Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Natura Luminii
Natura Luminii
Din cele mai vechi timpuri oamenii au cutat s rspund la ntrebarea Ce este
lumina? i s ptrund astfel n tainele uneia dintre cele mai evidente i totui dintre cele mai
subtile manifestri ale Universului. O anumit concepie despre lumin este de fapt un model
ct mai simplu posibil, care s poat descrie i explica fenomenele ce apar la propagarea
luminii n diverse condiii i medii.
Cu privire la natura luminii au existat dou concepii esenial diferite: dup prima
concepie lumina este ceva material ce se propag de la surs i care ajuns n ochi produce
senzaia vizual. Cealalt concepie este aceea c lumina este un fenomen ce decurge ntr-un
anumit mediu, numit eter. Astfel, dup acest concept lumina nu este ceva, ci numai o stare a
cuiva.
Prima concepie este cunoscut sub numele de concepia lui Newton (modelul
corpuscular despre lumin). Conform acestei concepii lumina const din mici particule emise
de sursa de lumin. Lumina de diferite culori reprezint particule diferite, iar fasciculul de
lumin alb este un amestec de diferite particule.
Cea de a doua concepie este cunoscut sub numele de teoria ondulatorie a luminii.
Conform acestui model exist n univers un mediu suport al tuturor fenomenelor optice, numit
eter. Lumina este o und elastic ce se propag prin eter. Aprtorii acestei concepii pe
vremea lui Newton au fost C. Huygens i R.Hoock. Cele trei legi de baz ale opticii geometrice
( legea propagrii rectilinii, legile reflexiei i a refraciei) se pot nelege bazndu-ne pe
principiul lui Huygens.
Pe vremea lui Newton, teoria ondulatorie a fost mult inferioar modelului corpuscular.
Huygens i Hoock nu au tratat de loc fenomenele de interferen i de difracie, ori
superioritatea concepiei ondulatorii s-a dovedit tocmai n legtur ce aceste fenomene.
La nceputul secolului XIX, Young, Fresnel, Fraunhofer i Kirchhoff, dezvolt teoria
fenomenelor de interferen i difracie. Superioritatea acestei acestei teorii fa de cea
newtonian determin acceptarea unanim a teoriei ondulatorii. n legtur cu aceast
concepie exist o mic fisur, legat de noiunea de eter, care trebuia s aib proprieti cu
totul contradictorii ntre ele. Eterul umple tot spaiul, inclusiv poriunile ocupate de corpuri.
Corpurile se mic prin eter fr frecare i totui eterul este destul de rigid i elastic pentru a
putea servi ca suport pentru o und cu vitez de propagare foarte mare. Din fenomenul de
polarizare al luminii rezult c lumina este o und transversal; dar unde transversale se pot
propaga numai prin medii solide. Deci eterului trebuie s i atribuim proprieti caracteristice
mediilor solide.
n 1865 J.K. Maxwell a descoperit prin calcul undele electromagnetice i a gsit c
acestea sunt unde transversale, iar viteza de propagare coincide ce cea a luminii. Undele
electromagnetice se propag n vid fr s fie nevoie de un mediu suport eterul. Pe baza
acestei observaii, Maxwell trage concluzia c lumina este o und electromagnetic.
Teoria lui Maxwell a fost confirmat experimental cnd Hertz a obinut prin metode pur
electromagnetice radiaii de frecven mult mai joas dect a luminii, dar cu proprieti identice
acesteia.
n 1900, Max Planck introduce o concepie revoluionar n raport cu concepiile fizicii
clasice ce se dovedise incapabil s explice unele fenomene de emisie i absorbie.El
consider c emisia i absorbia de energie de ctre atomii ce alctuiesc corpurile nu se
poate face dect n multipli ntregi ai unei cantiti de energie elementar i a crei valoare
1
In canalul trasnetului aerul este complet ionizat, substanta fiind aici sub forma de
plasma.Datorita degajarii unei mari cantitati de energie intr-un interval de timp foarte scurt, in
canalul subtire de plasma are loc un salt brusc al presiunii care produce unde de soc acustice
(tunetul).Fenomenul lumimos care insoteste descarcarea se numeste fulger.
Spectaculuase sunt fulgerele globulare de diverse forme si diametre cuprinse intre cativa
decimetri si zeci de metri si care se deplaseaza in aer cu viteze relativ mici, asezandu-se
uneori pe diferite obiecte, iar durata lor e cuprinsa intre cateva fractiuni de secunda si cateva
minute.Stingerea lor este de obicei brusca, explosiva, putand produce deteriorari insemnate
ale obiectelor din regiunea respectiva.
Fulgerul al carui canal luminos nu este continuu ci fragmentat intr-o serie de formatiuni mici
sferice luminoase, ce par insirate pe un fir, se numeste fulger perlat.El este considerat o forma
de tranzitie intre fulgerul obisnuit si cel globular.
Statisticile arata ca in fiecare minut globul pamantesc este lovit de aproximativ 1800
trasnete, ceea ce inseamna ca annual cad aproximativ un miliard de trasnete.In fiecare zi
tarsnetul omoara, pe intreg globul, 20 de persoane si raneste 80.
Impotriva efectelor produse de loviturile directe ale trasnetelor se folosesc instalatii de
protectie numite paratrasnete.Paratrasnetul este format din unul sau mai multe elemente de
captare (conductoare electrice de otel sau de cupru in forma de tije verticale sau de bare
inclinate sau orizontale) instalate pe partile cele mai inalte ale obiectivelor protejate, precum
din unul sau mai multe conductoare de coborare (prin care trece spre pamant curentul electric
de descarcare a trasnetului) si prizele de pamant
REFRACTIA LUMINII
Refractia-este fenomenul de schimbare a directiei de propagare a luminii la trecerea dintr-un
mediu transparent in altul
c
n= v
LEGILE REFRACTIEI
1)
2)
- se produce cand lumina trece dintr-un mediu cu indice de refractie mare in unul cu indice
de refractie mic.
Reflexia luminii
Reflexia are loc de asemenea cand lumina atinge suprafata de separare dintre doua
medii... O parte din lumina care atinge suprafata de separare va fi reflectata in primul mediu.
Daca lumina atinge suprafata de separare intr-un unghi atunci lumina este reflectata in acelasi
unghi, asemanator cu felul in care o minge sare cand atinge pamantul. Lumina care este
reflectata de pe o suprafata plana, cum ar fi suprafata dintre aer si un lac, va forma o imagine
in oglinda. Lumina reflectata de pe o suprafata curba poate fi focusata intr-un punct, o linie,
sau intr-o zona, acest lucru depinzand de curbura suprafetei.
