GRUPELE SANGUINE

Dr.Ariela-Ligia OLTEANU

degrup sanguin(saugrup sanguin) este folosit pentru a

caracterizasangele unui individ n funcie de prezena sau absena unui
antigenpe suprafaaeritrociteloracestuia. Majoritatea antigenelor de grup
sanguin sunt de natur glicoproteic, oarecum stabile din punct de vedere
genetic, unele fiind ntlnite la mai multe specii de mamifere n forme identice;
La om au fost identificate 26 sisteme de grup sanguin cu 228 antigene; un
sistem de grup sanguin consta din unul sau mai multe antigene guvernate de o
singura gena sau de un complex de doua sau mai multe gene strans legate intre
ele;
De asemenea au fost identificate si alte antigene care nu au fost atribuite
sistemelor stabilite;
Antigenele eritrocitare pot fi proteine, glicoproteine sau glicolipide. majoritatea
sunt sintetizate de eritrocit, totusi unele antigene, cum ar fi cele apartinand
sistemului Lewis, sunt adsorbite din plasma pe membrana eritrocitara;
Unele antigene sunt specifice eritrocitelor, in timp ce altele sunt intalnite si pe
alte celule (leucocite, trombocite)
Se mentin constante - nu sunt modificate de factori de mediu sau de varsta;
Se transmit dupa legile lui Mendel, fie dominant fie recesiv,
fie combinat;
In anumite stari patologice pot apare modificari ale caracterelor ex. leucemii
acute, LLC, SMD;
Aproape toate aplicatiile se refera la grupele sanguine eritrocitare;
Termenul

GRUPELE SANGUINE ERITROCITARE :

Descoperirea grupelor sanguine a deschis cai noi de diagnostic si tratament clinic si

a permis aplicatii importante in medicina legala, antropologie, etnologie, genetica

Importanta clinica in cunoasterea grupelor sanguine eritrocitare :

1. evitarea accidentelor transfuzionale determinate de
incompatibilitate intre anticorpii primitorului de sange
si eritrocitele donatorului;
2. studiul bolii hemolitice a nou-nascutului determinata
de incompatibilitate antigenica intre eritrocitele mamei
si eritrocitele fatului;
3. evitarea aloimunizarii prin administrarea unui sange
ce contine antigene in plus fata de cele ale primitorului
si determinarea unor accidente posttransfuzionale ce
ar putea surveni dupa o transfuzie ulterioara de sange;

SISTEMUL OAB :
in anul1900 Landsteiner a descoperit trei grupe A.B si 0, dupa cum aglutinogenul A

sau B se gasea sau nu pe eritrocite;

DeCastrello si Sturli :grupa AB

Ulterior s-au descoperit si alte antigene eritrocitare: MNSs, Pp, Rh, Kell, Lewis,
Duffy, Kidd, etc

Antigenele :
-sunt determinate genetic (locusuri 0AB, H)
-se gasesc pe majoritatea tesuturilor si celulelor
-antigene fixate pe celule :pe eritrocite,leucocite, trombocite si
celulele tuturor tesuturilor (exclus pe celula nervoasa, tes,
conjunctiv, hepatocit, celule Malpighi)
-se numesc si aglutinogene
-antigene libere :in saliva, lacrimi, urina, suc gastric, etc.
80% secretori si 20% nesecretori (rol in criminalistica);

THE NOBEL PRIZE IN

PHYSIOLOGY OR MEDICINE 1930
Karl Landsteiner
Born:14 June 1868, Vienna, Austrian
Empire (now Austria)
Died:26 June 1943, New York, NY,
USA
Affiliation at the time of the
award:Rockefeller Institute for
Medical Research, New York, NY, USA

Prize share:1/1
The Nobel Prize in Physiology or
Medicine 1930 was awarded to
Karl Landsteiner"for his discovery
of human blood groups".
Photos: Copyright The Nobel
Foundation

-sintreza antigenelor se face din stadiul de proeritroblast;

- antigenele A,B,H apar in sapt. a 6 a de viata embrionara;
- genele sistemului AB0 nu codifica direct antigenele, ci enzime care adauga
zaharuri specifice la un substrat din membrana eritrocitara (substanta H
-o alela rara mostenita uneori in locusul H este h, care codifica o transferaza
nonfunctionala. La homozigotii hh (fenotipul Bombay) substanta H nu este
prezenta pe suprafata eritrocitelor, iar transferazele A si B, chiar daca sunt
prezente, nu pot adauga zaharurile specifice care determina specificitatea
antigenica A sau B. Relevanta clinica a fenotipului Bombay este capacitatea
acestor indivizi de a forma nu numai anti-A si anti-B, dar si anti-H, ceea ce face
dificila gasirea de sange compatibil pentru transfuzii, numai sangele de la un
individ cu fenotip Bombay fiind compatibil, iar acesta este extrem de rar.
-antigenitatea creste treptat in viata fetala (se poate determina grupa sanguina la
nastere prin met.Beth-Vincent)
-situsurile antigenice ale nn sunt ~ 20-50% din situsurile adultului; pot sa scada in
anumite boli maligne

