Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Antichitatea romana:
Evul mediu:
♦ 1162- Senatul Romei declară Columna lui Traian “obiect 1119, Columna lui Marc
protejat”. Aureliu (ca şi cea a lui Traian)
erau concesionate pentru a fi
“astfel încât să nu fie nicicând distrusă sau mutilată, ci folosite ca puncte de belvedere
păstrată pentru onoarea poporului Roman, atât timp cât de câtre pelerini
lumea va exista.”4
1
Argument al lui Piranesi din Parer su l'Archittetura, 1765
2
Cevat Erder, Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation, UNESCO, Museums and Monuments
XX, 1986, p.57.
3
Cevat Erder, op.cit., p.58
2
Renaşterea:
♦ priveşte MONUMENTUL CA MODEL = recunoaştere a valorii 1337, Petrarca este primul care
creaţiei. condamnă distrugerile
mărturiilor trecutului în Roma
♦ Monumentul este cercetat, descris, relevat, interpretat teoretic şi
artistic Prima cercetare, -1375,
Giovanni Dondi
♦ dar nu este protejat
Colosseum-ul devine cariera de piatra pentru palatele Romei6 “Roma Instaurata”- descriere a
Teatrul lui Marcellus transformat în palat Romei, Flavio Biondo-1466
Forul Nerva - bolţile Teatrului lui Marcellus - măcelarii
sticlarii ocupă Termele lui Agrippa Leon Battista Alberti, în De Re
vânzătorii de peşte ocupă porticul Octaviei Aedificatoria, vol. 10:
tăbăcarii ocupă Statium Domitian "corectarea greşelilor": greşeli
producătorii de var şi de funii ocupă Circus Flaminius mentale şi greşeli manuale
lumânărarii ocupă Porticul lui Balbo îndreptăţesc a fi corectate, în
Bazilica paleocrestina a Sf. Petru - demolata 1506, Papa Iulius II scopul creării unui lucru nou şi
♦ Monumentul trebuie cunoscut nu atât pentru a fi protejat cât perfect
pentru a fi întrecut.7
San Francesco-Rimini,
♦ Antichitatea clasică greco-romană este singura perioada
“perfecţionat”.(L.B.Alberti.)
considerată a fi produs valori (Antichităţi).
♦ Rafael: plan al monumentelor antice din Roma în vederea Bazilica-Vicenza, “una suave
cercetării lor arheologice. armonia” (A.Palladio.)
Leon X îl numeşte pe Rafael inspector al monumentelor antice
(“Commissario delle Antichita”) şi scrie despre activitatea sa : Michelangelo, Sta. Maria degli
“a studiat ruinele minuţios şi le-a măsurat cu competenţă. A citit despre Angeli, Roma (termele lui
ele din autorii antici şi a comparat ce a citit cu ce a putut vedea rămas. Diocleţian): păstrarea spaţiului
Mare i-a fost durerea când a văzut cadavrul acestui nobil oraş [Roma], interior şi a orientării ne-
care fusese cândva regina lumii, astăzi atât de desfigurat.” canonice
♦ Papa Nicolae V(1447-55): proiecte ambiţioase de asanare şi Alberti propune o spină între
reconstruire a Romei Castel S. Angelo şi Vatican, cu
arcade, în stilul forurilor
♦ Sixtus al IV lea (1471-1484): fondatorul primului muzeu public, romane, despărţind Vaticanul
M. Capitolin, şi al bibliotecii Vaticanului. de Cetatea Romei
4
Decretul stabilea pedeapsa cu moartea pentru cei ce-l incalcau, precum si confiscarea de catre trezorierie a averilor lor
- F.A.Gregorovius, History of the City of Rome in the Middle Ages, AMS Press, New York, 1967, vol IV, pp 685-6
5
Confundat cu Constantin cel Mare
6
Palazzo Barberini (Bernini) este ridicat cu piatră din Colosseum ("Quodnon fecerunt Barbari fecerunt Barberini").
7
Exceptie constituie restaurarea bisericilor din Ravenna, inlaturand efectul apelor freatice prin suprainaltare.
8
Proiect de refolosire a Colosseumului în manufactură de lână (parterul utilizat pentru prelucrarea lânii iar etajele
superioare folosite pentru cazarea muncitorilor.