Pana in 2001, toate substantele cunoscute aveau un indice de refractie pozitiv. In acel
an fizicianul Sheldon Schultz si colegii lui de la Universitatea Californiei de la San Diego au
creat un compus din fibra de sticla si sarma de cupru care refracta microundele in directia
opusa celei in care toate celelalte materiale refracteaza lumina. Aceasta refractie neobisnuita
indica faptul ca materialul are un indice de refractie negativ. Deoarece microundele, ca si
lumina vizibila, sunt un tip de radiatie electromagnetica, savantii prezic ca va fi in viitor posibil
sa se produca un material care sa refracteze lumina vizibila in acelasi fel.
Prisma
Daca lumina trece printr-o prisma, un obiect transparent cu suprafete plane, lustruite si
cu unghiuri intre ele, raza de iesire nu mai este paralela cu raza de incidenta. Deoarece
indicele de refractie al unei substante variaza pentru lungimi de unda diferite, o prisma poate
raspandi lungimile diverse de unda de lumina continute intr-o raza de incidenta si sa formeze
un spectru. In fig. 5, unghiul CBD intre calea razei de incidenta si calea razei emergente este
unghiul de deviatie. Daca unghiul pe care raza incidenta il face cu cea normala este egal cu
unghiul facut de raza emergenta, deviatia este minima. Indicele de refractie al prismei poate fi
calculata masurand unghiul de minima deviatie si unghiul intre fetele prismei.
Unghiul critic
Datorita faptului ca o raza este deviata de la normala cand intra intr-un mediu mai putin
dens si ca deviatia de la normala creste odata cu unghiul de incidenta, un unghi de incidenta
exista, numit unghiul critic, astfel incat raza refractata face un unghi de 90 cu normala la
suprafata si trec de-alungul granitei dintre cele doua medii. Daca unghiul de incidenta este mai
mare decat unghiul critic, razele de lumina vor fi reflectate total inapoi in mediul de incidenta.
Reflexia totala nu poate aparea daca lumina trece dintr-un mediu mai putin dens intrunul mai dens. Cele trei desene in fig. 6 arata refractia ordinara, refractia la unghi critic, si
reflexia totala. La sfarsitul secolului XX, s-a gasit o noua, practica aplicatie a reflexiei totale in
folosirea fibrei optice. Daca lumina patrunde oblic intr-un tub solid de sticla sau de plastic,
lumina poate fi reflectata total la marginea tubului si, dupa un numar de reflexii totale
successive, poate iesi la celalalt capat. Fibrele de sticla pot fi trase la un diametru foarte mic,
invelite intr-un material cu indice de refractie mai mic, si apoi asamblate in legaturi flexibile sau
fuzionate in placi de fibre folosite pentru a transmite imagini. Legaturile flexibile, care pot fi
folosite pentru a produce iluminare ca si pentru a transmite imagine, sunt valoroase in
examinarea medicala, deoarece pot fi introduce in diferite orificii.
10
11
prima dat de Weber i Kohlrausch n 1857, iar n 1907 Rosa i Dorsey au obinut din
aceleai calcule valoarea c = 299.788 km/s, reprezentnd cea mai precis valoare a
momentului.
In 1888, Heinrich Hertz a reuit s produc n laboratorul su unde electromagnetice i
s msoare viteza de propagare a acestora. Valoarea obinut a coincis cu viteza luminii, ceea
ce a condus la ideea c lumina este de fapt o und electromagnetic.
Valoarea acceptat astzi pentru viteza luminii n vid este 299.792,458 km/s i ea
reprezint una din constantele fundamentale ale fizicii.
Viteza luminii n vid se noteaz cu simbolul c, care se pare c provine de la constant
sau de la cuvntul latin celeritas, ce nseamn rapiditate, iueal. Ea reprezint viteza de
propagare a undelor electromagnetice n vid, iar mai general, reprezint viteza particulelor cu
mas de repaus zero. In SI valoarea exact este 299.792,458 km/s (1.079.252.848,8 km/h),
iar n uniti britanice este de 186.282,397 mile/s sau un picior pe nanosecund (1ft/ns).
VITEZA LUMINII
Lumina ca i toate celelalte forme de radiaie electromagnetic, cltoresc n vid cu o
vitez de circa 300.000 km/s, iar n aer ceva mai ncet. Viteza luminii n vid reprezint o
constant universal, notat cu c , i, conform teoriei relativitii, nimic nu poate fi mai rapid.
ntr-o secund o raz de lumin ar putea nconjura de peste 7 ori Pmntul pe la Ecuator, pe
cnd cltoria ei de la Soare la Pmnt, pe o distan de circa 150.000.000 km, dureaz
cam 8 minute.
Viteza luminii n vid este la ora actual determinat precis la valoarea de
299.792.458 m s-1 . Aceast valoare este folosit la aflarea unor distane lungi prin
msurarea timpului necesar unui puls de lumin s ajung ntr-un loc i s se ntoarc.
Reprezint de asemenea baza anului lumin (distana parcurs de lumin ntr-un an), o
unitate folosit la msurarea unor distane astronomice foarte mari. La o scar mai redus,
valoarea vitezei luminii permite o determinare foarte precis a distanelor, iar metrul este
definit la ora actual ca lungimea drumului parcurs de lumin ntr-o fraciune de
1/299.792.458 dintr-o secund.
13
*Rolul n relativitate
De mare importan este poate rolul vitezei luminii n teoria relativitii a lui Albert
Einstein. Aceasta stabilete viteza luminii n vid ca cea mai mare vitez posibil n natur i
spune c viteza luminii fa de observatori diferii este aceeai. Viteza luminii, c, este o
c=2D/ . Cea de-a doua ipotez fcut poate fi considerat foarte verosimil. Teoria
modern a relativitii o ridic chiar la rangul de principiu. Ipoteza legat de posibilitatea
reacionrii instantanee la semnal nu corespunde ns realitii i de aceea, dat fiind viteza
uria de propagare a luminii, ncercarea lui Galilei nu a dus la nici un fel de rezultat; de fapt
nu s-a msurat timpul de propagare a semnalului luminos, ci timpul cheltuit de observator
pentru a putea reaciona. Situaia poate fi mbuntit dac observatorul B se nlocuiete
printr-o oglind care reflect lumina, nlturndu-se astfel erorile introduse de unul din
observatori . Acest principiu de msurare a
rmas la baza aproape a tuturor metodelor
moderne de laborator utilizate pentru
determinarea vitezei luminii; ulterior ns, au
fost gsite metode excepionale pentru
nregistrarea
semnalelor
i
msurarea
intervalelor de timp, ceea ce a permis
determinarea vitezei luminii cu o precizie
suficient, chiar n cazul unor distane relativ
mici.