Antigenele A i B au o structur de baz comun, ele formndu-se

astfel:
1.Un substrat mucopolizaharidic de baz este modificat, sub
aciunea unei geneH, prin adugarea unei molecule de L-Fucoz,
rezultndsubstana H, sau antigenul H, comun pentru A i B.
Este important de menionat faptul c substratul
mucopolizaharidic are structur comun cu cea a unui antigen
specificpneumococului. De fapt gena H codific o
glicoziltransferaz, neaprat necesar pentru a sinteza attAct
iB.
2.Dac n genotip exist gena A, atunci aceasta determin i ea
sinteza unei glicoziltransferaze, care va determina ataarea la
substana H a unui rest de N-acetil-galactozamin, rezultnd
astfel antigenulA.
3.Dac n genotip exist gena B, ea determin sinteza unei
glicoziltransferaze care ataeaz la substana H un rest de DGalactoz, rezultnd antigenulB.
4.Dac genotipul cuprinde att gena A ct i gena B, relaia
dintre ele este de codominan, fenotipul rezultant prezentnd

Subgrupele antigenelor A si B:

- mutatii ale genelor A si B rezulta in substitutii de aminoacizi la nivelul

transferazelor, care se traduc in expresia slaba a antigenelor A si B,
clasificate ca subgrupe, cele mai comune fiind asociate cu gena A,
A1 si A2 ;
-Dungern diferentiaza in 1911 un antigen puternic A(tare) si un antigen
A slab (A2); s-au identificat si alte antigene mai slabe decat A2;
-subgrupele B sunt mai putin frecvente (B3,Bx,Bm,Bel);
- aceste subgrupe sunt determinate genetic si se transmit de la o
generatie la alta;
-importanta practica; nerecunoasterea lor prin metoda directa de
determinare ci numai prin efectuarea concomitent si a tehnici Simonin;
- subgrupele A si B sunt relevante clinic la donatorii de sange, deoarece,
datorita expresiei slabe a antigenului, pot fi fenotipate ca apartinand
grupului 0 si, transfuzate la un primitor cu grup 0, pot duce la
hemoliza intravasculara.

Anticorpii anti-A si anti-B :

-toti indivizii imunocompetenti produc anticorpi naturali (izoaglutinine sau

izohemolizine) fata de antigenele de grup AB0(H) lipsa.;

-sunt de doua tipuri : tip natural si tip imun;
-anticorpii de tip natural au o molecula mare tip IgM si IgA
si provoaca aglutinarea imediata a eritrocitelor ce contin antigenul omolog A sau B:
- de tip regular : apar in timpul vietii intrauterina/ dupa nastere la toate persoanle
carora le lipseste antigenul omolog (anti-A, anti-B, anti-A1,anti-A2);
-de tip iregular ce apartin altor sisteme (antiM,antiP,antiI);
-Anti-A si anti-B sunt de obicei detectabili la 3-6 luni dupa nastere, iar la varsta de
5 ani titrul anticorpilor atinge maximul si se mentine in toata perioada adulta. Titrul
anticorpilor IgM poate scadea gradual cu varsta avansata. Anticorpii anti-A si antiB sunt prezenti si la cei cu variante A sau B slabe. Nou-nascutii nu au de obicei o
cantitate semnificativa de anti-A si anti-B in plasma, cu exceptia celor nascuti din
mame aloimunizate, la care pot fi prezenti in circulatie anticorpi IgG de la mama
care au traversat placenta;

- anticorpii AB0 nu reprezinta o cauza majora de boala hemolitica

a nou-nascutului datorita inhibitiei anticorpilor de substantele A
si/sau B solubile prezente in sange precum si antigenelor A sau
B prezente pe alte celule in afara eritrocitelor; de asemenea
afinitatea de legare a anticorpilor fata de molecule de zaharuri
este mai slaba decat cea a anticorpilor fata de molecule
proteice, cum ar fi antigenul D. Hemoliza apare mai probabil
daca mama este grup 0, cu copil grup A.
-anticorpii de tip imun anti-A si anti-B au molecula mica IgG si
provoaca aglutinarea eritrocitelor intr-un mediu
macromolecular ( eritrocite papainate etc.);
- apar in urma unui proces de aloimunizare (sarcini
incompatibile in sistemul AB0, transfuzii incompatibile),
sau heteroimunizare(diverse preparate farmaceutice de origine
animala ce contin substante de grup A sau B)

CARACTERUL

Tipul de imunoglobulina

Temperatura de reactie

Fixatori de complement

Inactivare la 70C sau

neutralizare cu subst. specifice
eritrocite folosite(omoloage)

