o regiune cu energii ciudate, unde candva, posibil sa se fi stabilit niste fiinte venite poate din alte lumi ,
detinatoare a unor tehnologii deosebit de avansate. Tara Luanei, un taram al soarelui, intemeiat in vremuri indepartate
peste inaltimile Buzaului , ce vine si ne aminteste de civilizatiile sumeriene, ar fi functionat drept spatioport in timpuri
prediluviene. Ciudatele forme, aici prezente, par sa aminteasca de evenimente petrecute candva, trecand drept
simboluri creeate parca de mainile unor uriasi.

Insasi natura ar putea lua astfel de forme. S-a demonstrat stiintific ca, atunci cand un corp se ridica de la sol,
miscandu-se prin rotatie, la o anumita viteza genereaza un soi de electricitate ce duce la multiplicarea imaginii. Cand
miscam cu repeziciune mana, nu-i vorba de iluzie optica, aerul chiar ia forma degetelor noastre creand astfel impresia
mai multor imagini. Natura poate imita; orice din natura poate lua diverse forme, dar numai piatra le poate si pastra.
Fenomenul se poate produce atunci cand natura este martora vreme indelungata, in cazul de fata, spectacolului venirii
si plecarii navelor spatiale.
Cercetatorul Vasile Rudan sustine ca intr-una din grotele aflate in tinutul Luanei ar fi surprins un desen ce aducea
a scena desprinsa parca dintr-un razboi cosmic.
Pietrele vii de la Ulmet , aceste curioase creaturi, ar putea reprezenta cheia misterului ce invaluie de atata vreme
aceasta regiune a Carpatilor de Curbura.
Fantastica lume a trovantilor ramane insa necunoscuta. Oamenii de stiinta nu au reusit inca sa desluseasca
misterul formarii acestora. Ei nu fac decat sa tot emita ipoteze.
Exploreaz inutul cu chihlimbar Valea Colilor
Valea Colilor este un loc foarte accidentat, n care satele sunt n perpetu lupt cu pmntul. Asta pentru c
sunt aa de aproape de inima Carpailor, aflai nc n proces de ncreire i nlare. De aceea stnca de aici
este n micare se nal, se sparge, prvlind dealurile i cznd la rndu-i prad trecerii apelor. n acest
veritabil cmp de lupt al forelor naturii, comorile Pmntului au prilejul s ias afar. Pe aici evadeaz n
lume pietrele magice de chihlimbar, tot n aceste vi petrolul iese ca apa prin izvoare i aici oameni misterioi
au furit un adevrat labirint de chilii, biserici i locuine rupestre. Dar n primul i n primul rnd acesta este
locul de unde a fost extras i unde nc se gsete legendarul chihlimbar romnesc rumanitul.
Helios, mreul zeu al zilei i luminii, avea un fiu, Phaethon. Dei numele lui avea o legtur direct cu tatl su,
nsemnnd Cel Strluctor, Phaethon avea reineri n a crede c Helios i poate fi tat. n schimbul recunoaterii,
Helios trebuia s i promit c i va ndeplini orice dorin. Astfel este constrns s i mprumute tnrului vestita sa
trsur, adic soarele. Numai un adevrat conductor, cu o mn de fier i o voin nenduplecat putea conduce
uriaa trsur, abiliti pe care Phaethon nu le dobndise nc. Aa c, urcndu-se n trsur, tnrul fiu nu izbutete
s o controleze, ajungnd aproape de Pmnt i primejduindu-l cu arderea. Mreul Zeus, vznd de pe muntele lui
cele ntmplate i temndu-se cumplit de pierderea Pmntului, nu are de ales i i arunc lancea spre pieptul
tnrului nepriceput. Strpuns de fulgerul lui Zeus, Phaethon cade din trsur, iar Pmntul este salvat. Dar Phaeton
nu este uitat. Surorile sale pleac n cutarea sa i gsindu-l fr vlag ncep a-l jeli. Se spune c aa de mare a fost
durerea surorilor lui Phaeton nct zeii au hotrt s nu le despart vreodat de fratele lor iubit. Le-au transformat n
copaci care s vegheze cu crengi plecate peste mormntul fratelui. Dar nici aceast vraj nu a putut mrgini durerea
surorilor lui Phaeton. Din fpturile lor vegetale, durerea ntea lacrimi magice bulgrii strlucitori de chihlimbar.
Valea Pcurii. Imediat dup intrarea pe valea Colilor, pe partea dreapt a drumului ce urc spre sat, prpstii i vi
abrupte se deschid impuntor. Este o colecie de piatr, interesent pentru cei pasionai de desluirea enigmelor
Pmntului. La pas pe valea ce se deschide mai sus de rpe, stncile scot la iveal pietre de culori variate. Cele mai
frecvente pietre sunt fie nchise la culoare i tari precum cremenea menilitele formate n adncul oceanelor, fie pietre
formate parc din nisipul strlucitor, ce se pare c ar fi fost adus de vnt dintr-un deert preistoric gresiile de Kliwa. i
dintre aceste pietre, adesea erpuiesc ruri colorate bizar: curgeri negre de pcur, curgeri albe de ape bogate n sulf
i curgeri sngerii de ape bogate n rugin natural. n anumite locuri valea pare un peisaj de pe alt planet, de nu ar fi
cerul i copacii s ne aduc pe pmnt.
Colecia de chihlimbar Coli. Odat ajuns n satul Coli, merit s faci o pauz la colecia local de chihlimbar. Este o
colecie modest ce totui are i exponate fascinante. Dar de aici poi gsi ghidaj spre zonele cu chilii rupestre i tot de
aici poi s ncepi adevrata explorare a zonei Ivneului, de vrei s urmezi drumuri mai lungi i mai puin umblate.
isturile disodilice. Pe drumul spre satul vechi al colilor poi gsi pietrele-solzi. Pietre ce se desfac n foie precum
filele unei cri, isturile disodilice sunt pstrtori ai memoriei oceanului disprut. Aici, privind foiele de piatr poi avea
surpriza s gseti schelete de peti preistorici. Dei acum zona este un deal stncos, trebuie s-i imaginezi c atunci
cnd petii au fost prini n piatr, piatra era de fapt noroi i locul era un abis ntunecat i toxic, lipsit de oxigen, dintr-o
mare de mult apus.
Piatra Corbului Mooca. Pe drumul spre Aluni, stncile se apropie n dreptul Pietrei Corbului, formnd veritabile
chei. E locul perfect pentru o plimbare, mai ales cu un ghid local, pentru c aici eti la doi pai de zonele din care se
extrgea chihlimbar n trecut. Se mai vd nc urme ale cutrilor localnicilor, dar mai spectaculoase dect rpele cu
piatra ascuns sunt pdurile din apropiere. Seamn foarte mult cu lumea original a chihlimbarului i odat ce te
caeri pe zonele stncoase, vei fi captivat de peisajul local.
Biserica i chiliile rupestre de la Aluni. La captul drumului ce urc pe valea Colilor se gsete un complex foarte
interesant i accesibil. Este vorba de o biseric pe jumtate din lemn, pe jumate spat n piatr i cteva chilii, de
asemenea spate n piatr. Sunt un prim semn ce prevestete zona nvecinat complexul rupestru din Poiana
Cozanei.
Poiana Cozanei. Mai sus de satul Nucu, pe firul apei, dup ngrmdirea de stnci ce par s nchid valea, se deschide
o poian larg, pscut de cai i vaci, adesea vizitat de cerbi. Locul pare rupt de lume. mpresurat de ziduri de

stnc ce au fost ridicate odat cu nlarea Carpailor, poiana a fost sla i loc de meditaie pentru nenumrate
generaii de pustnici. ns, nicieri n ar aceste generaii nu au lsat un labirint att de bogat i neneles de chilii,
biserici i refugii spate n piatr. Pentru cei pasionai de drumeii, locul este perfect. Poteci largi erpuiesc prin pdure,
printre stnci i ndeamn drumeii la explorare. Este un loc ce va surprinde orice cltor.
Informaii suplimentare:
Lungime traseu: 12-20km
Traseu recomandat pentru o vizit cu maina, cu opriri de-a lungul drumului. Conine trasee recomandate pentru
drumeii.
Punct de pornire: Ptrlagele (60km Est de Buzu DN 10)
Pentru zonele stncoase recomandm atenie sporit i echipament potrivit.
Bisericile rupestre din Munii Buzului
De la Wikipedia, enciclopedia liber
Bisericile rupestre din Munii Buzului reprezint un complex de vestigii rupestre cu origine preponderent
medieval[1][2][3], localizate n zona Munilor Buzului mpreun cu zona subcarpatic respectiv pe o lungime de peste
80 km[4], mai ales n mprejurimile comunelor Bozioru, Coli, Cozieni i Breti[5]. Alte amenajri similare mai sunt
atestate i pe raza comunelor[6] Ctina i Sibiciu, precum i pe raza oraului Nehoiu. n total sunt aproximativ 30 de
astfel de amenajri[5][7], care au servit att ca spaii de locuit ct i ca lcauri de cult. Datele arheologice evideniaz
perioade diferite de locuire mergnd pn n epoca bronzului - cultura Monteoru[8] sau nceputul primei epoci a fierului
(Hallstatt)[3][8], atestarea documentar certificnd ns doar perioada care ncepe cu secolul XVI.[1][2][3] Arealul n care se
afl este cuprins ntre 45,25-45,45 grd. latitudine nordic i 26,20-26,55 de grade longitudine estic.[necesit citare]
Cercetri
Primele meniuni privind existena complexelor rupestre le gsim n documentele ce dateaz de la jumtatea secolului
XVI, emise de ctre cancelariile voievozilor rii Romneti cu ncepere de la Radu de la Afumai i Mihnea Turcitul.[9]
Primele cercetari le face n 1871 Alexandru Odobescu nsoit de pictorul elveian Henri Trenk, care a realizat un album
de relevee i acuarele, pstrat la Cabinetul Stampe al Bibliotecii Academiei Romne [10].
Primul cercettor care a analizat cu atenie aezrile rupestre ncercnd totodat s le popularizeze, a fost profesorul
buzoian Basil Iorgulescu n perioada 1890 1891. n anul 1892 a publicat Dicionarul geografic, statistic, economic i
istoric al judeului Buzu ce conine o serie de descrieri amnunite, precum i observaii asupra inscripiilor pe care,
parial, le descifreaz[11].
Mai trziu n Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, profesorul N.A. Constantinescu aduce date noi printr-un studiu
publicat n 1924, iar n perioada 1951-1956 sunt publicate att hrisoavele voievodale ale domnilor munteni n seria de
volume Documente privind istoria Romniei, ct i Condicile Episcopieiei Buzului. Contribuii privind istoria locurilor
aduc i Mihai Regleanu cu al su Indice cronologic, ct i Nicolae Stoicescu prin Bibliografia localitilor i
monumentelor feudale din Romnia, punctul de cotitur constituindu-l ns Pavel Chihaia cu articolele Un complex de
sihstrii din Munii Buzului din vremea lui Neagoe Basarab i Date noi despre bisericuele rupestre din Munii
Buzului. n anii '80 ai secolului XX se afirm arheologul Vasile Drmboceanu, Vasile Boronean i inginerul Paul Lazr
Tonciulescu.[9].
Cadrul fizico-geografic
Aezrile rupestre din arealul Bozioru (Nucu) - Breti (Ruginoasa) - Coli (Aluni) se gsesc localizate pe culmea
Ivneu[12], pinten paleogen orientat nordest sudvest care prelungete zona montan i, care se menine n general
la circa 1000 m, doar cteva vrfuri mai importante formate din gresie depaind aceasta valoare [13]. Dintre ele n
apropiere se afl vrfurile Arsenie (1115m) i Zboiul (1115m)[14]. Cile de comunicaii converg pe firele vilor tributare
dinspre vest spre est bazinelor hidrografice ale Sibiciului (Coli Aluni) i Blnesei (Bozioru Nucu i Breti
Ruginoasa), care odat cu ieirea din arealul montan intr n grupa central a subcarpailor Buzului dintre apele
Buzului i Slnicului - dealurile Botanului.[13]
Arealul Cozieni - Pntu aparine dealurilor Botanului i, dintre acestea dealurilor Muscelului (dintre vile Sibiciu i
Blneasa).[13] iar peterile de lng Nehoiu se afl fie pe dreapta Buzului n Masivul Siriu fie pe stnga acestuia
(pintenul Ivneu).