16
de la a la M i napoi n dreptul dinilor vor fi spaii goale i invers, atunci lumina reflectat nu
va ptrunde pn la ocular i observatorul nu o va vedea (prima ncercare). Dac viteza
unghiular va crete, atunci lumina va trece
parial nspre observator. n cazul unei
viteze duble vom avea un maxim de lumin,
n cazul unei viteze triple, o a doua
ntunecare. Cunoscnd distana aM=D,
numrul dinilor z, viteza de rotaie (numrul
de ture pe secund ), putem calcula viteza
luminii. Condiia primei ntunecri: lumina,
care a trecut prin spaiul gol dintre doi dini,
la ntoarcere ntlnete dintele cel mai
apropiat.
Pentru aceasta e necesar ca n
decursul timpului t=2D/c roata s se roteasc cu un unghi 2/2z, adic unghiul care separ
centrul intervalului dintre doi dini vecini de centrul primului dinte. Dac observarea primei
ncercri are loc pentru un numr de ture pe secund, atunci condiia de mai sus se va
exprima cu ajutorul relaiei: 2D/c=1/2z, sau c=4Dz.
O a doua ncercare va avea loc n cazul unei viteze unghiulare triple, adic atunci cnd
lumina reflectat va fi oprit de dintele urmtor etc.
Fizicianul francez Jean-Bernard Foucault a utilizat o versiune mbuntit a acestui
dispozitiv pentru a determina viteza luminii cu o eroare de pn la 1% din valoarea folosit la
ora actual.
O raz de lumin de la o surs S cade pe o prism care se rotete foarte repede cnd
aceasta se afl n poziia AB. Lumina este focalizat de o lentil convex L pe suprafaa unei
oglinzi concave M, al crei centru de curbur se afl n centrul lentilei. Raza este reflectat i
se ntoarce la prisma aflat acum n poziia
CD. Aici este reflectat i formeaz o imagine
ntr-un punct S. n experimentul lui Michelson
din 1882 distana LM era de circa 610 m iar
prisma era rotit de o turbin la o frecven de
256 rotaii pe secund. Prin msurarea
distanei SS el a dedus viteza luminii din toate
celelalte date. n 1931 Michelson a realizat
ultima sa msurtoare n California. El a
montat oglinda fix la Mount San Antonio i
prisma la circa 35 km deprtare la
Observatorul Mount Wilson . Aceast cretere
enorm a drumului luminii a fost realizat prin proiectarea unei oglinzi octogonale perfecte,
astfel nct imaginea era mult mai luminoas dect la folosirea unei singure oglinzi. Prin
reglarea vitezei de rotaie, Michelson a reuit ca lumina emis pe drumul su de 70 km de pe
o fa a prismei s fie captat la ntoarcere pe faa urmtoare, aflat exact n aceeai poziie
cu cea precedent. n acest fel imaginea S coincide cu punctul S i inconvenientul msurrii
distanei a fost eliminat.
Acest experiment a dus la aflarea valorii de 299.796 km s -1, dar nesigurana cu
privire la condiiile atmosferice limiteaz precizia acestei msurtori.
LENTILE
Lentila este un mediu transparent i omogen, mrginit de 2 suprafee, din care cel puin
una nu este plan.
Ele sunt confecionate din sticl, material plastic, etc.
Numeroase aparate (de fotografiat, de proiecie, diafilm, microscop, luneta) au drept
piese de baz lentilele.
Lentilele permit mrirea imaginii (ca la microscop, lup sau aparatul de proiecie de la
cinematograf).
Lentilele permit i micorarea imaginilor (exemplu aparatul de fotografiat).
Tipuri de Lentile
Lentilele mai groase la mijloc i mai subiri la extremiti se numesc lentile
convergente, iar lentilele mai subiri la mijloc i mai groase la extremiti se numesc lentile
divergente.
CONVERGENTE
DIVERGENTE
Ax optic principala
Ochi si vedere
OCHIUL
Prin ochi primim cele mai multe informatii despre lumea exterioara. Dupa calculele unei
cercetator 80% din amintirile pe care le pastram sunt inregistrate prin vedere.
Ochiul are roll de a ne furniza informatii - sub forma unor imagini colorate - despre
adancimea, distanta, si miscare obiectelor. Miscandu-l in sus, in jos si lateral, vedem cea mai
mare parte a mediului care ne inconjoara.
Daca ne uitam la un aparat de fotografiat, vom putea intelege mai bine cum
functioneaza ochiul nostru. Portiunea anterioara ochiului functioneaza ca o lentila optica, la fel
ca lentila de stilca a aparatului foto. Lentila optica este un corp cu una sau doua suprafete
curbe formate dintr-un material transparent. Lumina patrunsa printr-un asemenea corp se
refracta.
Portiunea intunecata din centrul ochiului, pupila, regleaza cantitatea de lumina primita.
Cand lumina este slaba, pupila va fi mai mare, daca se micsoreaza, va lasa o cantitate redusa
de lumina, la fel ca in cazul diafragmei din spatele aparatului de fotografiat. Stratul din
profunzimea globului ocular, retina, corespunde filumului fotografic.
Ochiul nostru este mult mai complex decat un aparat foto. Cu ajutorul aparatelor foto nu
putem decat fixa imaginile din lumea exterioara pe un film fotografic, in timp ce animalele si
oamenii pot interpreta informatia aparuta pe retina si pot actiona potrivit informatiei primite.
Acest lucru este posibil datorita faptului ca prin intermediul nervului optic ochiul are
legatura cu creierul. Nervul optic se ataseaza de globul ocular la portiunea posterioara a
acestuia printr-un mic pedicul. Informatia optica este transmisaprin nervul optic la creier.
Informatiile se transmit sub forma unor impulsuri electrice in creier, care le si decodeaza.
Cei doi ochi privesc din unghiuri putin diferite obiectele din lumea exterioara, de aceea
si informatiile trimise la creier sunt oarecum diferite. Creierul nostru insa "invata" inca din
primele zile sa asambleze cele doua imagini, de aceea nu vedem obiectele in dublu exemplar.
Punand cap la cap cele doua imagini, creierul deduce situarea obicetelor in spatiu si la
distanta la care se afla - acesta face posibila vederea tridimensionala.
Creierul transforma imaginea vazuta din pozitie intoarsa in pozitie dreapta. Lumina este
refractata in cristalin si va proiecta pe retina o imagine inversata. Deoarece nu putem privi
toata viata stand in cap, creierul citeste imaginea sio reintoarce imediat in pozitie dreapta.