3
9
"Trecând prin numitul oraş, am văzut mari edificii antice, faţă de care cunoscătorii resimt delectare şi profit pentru arta
arhitecturii, ornamente ale tărâmului Languedocului şi străluciri ale acestui regat, şi pentru ca nimeni din sus-numitul
oraş să nu ascundă, să ruineze şi să demoleze acele antichităţi, cerem ...tuturor posesorilor sus menţionatelor case antice
de a nu demola cele antichităţi şi nici o cladire nouă să nu poată să le acopere sau ascundă... fără ca în prealabil să vă
cheme ca, împreună cu oamenii regelui din zisul oraş, să faceţi vizita...", apud Jean-Pierre Babelon, Andre Chastel,
op.cit. p.135
10
Trecutul ca argument polemic împotriva partidei elenistice
11
Winkelman i-a fost consilier lui Carlo Marchioni pentru proiectul Villa Albani a cardinalului Alessandro Albani, apoi
Clement al XIII (1758-69) îl numeşte pe Winkelmann curator al antichităţilor Romei.
4
♦ Rolul social al patrimoniului arhitectural, după ideea că arhitecţii Thomas Langley "Gothic
pot, prin aprofundarea desenului antic să construiască "(…) Architecture, Improved by Rules
and Proportions".
pentru mai bine şi prosperitate"
12
În lucrările Adunării Generale din 18.IX.1793, Jean Baptiste Matthieu defineşte patrimoniul drept “tout ce qui donne
une sorte d’existence au passe” (“tot ceea ce dă o anume existenţă trecutului”), Le Patrimoine, op.cit, p.17
13
Catedrala din Chartres stă fără acoperiş câţiva ani iar Notre Dame de Paris îşi pierde fleşa, precum Sainte Chappelle,
datorită prezenţei unei coroane pe acest element.
14
xxx, Le Patrimoine, op.cit. p.15. În aceeaşi lucrare este evocată intervenţia unui deputat care declară despre Porte
Saint-Denis următoarele : “Ea merită toată ura oamenilor liberi, dar această poartă este o capodoperă.” (idem, p.15)
5
♦ 1818 - Decret promulgat de Ducele de Hessa - Darmstadt pentru 1. Succesul unui program de
realizarea inventarului construcţiilor istorice din Ducatul Hessa conservare stă în existenţa
unei instituţii specializate
Înfiinţarea unui Înalt Colegiu al Construcţiilor, responsabil cu avizarea
încadrate cu conservatori
modificărilor la imobilele istorice
profesionişti,
♦ 1820 - Primele servicii descentralizate în oraşele Statului Papal: 2. Nevoia unui inventar al
Decretul Cardinalului Pacca, prevăzând inventariere, conservare şi monumentelor,
administrare unitară 3. Conservarea părţilor vechi,
păstrarea materialului
♦ 1826 - Decret al Ludovic I al Bavariei referitor la interzicerea original şi menţinerea la un
distrugerii fortificaţiilor medievale minim necesar a intervenţilor.
Fr. Schinkel (1781-1841)
♦ Prusia. Friedrich Schinkel: program de conservare a Oberbaudirector Preusen
monumentelor
bazat pe un număr de idei ce plecau de la principiul "Monumentele aparţin
publicului, prin urmare întreţinerea acestora este de interes public"
15
În 1675, Colosseumul este transformat în spaţiu religios utilizat pentru transpunerea calvarului iar arcadele exterioare
sunt zidite. Un cutremur din 1703 pune capăt acrestui proiect (Papa Clement V). Benedict al XIV transformă
Colosseumul într-un memorial al martiriului lui Hristos (1749), cu care prilej repară arcadele de vest.
16
Reconstrucţie ordonată de Pius IX
17
Folosită la acel moment ca arhivă şi într-o stare deplorabilă
6
18
apud Machatschek Alois, History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage, Curs la R.
Lemaire Centre for Conservation, K.U.L.
19
Vorbind despre dificultăţile începutului, P. Merimée spune “Le rôle d’un Inspecteur général des Monuments
Historiques, c’est d’etre VOX CLAMANS IN DESERTO.” (“Rolul Inspectorului General al Monumentelor Istorice este
de a fi un Vox Clamans in Deserto.”.Cu toate acestea, în 1836, P. Merimée, folosind argumente economice şi de
utilitate socială a Monumentelor Istorice (eliminarea somajului, ocuparea forţei de muncă în zone izolate), obţine buget
anual pentru acestea în cadrul bugetului Ministerului de Interne. Op.cit. pag 37.