Contextul istoric, religios i canonic

Evoluia bisericii n rile romne nainte de nfiinarea Bisericii Ortodoxe Romne, dup Iorga, Popescu i Popp
Regiune localizat n zona arcului sud-estic al Carpailor, n zona Buzului sunt aezri rupestre cu funcii cultice a
cror origine coboar uneori pn n preistorie.
Opinii subiect de controvers afirm existena dovezilor arheologice rupestre asociate cretinismului primar, n timp
ce afirmaii bine susinute documentar certific arealul drept vatr de mrturisire cretin mai trziu spre jumtatea
celui de-al doilea mileniu.
Dacia roman
Perioada pgn
Perioada pre-cretin i paleo-cretin
n epoca roman cnd ncepe ptrunderea cretinismului la stnga Dunrii prin intermediul militarilor romani, zona
Buzului reprezenta locul pe unde se fcea legtura circulaiei bunurilor materiale dintre Dobrogea (ncorporat n
Moesia Inferior) i Transilvania (Dacia Roman).[15] Conform opiniilor subiect de controvers ale unora dintre istorici,
o parte din aezrile rupestre din zona Aluni Nucu pot fi datate n epoca de afirmare a cretinismului n stnga
Dunrii[16] , cu alte cuvinte n secolele III IV d. H.
Este dincolo de ndoial faptul c pe valea Buzului au existat n acea epoc cretini, precum au existat i o via
bisericeasc organizat, cu biserici, preoi i episcopi. [17]
Predicat la stnga de Dunre de o misiune ortodox deosebit de activ, dirijat att de autoritile eclezistice din
Scythia Minor, ct i din Cappadocia prin grija sfntului Vasile cel Mare cretinismul se rspndete printre migratorii
Goi, motiv de apariie ns de tulburri cauzate de convertirea la arianism. Continuator al credinelor i tradiiilor
germanice pgne, Athanaric a dispus persecutarea sngeroas a goilor cretini (ntre victime a fost i martirul Sava
Gotul, cunoscut ca Sfntul mucenic Sava de la Buzu).[15] Ca efect, primul episcop arian Wulfila (Ulfilas) n anul 348
se retrage cu un grup de credincioi n Imperiul Roman, din cauza persecuiilor.
Perioada migraiilor
Hart controversat a direciilor de migraie pe teritoriul Romniei[18]
Plecarea lui Ulfilas n sudul Dunrii, nu s-a nsoit ns de o dezorganizare complet a instituiei Bisericii pe plan
local, acestuia succedndu-i drept episcop Goddas, pstor al turmei de credincioi ntre anii 347-380.[19]
Perioada medieval
Existena schiturilor rupestre Agaton, Aluni, Fundtura, Porfirie i Sf. Ioan Bogoslovul precede consemnarea acestora
n 1578 ntr-un act de danie al lui Mihnea al II-lea Turcitul ctre mnstirile Motnu, Agaton i Ioan Bogoslav.[1][2]
Dovezile indic faptul c apariia lcaurilor cu funcii cultice cretine poate fi considerat din secolul XIII, odat cu
intervalul iradierii isihaste de la Kilifarevo (1346-1371)[2]
Misionarismul catolic
Aflai n prima parte a celui de-al doilea mileniu n relaie apropiat cu coridoarele de penetraie a populaiilor nomade
spre Europa Central i Balcani, Carpaii de Curbur devin din secolul XIII subiect permanent de interes al regatului
maghiar. La acel moment, comunitile acestui teritoriu destul de slab locuit controlat anterior mai nti de triburile
pecenege i apoi de cele cumane se aflau supuse unei duble influene. Atfel, misionarismul catolic promovat de
autoritatea statal maghiar (soldat cu convertirea a dou cpetenii cumane i nfiinarea unui Episcopii a Cumaniei cu
reedina probabil pe rul Milcov), se confrunta cu influena ortodox din spaiul pontic.[1]
ocul marii invazii mongole din 1241 a produs reculul expansiunii maghiare, tolerana religioas mongol oferind o
egalitate de anse tuturor cultelor practicate.
Misionarismul ortodox

n contextul existent dup 1241, existena n proximitate a episcopiei ortodoxe la Vicina (ridicat ulterior la rangul de
mitropolie n timpul domniei lui Mihail al VIII-lea Paleologul (1258-1282) a consolidat autoritatea religioas rsritean.[1]
n aceast perioad teritoriile respective (vasale ale regatului ungar pn la btlia de la Posada din 1330), erau
pstorite de Patriarhia Constantinopolului prin intermediul Episcopiei de la Vicina, care era o cetate i un port al crui
amplasament este nc discutat de arheologi, gsindu-se probabil sub Tulcea sau sub Isaccea de astzi.[20]
Isihasmul
Intre anii 1346-1371 s-a fcut simit n ara Romneasc influena isihasmului atonit i sinait, generat de sfinii
Grigore Palamas i Grigore Sinaitul de la Mnstirea Paroria cu ucenicii si Dionisie i Teodosie, egumenii Mnstirii
Kilifarevo din Munii Balcani[21]. Etapa medieval a schiturilor de piatr Aluniu Nucu ncepe n intervalul iradierii
isihaste de la Kilifarevo[22], dei este posibil ca funcia lor de lcauri de cult s fie mult mai veche. n acest context
mai trziu explozia demografic i saltul cultural realizate dup creearea structurii statale a statului muntean, aduceau
teritoriul Buzului deja integrat pn la poziia de provincie care contrabalansa la nivel confesional organizarea
Episcopiei Rmnicului cu cea a Buzului.[1]
Anahoretismul
n zona montan a Buzului se afirm spre mijlocul secolului XVI, unul dintre curentele monastice ortodoxe:
anahoretismul - exprimat prin amenajarea de biserici i chilii spate n piatr. Acestea au scpat documentelor istorice
scrise n mare parte, pe fondul vieii monahale caracterizate de apostolat fr predic i trai fr discipoli.[1]
Cuvntul anahoret vine de la verbul grecesc anahoreo () care nseamn a prsi sau a se retrage.
Anahoreii sunt astfel cei care s-au retras din lume, eliberndu-se de ea. Modul de organizare monahal este
caracterizat de practicarea unui ascetism sever. El presupune o etap premergtoare menit s duc la o bun
cunoatere a vieii marilor anahorei, prin citirea scrierilor patristice. Ulterior pentru cei tuni deja n monahism,
urmeaz obinerea rangului de ieroschimonah i obinerea acordului superiorului mnstirii pentru retragerea din obte
i organizarea unui trai ascetic; aproape ntotdeauna era impus condiia ca anahoretul s fie periodic supus unei
investigaii, pentru ca nu cumva s alunece de la dreapta credin.[1]
Ca urmare a daniilor fcute de voievozii rii Romneti situaia local a sihstriilor se mbuntete, ele
transformndu-se n chinovii unde viaa monahilor se desfura n comun.[23]
Perioada modern
Rzboiul Rzboiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 a a afectat profund viaa monahal din zona Buzului.[2],
distrugerile provocate de acesta asociindu-se cu dispariia unora dintre schiturile rupestre. Un alt moment nefast pentru
existena acestora se consum n 1864, odat cu aplicarea Legii secularizrii averilor mnstireti, cnd o alt parte
sunt dezafectate[3] i viaa monahal din aceat regiune apropae c dispare. [23]
Perioada contemporan
Din pcate s-au nregistrat agresiuni asupra aezrilor rupestre: de exemplu o parte din pereii schitului Petera" au
fost colorai cu spray-graffiti[24]. Deasemeni, s-au fcut intervenii neautorizate de modernizare a structurilor, cum s-a
ntmplat la biserica schitului Aluni unde au fost montate geamuri termopan [25] (dup ce Direcia de Cultur, Culte i
Patrimoniu Naional Buzu ns a luat atitudine, precum i la indicaia Arhipiescopiei Buzului, acestea au fost nlocuite
cu ferestre din lemn).[24]
Areale
Coli-Bozioru
ntre satele Nucu din comuna Bozioru i Aluni din comuna Coli pe culmile Sptarului i Martirei[10] se afla cel mai
important complex de vestigii rupestre din munii Buzului.