Pentru a invata acest lucru e nevoie de ceva timp, de aceea bebelusii vad la inceput
lumea intoarsa cu capul in jos.
Componentele ochiului
Ochiul uman este asemanator cu o bila. In fata in mijloc exista un strat transparent,
putin proeminent, corneea. Aceasta este legata de stratul care formeaza albul ochiului si
acopera de jur imprejur globul ocular - sclerotica. Marginile scleroticii sunt prevazute cu o retea
bogata de vase sangvine.
Corneea este primul mediu de refractie al luminii - lentila optica - prin care trece lumina.
Pozitia si forma ei nu poate fi modificata, si ca urmare, nici distanta focala.
Sub cornee se afla irisul. Acesta da culoare ochiului - de cele mai multe ori caprui,
albastru sau verde. Irisul este de fapt un disc musculos, cu o gaura in centru: pupila. Lumina
patrunde in interiorul ochiului prin pupila.
Umoarea apoasa dintre cornee si iris ajuta la mentinerea curateniei corneei si
indepartarea germenilor.
Adaptarea cristalinului
Imediat dupa iris urmeaza cristalinul, cel de-al doilea mediu de refractie, care este insa
mobil si elastic. El este fixatde procesele ciliare. Forma cristalinuluipoate fi modificata cu
ajutorul muschilor din corpii ciliari. Cand privim un obiect indepartat, acesti muschi se
relaxeaza, cristalinul se lateste si se aplatizeaza. Daca privim un obiect apropiat, cristalinul
devine convex.
Spatiul de dupa cristalin, camera posterioara, este umplut de o substanta gelatinoasa umoarea vitroasa. Lumina care este refractata de cornee si cristalin trebuie sa strabata si
corpul vitros, dupa care atinge retina, care tapeteaza fundul ochiului.
Conuri si bastonase
Retina contine aproximativ 130 milioane de celule fotosensibile - conuri si bastonase.
Bastonasele sunt foarte sensibile la lumina, dar cu exceptia culorilor albastru si verde,
nu pot diferentia culorile. Conurile pot deosebi culorile si maresc claritatea imaginii, dar sunt
nefunctionale in conditii de lumina slaba.
21
Orbit de lumina
In lumina foarte puternica functioneaza doar conurile. Cand lumina scade in intensitate,
bastonasele se reactiveaza, dar procesul necesita un oarecare timp. Cand intri din strada intro camera mai slab iluminata, ochiul tau trebuie sa se adapteze la lumina slaba, iar cand iesi
din nou la soare, esti "orbit" cateva secunde.
Orbirea determinata de anumite afectiuni ale retinei provine din deteriorarea
bastonaselor si conurilor, care cedeaza dupa un anumit timp. Cercetatorii incearca sa
stimuleze si reactiveze conurile si bastonasele afectate cu ajutorul unor electrozi. O alta
posibilitate este implantul de conuri si bastonase prelevate din tesuturi embrionare, restabilind
astfel functia retiniana.
Conurile sunt aglomerate in portiunea posterioara a retinei, in locul numit pata galbena.
Majoritatea bastonaselor sunt situate in afara petei galbene, alaturi de cateva conuri,
mai putin numeroase.
Aproape de pata galbena, tot pe retina, se afla locul de insectie a nervului optic. In
acest loc nu exista celule fotosensibile, fascilulele luminoase care ajung aici nefiind
interceptate. Punctul respectiv se numeste pata oarba, si exista la ambii ochi.
Mobilitatea ochilor
Imaginea care se proiecteaza in portiunea centrala a retinei apare cea mai clara, de
aceea este important ca globii oculari sa fie mobili, putand orienta privirea spre obiectul
urmarit. Datorita celor sase muschi care se insera pe sclera, globul ocular are o mobilitate
foarte mare.
Ochiul este protejat din toate partile. Este adapostit in orbita formata din oase, tapetata
cu tesut adipos. In timpul lovirilor, a diferitelor accidente, orbita este mai frecvent afectata
decat ochiul in sine. Fata anterioara a ochiului si portiunea interna a ploapelor este acoperita
de un strat transparent - conjunctiva- aceasta protejeaza si curata, practic "scalda in lacrimi"
toata suprafata anterioara a ochiului. Lacrima este produsa de glandele lacrimale (Harder)
situate in coltul extern al orbitei oculare, si este condusa prin canalul lacrimal din coltul intern al
ochiului, in cavitatea nazala. Daca intra praf, sau mizerie in ochi, glandele lacrimale incep sa
produca mai multa lacrima.
Conjunctivitatea palpebrala ( cea care tapeteaza fata interna a ploapelor ), curata ochiul
cu ocazia fiecarei clipiri. Ploapele protejeaza ochiul de lumina prea puternica, sau de diferite
particule purtate de vant, care ar putea intra in ochi. Genele au si ele un rol protector impotriva
particulelor straine. Nici macar sprancenele nu sunt doar simple podoabe: ele protejeaza
ochiul de picaturile de transpiratie care se curg de pe frunte.
Miopie, hipermetropie
22
Cele mai frecvente defecte de vedere sunt miopia, respectiv hipermetropia. Miopii nu
pot vedea clar obiectele situate la distanta, deoarece fasciculele luminoasese intalnesc
inaintede planul retinei; in timp ce hipermetropii formeaza o imagine neclara despre obiectele
apropiate. Daca globul lor este prea scurt pe plan orizontal,sau cristalinul nu refractasuficient
de tare lumina, atunci fasciculele luminoase provenind de la obiectele apropiate nu se
intalnesc pana la retin. Aceste defecte sunt aproape fara exceptie consecinta modificarii formei
globului ocular. Pentru o vedere perfecta, globul ocular trebuiesa fie sferic. Globul ocular al
miopilor este insa alungit pe plan orizintal, iar cel al hipermetropilor, scurtat.
Miopia poate fi corectata cu lentila concava, astfel fasciculele luminoase se vor intalni
mai departe, la nivelul retinei. Hipermetropia poate fi corectata cu lentila convexa, deoarece
aceasta apropie fasciculele luminoase, care se vor intalni la nivelul retinei. Mai nou,
cercetatorii incearca sa corecteze miopia prin aplatizarea corneei.
Aceasta interventie, numita "keratotomie radicala" consta in efectuarea unor incizii in
forma unor spite de roata. Imediat ce aceste incizii se vindeca, corneea va fi mai plata.
Operatia se poate efectua si cu laser. Datele despre gravitatea miopiei sunt introduse
intr-un calculator, care va calcula cantitatea de cornee care trebuie excizata pentru a remedia
miopia.