7
26
Între 1818 şi 1835 sunt construite 214 biserici din care 174 în stil neogotic
27
"Clasele de jos din oraşe au devenit periculos de nemulţumite, şi este în principiu datoria bisericii naţionale de a-i
întoarce spre stări de spirit mai convenabile. Pentru succesul acestei operaţii, săracii oraşelor trebuie să meargă la
biserică.", apud Martin Shaw Briggs, Goths and Vandals, A Study of the Destruction, Neglect and Preservation of
Historical Buildings in England, London, Constable, pp.149-50
9
Norme propuse:
1/ Maxima importanta intretinerii, ingrijirii si consolidarii Camillo Boito, cele trei tipuri
monumentelor. de restaurare (1883):
2/ Reconstituirea (ripristino), motivata de ratiunea unitatii artistice sau
arhitecturale, acceptata decat daca se bazeaza pe Restauro archeologico, potrivită
documentare irefutabila monumentelor antice şi
prevalenta existentei majoritatii elementelor constitutive originale. realizată în principal prin
3/ Orice tentatie spre completare a monumentelor foarte vechi (cazul anastiloză şi cu marcarea
antichitatilor) trebuie refuzata, cea mai indicata este anastiloza. distinctivă a noului de vechi,
4/ Monumentelor “vii” - utilizari prezente cu conditia ca ele sa nu
presupuna alterari majore , sa nu fie radical diferite de cele originale. Restauro pittorico, potrivită
5/ Pastrarea tuturor elementelor valoroase din punct de vedere istoric monumentelor evului mediu şi
sau artistic, indiferent din ce perioada a existentei monumentului ar caracterizată prin conservare,
data; intervenţii minime şi invizibile,
- fara a cauta unitatea de stil sau intoarcerea la formula initiala
- si fara a exclude unele elemente in favoarea altora, Restauro archittetonico,
- exceptie facand elemente minore ce desfigureaza aspectul potrivită perioadei Renaşterii şi
- si numai dupa o atenta si obiectiva judecata. celor ce i-au succedat şi
6/ Respectul pentru monument trebuie insotit de acela pentru caracterizată prin posibilitatea
ambientul sau prin refuzul alterarii acestuia ce ar putea conduce la reântregirii (marcate) a pieselor
subordonarea monumentului cadrului nou construit prin efecte de lipsă.
masa, culoare sau stil.
7/ Adaugirile necesare consolidarii sau reutilizarii monumentului Exemple de ignorare a
28
Titlul complet este: "I nostri vecchi monumenti: conservare o restaurare?", Nuova Antologia, Nr. 87, 1886, pp.480-
506
10
fel de bine”.
• Valoarea artistică: - valoarea [artistică] de noutate:
“(…)un monument nu prezintă
- valoarea de artă relativă privirii noastre o valoare
Receptarea monumentului istoric artistică decât în măsura în
care satisface aşteptarea
Monumentul istoric are o dimensiune istorică, artistică şi tehnică voinţei artistice moderne.”
dar totodată şi un obiect al receptării sociale şi filozofice.
“(…) ruptura operată de câtre
“Nu destinarea lor iniţialá conferă acestor opere semnificaţia de voinţa artistică modernă în
monument; noi, subiecţi contemporani le-o atribuim. “ raport cu expresiile [artistice]
Relaţia dintre consistenţa valorică a monumentelor istorice şi anterioare, se referă la
specificitatea monumentului în
strategiile de conservare
raport cu concepţia, forma şi
Conflict relativ şi complementaritate dintre cerinţele diferitelor culoare sa.”
tipuri de valori monumentale:
“(…) orice operá de artă
“În timp ce valoarea de vechime este fondatá eclusiv pe degradare, în modernă trebuie, prin însăşi
timp ce valoarea istorică doreşte stoparea oricărei degradări din clipa modernitatea sa, să se prezinte
intervenţiei sale, dar pierde raţiunea sa de a fi în raport cu degradări sub un aspect desăvârşit, cu
anterioare, valoarea de rememorare intenţională nu revendică nimic mai forme şi culori care să nu
puţin de la monument decât imortalitatea, prezentul etern, perenitatea în prezinte nici un fel de urme ale
starea originară” vreunei degradări”
• Val. de vechime şi val. istorică
“Katechismus der
• Val. de vechime şi val de utilizare Denkmalpflege”, 1916 :
• Val de vechime şi val. rememorare “Conservarea [monumentelor
istorice] nu este o problema de
Relaţia dintre materializarea valorilor de rememorare şi de gust.”
contemporaneitate şi soluţiile de conservare Max Dworak
“(…) în toate cazurile în care valoarea istoricá ("documentará") a Conservator General al
monumentului este minimá, valoarea de vechime se va afirma cu atât mai Imperiului Austro-Ungar
mult şi exclusiv, iar tratamentul monumentului va trebui să raspundă şi el
exigenţelor valorii de vechime.”