Anticorpi

naturali(completi)
Ig M, IgA

+4-22*C

Anticorpi imuni
(incompleti)
Ig G

37*C

Da

Nu

Da

Nu

Normale

Tratate cu enzime

Transmiterea ereditara a caracterelor de grup

sanguin OAB :
-Bernstein in 1924 descrie si demonstreaza practic ca antigenele de grup sanguin

se transmit ereditar prin intermediul genelor, dupa legile lui Mendel

-locusul genelor alele A,B si 0 se gaseste pe perechea Cr 9
-genele A si B sunt considerate gene dominante fata de 0 si codominante intre ele
- aceste trei gene determina patru fenotipuri: A, B, AB si 0, indivizii cu fenotip A
sau B putand fi heterozigoti (A0, respectiv B0) sau homozigoti (AA, respectiv
BB).
-fiecare parinte transmite o singura gena prin intermediul cromozomilor
GRUPUL

FENOTIP

GENOTIP

0 (, )

00

A ( )

AA sau A0

B ( )

BB sau B0

AB (0)

AB

AB

Exista 4 reguli generale dupa care cunoscand fenotipul mamei si al tatalui se

poate deduce fenotipul posibil al copilului(aplicatie in expertize medicolegale) :
1.Aglutinogenele A sau B nu pot fi prezente in sangele unui copil daca ele nu se
gasesc in sangele unuia sau ambilor parinti.
2.Un parinte cu grupa AB trebuie sa transmita copilului fie aglutinogenul A fie
B; nu poate fi parintele unui copil de grup 0
3.O persoana de grup 0 nu poate fi parintele unui copil de grup AB
4.Antigenele A1 si A2 pot sa apara la un copil numai daca ele sunt prezente cel
putin la unul din parinti.

Frecventa grupelor sanguine 0AB in Romania (1971):

- grupa 0 : 32,68%
- grupa A : 43,15%
- grupa B : 16.50%
- grupaAB : 7,65%

Relatie grup sanguin 0AB boli:

- variate stari de boala duc la alterarea antigenelor eritrocitare, slabire sau chiar
aparitia unui nou antigen (antigen castigat=pseudoantigen);
- in unele leucemii, in cursul bolii, aglutinogenele A si B pot slabi si revin la
normal in remisiuni;
- in leziuni carcinomatoase de intestin, la persoane de grup A datorita patrunderi
germenilor in circulatie si fenomene de dezacetilare se poate castiga
aglutinogenul B pe o perioada de timp limitata , devenind grup AB;
- boala hemolitica a nou-nascutului, in sistemul 0AB, cand nn este de grup A sau B
iar mama poseda anticorpi imuni anti-A sau anti-B de tip Ig G care traverseaza
placenta si pot duce la sensibilizarea eritrocitelor nn;
- cel mai important : compatibilitate transfuzionala in sist 0AB intre donator si
primitor;incopatibilitatea duce la fenomene hemolitice severe ( anticorpii anti-A si
anti-B sunt de tip IgM, fixatori de complement si duc la hemoliza intravasculara
in cazul unei transfuzii incompatibile;
-relatie grup 0 si aparitia ulcerului gastro duodenal(mai frecv. cu 20%), relatie intre
frecventa anemiilor megaloblastice de tip Biermer si grupul sanguin A;

Recomandari pentru determinarea grupului sanguin

ABO
inaintea unei transfuzii;
inaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale potential
asociate cu complicatii hemoragice care ar putea necesita
transfuzii;
monitorizarea imunohematologica antepartum si
postnatala a mamei si copilului;
la donatorii de sange;
pentru compatibilitatea de grup ABO in transplantul de
rinichi si inima.

Pregatirea pacientului nu este necesara o pregatire prealabila; sunt

utile informatii asupra unor tratamente perfuzabile cu solutii
macromoleculare efectuate premergator determinarii, transfuzii in
ultimele 120 zile, boli infectioase cu germeni Gram negativi cu/fara
septicemie, boli maligne (carcinom, limfom, mielom).
Specimen recoltat- a) sange capilar din pulpa degetului; b) sange venos.
Recipient de recoltare b) vacutainer fara aditivi sau gel activator
(capac rosu sau incolor); cu anticoagulant (EDTA,..)
Cauze de respingere a probei- specimen puternic hemolizat.
Stabilitate proba- testul se efectueaza imediat, daca acest lucru nu este
posibil, proba se pastreaza 48 ore la 2-8C.
Prelucrare necesara dupa recoltare- dupa coagularea completa la
temperatura camerei se indeparteaza serul si cheagul. Din hematiile
ramase se prepara o suspensie 10% in plasma proprie sau in ser fiziologic .
Pentru metoda de aglutinare pe carduri se prepara o suspensie de 5%
hematii in mediu special de suspensie.