Astigmia
Modificarea formei globului ocular mai poate determina un alt defect de vedere:
astigmia. Aceasta afectiune insoteste de obicei miopia sau hipermetropia. Incurbarea corneei
sanatoase este uniforma, la fel ca a unei nimgi de fotbal. La unii insa curbarea corneei
seamana mai mult cu o minge de rugby si are drept consecinta o dificultate in a focaliza
obicetele.
Ochii sasii nu privesc in aceeasi directie: de multe ori ambii ochi privesc spre interior
sau sper exterior, dar sunt cazuri cand sunt indreptati in sus sau in jos (strabism cinvergent,
divergent, respectiv de inaltime). De cele mai multe ori cauza consta in faptul ca unul dintre
muschii oculomotori este flasc.
In copilarie cele mai frecvente tulburari de vedere sunt determinate de strabism sau
diferite accidente. La varsta mai inaintata pot aparea si alte afectiuni oculare, cum ar fi
glaucomul sau cataracta.
Glaucom, cataracta
Cuza glaucomului este cresterea cantitatii apoase care se acumuleaza intre irir si
cornee, ceea ce exercita o presiune mare si o durere accentuata. Vederea poate deveni
tulbure ducand la orbire, daca nu se trateaza. In unele cazuri se face o mica incizie cu laser pe
cornee, pentru a scadea presiunea in camera anterioara a ochiului.
Cataracta este opacifierea cristalinului. Bolnavul are impresia ca priveste lumea printrun geam, care ingheata treptat. Cataracta se dezvolta in timp si nu este insotita de durere.
Operatia consta in indepartarea cristalinului opacifiat cu ajutorul unui aparat cu
ultrasunete ( sunete de inalta frecventa, imperceptibile pentru urechile noastre), si inlocuirea
acestuia cu unul artificial, din material plastic.
Stiati ca ?:
23
Omul clipesteo data sau de duoa ori la 10 secunde. O clipire dureaza o treime de
secunda. Asta inseamna ca in timpul unei zile de 12 ore, clipim 25 de minute. Copiii
clipesc doar de la varsta de 6 luni.
Emotiile puternice determinaplansul, dar nu se stie din ce cauza. In timpul plansului "
tragem din nas", deoarece lacrimile ajung prin canalul lacrimal in cavitatile nazale.
Morcovul amelioreaza vederea de noapte, pentru ca bastonasele utilizeaza vitamina A
din morcov, in fotoreceptie. Varza si alte legune verzi ai de asemenea un rol benefic,
prevenind unele boli ale ochiului.
Ochiul este capabil sa diferentieze aproximativ 10 milioane de nuante, dar nu vede
lumina ultravioleta. Insectele pot vedea si razele ultraviolete.
24
25
Cnd soarele apune, marginea verde este ultima care dispare. n timpul rasaritului,
efectul poate fi vazut de asemenea, dar este mult mai dificil deoarece nu se stie exact locul de
unde ncepe.
Raza verde propriu-zisa, este extrem de rara. Oricum, marginea verde poate fi vazuta
frecvent, chiar daca soarele este deasupra liniei de orizont, la fel ca mici raze verzi,datorita
inversiunilor din atmosfera. O asemenea inversiune poate refracta marginea verde si o poate
separa pentru cteva secunde, de discul solar. Asemenea raze verzi sunt relativ comune, dar
greu de vazut, chiar si cu diferite echipamente specifice.
Raza rosie a soarelui care apune este similara cu raza verde, desi raza rosie apare pe
marginea inferioara a discului solar si de atunci ncolo nu va mai fi vizibila, ca ultima parte a
discului solar de deasupra liniei orizontului, ca linia verde. Oricum, raza rosie poate fi vazuta
foarte bine uneori, atunci cnd soarele este aproape de linia orizontului, chiar atunci cnd
soarele apare de sub un grup ascutit de nori. Raza rosie apare ca o mica izolare trecatoare a
marginii inferioare a discului solar,n timp ce soarele se misca prin mici inversiuni n atmosfera.
Este nevoie de un telescop pentru a fi vazut clar.
26
Marginea verde a soarelui care apune (sau rasare) apare datorita rafractiei diferentiate
n atmosfera. Daca vremea este senina, lumina albastra are o sansa sa treaca, si astfel ar
aparea si o margine albastruie.
Raza verde este influentata de naltimea observatorului deasupra nivelului marii, care
trebuie sa fie deasupra stratului de aer cald pentru a o vedea.
27
Surse sonore
Orice corp care vibreaz poate servi ca surs de unde elastice n mediul n care se afl,
adic poate fi o sur sonor. Sunetele se produc n corzi vibrante (vioar, corzile vocale
umane), coloane de aer vibrante (org, clarinet), plci i membrane vibrante (xilofon, difuzor,
tob).
1.Tuburile sonore
Tuburile constituie o parte principal pentru instrumentele de suflat, avnd rolul
rezonatorului. Sursa sonor propriu-zis o constituie ancia prin care se produce oscilaia
28
aerului care formeaz unde staionare n tubul sonor. Modul cum se formeaz componentele
sunetului n tuburi deschise sau nchise este redat n figura 1, a i b.
2.Coardele sonore :
29
Dar, n afar de aceast und staionar , se poate stabili n coard o und staionar
cu trei noduri : dou la capetele coardei i unul la mijloc (figura 2 - b). Acestei vibraii i
corespunde frecvena 2, de 2 ori mai mare dect frecvena 1 a primei vibraii. Tot astfel se pot
stabili unde staionare cu patru noduri (figura 2 - c) de frecven 3, etc. Aadar aceeai coard
poate emite vibraii sonore nu numai cu frecvena fundamental 1, ci i cu aa-anumitele
armonice superioare (tonuri superioare) de frecvene k=(k+1)1, unde k este un numr ntreg.
Tonurile superioare ale cror frecvene sunt multipli ntregi ai frecvenei fundamentale,
formeaz o serie armonic. Fundamentala este prima armonic. Frecvena 2 1 este primul ton
superior sau a doua armonic, frecvena 3 1 este al doilea ton superior sau a treia armonic .
Dac coarda este iniial deformat astfel nct forma sa este aceeai ca a uneia dintre
armonicile posibile, ea va vibra cu frecvena acelei armonici particulare, dac este lsat
liber.
Coarda sonor este sursa sonor pentru toate instrumentele cu corzi. Toate aceste
instrumente emit sunete att direct, ct i prin cutia de rezonan care are o importan
esenial pentru timbrul sunetului.
Intensitatea sunetului emis este determinat de amplitudinea vibraiilor sistemului sonor.
