BAROCUL ARTA A CONTRAREFORMEI

BAROC CONCEPTE, ETIMOLOGIE, CRONOLOGIE

- Termenul a fost utilizat in sens peiorativ insemna absurd, grotesc si a fost utilizat de cei care considerau ca elemetele constructiei antice nu ar fi trebuit niciodata utilizate si
combinate altfel decat o facusera grecii si romanii - desemneaza o lipsa de gust deplorabila
- Apare ca rezultat al Contrareformei, in urma Conciliului de la Trento, unde s-au stabilit conventii de reprezentare in arta pentru a resuscita autoritatea bisericii, pentru a intari
catolicismul si a convinge credinciosul caruia Reforma i-a adus indoiala.
- La inceput si manierismul a aparut ca o arta a contrareformei o arta mai austera, mai apropiata de ideile crestinismului originar; dar treptat si-au dat seama ca nu pot bate
protestantismul cu propriile arme si incearca din nou sa mizeze pe bogatie, opulenta, fac apel la sensibilitatea si afectul maselor si propun o arta ce se bazeaza pe grandilocventa, pe
intensitatea emotiilor, pe naturalismul excesiv al reprezentarilor, maturalism ce merge spre o reprezentare cat mai concreta a diferitelor stari de la extazul sfintilor si martirilor si
pana la martiriile sfintilor, sau al lui Isus;
- Apar reprezentari ale paradisului, ale fapturilor celeste in fresce; in reprezentarea arhitecturala se trece la o tranzitie de la sacru la profan si invers, intr-o fuziune a contrariilor
caracteristica barocului.

CARACTERISTICILE BAROCULUI
-

Varietate dinamica a formei si expresiei

Spiritualitate religioasa si ascetism extrem, o mare diversitate formala, impreuna cu reguli stricte

Bucurii ale vietii si senzualitate

Ceremoniile, pompa, ritualurile de curte sunt expresie a exuberantei barocului, dar si un mijloc de portretizare a scenelor de grup

Odata cu aparitia iluzionismului(trompe loeil), in arta isi fac loc teatralul si scenicul

Inclinatia pentru fast si prestigiu a patronilor artei

In arhitectura apar liniile curbe, un exces de ornamente, artificii din ce in ce mai indraznete si mai neprevazute

In literatra satirica termenul barocco era folosit pentru a descrie o idee ciudata sau plina de spirit

In portugheza termenul barocco inseamna o perle neregulata, ce conoteaza bizareria si extravaganta