DETERMINAREA GRUP SANGUIN

0AB
Determinarea grupelor sanguine eritrocitare cat si detectia de
anticorpi corespondenti este indispensabila pentru securitatea
transfuzionala
Determinarea grup sanguin= detectarea antigenului prezent pe
membrana eritrocitara(metoda Beth-Vincent)
Determinarea de anticorpi antieritrocitari consta in detectarea
anticorpilor prezenti in plasma pacientilor cu ajutorul hematiilor
test (metoda Simonin)
Detectia antigenelor de grup sanguin sau a anticorpilor
corespondenti se face prin metode imunologice bazate pe
specificitatea reactiei antigen-anticorp(daca anticorpul se fixeaza
= prezenta antigenului)
Tehnicile imunologice folosite sunt : de aglutinare (in microplaci,
prin gel-filtrare), in faza solida, citometrie in flux,
imunofluorescenta, RIA, ELISA;
Tehnici neimunologice:biologie molecular(cercetare)

DETERMINARE IN SISTEMUL 0AB:

2 tehnici complementare realizate simultan :

1.Proba globulara (Beth-Vincent-directa) : cercetarea prezentei
antigenului A si B cu reactiv (anticorpi) anti-A, anti-B si anti AB =seruri
test
2.Proba serica (Simonin-indirecta) : cercetarea anticorpilor
(aglutininele) anti-A si anti-B cu hematii test A , B
- aceste doua tehnici trebuie realizate in dublu de catre doi tehnicieni
-serurile test policlonale sau monoclonale (mai rapide)
Rezultate :
grupa 0 (,) = nu poseda pe eritrocite nici un aglutinogen
poseda in ser aglutininele si
grupa A ( ) = pe eritrocite aglutinogenul A si in ser
aglutinina
grupa B ( ) = pe eritrocite aglutinigenul B si in ser aglutinina
grupa AB(0)= pe eritrocite ambele aglutinogene iar in ser nu are
aglutinine

Echipament i resurse

Pentru determinarea grupelor ABO si a factorului

Rh este nevoie de:
placa de aglutinare sau lama de sticla;
pipete automate cu varfuri aferente de unica
folosinta sau pipete Pasteur de unica folosinta
stative pentru seruri;
baghete plastic pentru omogenizarea reactivului cu
proba;
recipient pentru consumabile utilizate.

Reactivi i materiale de control

Trusa contine:
anticorpi monoclonali (aglutinine specifice sau antiseruri) anti-A;
anticorpi monoclonali (aglutinine specifice sau antiseruri) anti-B;
anticorpi monoclonali (aglutinine specifice sau antiseruri) anti-AB;
anticorpi monoclonali (aglutinine specifice sau antiseruri) anti-D (anti-Rh) si
control negativ anti-Rh.
Nota:
reactivii sunt ambalati in sticlute picuratoare.

Reactivii se pastreaza la frigider, la 2-8C. Se recomanda reducerea timpului

in afara frigiderului si evitarea tinerii reactivilor la temperatura camerei intre
2 utilizari.
Control

intern
Determinarea grupelor sanguine se realizeaza in paralel cu 2 tipuri diferite de
reactivi.
La determinarea factorului Rh se foloseste obligator testare in paralel a
controlului negativ si reactia este interpretabila doar in cazul in care acesta
nu produce aglutinare.

 Testare:

metoda directa
Pentru determinarea grupelor de snge ABO si a
factorului Rh se parcurg pasii:
Se pune o picatura de reactiv specific (aproximativ 25 l),
pe placa de aglutinare sau lama de sticla.
Se adauga pe placa, alaturi de picatura de reactiv, o
picatura (aproximativ 25 l) de hematii.
Se amesteca celulele cu antiserul intr-o arie cu diametru
aproximativ 2 cm
Se incubeaza placa la temperatura camerei, fara agitare
timp de 30 secunde
Se roteste usor si continuu placa de aglutinare sau lama de
sticla, timp de 3 minute.

Rezultate

aglutinarea este examinata macroscopic:

o suspensie omogena indica o reactie negativa;
aglutinarea celulelor rosii indica o reactie pozitiva.

prezenta aglutinarii indica faptul ca hematiile care au fost

testate in prezenta reactivului specific poseda antigenul
(aglutinogenul) corespunzator (rezultat pozitiv).
absenta aglutinarii indica faptul ca hematiile care au fost
testate sunt lipsite de antigenul corespunzator (rezultat
negativ).
rezultatele testate arata in felul urmator:

REZULTATE
GRUPA SANGUINA

ser anti A

ser anti B

ser anti AB

A II

B III

AB IV

OI

un tip de aglutinare ce nu corespunde tabelului de

mai sus se observa la pacientii recent
transfuzionati, la cei cu hemopatii maligne .
daca citirea se face dupa 5 minute, poate sa apara
pseudoaglutinarea care sa ne dea rezultate fals
pozitive. Pseudoaglutinarea dispare prin reagitare
sau adaugarea unei picaturi de ser fiziologic si
reomogenizare.
ATENTIE! Grupele sanguine si Rh se testeaza in
primele ore de la recoltare sau pe sange depozitat la
frigider deoarece hemoliza poate ascunde
aglutinarea.

aglutinare si gel-filtrare pe carduricu

microtuburi ce contin un gel impregnat cu
reactivul specific antigenului eritrocitar de
determinat (anticorpi monoclonali murini sau
umani) test direct de grupaj ABO si de
determinare a Ag RH1( D) si a Ag RH 1,2,3
( DCE).