Totui, n unele cazuri, sursa de vibraii nu d un sunet intens, chiar n cazul amplitudinilor
mari. De exemplu, dac ntindem o coard ntre dou cleme tari i o lovim, vom obine un
sunet foarte slab. De asemenea, dac lovim un diapazon i l inem n mn, sunetul aproape
c nu se aude. Aceasta se explic prin faptul c, n cazurile menionate coarda vibrant sau
30
piciorul diapazonului provoac doar fluxuri turbionare nchise n aerul din vecintate i nu
formeaz comprimri i dilatri ale aerului care duc la apariia unei unde longitudinale sonore.
Legtura dintre sistemul care vibreaz i aerul nconjurtor este insuficient i sistemul
radiaz slab. Pentru mrirea radiaiei, trebuie s crem condiii n care apariia micrilor
turbionare s fie dificil. n legtur cu aceasta, diapazoanele, pentru a li se ntri sunetul, se
monteaz pe cutii de lemn, iar la instrumentele muzicale (vioar, violoncel), coardele se
fixeaz pe suprafee de lemn numite capace. Vibraiile coardei se transmit suprafeei mari a
capacului, n jurul crora fluxurile de aer nchise devin imposibile. n vecintatea capacului se
formeaz unde de compresie i dilatare, care dau natere unui sunet intens. Acelai rol l joac
i capacul pianului. Intensificarea radiaiei explic i creterea intensitii sunetelor n cazul
rezonanei sistemului.
31
Propagarea sunetului
In aer, ca si in orice alt gaz, oscilatiile se propaga sub forma de unde longitudinale.
Ajungand la organul auzului nostru, urechea, vibratiile ale caror frecvente sunt cuprinse
in intervalul aproximativ de la 20 la 20000 vibratii in 1s (Hertzi) provoaca senzatia specifica
auditiva. Aceste vibratii sunt vibratiile sonore sau acustice , numite sunete.
Aceasta separare a vibratiilor, care au frecvente cuprinse intre 20 si 20000 Hz, este
legata de caracterele fiziologice ale urechii omului care percepe vibratiile cuprinse in acest
interval de frecvente. Din punct de vedere fizic, oscilatiile de 10 Hz sau de 30000 Hz nu se
deosebesc prin nimic specific de oscilatiile cu frecventa de 20 Hz sau 20000 Hz. Oscilatiile
elastice cu frecvente de peste 20000 Hz sunt numite ultrasunete, iar cele cu frecvente mai mici
de 20 Hz se numesc infrasunete. O parte din undele ultrasonice , si anume acelea de
frecvente foarte ridicate, nu se mai supun legilor clasice ale mecanicii, necesitand aplicarea
legilor mecanicii cuantice. Pentru a se marca aceasta diferentiere, asemenea unde acustice au
luat denumirea de microunde sau hipersunete. Domeniul lor incepe de la aproximativ 10 9 Hz si
se intinde in mediile solide pana la 1013-1014 Hz, acestor frecvente corespunzandu-le lungimi
de unda comparabile cu distantele interatomice. 10 14 Hz este frecventa cea mai ridicata pe
care o pot avea undele acustice. Intr-un mediu gazos, atenuarea puternica a undelor
ultrasonice determina restrangerea domeniului de existenta a microundelor.
Sunetul se poate propaga prin cele 3 medii : gazos, lichid si solid. El nu se poate
propaga in vid. Sunetul este produs prin comprimarea si decomprimarea straturilor succesive
din mediu (perturbatia se transmite din aproape in aproape prin mediul elastic, creandu-se
unde elastice, care iau alternativ forma unei compresiuni sau a unei rarefieri)
Materiale necesare: o lama elastica, o coarda de hotel, un suport (de exemplu o
menghina) si o scndura cu cate doua cuie la fiecare capt
Mod de lucru:
Fixeaz un capt al lamei elastice in suport
Deplaseaz lateral captul liber al lamei si apoi elibereaz-l
Fixeaz coarda, bine ntinsa, pe scndura si ciupete-o
Constatare:
- in ambele cazuri, urechea receptioneaza sunete
Un corp care emite sunete este numit sursa sonora.
Exemple de surse sonore:
coarde (coardele vocale si coardele vibrante ale instrumentelor muzicale)
membrane vibrante (toba, cinel etc.)
tuburi sonore (fluier, flaut, taragot, nai etc.)
32
Tine palma in apropierea unui difuzor care transmite puternic o melodie. Indeparteaza
uor palma de difuzor.
Constatri: Palma simte oscilaiile aerului.
Pe msura se creste distanta fata de difuzor, oscilaiile simite de palma devin tot mai
slabe.
Concluzii: vibraiile membranei difuzorului sunt transmise aerului.
Sunetul se propaga din aproape in aproape, prin punerea in oscilaie a tuturor
punctelor unui mediu.
Intensitatea sunetului scade odat cu creterea distantei dintre sursa si receptor.
Pune un ceas mecanic pe fundul unui cilindru lung.
Aeaz-te astfel nct sa auzi cel mai bine ticitul ceasului.
Plaseaz deasupra captului deschis al cilindrului o placa din sticla. Rotete placa
astfel nct sa auzi cat mai bine ticitul ceasului.
Constatri: Sunetul ceasului se aude cel mai bine cnd pe direcia ceas-ureche nu se
afla alte corpuri.
Placa de sticla trebuie aezata la 45 fata de orizontala pentru cea mai buna recepie a
sunetului.
Concluzii: Intr-un mediu omogen, sunetul se propaga rectiliniu.
La suprafaa de contact dintre doua medii, sunetul se reflecta.
O consecina e reflexiei sunetului este ecoul. Doua sunete pot fi percepute distinct
numai daca intervalul de timp care separa sosirea lor la ureche este mai mare de 0,1 s, Astfel,
daca in calea sunetului se afla un obstacol deal sau munte la o distanta mai mare de 17 m,
sunetul reflectat este ecou.
33
Mrimile fundamentale i
suplimentare din Sistemul
internaional de uniti de msur
(SI) Mrimea fizic
Lungimea, spaiul
Masa
Timpul
Intensitatea curentului electric
Temperatura
Intensitatea luminoas
Cantitatea de substan
Unghiul plan
Unghiul solid
Simbol
1, S
m
t
I
T
Il
mol
rad
Sr
34
Unitatea de
msur
m
kg
s
A
K
Cd
(metrul)
(kilogramul)
(secunda)
(amperul)
(kelvinul)
(candela)
mol
(radianul)
(steradianul)
Marimi scalare
Marimile scalare sunt marimile caracterizate complet printr-un numar pozitiv sau
negativ.
ex: masa, densitatea, volumul, temperatura, caldura, etc.