BAROCUL ARTA A CONTRAREFORMEI

BAROCUL ARTA A CONTRAREFORMEI
Renuntand la visurile de hegemonie lumeasca, visuri care-i obsedasera pe unii pontifi din timpul Renasterii, urmasii acestora si-au transferat dorinta de putere intr-un imperiu
spiritual a carui capitala, Roma, trebuia sa-i reflecte maretia; ei se simt urmasi ai Imparatilor romani si vor sa reinvie in Orasul Etern acel stil pompos propriu Romei Antice. Aceasta
renastere se desavarseste cu atat mai usor cu cat artistii isi cauta modelele in operele Antichitatii romane, cele ale Antichitatii grecesti fiindu-le aproape necunoscute; modele care ii
ajuta sa elaboreze acel stiloratoriccare decurge din programul impus artei religioase de catre Concililiul de la Trento. Ei trebuie sa arate lumii intregi, cu ajutorul unor monumente
prestigioase, maretia Bisericii catolice si, in acelasi timp, prin toate mijloacele artelor figurative, sa faca dovada adevarului credintei.
Transformarea Romei in oras pontifical fusese inceputa de catre papii din epoca Renasterii, iar prima etapa , de mare importanta cincide cu conceperea, de catre Papa Iuliu al
II-lea, a catedralei Sfantul Petru din Roma, biserica centrala a catolicismului. I timpul Contrareformei, unii papi, ca Sixt al V-lea, ajutati de cativa arhitecti de geniu, ca Domenico
Fontana de pilda, au proiectat taierea unor mari cai de acces rectilinii, avand drept perspective bazilici sau obeliscuri(care proveneau din ruinele romane), inlesnind totodata circulatia
multimilor de credinciosi in timpul pelerinajelor. Sub pontificatele lui Urban al VIII-la(1623-1644) si Alexandru al VII-lea(1655-1667), artistul care conduce lucrarile urbanistice in
Orasul Etern este Bernini; este epoca in care se duc la indeplinire grandioasele planuri ale lui Sixt al V-lea; epoca in care se ridica un mare numar de palate, biserici, colegii si
manastiri, mai cu seama manastiri pentru noile ordine monahale care se ivisera in timpul Contrareformei cel mai activ dintre toate fiind cel al Iezuitilor; se creeaza cateva piete si
strazi noi, dar marile costructii papale se situeaza in jurul bisericii Sfantul Petru din Roma. Se renunta la planul central ce fusese preferatul lui Iulius al II-lea, lui Bramante si lui
Michelangelo cu toata semnificata lui simbolica de centru al Universului, care ar fi trebuit sa serveasca telurior bisericii din acea perioada deoarece se considera ca acest plan
fusese inspirat de paganism. Sentimentul de a se fi revenit la glorioasa epoca a inceputurilor, cand Biserica triumfa asupra paganismului, reda o noua valoare planului bazilical, de
altfel mult mai potrivit nevoilor cultului catolic dacat celalalt. In 1605, catedrala Sfantul Petru este inzestrata de catre arhitectul Carlo Maderno cu un naos imens cu trei nave si un
pronaos grandios. Pe sceletul acestui monument va lucra Bernini pentru a-l inzestra cu o sompuozitate demna
de vechile bazilici crestine; in scopul acesta, el va imbraca peretii cu o decoratie policroma din marmura, stucuri, bronz si aur;va
sculpta el insusi sau va pune sa se sculpteze o seama de statui gigantice, si va concepe un mobilier liturgic din bronz la scara monumentului. In fundul bisericii, relicvarul amvonului Sfantului Petru, purtat de catre cei patru Doctori ai Bisericii, se detaseaza pe
o Glorie de aur(1647-1653), lucrare ce fusese precedata de baldachinul lui Bernini(1624-1633) ridicat deasupra mormantului Sfantului apostol Petru, cu o forma imprumutata din vremurile crestinisnului timpuriu si improspatata prin intrebuintarea coloanelor in
spirala, numite solomonice, pentru a caror forma Bernini se inspirase de la coloanele de marmuradin secolul al IV-lea, provenind
din vechea bazilica a lui Constantin, si pe care le-a integrat de altfel in decorul pilastrior cupolei, integrand baldachinul. Tot o forma paleocrestina e si piata din fata bisericii
atriumul care-i inspira lui Bernini gigantica piata din fata Sfantului Petru, construita intre 1657 si 1666; acolo se va putea aduna multimea credinciosilor pentru a primi
binecuvantarea; artistul inoveaza insa si in cazul acesta, dand pietei o forma ovala si inconjurand-o de portice cu cate patru randuri de coloane dorice.