Limite si interferente
Rezultatul determinarii grupului de sange trebuie citit
de doua persoane si trebuie eventual confirmat pe o a
doua proba de sange.
Pentru metoda de aglutinare pe carduri o reactie
pozitiva se valideaza numai daca microtubul de control
este negativ.Reactia pozitiva se apreciaza in functie de
dispersia aglutinatelor in microtubde la + la ++++.
Erori de citire datorate greselilor de tehnica:
- sticlarie murdara; contaminare bacteriana;
- prezenta de microcheaguri (falsa aglutinare);
- nu se respecta: proportiile hematii/ser, ordinea de
picurare a serurilor hemotest (aglutinari contradictorii),
timpul de citire citire tardiva: margini uscate (falsa
aglutinare), citire precoce (lipsa aglutinarii sau
aglutinare slaba).

Erori datorate hematiilor

False aglutinari
a) Prezenta rulourilor (pseudoaglutinarea): utilizarea de solutii macromoleculare
(Dextran, HES), tulburari de coagulare, probe de sange incomplet coagulate,
hiperfibrinogenemia, produsi de degradare a fibrinei, agenti fibrinolitici,
disproteinemia, paraproteinemia, crioglobulinemia, cresterea reactantilor de faza
acuta, medicamente (doze mari de heparina, sulfat de protamina), factori
reumatoizi, cresterea colesterolului, bilirubinei, leucocitoza, enzime leucocitare
Martorul AB este pozitiv; spalarea hematiilor permite efectuarea corecta a probei
globulare.
b) Autoaglutinarea
Prezenta de aglutinine la rece (martorul auto este pozitiv). Proba de sange si
reactivii se preincubeaza la 37C, iar testarea se efectueaza la cald.
Hematii acoperite de aloanticorpi: nou-nascut din sarcina incompatibila (in
sistemul Rh, ABO),
pacient transfuzat cu sange incompatibil.
Determinarea grupului sanguin pe sange recoltat din cordonul ombilical: gelatina
Wharton, substanta macromoleculara care inconjoara eritrocitele, da aspect de
pseudoaglutinate. Pentru indepartarea ei este necesara spalarea hematiilor de cel
putin 6 ori inaintea determinarii.
Prezenta complexelor imune medicamentoase.

c)Poliaglutinarea
In septicemiile cu bacilli Gram negativi sunt expuse criptoantigene (T), prin
actiunea enzimatica a agentilor bacteireni, recunoscute de anticorpi (anti-T)
prezenti in majoritatea serurilor umane2. Martorul AB este pozitiv1.
Aglutinari absente sau slabe sau aspect de dubla populatie: aglutinarea nu este
totala, cu prezenta de hematii libere (aglutinatele apar pe un fond roz):
sange vechi;
antigene slabe: nou-nascuti, prematuri;
subgrupe A sau B slabe;
atenuarea antigelor (in leucemii, limfoame, boala Hodgkin);
pacient cu grup A sau B transfuzat cu sange grup 0, hemoragie materno-fetala;
prezenta in cantitate mare de substanta A sau B in plasma (cancer de stomac,
pancreas) care neutralizeaza anticorpii test (hematiile trebuie spalate pentru
indepartarea acestora);
prezenta unei chimere sau mozaic (exceptional, ex.: post-alotransplant
medular).

Grupa

(Landsteiner)

Grupa

(Jansk)

Aglutinogen

Aglutinine

(antigen)

(anticorpi)

0(zero)

nu are

II

III

AB

IV

AiB

nu are

SISTEMUL RHESUS :FACTORUL RH

Descris in 1940 de catre Landsteiner si Wiener;

Rh=prin analogie cu cel gasit la maimuta macaccus Rhesus;
Formeaza un sistem complex, polimorf, de mai multi factori ce se
gaseste numai pe hematii ;
Importanta in boala hemolitica a nou nascutului si accidente
posttransfuzionale in cazul unei compatibilitati perfecte in sist. 0AB;
S-au descoperit mai mult de 50 de antigene ca apartin sistemului Rh;
Denumirea difera dupa autorii care au descris conceptele genetice;
Antigenele sistemului de grup sanguin Rh sunt codificate de doua gene:
RHD si RHCE localizate pe cromozomul 1; RHD codifica antigenul D,
in timp ce RHCE codifica antigenele Cc si Ee; antigenul d nu exista;
totusi, prin conventie, d este utilizat pentru a conota absenta antigenului
D. RHD si RHCE codifica polipeptide similare, care in membrana
eritrocitara formeaza un complex cu glicoproteina asociata Rh.
Fischer si colab. adopta pt sistemul Rh nomenclatura cu litere :
D,C,E,d,c,e