Biserica rupestr "Tierea Capului Sf. Ioan Boteztorul" de la Aluni

Chilii la Aluni
Ansamblul Aluni cod LMI BZ-II-a-A-02352
Este situat n satul Aluni. Actual biseric parohial ( cod LMI BZ-II-m-A-02352.01), n trecut a fost un ansamblu
monahal care, pe lng biserica rupestr format din altar, naos, pronaos spate n piatr i pridvorul de lemn, con inea
i 7 chilii rupestre (cod LMI BZ-II-m-A-02352.02)amenajate n acelai masiv stncos (Culmea Martiriei[26]), pe dou
nievele. Bisericua are actual un turn-clopotni, iar parohia a amenajat o curte i un cimitir. Hramul su este Tierea
capului Sfntului Ioan Boteztorul[2] Unele dintre peterile cu rol domestic sunt avariate parial din cauza se1smelor care
au provocat prbuiri de bolovani. [26] Sus pe creasta stncii n care este spat biserica este cioplit n piatr un jil . Att
n jurul bisericii ct i n jurul jilului sunt spate cruci cu vrste diverse, precum i multiple inscrip ii. [12]
Dei pisania din 1903 d - n baza tradiiei - ca an de nfiinare 1277, alte opinii situndu-i originea n secolele III-VI,
reperele cronologice descoperite plaseaz ntemeierea schitului la mijlocul secolului XVI[2]. Tradiia oral pune ctitorirea
pe seama a doi laici, ciobanii Simion i Vlad. Existen a acestora ca personaje reale este relevat de act de confirmare
din 20 iunie 1742 al nchinrii mnstirii de la Aluni - existent n fondul de documente al Episcopiei Buzului [1], care
enumer ntre alte metohuri:
i schitul Aluni ce iaste spat n piatr de Simion i Vlad ciobanii ce l-au nchinat ei singuri la sf(n)ta Episcopie, n
zilele rposatului Serafim episcopul"
. Perioada monastic se ncheie n 1864 cnd devine biseric de mir. n 1903 s-a realizat pictura pe tabl de zinc. [1]

Agatonul Nou

Crucea de piatr de la Agaton

Agatonul Vechi
Schitul Agaton
Locaia sa este pe marginea unui povrni, la 4,5 km nord de satul Nucu pe Culmea Sptarului[26]. Din ansamblu mai
fac parte Agatonul Vechi i Crucea Sptarului, aflate la 200-300 m. Din fosta aezare se mai pstreaz:

Agatonul Nou cod LMI BZ-II-m-A-02432.11: partea inferioar a unei stnci n care au fost spate 5 ncperi,
dintre care 3 serveau drept naos, pronaos i altar - pentru o biseric, una este situat pe una dintre laturile
altarului i, a cincea - aflat sub naos, servea drept beci. Hramul su a fost Sfntul Ioan Zlataust.[2] Din cauza
seismelor structura este avariat parial.[26]
Agatonul Vechi (Darmtura) cod LMI BZ-II-m-A-02432.02: Este compus din trei ncperi spate ntr-un martor
de eroziune i a funcionat dup dezafectarea Agatonului Nou[26].
Crucea Sptarului sau Crucea lui Agaton. Pe plan local i se spune Crucea Sptarului datorit unei legende.

Potrivit acesteia artefactul este datorat sptarului Cristea, n semn de mulumire pentru ascunziul oferit de Munii
Buzului lui i familie sale fugare din calea turcilor i, ar fi fost suit n 1821 pe munte prin efortul a 12 perechi de bivoli.[5]
[27]

Fr a se putea exclude ca funcia de lca de cult s fie mult mai veche (tehnica cioplirii se aseamn cu cea folosit
la Aluni, Piatra ngurit i Fundtura[28]), existena sa este considerat din secolul XIII[2]. Un pomelnic grafitat existent
la Agaton, ncepe cu Neagoe Basarab i cu Serafim (1649-1668) - primul episcop al Buzului.[1] Prima atestare
documentar cert provine ns din 1587[2], dei exist date care coboar - indirect, atestarea n anii 1523-1524. Pe
fondul Rzboiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 mnstirea a ncetat s funcioneze.[2]

Bisericua lui Iosif

Petera lui Iosif cod LMI BZ-II-m-A-02432.08
Este situat la baza unei stnci piramidale aflate la aproximativ 3 km norde-vest de satul Nucu, pe versantul sudic al
unei ramificaii a Culmii Sptarului. Are hramul Sfntul Ioan Bogoslov i reprezint cea mai impozant i mai bine
conservat dintre sihstrii.[29]
Prezena deasupra uii de la intrare a simbolului paleocre tin ichtis, a condus la opinia existenei n acest loc a unei
biserici paleocretine, dup cum alte elemente arhitecturale plaseaz originea schitului n secolele XIII sau X. Prima
atestare documentar este ns din 1587[A], iar ultima din 1733. Dispariia sa ca ansamblu monastic este legat tot de
Rzboiul din 1735-1739, dei folosirea sa a continuat ca locuin pn n prima jumtate a secolului XIX

Fundtura
Schitul Fundtura cod LMI BZ-II-m-A-02432.01
Are hramul Schimbarea la fa i este situat n satul Nucu, la aproximativ 2 km nord de acesta, pe Culmea Sptarului[26].
Mai exist doar biserica - o singur sal spat ntr-o stnc izolat prbu it de pe culme. Atestarea documentar (12
ianuarie 1679) plaseaz nfiinarea sa n prima jumtate a secolului XVI, iar dezafectarea sa se petrece n 1864. n
acest interval a funcionat ca schit att de clugri (pn n 1791 i dup 1825) ct i de maici (1791-1825). [3] Parte
dintre urmele de dltuial par s indice o vechime mai mare dect perioada de propagare a cre tinismului. [30]
Aici i-ar fi gsit refugiu din calea nvlitorilor turci Sfnta Teodora de la Sihla.[30]
Schitul Porfirie

Fundul Peterii
Este situat lng satul Nucu, pe versantul sudic al unei ramifica ii din Culmea Sptarului la 250 m sub Fundtura i la
150 m de Dionisie Torctorul. Schitul a fost ntr-un adpost generat de prbu irea unei stnci lng peretele abrupt al
extremitii estice a culmii. Podeaua este din pmnt[26]. Din ntreg ansamblul s-a pstrat doar o peter natural
(Fundul Peterii cod LMI BZ-II-m-A-02432.03)[3].

Dovezile arheologice indic mai multe perioade de locuire, epoca bronzului - cultura Monteoru [26], Hallstadul trziu, iar
ultima n secolele XVII-XVIII.[3] Cercetri recente demonstreaz c grota ncepe s fie folosit n scopuri culturale cu
mare probabilitate n neoliticul trziu sau eneoliticul timpuriu.[31] Prima meniune documentar apare n 1639, iar ultima n
1733, dar dovezile arheologice indic funcionarea sa pn n secolul XVIII. Desenele reprezentnd pumnalele de tip
akinakes aparin secolelor VI-IV .e.n.[3]
Schiturile rupestre Piatra oimului I cod LMI BZ-II-m-A-02432.10 i II cod LMI BZ-II-m-A-02432.12
Se afl n arealul satului Nucu, activitatea desfurnd-se aici n secolele XVI-XIX. [5]
Chilii izolate i alte peteri antropice utilizate n scopuri religioase

Buctria
Buctria cod LMI BZ-II-m-A-02432.09

Localizarea se afl pe versantul nord-vestic al culmii Crucea Sptarului la 7 km nord de satul Nucu, elementele de
datare sitund activitatea acesteia n secolul XVII. [26] Este n ruin.[12], peretele din fa fiind prbuit. Interiorul conine
un altar. [26]

Pestera lui Dionisie Torctorul cod LMI BZ-II-m-A-02432.07

Petera lui Dionisie Torctorul

Numele i vine de la pustnicul Dionisie din secolul XIX, care ndeletnicindu-se cu torsul, localnicii i-au adugat
cognomenul de Torctorul.[32] Este localizat ntr-un martor de eroziune numit Piatra Peterii, sub culmea Crucea
Sptarului, la 3 km de satul Nucu.
n ncperea situat la nlime i dotat cu ferestre sptate n piatr, se ajunge pe o scar de lemn fixat n lca uri
anume. Datat n secolele XVI-XVII dup majoritatea elementelor, cteva inscrip ii indic posibila origine aflat n
preistorie.[26] Alte opinii bazate pe existena crucilor de tip Malta, a ferestrelor n arc frnt i a unei cruci cu raze [32] o
situeaz n secolele IV-V.[12]

Ghereta

Ghereta
Se afl pe versantul de nord al culmii Piatra oimului, n peretele abrupt dinspre Valea Ruginoasa i la 7 km de satul
Nucu, fiind datat n secolele XVIXVII. Este n ruin [12] din cauza seismelor.[26]

Piatra ngurit (Arseniile) cod LMI BZ-II-m-A-02432.06

Piatra ngurit
Este localizat pe culmea Arsenia aflat la 8 km nord-vest de satul Nucu. Elementele de datare o situeaz n secolele
XVI-VII. Este parial ruinat.[26] Alte opinii (avnd ca argument incizarea crucilor de Malta [33]) indic originea n secolele
V-VI[12] sau extind originea n epoca dacic (avnd ca argument tehnica de folosire a daltei cu din i fini). [33]