BAROCUL ARTA A CONTRAREFORMEI

ARHITECTURA
Arhitectii italieni din secolul al VII-lea sunt obligati sa faca fata unei uriase comenzi de monumente. Cele mai importante din edificiile
comandate sunt bisericile. Acestes prezinta planuri din cele mai variate. Planul cel mai frecvent este alcatuit dintr-o nava unica si mai multe
capele laterale, cu o absida simpla, dar o cupola vasta, inaltandu-se deasupra unui transept cu bratescurte. Acest plan fusese adoptat in secolul
anteriorde catre iezuiti pentru biserica Il Gesu a ordinului lor, ridicata la Roma intre 1568-1577 de Vignola si Giacomo della Porta, deoarece
prezenta avantajul ca toti credinciosii adunati in singura nava a bisericii, puteau fi mai usor dominati de cuvintele predicii si mai intim reuniti
in celebrarea cultului. Cei doi arhitecti concep fatada bisericii cu doua randuri de coloane, fatada care corespunde perfect planului ei adunat.
Privind cu atentie fatada bisericii Il Gesu intelegem de ce a datcontemporanilor o impresie de noutate si de ingeniozitate. Evident, aceasta
fatada este formata din elemente ale arhitecturii antice.Gasim aici intreg repertoriul: coloane(sau mai curand semicoloane) si pilastri sustinand
o arhitrava, avand deasupra un etaj superior inalt cu fronton. Chiar dispunerea acestor elemente respecta in anumite privinte traditia antica:
intrarea principala, incadrata de coloa-ne si strajuita de doua intrari secundare, aminteste tema arcului de triumf. Nimic sin aceasta fatada simpla
si maiestuoasa nu pare sa sfideze regulile clasice. Si totusi, modul in care elementele antice se imbina in ansamblul general arata ca arhitectul
renuntase la regulile romane si grecesti, si chiar la cele renascentiste. Trasatura cea mai frapanta a acestei fatade este folosirea coloanelor duble,
Vrand parca sa confere ansamblului mai mult fast, varietate si maiestate. Pe de alta parte, se vede ca arhitectul s-a straduit sa evite monotonia,
combinand toate aceste motive cu scopul de a pune accentul pe partea centrala si ancadramentul dublu al intrarii principale. Trasatura cea mai
caracteristica este grija arhitectului de a stabili o legatura intre parter si etaj. A folosit volute necunoscute arhitecturii antice si tocmai aceste
ornamente suparatoare le-au fost reprosate arhitectilor barocului de adeptii traditiei antice pure. Planul si fatada bisericii Il Gesu vor avea un
mare rasunet in toata lumea crestina.
Barocul aduce o ingustare a fatadei catre zona centrala, vezi Santa Susanna a lui Maderno ce pastreaza tipul inaugurat de Il Gesu si racordarea zonei mai inalte de zona mai
joasa prin volute, dar lateralele devin neglijabile si se accentueaza zona centrala, mai inalta. Planul bazilical, cu mai multe nave, se intalneste mult mai rar, dar nu e parasit cu
desavarsire, dar cand e vorba de biserici mai mici, arhitectii incep sa deseneze planuri mai complexe: ovale, circulare, in cruce greaca, cautand sa scoata din ineditul combinatiilor
efecte neasteptate. Biserica Sant Ignazio are bolta pictata cu imaginea iluzionistica a unei arhitecturi virtuale, ce se pierde, se dizolva in cerul infinit, unde, pe un norisor, pluteste Sant
Ignazio in glorie. Interioarele sunt folosite tot ca mijloc de exaltare a spiritului religios. Fatadele devin prezente monumentale, scenografice, care exprima osmoza intre sacru si profan
in mai multe moduri. Biserica Sant Andrea al Quirinale are fatada sub forma unui arc de triumf monumental, arcul convex sugerand expansiunea spatiului interior catre exterior,
luarea in posesie a spatiului exterior de catre sacru.De foarte multe ori se prefera formele concave, pentru ca sunt forme primitoare, ce imbratiseaza,
ofera protectie, sugerand protectia pe care o ofera biserica si rolul ei calauzitor in obtinerea mantuirii.
In Orasul etern, secolul se deschide cu Carlo Maderno, care ridica nava bisericii Sfantul Petru, iar rastimp de o jumatate de secol, Bernini va impune suprematia stilului sau care
urmareste, prin distributia neta a maselor arhitectonice puternice, iar in interior prin bogatia ornamentatiei policrome, obtinerea unor efecte grandioase. Arhitectul Francesco
Borromini, autorul bisericii San Carlo alle Quattro Fontane si al colegiului Sapienza, renunta la efectele de forta si de calm ale lui Bernini in favoarea unui stil dramatic,