Antigenul Rh1=RhD

85% din subiecti apartinand populatiei europeene sunt purtatori ai acestui antigen
:RhD+ (Rh+)

15% nu poseda acest antigen si sunt denumiti RhD-(Rh-)

factorul D este codificat de o gen (1p36.2-p34)D ce determin direct

sinteza antigenului D, i are o alel recesivd;
indivizii cu fenotip Rh+ pot avea genotipDDsauDd, pe cnd cei Rhdoardd.
n aceeai zon a cromozomului mai exist i un locus pentru altfel de
alele: C, c, E, e (locusul CE). Ordinea pe cromozom este C-E-D, i din acest
motiv se tinde ctre nlocuirea prescurtrii CDE cu CED. Alelele C, c, E, e,
D, d se transmit nlnuit. Astfel, pot exista 8 haplotipuri (haplotipul
reprezint configuraia genelor pe un singur cromozom dintr-o pereche):
Dce, DCe, DcE, DCE, dce, dCe, dcE, dCE. C, c, E i e nu se exprim dect
cnd n genotip nu exist D.

Este antigenul cel mai puternic imunogen dintre toate antigenele acestui sistem apoi in
ordinea antigenitatii c,E,C,e

Este bine dezvoltat la nastere

Densitatea antigenica este in functie de fenotip

D DccEE > DCCee >DCcee >Dccee

Nu exista anticorpi anti-Rh, spontan in plasma;

Alte antigene comune(cele mai importante):

antigen Rh2 =RhC prezent la 70%indivizi in Europa
antigen Rh3 =RhE prezent la 30% indivizi
antigen Rh4 =Rhc prezent la 80% indivizi
antigen Rh5 =Rhe prezent la 98% indivizi
Antigenele C, c si E,e sunt antitetice , adica daca unul
lipseste celalalt este exprimat puternic

Exista si variante ale acestor antigene :

1.Fenotip Rh1 slab : deficit cantitativ si global de situsuri antigenice Rh1 la
suprafata hematiei poate duce la reactivitate slaba( absenta) in cazul tehnicii
de determinare (in functie de sensibilitatea tehnicii) si la etichetare hematiilor ca
fiind Rh1-;
fara influenta in cazul cand este primitor dar cu consecinte in cazul cand este
donator pentru un individ RhMecanisme genetice sunt implicate
2. Rh1 partial :
RhD = mozaic de epitopi toti prezenti la indivizii Rh1+ si toti absenti la cei
Rh1-;
Rh1 partial = exprimarea unei parti a acestui mozaic
In functie de epitopii absenti exista mai multe tipuri de Rh1 partial
Evidentiere : discordanta intre cele doua metode cu anticorpi monoclonali
Transfuzia acestor subiecti cu sange Rh+ (sau sarcini incompatibile
poate duce la allo-imunizare anti Rh1(fata de epitopii absenti)

Unele eritrocite care exprima antigenul D necesita incubare prelungita cu reactivul anti-D
pentru aparitia aglutinarii. Aceste eritrocite sunt considerate antigen D pozitive si sunt descrise
ca D slab, anterior denumite Du (in mai putin de 1% din cazuri). Se considera ca fenotipul D
slab apare prin unul din urmatoarele trei mecanisme ;
a) mostenirea unei gene RHD care codifica o proteina D cu expesie antigenica slabita: este
mai comuna la populatia neagra si se asociaza cu haplotipul Dce, iar la populatia alba se
asociaza cu haplotipul DCe sau DcE.
b) interactiunea genei D cu alte gene: indivizii cu gena D in pozitie trans fata de gena C (ex.:
Dce/Ce) prezinta o expresie slabita a genei D.
Indivizii cu fenotip D slab prin unul din aceste doua mecanisme nu formeaza aloanticorpi
dupa expunerea la eritrocite D pozitive.
c) mostenirea unei gene care codifica un complex antigenic D caruia ii lipsesc unii epitopi,
numit si D partial; acesti indivizi pot produce anti-D daca sunt transfuzati cu eritrocite D
pozitive. Dintre acestia DVI prezinta numarul cel mai mic de epitopi si aceste persoane prezinta
cel mai mare risc de imunizare, dar semnificativ mai mic decat persoanele D negative .
Donatorii cu D slab trebuie considerati Rh(D) pozitivi; este important ca acestia sa nu fie
gresit etichetati ca Rh negativi, deoarece antigenul D slab poate induce un raspuns imun daca
este transfuzat la un individ Rh negativ Indivizii cu D slab pot fi transfuzati cu sange Rh
pozitiv (exceptie DVI), iar gravidele nu necesita profilaxie cu imunoglobulina anti-D Daca se
utilizeaza un reactiv monoclonal anti-D adecvat, majoritatea determinantilor antigenici
incadrati anterior ca Du nu trebuie sa mai fie deosebiti de D in conditii de rutina.