Vguna I cod LMI BZ-II-m-A-02432.05 i II cod LMI BZ-II-m-A-02432.04

Se afl n arealul satului Nucu, datarea sitund activitatea desf urat aici n intervalul secolelor XVI-XIX. [5]
Este posibil s mai fie i alte chilii rupestre nc neexplorate, cum este i pe tera de la Bre ti de pe culmea
Hnsarului, aflat la cteva sute de m de Lacul Hnsaru [7].
Breti
Petera Csoaia
Se afl n satul de reedin al comunei Breti la 2 km nord-vest de acesta, pe malul drept al Blnesei, pe partea
vestic a Vii lui erb. Este compus dintr-o ncpere,o intrare nalt i un etaj superior de tip galerie. Sunt elemente de
datare pentru secolele XVI-XVII.[26], precum i cruci de Malta inscripionate[34] (caracteristice secolelor IV-VI).
Petera de la Culmea Pietrei
Se afl n arealul satului Ruginoasa din comuna Bre ti la jumtatea distan ei dintre Vrful Vulturilor i punctul La Oal.
n interior fr elemente de datare, are n exterior o inscrip ie cu anaul 1414. [26]
Petera Piatra ngurit (2)
Se afl n arealul satului Ruginoasa din comuna Bre ti la 1,5 km nord-est de acesta. Reprezint o pe ter natural
adaptat de om. Sunt elemente de datare pentru secolele XVI-XVII. [26]
Petera Policiori
Se afl n arealul satului Ruginoasa din comuna Bre ti. Sunt dou ncperi suprapuse, rezultate din adapatarea unei
peteri naturale. Sunt elemente de datare pentru secolele XVI-XVII. [26] Aflndu-se pe Culmea Ghiocii, local mai poart
denumirea de Piatra Ghiocii i este localizat pe malul drept al prului Prscovelul la 30 m deasupra acestuia, n fa a
vechii coli.[12][34]. Se regsesc aici zeci de desene comparabile cu scrierea pictografic. [34]
Petera Ua Pietrei
Se afl n arealul satului Ruginoasa din comuna Bre ti, la 200 de m deasupra satului.Sunt elemente de datare pentru
secolele XVI-XVII.[26].
Cozieni - Pntu - Nehoiu
Petera Malul cu Gaur
Se afl n arealul satului de Blneti din comuna Cozieni, fiind de fapt o galerie care s-a prbu it n 1950.Sunt
elemente de datare pentru secolele XVI-XVII.[26]

Petera Vrful Cmruei

Se afla n arealul satului Begu din comuna Pntu la 2 km nord-vest de acesta, pe Vrful Cmrii. Actual distrus de
cutremure, era reprezentat de o singur ncpere. Sunt elemente de datare pentru secolele XVI-XVII. [26]
Petera neliei (Piatra neliei)
Se afl n arealul satului Nehoiau din oraul Nehoiu ntre prul Siriu i lunca Pripor ntr-o fost pe ter natural
amenajat, la 1,5 km de ctunul Jetu. Este obturat parial i amenin at de prbu iri. Sunt elemente de datare pentru
secolele XVI-XVII. [26][35]
Petera Gaura Ttarilor
Se afl n arealul satului Mljet din oraul Nehoiu. Ar fi avut ini ial mai multe ncperi, dar acum este distrus par ial de
seisme. Sunt elemente de datare pentru secolele XVI-XVII. [26] Originea este natural, cu amenajri antropice ulterioare.
[35]

Controverse, dispute i neclariti

Complexul rupestru i sintagma de Athos Romnesc
Dei pentru zona n cauz denumirea de "Athosul Romnesc"[6] prinde teren n mediile de informare[12], comparaia nu
are susinere n realitate, aceasta aplicndu-se cu valoare de adevr superioar fie Mnstirii Frsinei din Vlcea
(unde, ca la Athos, femeile nu pot intra)[36], fie pentru Munii Neamului[necesit citare], unde este un mare numr de mnstiri,
schituri i chilii de sihatri izolate, cu mare densitate.
Complexul rupestru i originile paleocretine
Aceste aezri rupestre par a fi fost locuite n mai multe perioade istorice. De i indica iile cronologice despre aceste
ntemeierea acestor aezminte lipsesc, insuficiena informa iilor documentare i aspectul lor de multe ori straniu sau
romantic au iscat o ntreag literatur ce a propus datarea lor n preistorie, dar mai ales n perioada de nceput a
cretinismului[1] n secolele III-IV[12]. Argumente aduse de cei care coboar datarea lcaurilor de cult cre tine spre
nceputul primului mileniu se refer la existena crucilor de Malta cioplite pe perei - specifice secolelor IV - VI, la
elemente de factur gotic precum i la diferenele dintre tehnicile de dltuire succesiv n piatr - folosirea dl ilor fine
cu mai muli dini fiind similar procedeelor identificate la Sarmisegetuza Regia i inca Veche.[37]. Asemena tehnic de
cioplire se evideniaz la Aluni, Agatonul Nou, Piatra ngurit i Fundtura.[28] Deasemeni alte indicii cum ar fi apariia
simbolului ichtys (petele paleocretin) i a altor simboluri sau reprezentri graffitate pe pere i, sugereaz aceea i
ipotez.[38]
Alte speculaii leag denumiri geografice locale precum cele care con in particole ca Martiri sau Cecilia fie de perioada
persecuiilor anticretine gotice din secolul al IV-lea, fie de o degradare a numelui Cilicia din Asia Mic, zon n care
sihstriile rupestre erau deosebit de rspndite i de unde au venit la nord de Dunre misionari i clugri. [38]
Complexul rupestru i misionarii audieni
O teorie cu susinere incert vehiculeaz ideea c n zona Buzului ar fi ac ionat misionarul Audius ntemeietorul
sectei Audienilor. Exilat fiind de mpratul Constantin al II-lea n prile Scythyei Minor, conform Sfntului Epifanie,
urmat de adepii si a trecut i la nord de Dunre n prile cele mai dinuntru ale Gothiei . Dei actual nu se cunoate
unde au predicat i au ntemeiat mnstiri dincolo de Dunre Audius i ucenicii si, localizarea (n continuare
controversat) a Gothiei n estul Munteniei i sudul Moldovei este un argument pentru ntemeierea de a ezminte
monahale nspre zonele montane relativ ferite de popula iile migratoare. [19]
Complexul rupestru i relaia cu sanctuarele dacice
Exist opinia susinut pe moment de ctre unii dintre cercettorii locali [39][40] c unele dintre aceste situri au servit drept
sanctuare dacice[23], cum ar fi cel situat deasupra bisericii de la Aluni.
Artefacte cu datare i semnificaie incerte

Scaunul lui Dumnezeu: Numit astfel, este de fapt un jil cioplit n piatr situat n vrful stncii, deasupra
bisericii de la Aluni. Baza plan de gresie pe care este situat poart amprenta a 7 urme spate n piatr. Ofer
prilejul unei panorame asupra zonei.[41]
Starostele: Este un megalit de form reptilian situat la cumpna dintre complexele Aluni i Nucu,
inscripionat cu simboluri pictografice.[42]
Phallusul: Se afl la mic distan de grota Fundul Peterii (cu aspect de fant vulvar). Este socotit drept un
artefact cioplit n piatr, legat de cultul fertilit ii. [31]
Scaunele lui Negru Vod: Sunt caviti spate ntr-o stnc piramidal aflat tot lng Fundul Peterii..
Tradiia oral le asociaz cu primul divan domnesc inut de miticul Negru Vod.[43]
Menhirul de pe urudui: Reprezint un artefact megalitic gravat cu inscripii nedescifrate i, situat pe vrful
urudui.[44]

Potenial turistic
Aezmintele rupestre sunt accesibile pe jos sau cu calul, ajungerea la obiective necesitnd o rezerv semnificativ de
timp. Arealul este slbatic i vast, adesea marcajele i hrile dovedindu-se inutilizabile. GPS - ul ofer pu in ajutor iar
telefonia mobil nu acoper dect zonele de culme. Exist cteva persoane care pot face serviciul de cluz, dar nu
este clar n ce condiii[24]. n cea mai mare parte lipsesc traseele turistice marcate i omologate, nsemnrile,
indicatoarele i promovarea profesional a acestor locuri. Pentru a ajunge, de exemplu, la pe tera lui Dionsie
Torctorul, precum i la alte obiective din arealul Aluniului, turitii trebuie s treac prin curtea unor steni, fr a
beneficia ns de vreun semn turistic adecvat, dup care s se ghideze [45].
Acces
n arealul Bozioru (Nucu) - Breti (Ruginoasa) - Coli (Aluni) se ajunge folosind DN10 Buzu-Braov.
Pentru Bozioru i Breti, n localitatea Mgura se trece pe stnga Buzului pe firul Blnesei n amonte, pe drumul
judeean DJ 203L, aflat ntr-o stare accentuat de degradare (datorate alunecrilor de teren i viiturilor ce spal
versanii vii). Panta este destul de accentuat, pn la intersec ia cu DC 86 (care duce spre Nucu), n prima parte a
traseului. Un indicator ctre peterile rupestre aflat n comuna Bozioru, indic distana de 10 km i un timp de mers pe
jos de 2-3 ore. Traseul (marcat pan la peteri cu banda ro ie vertical n ptrat alb), continu din satul Fiici pe DC85
(neasfaltat i cu poriuni dificile din cauza degradrii accentuate), coborndu-se coboar pana la fostul complex turistic
balnear Fiici urcndu-se din nou relativ abrupt pn la ie irea din satul Gvanele spre satul Nucu. n Nucu platforma
drumului devine accesibil doar mainilor de teren puternice. Aici n arealul satului Nucu exist doar 2 zone cu pe teri
rupestre relativ accesibile, spre celelalte (dispersate n padurile din zon), traseul nefiind marcat i pu in cunoscut. [46].
Accesul la ansamblul rupestru este mult uurat de folosirea unui ghid local. [12]
Pentru Breti se continu de la Bozioru pe DJ 203L, spre Ruginoasa accesndu-se drumul comunal din satul de
reedin al comunei.
Pentru Coli se trece pe stnga Buzului la Ptrlagele, de unde pe valea Sibiciului se continu n amonte pe DC 69. De
aici spre Aluni se merge pe DC 71. Platforma ambelor drumuri este intens degradat.
Tot DN 10 Buzu-Braov ofer acces spre siturile rupestre de pe stnga Buzului de la Cozieni (prin deriva ia DJ 203L,
cu acces prin Prscov) Pntu i Sibiciu (DC 68 prin Ptrlagele), Mljet (DC 72 prin Chirile ti) i Nehoiu. La Ctina
se ajunge trecnd pe dreapta Buzului de la Gura Bscei pe DJ 102B i apoi DJ 102L. [47]
Alte obiective turistice de vecintate
Articole principale: Geoparc inutul Buzului#Bazinul Blnesei i culmile nconjurtoare i Geoparc inutul
Buzului#Bazinul Sibiciului i culmile nconjurtoare .
Complexul balenar Fiici, Poiana Cozanei, Tihria, Pipetenele, Lacul Hnsaru, Lacul Mistreilor
Alte peteri antropice cu funcie laic sau necunoscut:

Petera de la Vrful lui Dragomir: Numit i Gura Ttarilor, este situat pe latura sudic a Zboiului
(1114 m) n inima Vrfului lui Dragomir - la 3 km de satul Coli pe drumul Clnianului n punctul
Lupoaia, fiind o galerie natural adaptat de om, care strbate muntele de la vrf ctre baz i de la
nord la sud. Ar fi servit drept loc de refugiu n vremea nvlirilor. Intrarea principal (sudic) s-a
prbuit n urma inundaiilor din 1975, accesul nordic fiind limitat dup 40 m de alte prbu iri. [48]

Petera Casa Hoilor: A fost distrus odat cu construcia oselei Srata Monteoru - Hale . Era
compus dintr-un coridor i trei camere situate n arealul satului Nenciule ti din comuna Merei n
culmea Piatra Hoilor, n locul numit Fntna Romnetilor. Datarea - presupus a aparine secolelor
XVI-XVII este incert.[26]
Piatra Rotriei (Firida de la Piatra Rotriei): Este situat n arealul satului de re edin al comunei
Ctina la 2 km nord-vest de sat, pe malul stng al prului Stemnic. Dousprezece trepte sptate n
piatr conduc la o platform de piatr circular situat mai sus de firul apei la circa 20 de m. La baz se
afl un adpost spat n stnc. Datarea - presupus a apar ine secolelor XVI-XVII este incert. [26] La
nivelul platformei se gsesc scobituri adnci i anuri, ceea ce induce opinia c situl reprezint de fapt
un altar de jertf.[49]

Cum am ajuns noi in Tara Luanei

Si acum sa continui firul povestii excursiei noastre din 8 octombrie 2011, asa cum am promis.
Cateva fotografii din Tara Luanei, pentru ca acolo ne poarta pasii:
https://picasaweb.google.com/113624766008335450942/TaraLuanei#
Pe la ora 9.30 dimineata ne dam seama ca suntem in intarziere: la ora 10.00 trebuia sa fim in Colti, la Muzeul
Chihlimbarului, unde trebuia sa ne intalnim cu Diana, ghidul nostru pentru drumetia pe care urma sa o facem in muntii
Buzaului, la asezarile rupestre. De la manastirea Ratesti GPS-ul ne arata 33 km, insa ne baga pe un drum imediat la
dreapta, drum ce cobora in panta, neasfaltat si care arata foarte rau. Inainte sa ne ducem pe-acolo, intrebam pe cineva
din sat daca pe acolo ajungem la Colti; ne spune ca da, insa drumul e foarte prost, asa ca ar fi bine sa ne intoarcem.
Ceea ce si facem, si ne indreptam catre Berca, iar de acolo prin Patarlagele spre Colti. Imediat ce viram dreapta spre
Colti (pana unde mai aveam 7 km) drumul se strica: asfalt cu cratere...ar fi fost de preferat un drum forestier neted!

Ajungem la Muzeul Chihlimbarului din Colti in jurul orei 10.30. Acolo ne-am intalnit cu Diana Gavrila, care urma sa ne
fie ghid pe cararile de munte din Muntii Buzaului, dar, mai ales, urma sa ne fie calauza intr-un tinut incarcat de povesti,
de evenimente misterioase si de multe alte lucruri care pentru noi au fost si inca mai sunt neintelese si nedescoperite.
Dar inainte de a patrunde in ceea ce vom cunoaste sub numele de Tara Luanei, am sa va spun cate ceva despre
Muzeul Chihlimbarului. Taxa de vizitare pentru grup este de 3 lei/persoana, iar taxa foto este de 20 lei/persoana.
Acesta se afla intr-o casa donata de catre unul dintre localnici, cu o singura conditie: pastrarea stilului arhitectonic al
locului. Si intr-adevar, cladirea muzeului este primitoare ca o casa taraneasca, simpla si eleganta in acelasi timp. La
parter se afla un magazin unde se pot admira si de unde se pot cumpara bijuterii din chihlimbar natural, provenit din
zona Colti si prelucrat la Baia Mare. Deasupra, la etaj, se gasesc trei camere unde sunt expuse obiecte din chihlimbar,
dar si bulgari neprelucrati, in stare naturala. Se pot vedea si instrumente de prelucrare a chihlimbarului. Mansarda
muzeului nu este deschisa accesului vizitatorilor: aici a fost o expozitie etnografica, insa din cauza faptului ca s-a stricat
acoperisul si incaperile s-au deteriorat in timp, acum incaperile sunt inchise.
Desi parerile legate de muzeu sunt impartite pe net, unii spunand ca nu ai ce sa vezi, noua ne-a placut foarte mult si
ne-am bucurat sa am putut vedea chihlimbar de toate formele, marimile si culorile, atat prelucrat cat si bulgare.
Chihlimbarul este o rasina fosila provenita din unele specii de pin (pinus succiniferia) avand culoarea caracteristica
galben ca mierea sau ca ceara, fiind uneori brun-roscat sau verde-negru. Se topeste la temperaturi de 300 gr.Celsius,
arde cu flacara, se dizolva in agenti solventi organici si se electrizeaza prin frecare. Prezinta incluziuni diverse
(gazoase, pamantoase, lichide, insecte, plante fosile) bine conservate, fenomen ce s-a produs acum 60-40 milioane de
ani.
Cele mai cunoscute varietati de chihlimbar sunt: succinitul (chihlimbarul de Baltica), simetitul (chihlimbarul sicilian),
rumanitul (chihlimbar din Carpatii Romaniei si din insula Sakhalin), burmitul (rasina extrasa in Burma Superioara si
prelucrata in China), ajkaitul (rasina fosila din Ungaria), precum si valchovitul (rasina fosila din Moravia).
Chihlimbarul, ca materie prima pentru fabricarea de amulete si podoabe este folosit din Paleoliticul tarziu (acum aprox.
12.000 de ani). Cele mai vechi artefacte au fost descoperite in situl de la Meiendorf, in cultura Hamburg (Paleoliticul
tarziu).
In Era Mezolitica, chihlimbarul era folosit la prelucrarea de figurine zoomorfe, utilizate ca amulete. Majoritatea obiectelor
din chihlimbar din aceasta perioada provin din descoperiri izolate.
Era Neolitica a reprezentat o perioada de inflorire a mestesugului prelucrarii chihlimbarului. Primele podoabe de
chihlimbar aveau ca model bijuterii cunoscute anterior, realizate din alte materiale. Pe masura acumularii de cunostinte
referitoare la proprietatile chihlimbarului si la arta prelucrarii acestuia apar modele noi, deosebite, margele rotunde sau
margele in forma de topor cu doua taisuri. In Neoliticul tarziu chihlimbarul devine foarte raspandit.
In perioada timurie a Epocii Bronzului, in locurile unde au trait grupari neolitice, productia de articole din chihlimbar
infloreste si se dezvolta in continuare.