BAROCUL ARTA A CONTRAREFORMEI

care vrea sa exprime miscarea, prin multiplicarea curbelor si a contracurbelor complica distributia spatiilor si nesocotind proportia ordinelor antice respectate de Bernini, creeaza
proportii si ornamente inedite.In ceea ce priveste interioarele insa, renunta la ornamentatia policroma, preferand structurile albe, realizand astfel efectele numai din plastica
arhitecturala. Dupa exemplul dat la Roma, arhitectura baroca se raspandeste in toata Italia, cu vadita tendinta de a exagera principiile de exuberanta plastica si decorativa. In
detrimentul acelei forte a maselor si a ansamblurilor arhitectonice, spre care tindea in mod special Bernini.
SCULPTURA
Artele figurative in epoca baroca sunt supuse, mai cu seama in Italia, unor comandamente estetice care cosidera arta drept un mijloc de a exprima pasiunile sufletului.
Psihologia facuse progrese considerabile in secolul al VII-lea, si problema pasiunilor preocupa un numar destul de mare de filozofi. Mai multi artisti si critici alcatuisera tratate de
expresie, unul dintre cele mai faimoase a fost scris de pictorul francez Charles Le Brun, iar tratatele acestea dau indicatii asupra modului in care se pot reda, prin mijlocirea artei,
diferitele pasiuni: dragostea, suferinta, mania, afectiunea, bucuria, furia, avantul eroic, ironia, teama, dispretul, groaza, admiratia, calmul, dorinta, deznadejdea, indrazneala, etc. Si
toate aceste sentimente trebuie sa fie exprimate intotdeauna la paroxism, ceea ce duce la dezlantuiri de pasiune in teatru. Starile acestea de suflet se exteriorizeaza prin anumite
gesturi, prin mimica fetei, cu alt cuvinte prin actiune.Pana si manifestarea starii de sfintenie capata aparenta unei porniri pline de pasiune. Sfantul epocii baroce este un martor al
credintei; si o confirma prin cuvant, prin martiraj, sau prin extaz. Misiunea apologetica a artei religioase contribuie in a face din sculptura, ca si din pictura, o adevarata retorica.
Artistii cauta de asemenea,mai cu seama sculptorii, sa justifice principiile acestei retorici prin modelele Antichitatii tarzii, descoperite cu prilejul sapaturilor, modele care sunt
masurate si studiate pentru a li se descoperi secretele. Toti sculptorii din vremea aceea, inclusiv Bernini s-au ocupat cu restaurarea statuilor antice. Grupul statuar Laocoon, datorat
sculptorilor din Rhodos din secolul I, care a fost gasit in 1506, continua sa exercite asupra sculptorilor o influenta magica, fiind considerat exemplul cel mai desavarsit realizat
vreodata in ceea ce priveste reprezentarea durerii, adica forma cea mai sublima a expresiei; si va inspira atitudinile martirilor, ba chiar si figura lui Isus Hristos in clipa mortii.
O tema predilecta pentru baroc este reprezentarea extazului sfintilor in momentul mortii, cand se intalnesc cu Divinitatea,
fiind chiar o reprezentare palpabila a Divinitatii in ochii martirilor ,dinamica drapeurilor, impreuna cu pozitia corpului contorsionat exprimand
zbuciumul si diverse stari de spirit. In ceea ce priveste Extazul Sfintei Teresa a lui Bernini din capela Coronaro din Santa Maria della Vittoria,
toate tehnicile concura la realizarea unei scene de teatru: marmura se transforma in stuc la norisorul pe care se afla grupul statuar, bronzul, marmurile policrome sunt sustinute de o extraordinara arta de iluminare scenografica ce creeaza o lumina supranaturala.Bernini daruieste marmurei
freamatul vietii, experimentand toata gama pasiunilor, de la brutalitatea razboinica(David), la strigatul suprem in momentul in care Daphne isi da
ultima suflare si se preschimba in dafin, la extazul divin; iar busturilor le da mobilitatea vietii. In monumentele funerare ale lui Urban al VIII-lea
si Alexandru al VII-lea din Biserica Sfantul Petru, Bernini insufleteste cu o noua forta dramatica tema mortii.