ANTICORPII SISTEMULUI RH : DE TIP IMUN

Anticorpii apar clasic dupa alloimunizare transfuzionala sau obstetricala

Extrem de rar pot aparea anticorpi naturali in sistemul Rh, fara stimuli antigenici
cunoscuti (anti-E, anti-Cw), in majoritatea cazurilor irelevanti din punct de vedere
clinic;

In anemiile hemolitice imune autoanticorpii au adesea activitate anti-Rh.

Majoritatea sunt IgG(IgG1 si IgG3 aglutinine incomplete) si se fixeaza la 37C

aglutinare observata cu un test indirect antiglobulinic

Unii sunt IgM(anti-RH3)

Clasic acesti anticorpi nu activeaza complementul

Implicati in accidente imuno-hemolitice prin transfuzii

incompatibile

Cei mai comuni sunt anticorpii anti-D, care pot provoca boala hemolitica a nounascutului si reactii transfuzionale hemolitice severe. Frecventa acestora a scazut
semnificativ o data cu profilaxia anti-D la gravidele Rh negativ cu fat Rh pozitiv.
Anticorpii anti-C, c, E, e se asociaza cu boala hemolitica a nou-nascutului si
reactii hemolitice transfuzionale usoare.

Antigenul Rh1(D) este imunogenic 50-70% din cazurile in care se

transfuzeaza o unitate de sange Rh1+ la un primitor Rh1-, formare de
anti Rh1
Anticorpii din sistemul Rh sunt implicati in dezvoltarea de boli
hemolitice la fat si nn
Anticorpii prezenti la mama traverseaza placenta si daca antigenul
corespondent este prezent se produce hemoliza hematiilor fetale si
apoi a nn
Antigenele sistemului Rh pot fi tinta unor auto-anticorpi
la cald dezvoltati pacientilor contra propriilor antigene
Rh:pot duce la anemii hemolitice auto-imune

Recomandari pentru determinarea factorului Rh

inaintea unei transfuzii;
inaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale
potential asociate cu complicatii hemoragice care ar
putea necesita transfuzii;
monitorizarea imunohematologica antepartum si
postnatala a mamei si copilului;
la donatorii de sange.
In testarea de rutina a grupului sanguin nu se indica
determinarea altor antigene Rh in afara factorului Rh
D. Determinarea fenotipului Rh complet este indicata
la donatorii de sange, trebuie luata in considerare in
cazul transfuziilor la fetite si femei premenopauza, la
pacientitransfuzati cronic si la primitorii cu anticorpi
antieritrocitari iregulari.

Pregatirea pacientului nu este necesara o pregatire prealabila; sunt

utile informatii asupra unor tratamente perfuzabile cu solutii
macromoleculare efectuate premergator determinarii, transfuzii in
ultimele 120 zile.
Specimen recoltat- a) sange capilar din pulpa degetului; b) sange
venos.
Recipient de recoltare b) vacutainer fara aditivi sau gel activator
(capac rosu sau incolor).
Cauze de respingere a probei- specimen puternic hemolizat.
Stabilitate proba- testul se efectueaza imediat, daca acest lucru nu este
posibil, proba se pastreaza 48 ore la 2-8C 4.
Prelucrare necesara dupa recoltare- Dupa coagularea completa la
temperatura camerei se indeparteaza serul si cheagul. Din hematiile
ramase se prepara o suspensie 40% in ser propriu sau in ser fiziologic.
Pentru metoda de aglutinare pe carduri se prepara o suspensie de 5%
hematii in mediu special de suspensie .

Metoda de determinare-hemaglutinare pe placa cu

reactiv anti-D IgM monoclonal. Determinarea trebuie efectuata
cu doua tipuri diferite de anticorpi monoclonali, iar testarea
trebuie sa includa martorul autolog (martor albuminos se
testeaza eritrocitele pacientului cu mediul in care sunt continuti
Ac monoclonali), precum si hematii martor de grup 0, Rh
pozitiv si Rh negativ.
aglutinare si gel-filtrare pe carduri cu microtuburi ce contin
un gel impregnat cu reactivul specific antigenului eritrocitar de
determinat (anticorpi monoclonali murini sau umani) test
direct de grupaj ABO si de determinare a Ag RH1( D) si a Ag
RH 1,2,3 ( DCE).
La fiecare rulare a probelor se utilizeaza un sange de control de
grup si Rh cunoscute.

Interpretarea rezultatelor

Primitori de sange si nou-nascuti:

Rh(D) pozitiv daca se obtinrezultateclar pozitive cu ambele seruri test
anti-D, iar controlul auto este negativ;
Rh(D) negativ daca se obtin rezultate clar negative cu ambele seruri
test anti-D, indiferent de rezultatul controlului auto.
Este obligatorie testarea suplimentara daca se obtin rezultate slab
pozitive sau discordante cu serurile test, iar controlul auto este
negativ, precum si daca se obtin rezultate pozitive cu ambele seruri
test, iar controlul auto este pozitiv.
La donatori, daca testul initial pentru D este negativ, trebuie efectuat un
al doilea test care detecteaza D slab (acest lucru nu este necesar la
primitorii de sange, care trebuie transfuzati cu sange Rh negativ)
De asemenea determinarea prezentei D slab la femeia gravida elimina
tratamentul inutil cu imunoglobulina anti-D. Inaintea etichetari unui
pacient ca D slab trebuie sa ne asiguram ca nu a fost recent transfuzat
cu eritrocite Rh pozitive.