Masa unui corp sau a unei particule este una din cele 7 mrimile fizice fundamentale.
Masa se definete drept acea mrime msurabil ce determin cantitatea de substan
coninut ntr-un corp sau particul, determinabil la nivel macroscopic i msurat, de
asemenea, macroscopic.
Simbolul masei este litera minuscul "m", iar unitatea sa de msur, n Sistemul
Internaional (SI) este "1 kilogram", sau exprimat simbolic i comun, "1 kg". Formula
corespunztoare celor de mai sus este:
Alturi de lungime i timp, masa reprezint una din cele trei msuri fundamentale sau
eseniale din mecanic.
Densitatea unui corp se definete ca fiind raportul dintre masa, notat cu litera
minuscul m), i volumul su, notat cu litera majuscul V ). Ca mrime fizic densitatea este o
mrime fizic derivat din mrimile mas i volum. Ea se noteaz cu litera greac (rho), iar
uneori i cu litera d:
35
Volumul piramidei:
Volumul conului:
V volumul
A ou a aria bazei mari, respectiv mici
h : inaltimea (sau distanta intre cele doua baze)
r : raza
Din punct de vedere matematic, diferitelor tipuri de volume regulate le corespund diferii
coeficieni, valoarea constantei k putnd fi 1 la cub sau paralelipipede drepte, 3,1415 / 4 ... la
cilindru i aa mai departe.
Orice tipuri de volume neregulate sunt, la rndul lor, exact msurabile. Formula
matematic este o integral de volum, a crei valoare numeric este dat de limitele integrrii.
36
Marimi vectoriale
Exemple de forte: Forta de greutate, Forta elastica, Forta de frecare.
Fora (F) este marimea vectoriala care masoara taria, intensitatea unei interactiuni.
Actiunea unui corp asupra altui corp actiune reciproca se numeste interactiune.
Forta se noteaza: <F>SI = N
Interaciunea nseamn ntlnirea a doua micri (a doua particule sau a doua sisteme
de particule) care se deosebesc ntre ele ca direcie, intensitate i mai ales ca sens. Esena
filozofic a forei este deosebirea de micare.
Fora ca toate mrimile fizice este o msur a micrii. Fora apare i acioneaz la
nivelul particulelor elementare.
Forta se masoara cu dinamometrul construit pe baza efectului de deformare elastica a
unui resort.
Orice fora este dat de produsul presiunii cu aria suprafeei pe care se exercit acea
presiune.
I Forta de greutate
Forta de greutate se noteaza: G1=mlg1
Greutetea este forta cu care orice corp este atras de pamant.
Acceleratia gravitationala depinde de distanta de la centrul pamantului la punctul
considerat (de altitudine) si de latitudine.
II Forta elastica
Forta elastica se noteaza:
Forta elastica este forta care aduce corpul la forma initiala dupa incetarea interactiunii.
Direstia fortei elastice este aceiasi cu directia fortei deformatoate.
III Forta de frecare
Forta de frecare este forta care apare la suprafata de contract dintre doua corpuri si se
opune deplasarii.
Legile frecarii:
Forta de frecare la alunecare nu depinde de marimea suprafetei de contact dintre
corpuri.
Forta de frecare la alunecare depinde direct propotional de natura corpurilor aflate n
contact.Marimea care ne da date despre natura surfetelor aflate n contact se noteaza
cu litera ( miu ) si poarta denumirea de coeficient de frecare.Coeficientul de frecare e o
marime fizica care nu are unitate de masura ,adica este adimensionala.
Forta de frecare la alunecare depinde direct propotional de normala la suprafata de
contact.
Pentru a micsora durata frecarii folosim lubrifianti (ulei) sau inlocui frecarea de lunecare
cu cea de rostogolire.
37
38
Legile frecarii:
Forta de frecare la alunecare nu depinde de marimea suprafetei de contact dintre
corpuri.
Forta de frecare la alunecare depinde direct proportional de natura corpurilor aflate in
contact. Marimea care ne da date despre natura suprafetelor aflate in contact se noteaza cu
litera m ( miu ) si poarta denumirea de coeficient de frecare. Coeficientul de frecare e o
marime fizica care nu are unitate de masura, adica este adimensionala.
Forta de frecare la alunecare depinde direct proportional de normala la suprafata de
contact.
Miscarea unui mobil este influentata, dupa cum am vazut in laborator, de actiunea
fortelor. In randul lor se numara si fortele de frecare ce se manifesta la deplasarea mobilului pe
o anumita suprafata. In regiunea de contact se exercita actiuni asupra mobilului, care se opun
miscarii sale. Fortele care apar in regiunea de contact si care se opun miscarii au fost numite
forte de frecare. Prin urmare fortele de frecare au intotdeauna un sens opus sensului
deplasarii corpului.
Datorita faptului ca fortele de frecare apar intotdeauna cand un corp se misca, inseamna ca in
practica miscarea rectilinie si uniforma a acestuia nu se poate efectua in virtutea inertiei, ci
doar datorita unei forte de tractiune egala si de sens contrar cu forta de frecare Ff.
Exista 3 posibilitati :
1. Daca Ff >Gt corpul nu se misca ; 32917kcl77gud5y
2. Daca Ff = Gt are loc o miscare rectilinie uniforma ;
3. Daca Ff < Gt are loc o miscare rectilinie uniforma variata, miscare accelerata
Gt = G sin.
Ff = mGn cu917k2377guud
a = =G (sin. cos. )
corp-guma;
plan inclinat-placaj;
raportor pentru a masura unghiu .
3.Mod de lucru :
Sa consideram un corp ( guma ),care aluneca pe suprafata altui corp (placaj ).
Cele doua suprafete in contact, oricat de bine ar fi lustruite mai au inca asperitati pe care, chiar
daca nu le vedem cu ochiul liber la putem vedea la microscop.
39
Asperitatile acestea constituie tot atatea piedici si corpul, daca nu este in stare sa le
sara, sa le rupa, sa le indoie, va ramane in repaus. Alunecarea intampina deci o forta de
opunere, pe care o numim frecare si forta tangentiala minima, in stare sa scoata corpul din
repaus este, evident egala si opusa ca sens acestei frecari.
Forta de frecare actioneaza tangential si se opune alunecarii unui corp, pe o
suprafata data.
Este de asemenea evident ca, atata vreme cat forta de frecare este exact compensata
de forta exterioara aplicata, corpul nu se mai poate misca decat uniform, odata scos din
repaus.
Daca forta exterioara depaseste frecarea, diferenta lor va servi ca sa accelereze
miscarea.