BAROCUL ARTA A CONTRAREFORMEI

La fel si in cazul altarului El transparente din Catedrala din Toledo, in spatele altarului, spre deambulatoriu, a fost creat un altar, ce o reprezinta pe Fecioara cu pruncul, Duhul
Sfant reprezentat prin razele ce pornesc din nucleu, iar sus este o reprezentare a ultimei cine , ce primeste o lumina care se pierde undeva, capatand o aura supranaturala care intareste
efectul scenografic
PICTURA
In pictura sunt doua figuri importante, doi pictori veniti la Roma din partea de N a Italiei, alle caror principii erau diametral opuse: Annibale Carraci din Bologna si
Michelangelo Merisi da Caravaggio, al caror singur punct comun este acela ca amandoi erau satui de manierism. Carracci reprezentatnt al idealismului - admirator al lui Rafael, a
visat sa ia ceva din frumusetea si simplitatea acestui pictor, s-a straduit sa evite ororile suferintei si ale mortii, promovand cultul frumusetii clasice, prin compozitii armonioase,
simple ce amintesc de inceputul Renasterii, dar au caracterul patetic si efectul scenografic al luminii caracteristice barocului. In opozitie, Caravaggio, promotor al naturalismului, are
un caracter violent, irascibil, nu da inapoi in fata uratului si reda adevarul asa cum il vede. El nu era atras de modelele clasice si nu avea nici un respect pentru frumusetea ideala,
a vrut sa se elibereze de conventionalism, fiind un spirit puternic si indraznet. Este un mare ilustrator al Bibliei. In Punerea in Mormantse distanteaza de arta Renasterii, renuntand
la o imagine nobila, frumoasa si eroica a omului. Personajele sale sunt incovoiate, aplecate, alungite sau cu capul plecat, prezentarea statuara cedand locul unei forme de existenta
umila. Sfintii, apostolii si Fecioara Maria par adevarati, tangibili, lumina si umbra participand si ele la crearea acestui efect; folosind tehnica clar-obscurului lumina nu face trupurile
sa para suple si armonioase, este brutala, in contrast violent cu umbrele profunde. Ea scoate in evidenta scena tragica, in toata realitatea ei, fara compromisuri sau atenuari, realitate pe
care putini contemporani erau in stare s-o aprecieze, dar care a avut o influenta decisiva asupra viitorului picturii.

CONCLUZII
Barocul aduce teme noi si moduri sofisticate de reprezentare utilizarea alegoriei si, o data cu aceasta, atractia umanista pentru mesaje codificate, purtatoare de mesaje ce
urmeaza a fi descifrate. Marea conceptie baroca a incercat o fuziune intre arhitectura, sculptura, pictura si ornamentatie, asa cum se regasesc in biserici si palate.
- Miscarea dinamica poate fi regasita in fatadele si interioarele exuberante, in figurile vaporoase ce se inalta in cercuri in picturile aglomerate ale plafonului, ca propulsate de o forta
supranaturala.
- Decorarea bisericilor si palatelor atinge un nivel nou, grandios si spectaculos,
- Pictura adopta elemente arhitecturale, sculpturale, decorative astfel incat sa creeze o tranzitie continuasi usoara de la spatiul rel la cel iluzoriu; iar arhitectura devine extrem de
picturala

BAROCUL ARTA A CONTRAREFORMEI

- Tavanele si peretii sunt acoperiti cu scene complexe din mitologia greaca si din Biblie. Astfel, Biserica a gasit o voce care sa exprime spiritul reformator si faptul ca isi gasise
increderea in sine stilul baroc este somptuos si ornamental cu intentia de a coplesi credinciosul si de a-l impinge dincolo de realitate, intr-un receptacol ideal.
- Energia , pasiunea si maretia picturii baroce au echivalent si in sculptura. Biserica favoriza acest stil cu intentia de a crea o imagine magnifica, planul elaborat al bisericii combina
arhitectura, sculptura si pictura intr-o expunere spectaculoasa si triumfatoare de volute, curbe, coloane impozante si decoratie bogata.
BIBLIOGRAFIE:
- Curs Istoria artei anul I prof. Cosmin Ungureanu
- Istoria artei E.H.Gombrich Pro Editura si Tipografie, 2007
- Clasic, baroc si rococo Germain Bazin Editura Meridiane, Bucuresti, 1970
- Hans Scharoun, "La modernit du baroque", din Jean-Pierre pron
- Christian Norberg-Schulz, La Signification dans l'Architecture Occidentale, Lige, Pierre Mardaga d., 1984