Pentru metoda pe carduri

Pentru metoda de aglutinare pe carduri o reactie pozitiva se valideaza
numai daca microtubul de control este negativ. Reactia pozitiva se
apreciaza in functie de dispersia aglutinatelor n microtub de la + la +
+++, astfel : rezultat pozitiv ( ++++) ; rezultat slab pozitiv ( +
pana la +++ ) ; rezultat negativ ( )
Interpretarea rezultatului in microtubul Rh1 (D)
Un rezultat pozitiv in microtubul Rh1(D) indica prezenta antigenului
Rh1(D) pe suprafata hematiilor investigate. Cardurile ABO/RH
folosite in laborator nu permit detectia tuturor antigenelor D slab
imunogene si nici fenotipul Rh1 partial categoria VI(DVI)
Pentru aceste antigene particulare trebuie sa se execute teste
suplimentare.
Interpretarea rezultatului in microtubul Rh1,2,3(DCE)
Un rezultat pozitiv in tubul Rh1,2,3(DCE) indica prezenta antigenului
Rh1(D) si/sau Rh2(C) si/sau Rh3(E) la suprafata hematiilor de testat

Limitesiinterferente
Reactii fals pozitive (martor albuminos pozitiv)
hematii in fisicuri/rulouri (mielom, macroglobulinemie Waldenstrm) se
reface determinarea dupa spalarea hematiilor;
poliaglutinarea;
anemii hemolitice cu autoanticorpi la cald (prezenta de anticorpi IgG pe
suprafata hematiilor) se reface grupajul cu un reactiv din care se elimina
albumina, care contine Ac anti-D aglutinanti capabili sa aglutineze
hematiile in suspensie salina (anti-D salin).
Reactii fals negative
anemia hemolitica a nou-nascutului (blocarea situsurilor antigenice D de
catre anticorpii materni)1;
individ cu Rh D slab posibila aglutinare slaba si tardiva; aceste cazuri se
indruma catre un serviciu de specialitate, unde determinarea D slab se face
cu ajutorul testului antiglobulinic indirect cu anti-D IgG (incompleti
policlonali).

Serul anti Rh D poate fi :

-uman, policlonal( salin, albuminos, IgG)
-animal, monoclonal cu anticorp anti-D de tip IgM
care reactioneaza la temperatura camerei aproape
instantaneu cu eritrocitele Rh +

Martori : -pozitiv (eritrocite Rh+) si negativ (eritrocite Rh-)

-mediu albuminos (amestec de ser AB si albumina
bovina 30%-pentru reactiile fals pozitive)
Determinare odata cu tipajul de grup 0AB
Se efectueaza de catre doi tehnicieni
Ceilalti factori din sistemul Rh: C,C,E,e au la baza acelasi principiu de
determinare (aglutinare) in prezenta serurulor anti-C, anti-c, anti-E, anti-e

Erori de determinare a grupelor sanguine :

1. Erori tehnice : -etichetari gresite
-sticlarie murdara
-raport gresit intre eritrocite:ser
-citire intarziata
-cand se lucreaza cu sange foarte proaspat
2. Erori datorate serului test :reactii fals -: prin folosire de seruri test vechi unde scade
titrul de anticorpi si fals + : prin infectarea serului
3. Erori datorate hematiilor test : fals- :hematii hemolizate sau picatura prea mare;fals
+ : hematii infectate
4. Eroare datorata serului de cercetat(met.Simonin) :fals-:la nn, bolnavi de varsta
inaintata, bolnavi cu agamaglobulinemie ; reactie fals pozitiva:anticorpi iregulari la
rece(AHAI)
5. Erori datorate hematiilor de cercetat(Beth-Vincent):fals-:hematii
hemolizate(pastrare la cald, recoltare pe sticluta umeda); fals + :hematii infectate si
la bolnavi cu AHAI

galactoz
02

MNS

MNS

GPA / GPB (glicoforine A i B) 4

03

P1

glicolipid

22

04

Rhesus

Rh

proteic

05

Lutheran

Lu

IgSF (proteic,
imunogloguline)

19

06

Kell

Kel

glicoprotein

07

Lewis

LE, Le

fucoz

19

08

Duffy

Fy

proteic (ECR, receptor pentru

chimiokin i pentru
Plasmodium vivaxi
knowlesi)

09

Kidd

JK

proteic (transportor al ureei)

10

Digo

DI

glicoproteic ("proteina benzii

3", AE 1, transportor ionic)

17

11

Cartwright

YT

proteic (AChE,
acetilcolinesteraz)

12

Xg

XG

glicoproteic

Va multumesc !