29
conservator al Landului Renania
30
P. Clemen îl citează pe Rodin: "O artă care are vitalitate nu restaurează operele trecutului ci le continuă."
31
Ca punct final al unei preocupări pentru restaurarea Acropolei Atenei ce are ca momente definitorii următoarele:
1896 aprobarea măsurilor de conservare a Parthenonului, 1902-9 Erechteionul, 1905-17 Propylee, 1921 propunerea
anastilozei colonadei de N. a Parthenonului (continuarea programului din 1834 a lui Leo von Klenze), lucrare începută
în 1922
32
Introducerea de elemente de fier (crampoane, centuri şi pene) precum şi completări masive cu cărămidă şi beton
armat la restaurarea Parthenonului au avut însă efecte grave asupra materialului istoric.
13
33
C. Brandi, Conceptul de restaurare, în Cesare Brandi, Teoria del restauro, Giulio Einaudi Editore s.p.a. Torino 1977,
traducedre de Ruxandra Balaci, Teoria restaurării, Editura Meridiane, Bucureşti 1996, pag. 33
34
C. Brandi, op. cit. pag. 34
14
operei de artă de la care îşi dobândeşte calificarea şi nu a procedeelor practice ce trebuie însoţit de acela pentru
caracterizează restaurarea propriu-zisă.”35 ambientul său prin refuzul
alterării acestuia prin efecte de
Definirea metodologică a restaurării după C. Brandi
masa, culoare sau stil ce ar
“Considerarea restaurării în raport direct cu recunoşterea operei de artă ca atare ne putea conduce la subordonarea
permite acum să o definim: restaurarea constituie momentul metodologic al monumentului cadrului nou
recunoşterii operei de artă, în consistenţa sa fizică şi în dubla sa polaritate estetică construit.
şi istorică, în vederea transmiterii ei câtre viitor.36” 7/ Adăugirile necesare
consolidării sau reutilizării
monumentului trebuiesc limitate
la minimum şi prezentând o
Definirea principiilor restaurării (C. Brandi):
simplitate ce poate continua
“(…) prima axiomă: se restaurează numai material operei de artă37” doar expresia geometrică a
compozitiei originale şi nu
“(…) al doilea principiu al restaurării: restaurarea trebuie să vizeze restabilirea
plastica sa decorativă.
unităţii potenţiale a operei de artă, în măsura în care acest lucru este posibil, fără a
8/ Adăugirile trebuiesc marcate
comite un fals artistic sau un fals istoric şi fără a înlătura urmele trecerii operei de
prin diferenţă de material,
artă print timp.38”
modenatură mai simplă sau
inscripţii.
9/ Folosirea tuturor tehnicilor
moderne pentru consolidare.
10/ În cercetările arheologice
excavările trebuiesc imediat
urmate de relevare şi protecţie a
descoperirilor.
11/ Documentarea şi descrierea
amănunţită a operaţiunilor de
restaurare este obligatorie.
35
C. Brandi, op. cit. pag. 35-36
36
C. Brandi, op. cit. pag. 36-37
37
C. Brandi, op. cit. pag. 38
38
C. Brandi, op. cit. pag. 39
15
Preambul
Adoptată la cel de-al II-lea
“(...) Popoarele devin din ce in ce mai conştiente asupra unităţii valorilor Congres internaţional al
umane şi privesc monumentele istoriei ca pe un patrimoniu comun. Este arhitecţilor şi tehnicienilor
recunoscută responsabilitatea comună în păstrarea lor pentru generaţiile monumentelor istorice, Veneţia,
viitoare.(...) 25-31 Mai 196439
Este esenţial ca principiile ce ghidează protejarea şi restaurarea clădirilor
istorice să fie stabilite şi agreate pe plan internaţional, fiecare ţară fiind
responsabilă de aplicarea acestora în contextul propriei culturi şi tradiţii.”
Definiţii
Scopuri
Conservarea
39
Primul Congres Internaţional având loc în 1957 la Paris ( a se vedea şi H. Teodoru, Congresul Internaţional al
arhitecţilor şi tehnicienilor de la Paris, Arhitectura R.P.R. nr. 8, 1957, pag. 46)
16
Principiu ce conduce la
Articolul 6. instituirea „zonelor de
Conservarea unui monument presupune conservarea scării cadrului [său]. protecţie” şi la obligativitatea
Când cadrul tradiţional există el trebuie păstrat. Nici o construcţie nouă, demolare obţinerii unui aviz pentru orice
sau modificare care ar altera relaţiile de masă şi culoare nu trebuie permisă. intervenţie în cadrul acestora.
Articolul 11.