Coeficientul de frecare poate fi determinat cu ajutorul dispozitivul experimental de mai
sus unde un corp de greutate cunoscuta poate sa alunece pe un plan inclinat.
Daca marim treptat inclinatia planului, pana cand corpul se misca uniform la vale,
realizam conditia ca forta tangentiala Gt, care apare prin descompunerea greutatii proprii a
corpului, sa fie egala cu forta opusa de frecare F f.
Pe de alta parte, corpul apasa pe plan cu forta normala G n si din figura se vede imediat
ca raportul dintre intensitatile fortei de frecare si fortei normale este :
=Ff / Gn=tg. a
Cand corpul se misca uniform si regulat pe planul inclinat, masuram unghiul format de
plan cu masa de lucru (care este dreapta) . Acest unghi il notam cu . Dupa ce facem trei
determinari ale acestui unghi, si trecem aceste valori in tabel, calculam tg. care este egala cu
. Dapa ce aflam facem media intre cele trei valori si trecem in tabel ca mediu.
4.Tabelul :
Nr. det.
1.
2.
3.
unghiul
30o
22o
20o
tg.
o.58
0,40
0,36
mediu
0,58
0,4
0,36
0.44
5.Surse de erori:
-masurarea gresita a unghiului ;
-aproximarea calcularii tga ;
-suprafata planului nu are aceeasi rugozitate ;
6.Concluzii :
Relatia m=Ff /Gn este aproximativa deoarece in realitate coeficientul de frecare depinde
de viteza relativa dintre suprafete. Din experienta efectuata am observat ca este mai greu sa
scoatem corpul din repaus, decat sa-i
intretinem miscarea dupa ce a pornit. Aceasta inseamna ca m este mai mare atunci cand
incepe miscarea, scazand ulterior, pe masura ce viteza creste.
Deoarece fortele de frecare sunt in cele mai multe cazuri daunatoare, in tehnica se
utilizeaza lubrifianti pentru micsorarea acestora.
40
Presiunea
Presiunea (simbol: p) este forta pe unitatea de suprafat aplicat n directie
perpendicular pe acea suprafat.
Presiunea relativ este diferenta de presiune fat de presiunea atmosferic.
Definitie:
41
unde:
(rho) este densitatea fluidului (ex. densitatea apei este practic 1000 kg/m 3);
42
1643 Isaac Newton s-a nscut pe 4 ianuarie in Woolsthorpe, Lincolnshire. Tatl su era un
fermier prosper, care a murit cu trei luni nainte ca Newton sa se nasca. Mama s-a
recstorit i Newton a fost lsat n grija bunicilor lui.
1661 A mers la Universitatea Cambridge, unde a devenit interesat de matematic, optic,
fizic i astronomie.
1665 n octombrie, o epidemie de ciuma a forat universitatea sa se inchida i Newton s-a
ntors la Woolsthorpe. Cei doi ani petrecui acolo au fost un timp extrem de fructuos n
care a nceput s se gndeasc la gravitatie. El a dedicat, de asemenea, timp de lucru n
ideile sale despre optica i matematic, "fluctuatii" (calcul).
1667 Newton sa ntors la Cambridge, unde a devenit membru al Trinity College.
1669 A fost numit profesor secund de matematic la Lucasian. Acesta se gandea la un
telescop care a fost fcut n 1668 (dupa alte surse 1670), ceea ce l-a adus la cunotina
comunitii tiinifice. A construit cel dintai telescop cu reflexie, care a starnit mare valva
si pentru care a fost ales membru al Societatii Regale din Londra. Acest telescop folosea
43
o oglinda concava ca o farfurie pentru a obtine o imagine mai clara, imaginea rezultata
fiind privita printr-un vizor aflat pe o parte a tevii telescopului.
1672 A fost numit membru al Royal Society. De la mijlocul anii 1660, Newton a efectuat o serie
de experimente cu privire la compoziia de lumina, descoperind c lumina alb este
compus din acelai sistem de culori care pot fi vzute ntr-un curcubeu i de stabilire a
studiului modern de optica (sau comportamentul de lumina ).
1704 Newton a publicat "Opticks", care se ocupa cu lumina si culoare. De asemenea, el a
studiat i publicat lucrri de istorie, teologie i alchimie.
1687 In acest an cu sprijinul prietenului su astronomul Edmond Halley, Newton a publicat
lucrarea sa cea mai mare, "Philosophiae Naturalis Principia Mathematica" ("Principiile
matematice ale filozofiei naturale"). Aceasta a artat modul n care o for universal,
gravitaie, aplicata la toate obiectele, n toate prile universului. Cartea publicata a fost
un mare triumf si un punct culminant al revolutiei stiintifice. Ideiile sale despre gravitatie
le-a publicat abia dupa 20 de ani de la descoperire. Cea mai socanta realizare dintre
toate a fost ideea ca luna este mentinuta pe orbita sa nu de o forta magnetica, asa cum
se presupunea, ci de o forta gravitationala exercitata de Pamant.
1689 Newton a fost ales membru al parlamentului pentru Universitatea Cambridge (1689-1690
i 1701-1702).
1696 Newton a fost numit director al Monetariei Regale, stabilindu-se n Londra. El a luat
atribuiile sale la monetrie foarte in serios lansand o campanie mpotriva corupiei i
ineficienei n cadrul organizaiei.
1703 A fost ales preedinte al Royal Society, birou ce l-a deinut pn la moarte.
1705 A fost nnobilat de catre Regina Anna.
Newton a fost un om dificil, predispus la depresie i, adesea, implicat n argumente
amare cu alti oameni de stiinta, dar de la inceputul anilor 1700 el a fost figura dominant
n tiina britanica i europeana.
1727 Isaac Newton a murit pe 31 martie i a fost nmormntat la Westminster Abbey. Newton
a fost considerat cel mai mare fizician i matematician englez, i cel mai mare om de
tiin al epocii sale.
Savanti fizicieni au alaturat cele doua nume celebre, desi Einstein a trait dupa trei secole
de evolutie stiintifica si tehnica. In sec. XX, legile newtoniene au fost puse sub semnul
intrebarii. Teoria relativitatii a lui Einstein parea ca a nimicit legile care-l consacrasera
altadata pe englezul de la Cambrdge. Actualii oameni de stiinta, care s-au aplecat asupra
celei mai mici dimensiuni, atomul, au considerat ca cele trei legi ale dinamici si legea
gravitatiei newtoniene nu se mai aplica si la corpurile minuscule care se deplaseaza
aproape cu viteza luminii. Insa pentru Terra, planete, nave spatiale, corpuri din jurul
nostru, legile lui Newton sunt perfect valabile si astazi.
44