In anul 340 i.Hr. filozoful grec Aristotel elaboreaza teoria prin care chihlimbarul isi are originea in sucurile secretate de
arbori. In 1751 mineralogul J.Behman stabileste ca aceasta piatra pretioasa este de fapt o rasina fosila.
Geologul Oscar Helm denumeste chihlimbarul romanesc rumanit. Ca vechime geologica rumanitul are intre 60-40
milioane de ani. Ceea ce il deosebeste de celelalte tipuri este provenienta rasinei din care s-a constituit. Descoperirile
acestei rasine semipretioase au fost intamplatoare.
Exploatarea organizata a chihlimbarului din spatiul romanesc s-a efectuat numai in zona Sibiciilor si colti. In 1828 la
punctul "Fota Budei" din zona Colti trupele rusesti aflate in Tarile Romane au incercat o exploatare de scurta durata. In
1865 exploatarea se efectueaza sub indrumarea subprefectilor de Buzau: Nae Iarcu si C.Paltineanu, in spatiul ColtiSibiciu cu ajutorul localnicilor. Din 1920 incepe exploatarea sistematica in 39 de puncte, efectuata de inginerul Dumitru
Grigorescu care obtine concesionarea terenului din judetul Buzau. Rezultatele bune ale exractiei (in 1923 s-au scos 67
kg de chihlimbar; in 1924 s-au scos 130 kg; in 1925 s-au scos 120 kg) il determina pe Dumitru Grigorescu sa obtina
concesionarea si arendarea unor terenuri ambrifere din judetul Buzau pentru 50 de ani, pana la 28 martie 1973.
Exploatarea s-a desfasurat cu sapatori din zona si de peste munti, pana la moartea accidentala a lui Dumitru
Grigorescu, in 1935. Dupa aceasta data, extractiile s-au facut cu intreruperi pana la 3 februarie 1948, cand Ministerul
Minelor hotaraste inchiderea definitiva a lucrului.
Intre 1981 - 1986, Ministerul Minelor si Petrolului din R.S.Romania organizeaza o exploatare sistematica, condusa de
inginerul Liviu Draganescu de la salina Slanic Prahova. Materialul extras a fost distribuit la mai multe institutii si mare
parte din el "s-a pierdut", ajungand si in colectii europene. Rumanitul, prin raritatea si frumusetea sa, a devenit tot mai
scump si mai cautat. Chihlimbarul romanesc este cel mai valoros, atat prin vechimea lui, cat si prin diversitatea de
culori (160 de nuante).
In 1981 este deschisa Colectia Muzeala Colti, sectie a Muzeului Judetean Buzau, singura colectie de chihlimbar din
tara.
Frumusetea coloritului, luciul, transparenta si raritatea au plasat chihlimbarul in randul pietrelor magice, devenind
amuleta. Este greu de trasat o granita intre functia atotputernica de amuleta si rolul lui in ocrotirea sanatatii, de unde isi
trag obarsia practicile medicale populare. Credinta bazata pe puterea tamaduitoare a chihlimbarului a inceput sa existe
concomitent cu magia. In prezent inca se mentine credinta in puterile tamaduitoare ale chihlimbarului.
Locuitorii din zona Sibiciu si Colti cauta si astazi, precum stramosii lor, bulgari de chihlimbar, pe cursul apei dupa fiecare
ploaie si cu regularitate primavara, cand cad malurile si se trezeste la viata toata vegetatia. Conform traditiei nimeni nu
spune exact locul in care a gasit o piatra sau alta, ca sa nu poarte blestemul de a nu mai gasi si altadata.
Desi tare mult mi-ar fi placut sa pornim si noi in cautarea bulgarilor de chihlimbar macar petru a simti emotia
momentului, ne-am multumit a admira intr-o fotografie cel mai mare bulgare de chihlimbar gasit vreodata in
lume(aproximativ 3,5 kg, gasit la Colti), iar intr-o vitrina a muzeului cel mai mare bulgare aflat in colectia acestuia in
acest moment (cu greutatea de aproape 2 kg). In muzeu mai era candva expusa si o bucata de chihlimbar prin care se
putea zari o furnica; respectivul exponat era de fapt doar inchiriat de la o persoana privata, care si-a retras piesa
respectiva dupa expirarea contractului... din pacate pentru noi!
Dupa vizitarea Muzeului Chihlimbarului din Colti ne organizam putin diferit: Diana ne-a cuplat pe noi doi cu alte grupuri
ce urmau sa parcurga un traseu asemanator celui dorit de noi. Un grup de vreo 33 de spanioli, plus un grup de vreo 1015 turisti romani (care aveau cu ei si 3 copii cu varste cuprinse intre 3 si 4 ani...o sa vedeti mai tarziu de ce am
specificat si acest aspect). De la Colti la Alunis este o distanta de cca 3 km, insa drumul este foarte prost: prima
jumatate mai are ceva urme de asfalt, insa cea de-a doua parte a drumului urca accentuat, in serpentine stranse, este
fara asfalt si are bolovani si gropi. Am urcat totusi, cu viteza 1 si cu mult avant...altfel riscam sa ne oprim in panta si
acolo sa ramanem.

In trombe de praf, ajungem cu totii la poarta primului obiectiv pe care urma sa-l vizitam: biserica rupestra din Alunis.
Aceasta este situata in satul Alunis, la o altitudine de 665 m. Biserica cu hramul "Taierea capului Sfantului Ioan
Botezatorul" este una dintre cele mai vechi biserici de pe teritoriul Romaniei. Ea dateaza din anul 1274, fiind una din
putinele biserici cu aceasta vechime in care se mai savarsesc sfintele slujbe.

Potrivit legendei, biserica a fost sapata intr-un masiv stancos de catre doi ciobani, Vlad si Simion, care-si pasteau
turmele prin aceste parti. Se spune ca unul dintre ei a auzit in timpul somnului o vocecare-l indemna sa sape in stanca,
deoarece va gasi icoana Maicii Domnului. Om credincios, ciobanul face intocmai si gaseste, intr-adevar, icoana. Acest
fapt l-a determinat sa sape incaperea bisericii impreuna cu celalalt pastor si cu ajutorul nemijlocit al satenilor.
S-a zamislit astfel sfantul lacas, iar numele celor doi ciobani se gasesc daltuite in piatra, in inscriptia din Sfantul Altar, in

stanga, langa Proscomidiar.

In stanga si in dreapta bisericii se afla trei incaperi sapate, de asemenea, in stanca si care au servit drept chilii pentru
calugarii bisericii.
Biserica se aseamana cu bisericutele crestine din complexul din Dobrogea, prin arhitectura, prin inscriptiile gravate in
stanca, precum si prin existenta chiliilor.Asemanarea se poate face si cu schitul Agaton si biserica de la Nucu, din
apropiere. Probabil intre acestea si schitul Alunis existau legaturi stranse. Daca atestarea bisericii se face in jurul anului
1274, satul Alunis este mai vechi deoarece, potrivit legendei, satenii dau ajutor la saparea bisericii, deci exista un sat
bine intemeiat si care, probabil, avea un alt lacas de cult. Asadar, satul Alunis se inscrie in randul celor mai vechi
asezari din tara noastra.
In anul 1578 Doamna Stanca face o danie, improprietarind schitul cu o mosie. Intre anii 1840 - 1850, la inrarea in
biserica si perpendicular pe aceasta, a fost construit un pridvor din lemn, deasupra caruia se afla clopotnita cu turla
mica. Aceasta constructie din lemn, anexa, a fost ridicata prin stradaniile staretului Antonie Ciolaneanu. Biserica
propriu-zisa (constructia d epiatra) are forma de nava cu tavan boltit. Absida Altarului este mica, prevazuta cu Sfanta
Masa, Proscomidiar, firida pentru vasele de cult si fereastra. Si Naosul are fereastra pentru iluminarea stranei
cantaretului si pentru aerisire. Dimensiunile bisericii sunt de 8,80 m lungime, 4 m latime si 2,80 m inaltime.
In anul 1870 s-a asezat o catapeteasma din lemn de stejar cu icoane din tabla de zinc, dupa Erminia Ortodoxa. In timp,
aceastea au suferit diferite modificari, fiind nevoie de intretinerea lor deoarece s-au deteriorat din cauza conditiilor
meteo.
Biserica din Alunis se afla intr-un cadru natural de o rara frumusete.
Este inconjurata de un micut cimitir, de cruci mai noi si mai vechi, unele din lemn incrustat cu diverse motive populare.
Textele pe care le-am zari sunt emotionante: "Ca o floare ce se trece / Este omul pe pamant. / Astazi canta si petrece, /
Maine zace in mormant."

De aici urcam pe abruptul de deasupra complexului rupestru, numit si Culmea Martiriei, pe o boteca abia ghicita,
sprijinindu-ne de bolovani si radacini de copac. Oricum, nu va descurajati: chiar si eu, cu ajutorul Dianei, am ajuns pana
sus. Ce voiam sa vedem odata ajunsi in varf: locul unde, in vremea dacilor, aveau loc sacrificii umane. Cel ales pentru a
ajunge la zei parcurgea poteca strabatuta de noi intr-o stare euforica, pentru ca urma sa intalneasca zeii. In piatra inca
se mai pastreaza urmele a sapte trepte (cifra cu anumite semnificatii in ritualul de purificare) pentru sprijinirea piciorului
si facilitarea accesului catre jiltul unde cel ce urma sa fie sacrificat se purifica, isi deschidea canalele corpului si urma sa
primeasca informatii si energii de la zeii atotputernici. Chiar in varf exista un jilt in piatra, pe care, daca te asezi, ai in
fata haul unde altadata erau asezate in triunghi trei sulite ascutite. Cel ales, dupa indeplinirea ritualului de purificare, era
aruncat de la inaltime, gasindu-si sfarsitul infipt in sulitele ascutite. Se presupune insa ca ii era taiat gatul chiar in
momentul in care se afla pe jilt, deoarece stanga prezinta urmele unor santuri prin care se scurgea sangele celui
sacrificat.
De aici coboram pe un versant la fel de abrupt, insa mai scurt decat cel pe care am urcat. Majoritatea au coborat pe
fund....procedeu la care am subscris si eu cu draga inima!
Odata ajunsi in locul de unde am inceput plimbarea noastra, pornim pe un drum nisipos de tara, printre gospodariile
oamenilor, catre restul obiectivelor de vizitat. Cum eram multi si formam un grup cat se poate de eterogen, ne-am
insirat pe o distanta destul de mare, asa ca din cand in cand ne opream pentru strangerea randurilor. Lucru ce ne-a
permis sa admiram in voie brandusele de toamna, ce isi inaltau cupele mov printre frunze maronii si ierburi uscate.
Superba combinatie a naturii intre flori ce parca aminteau de primavara, ivite pe pasuni acoperite de covorul toamnei.
Cateva detalii stiintifice despre aceste minunate flori: fac parte din familia Colchicaceae, genul Colchium, specia
Colchium autumnale. Cert este ca nici nu stiam pe care sa le fotografiem mai intai. Calcam cu grija, ca nu cumva sa
strivim brandusele ce ne ieseau in cale la tot pasul. Strabatem pasuni, livezi si stane ingradite. Poteca urca si coboara,
uneori lin, aproape orizontal, alteori in pante abrupte ce imi taiau respiratia. Soarele ce ne primise la biserica rupestra
din Alunis incepe sa se ascunda treptat, si in locul lui isi fac simtita prezenta un vant rece, cativa nori si chiar stropi de
ploaie. Ne bucuram insa de vestmantul de iarna al copacilor si de lumina ce razbate totusi prin frunzele galbene, rosii,
maronii. Solul padurii este si el acoperit de un covor de frunze urcate si care miroase a toamna cand este calcat de
atatia pasi. Din cand in cand ne oprim pentru fotografii.
In cele din urma ajungem intr-o poiana cu o priveliste absolut superba: in departare se vedeau coamele dealurilor si ale
muntilor, ce capatau nuante de albastru datorita departarii.
In fara zarim extraordinare coloane verticale. Le vazusem anterior in fotografii si as fi bagat mana in foc crezand ca sunt
coloane de bazalt. Ei bine, aceste coloane in forma dreptunghiulare si asezate vertical, formau adevarate ziduri
ciclopice, si sunt formate din gresie intrepatrunsa cu ciment silicios si calcare, dar si cu marne si pietris. Cat priveste
formarea lor, parerile pot fi impartite. Fie au fost ridicate in pozitie verticala de o incretire a scoartei terestre, fie au fost
create de mana omului. Oricum ar fi, privelistea este spectaculoasa!

Adunati in poiana, constatam ca o parte din grupuri s-a ratacit; in plus, grupul de turisti spanioli voia sa faca calentoarsa pentru ca aveau un anumit program de urmat si erau in intarziere. A urmat un interval destul de lung in care
spaniolii au fost condusi pe drumul de intoarcere, iar ceilalti recuperati de pe poteca gresita pe care mersesera - toate
acestea facute de Diana intr-un timp record, daca ma gandesc la dificultatea traseului. Am profitat de acest interval
pentru a manca ceva si pentru a ne odihni putin. Desi vantul se intetise si se racise brusc, ne-am intins pe pamantul
cald si mai-mai sa atipim! Ne-am adapostit de vant langa o tufa de maces, intre crengile caruia am zarit un cuib parasit
de pitigoi sau vrabiute. Insa au ajuns si cei care se ratacisera: grupul de turisti romani veniti cu copiii. A trebuit sa mai
stam o vreme in poiana pentru ca trebuia sa manance si ei... si ca orice familie cu copii, s-a intins masa. a fost primul
moment in care n-am fost prea fericiti pentru ca ne-am dat seama ca nu vom putea ajunge la toate obiectivele propuse
pentru a le vizita. Bineinteles, ne-am reamintit de ce noi nu mergem decat singuri in excursiile noastre...si ne-am promis
ca, de acum inainte, in cazul in care vom fi nevoiti sa calatorim alaturi de un grup, sa ne informam din timp daca vor fi si
copiii mici. Personal, nu-i invinovatim pe cei care au ales a-si aduce copiii de 3-4 ani intr-o drumetie de peste 8 ore, cu
vreme ce se anunta instabila, pe traseu cu poteci abrupte si catarari pe stanci. Dar era de asteptat faptul ca unul dintre
baietei a adormit pe traseu, si vreo patru excursionisti au pornit cu el in brate inapoi catre sat; era de asteptat si faptul
ca in a doua parte a drumului mititeii au inceput sa spuna ca nu mai pot merge, au inceput sa planga si sa nu mai aiba
astampar. O fetita chiar a inceput sa mearga in genunchi pentru ca o dureau talpile picioarelor. Din cand in cand parintii
in duceau in carca, se mai poticneau, mai schimbau intre ei... Noi nu suntem parinti, insa parca altfel as vrea sa
transmit copiilor dragostea de drumetie si de munte; parca as vrea sa le faca placere plimbarea de la un capat la altul,
parca as vrea sa nu le pun siguranta in pericol in zone unde nici macar acoperire telefonica nu exista. Si parca nu mi-as
lua copiii in excursii unde stiu ca vor merge si alti oameni al caror traseu probabil nu include atatea opriri. In fine,
probabil ca parintii asa isi caleau copiii. Noi insa ne-am invatat lectia!
Adevarul e ca timpul petrecut alaturi de acest grup a fost o experienta in sine; pe langa promisiunea pe care ne-am
facut-o de a nu mai merge cu grupuri ce includ si copii mici. Dansii venisera sa simta energia locurilor, sa mediteze
stand in cerc si cu mainile intinse; vorbeau de initieri in diverse ritualuri, de viziuni... Recunosc, pe noi ne-au depasit
conversatiile lor. Si nici nu prea am putut sa ne incarcam cu energie in locuri pe care altadata erau sacrificati
oameni...sau se ne intindem pe pietre ce reprezentau altare pentru sacrificiile animale. Adevarul este ca de la o vreme,
obositi fiind, daca ne asezam pe vreo piatra sau chiar jos pe pamant simteam cu capatam ceva mai multa energie!
Le-am respectat insa opiniile asteptand cuminti mai intr-o parte, bucurandu-ne insa de natura, de toamna, de culorile
copacilor. Am incercat sa aflam de la Diana cat mai multe detalii despre locurile vizitate, si sa surprindem cu aparatele
de fotografiat toata frumusetea ce ne inconjura. Pur si simplu ne-am indragostit de acele locuri! Si deja ne dorim sa le
revedem. Ne-am dori sa aflam si mai multe despre dacii care au trait aici, despre viata lor de zi cu zi, despre tot ce ii
individualiza in lumea de demult.
In fata stancilor verticale, ne povesteste Diana despre Tara Luanei.
De cand am aflat despre acest tinut de basm, mi-am imaginat ca Luana este o printesa sau o regina; ei bine, nu prea
este chiar asa... Spun batranii ca, in vremuri de demult uitate, pe aceste meleaguri stapanea un rege batran si intelept,
numit Luana. El era stapan al unei cetati cu ziduri ce atingeau cerul. Cetatea era strajuita zi si noapte de un soare ce
stralucea aidoma astrului zilei. Locuitorii cetatii erau oameni viteji si fara frica de moarte. Luana era cel care ii vindeca
pe ranitii intorsi din razboaie cu apele fermecate, apele vii si moarte din Valea Izvoarelor. Numai el avea puterea de a le
folosi, si numai cu multa cumpatare. Ei ar fi trait ani multi si fericiti, insa vrajmasi inzauati au venit in care de foc si au
doborat Soarele Luanei. Pamantul s-a cutremurat din temelii, iar locul cetatii si imprejurimile au fost arse pana sub
scoarta terestra. Multa vreme au ramas pustii, nici pasarile in zbor nu au mai trecut pe acolo, nici om sau animal
salbatic. Intreaga intelepciune a Luanei se va fi afland in Pestera Inteleptului, situata undeva in apropiere, dar ramasa
inca ascunsa ochilor nostri.
Numele de "Luana" il regasim doar in mitologia sumeriana, in izvoarele acestui foarte vechi popor, figurand drept
divinitate (vine de la Annu = Creatorul Zeilor). Mai exista un termen ce se apropie de numele "Luanei": cel de-al treilea
rege pamantean, unde termenul de Rege se traduce prin sumerianul Ensi, un intelept, o titulatura acordata doar
semizeilor. Povestea isi deapana firul in vremuri in care pamantul era populat de uriasi: nu intamplator in anii '60, la
Scaieni, un sat din aceasta zona, taranii au gasit oseminte de giganti in timp ce isi sapau livezile de meri.
Poteca isi continua drumul prin padure, urcand si coborand. Uneori panta este abrupta, insa cu incaltamintea potrivita si
cu putin ajutor, am urcat pana si eu!
Ajungem apoi in Poiana Cozanei. Aici avem parte de alte povesti. Chiar si peisajul te face sa-ti imaginezi pitici, uriasi,
si alte fiinte fantastice. Diana intregeste atmosfera amintind despre frumoasa Ileana Cosanzeana, dar si indemnandune sa privim catre zidul stancos si aproape vertical din fata noastra. In varful lui exista un cub de piatra care, spun
localnicii dar si oamenii de stiinta, se roteste dupa soare. Ei bine, chiar dupa soare nu se roteste el, dar se pare ca o
echipa de la Discovery Chanel i-a inregistrat miscarea de-a lungul catorva zile! Orice este posibil, avand in vedere ca
zona este incarcata de magnetism!
Pasii ne poarta catre stanga, pe langa un zid de stanca ce are o forma ciudata: parca ar fi fost o lava inghetata in timp
ce curge. Ne oprim apoi si in dreptul unei formatiuni destul de ciudata, ce se asemana cu o poarta uriasa. In partea de
sus am deslusit un fel de prag; Diana insa ne-a explicat ca este vorba de un horn: distanta dintre acesta si zid facea
posibila patrunderea luminii. Primavara pe stancile acestea acum golase infloresc garofite de munte!

De aici ajungem apoi, dupa un urcus sustinut, la Chilia lui Dionisie Torcatorul sau Pestera lui Dionisie. Este situata la
o altitudine de 715 m si dateaza din perioada medievala timpurie, fiind atestata documentar in anul 1639. Pustnicul ce
s-a nevoit in aceste locuri a sapat-o in stanca, stand atarnat cu o franghie deasupra unei prapastii de 10 metri!
Accesul in chilie se poate face cu ajutorul unei scari de lemn. Eu m-am multumit sa-mi trag sufletul la picioarele
acesteia, pentru ca urcusul pe cele cateva trepte ale scarii a dat cateva emotii unora dintre noi, mai ales la coborare.
Cristi insa a urcat pana in chilie: din pacate, fotografiile arata interiorul acesteia plin de scrijelituri, nume, desene...
Dionisie avea ca principala indeletnicire torsul lanii, castigandu-si astfel existenta, dar si numele.
Pe stancile de la baza lacasului se vad scrijelite cateva cruci malteze. La cativa pasi departare Diana ne arata o piatra
uriasa, cu forma unui falus.

Cea ce-a doua piatra cu aspect de falus o zarim la grota Fundul Pesterii (Profiru), datarea acestuia din urma fiind din
sec. al XVI-lea sau al XVII-lea (1639). Accesul in interior nu este posibil, intrarea fiind ingradita, deoarece inca nu sunt
incheiate cercetarile in zona. Grota are o deosebita importanta in randul asezarilor rupestre nu numai pe plan national,
ci si international: aspectul general sugereaza ideea de nastere (aspect vulvar) si mergand pe aceasta idee este posibil
ca aici sa fi existat un templu dedicat Cultului Fertilitatii. Cum in aceasta zona totul se leaga si se imbina perfect, se
poate face o legatura intre aspectul si utilitatea grotei cu falusul imens, cioplit din piatra autohtona, ce se afla la baza
potecii care urca pana la grota si care pare a strajui stravechea asezare. Grota se remarca si prin incizia foarte multor
arme, ce denota practicarea si a unui cult al armelor, ca urmare a trecerii de la armele rudimentare, confectionate din
diverse material, la cele fabricate din metal.

Diana ne conduca apoi catre o poiana unde trecem pe langa un disc solar, asemanator celui de la Sarmisegetuza
Regia, inca ceva mai mic si mai neslefuit. Tot in aceasta zona avem parte de un lucru ce ne bucura nespus: zarim urma
ale unor frunze preistorice, imprimate in piatra. Forma si nervurii acestora sunt clar evidentiate si mi se pare emotionant
de avem ocazia de a vedea ceva ce a existat cu mult timp inainte de nasterea noastra.

Ajungem si la ultimul obiectiv al traseului nostru: Pestera lui Iosif unde a fiinat schitul Ioan Bogoslav. Este situata la
poalele unui impresionant zid masiv si abrupt, la altitudinea de 876 m. Este datata ca fiintand in sec. III-IV d. Hr,
mentionata documentar in epoca medievala de catre Dan al II-lea, la data de 5 ianuarie 1588.
Interiorul lacasului rupestru avea doua destinatii: imediat in partea stanga era amenajat altarul, in prezent aici aflanduse icoane aduse de credinciosi. Destul de ciudat este faptul ca are orientare spre nord. In partea dreapta a intrarii era
amenajat spatiul de locuit. Ici, colo, lumina razbate in raze subtiri, prin gaurile din perete. Diana ne povesteste aici
despre crestinismul care se manifesta in aceasta zona a Muntilor Buzaului, intai prin prezenta celor care fugeau din
calea persecutiilor si care gaseau in scobiturile din burta stancilor un adapost(cazul si al parintelui spiritual al Buzaului,
Sava Gotul, care probabil se nevoia la Alunis-Colti, si care a fost martirizat la 12 aprilie 372, prin inecare in raul
Mousaios, denumirea arhaica a raului Buzau). Odata cu reorganizarea religiei in imperiu de catre imparatul Theodosiu
I, aceste spatii rupestre au fost amenajate ca bisericute pe langa schiturile de monahi infiintate acolo si au fiintat pana
tarziu, in sec. al XIX-lea, cand, datorita procesului de secularizare instituit de catre Cuza-Voda la 1863, viata monahala
din zona aproape ca dispare.
La plecare ne oprim langa pinul din fata intrarii in pestera: pe trunchiul lui urias se scurge rasina cu miros de mir.

Pe drumul de intoarcere in sat pasii ne poarta prin padure ca printr-o imensa catedrala. Diana isi deapana povestile,
relatandu-ne despre plimbari pe care le-a facut in padure si in timpul carora a auzit zgomote ciudate, despre baterii care
se incarca de la energia degajata in aceste locuri. Ne mai povesteste si despre tuneluri ale timpului, despre porti prin

care poti patrunde in lumi necunoscute noua. Despre fenomene stranii, despre teleportari (se pare ca doi tarani din
zona au intrat intr-o grota ce parea a inlesni comunicarea cu alte lumi si au disparut, fiind teleportati la Targoviste unde
a trebuit sa cerseasca bani de tren pentru a se intoarce acasa). Ne povesteste si despre Varful Turtudui si despre locul
unde s-au inregistrat disparitii ale oamenilor. Despre experimente care s-au facut si probabil inca se mai fac prin muntii
aceia. Ne povesteste despre spirite ale locului, spirite ce simt uneori slabiciunile sufletesti ale drumetilor ce indraznesc
sa le calce taramurile si pe multii ii sperie si ii descurajeaza in drumurile de munte, acestia facand cale intoarsa.

La un moment dat, in padure, Diana ne arata o piatra uriasa, cu forma unui cap de animal preistoric. Partea mai
inalta era plina de scrijelituri: aici se pare ca aveau loc sacrificii animale, ritualice, si pentru a inlesni scurgerea sangelui
erau sapate in piatra santuri. Stam cu totii in jurul pietrei, ne uitam la ea din toate partile. Lateral, Diana ne arata o stea
sumeriana stilizata, care abia se mai zarea. Ceea ce ne-a surprins insa in mod cu totul exceptional este ca, in partea
dreapta a capului animalului, pe gatul ce cu siguranta facea legatura cu corpul ingropat in pamant, simtim o zona ce
degaja caldura, de parca o vena prin care trece sange ar fi fost acolo. M-am uitat ca nu cumva piatra sa fi inmagazinat
caldura soarelui, insa nici vorba de asa ceva: zona calduroasa era bine ascunsa de lumina astrului zilei!
Cateva cuvinte despre semnificatia acestei zone ce se caracterizeaza prin suprafete de padure inca virgine.
In nordul judetului Buzau, la altitudini cuprinse intre 650-1100 m se gaseste cea mai mare concentrare de schituri si
locuinte monahale din spatiul romanesc. In zona Alunis-Nucu-Fisici Ruginoasa, aflate pe raza comunelor Colti, Bozioru,
Braiesti, precum si in localitatile Cozieni, Catina sau Pietroasele, au fost descoperite un numar mare de complexe
rupestre, unele locuite din preistorie, altele folosite drept chilii de catre sihastri, sau amenajate ca locasuri de cult
crestin.
Cateva dintre aceste complexe rupestre au fost sapate intentionat in blocurile masive de stanca pentru a se construi
mici biserici sau chilii. Acestea au devenit adevarate centre cu o intensa activitate crestina.
Populatia nord-dunareana (daco-romana) a primit crestinismul pe cale "populara" neoficiala si a mentinut legaturile cu
Imperiul Roman de Rasarit. Din imperiu au venit aici misionari - despre activitatea acestora in Scythia Minor si in
rasaritul Daciei, aflam de la Epiphanie de Samotrace (320-403 d. Hr) care ne transmite amanunte despre activitatea
sectei audienilor in aceste locuri.
Cele mai vechi stiri despre viata monahala din aceasta zona le avem din consemnarile documentare din sec. al XVI-lea
care se refera la donatii si inchinaciuni catre Schitul Agaton, un document de la Mihnea Turcitul din 18 iulie 1587 si altul
din 29 august 1582, donatia lui Stabciu catre manastirea Pinu sau documente care se refera la judecata dintre Antonie
(egumenul de la Schitul Alunis) si Sibiceni.
Cea mai veche atestare documentara a schiturilor de pe raza comunei Bozioru se afla intr-un document din 1580 de la
Mihnea Turcitul, care vizita aceste meleaguri in vederea casatoriei cu Doamna Neaga din Cislau.
Aici a existat o bogata viata religioasa continuata fara intrerupere pana la mijlocul sec. al XIX-lea cand, prin reforma de
improprietarire, populatia din Pinu a primit pamant in Baragan, satul devenit comuna Munteni-Buzau. Au luat si biserica
cu hramul Sf. Gheorghe, aflata azi in judetul Ilfov. Acest mod de viata pustnica a continuat in zona Buzaului pana in anii
1985, ultimul calugar cunoscut fiind Ambrozie de pe dealul Istrita, comuna Pietroasele.

Printre tufe de macese si catina ajungem in sat, cand aproape era complet intuneric. Strabatem stradutele pietruite,
printre casele oamenilor dincolo de gardurile carora zarim femei ce curata porumbul, mulg vacile si dau sare la capre.
Liniste. Diana ne mai spune o ultima poveste, cea a Lanei de Aur de la Colti.
In vremuri indepartate, in muntii Buzaului aurul, diamantele, si alte nestemate nu ar fi putut pretui atat de mult precum
chihlimbarul. Se credea ca in luminile sale salasuieste insusi Dumnezeu. In indepartata antichitate, magicele minerale
erau asezate pe o blana de berbec, poate ritualic, dar poate si cu un scop practic (in lipsa sitelor), erau duse la rau si
spalate. Din firele lungi de lana si cu efect electrostatic, pietrele nu se risipeau, si astfel puteau fi spalate in numar foarte
mare. Dupa acest procedeu, in lumina soarelui, avand in vedere transluciditatea chihlimbarului de Colti, data de
vechimea geologica, acestea puteau conferi aspect de aur blanii de berbec.

Am plecat cu toate aceste povesti in minte, din Alunis catre Colti, unde urma sa ne petrecem noaptea. Initial ne
gandisem sa punem cortul chiar in curte la Diana, pentru ca aveam planuri frumoase si pentru a doua zi. Din pacate,
tocmai cand am plecat din Alunis, a inceput o ploaie mocaneasca, de toamna. Si brusc s-a facut chiar mai frig decat ni
se paruse noua pana atunci. Asa ca ne-am cazat tot in Colti, dar la pensiunea Nica, unde pentru 60.00 de lei/camera
dubla/noapte am primit o incapere superba la mansarda, cu dus, toaleta si apa calda, cu tv si dormitor separat, precum
si acces la bucataria complet utilata. Am mancat din ce ne adusesem la pachet... si ce-ar mai fi mers o visinata dupa
asa o zi dr drumetie si destul de friguroasa!
Desi toata noaptea am nadajduit ca ploaia se va opri pana a doua zi, n-am avut norocul asta! Ba dimpotriva, s-a intetit
si mai tare, asa ca ne-am amanat drumetia de duminica pentru urmatoarea noastra vizita in Muntii Buzaului.
Pana atunci, noi vom pastra legatura si o vom recomanda tuturor celor care vor sa strabata potecile de munte din
Muntii Buzaului pe Diana Gavrila, ghidul nostru si reprezentanta a muzeului din Colti:
http://calauzainmuntiibuzaului.blogspot.com/ contact: telefon mobil 0749.680.580, telefon fix: 0238.522.750 sau e-mail:
dianaliana25@yahoo.com
Despre duminica, o zi cu ploi de toamna, am sa povestesc data viitoare - nu ne-am intors direct spre casa, ca doar in
zona se afla viile de pe Dealul Mare!
Numai bine tuturor,
Cristina si Cristin DUMITRU