Trebuie respectată contribuţia valoroasă a tuturor perioadelor ce au contribuit Art. 11 stă la baza procedurilor
la edificarea monumentului, unitatea de stil nefiind un scop al restaurării. de consultare şi avizare a
Atunci când o construcţie include opera suprapusă a diferite perioade, lucrărilor de restaurare,
revelarea unei stări ascunse poate fi justificată în circumstanţe excepţionale şi îndeplinite în România în
atunci când ceea ce este îndepărtat este de mic interes iar materialul adus la cadrul Comisiei Naţionale a
lumină este de mare interes din punct de vedere istoric, arheologic sau estetic, iar Monumentelor Istorice, cf.
starea sa de conservare este suficient de bună pentru a justifica o astfel de acţiune. L.422-2001, Art. 35 alin.(1)
Evaluarea importanţei elementelor implicate precum şi decizia asupra a ceea lit.h.
ce trebuie îndepărtat nu poate sta exclusiv în sarcina individului însărcinat cu
lucrarea [în cauză].
“Înlocuirea nu trebuire să
Articolul 12. creeze un contrast puternic,
Înlocuirea [re-întregirea] părţilor lipsă trebuie să se integreze armonios cu care nu ar face decât să
întregul, dar în acelaşi timp trebuie să fie deosebită de original, astfel încât impieteze asupra aspectului
restaurarea să nu falsifice mărturia istorică. general al operei.(…) Dacă este
întregit un element puternic
Articolul 13. deteriorat ce nu mai poate fi
Completările nu pot fi admise decât în măsura în care ele nu împietează asupra reparat, sau un profil întrerupt
părţilor de interes ale clădirii, asupra cadrului său tradiţional, echilibrului (…) ori o piesă lipsă a unui
17
Săpături arheologice
„(...)
Articolul 15. 9. Fiecare Stat trebuie să ia în
Săpăturile [arheologice] trebuie realizate în conformitate cu standardele considerare păstrarea neatinsă,
ştiinţifice şi recomandările definind principiile internaţionale de aplicat în aceste parţială sau totală, a unui
cazuri şi adoptate de câtre UNESCO în 1956. număr de situri arheologice din
Ruinele trebuiesc păstrate şi trebuiesc adoptate măsuri pentru conservarea şi diferite perioade pentru ca
protecţia permanentă a caracteristicilor lor arhitecturale precum şi a obiectelor [ce cercetarea acestora să poată
au fost descoperite]. beneficia de viitoare tehnici
În plus, trebuiesc luate toate măsurile pentru a facilita întelegerea îmbunătăţite. În cadrul fiecărui
monumentului şi pentru prezentarea sa fără însă a-i distorsiona semnificaţia. sit arheologic excavat, acolo
Orice lucrare de reconstituire trebuie respinsă a priori. unde natura terenului o permite,
Este permisă doar anastiloza, adică reasamblarea părţilor existente dar se vor lăsa zone martor bine
dezmembrate. determinate în scopul permiterii
Materialul utilizat pentru integrare [în anastiloză] trebuie sa fie întotdeauna unor verificări ulterioare
recognoscibil iar folosirea sa trebuie să se reducă la minimul necesar conservării asupra stratigrafiei şi
monumentului şi reconstituirii formei sale. compoziţiei arheologice a
sitului.”
Recomandările UNESCO
asupra principiilor
internaţionale aplicabile
săpăturilor arheologice
Publicare
Articolul 16.
În orice lucrare de protecţie, restaurare sau cercetare arheologică trebuie să se
realizeze o documentaţie precisă sub forma unei cercetări analitice şi critice,
ilustrată cu desene şi fotografii.
Fiecare etapă a lucrărilor de eliberare, consolidare, reconstituire şi integrare,
precum şi caracteristicile tehnice şi formale identificate pe parcursul lucrărilor
trebuiesc incluse [în documentaţie].
Aceasta documentaţie trebuie depusă în arhivele instituţiilor publice şi trebuie
pusă la dispoziţia cercetătorilor. Este recomandată publicarea cercetărilor.
40
“Cu toate acestea, dacă însă nu se ştie precis cum arăta piesa - ce poate să fi lipsit de foarte mult timp - fie reîntregirea
nu trebuie realizată, fie trebuie făcută într-o manieră neutră (…)”. Michael Petzet, Principles of Restoration, în
http://www.icomos.org/germany/uk_main.html sau Revista Monumentelor Istorice nr. 1-2/2000, paq.79-139
18
COMPLETĂRI DOCTRINARE:
Carta oraşelor istorice
• Carta oraşelor istorice (Toledo 1986, Washington 1987) “Preambul şi definiţii (…)
“Principii şi obiective 2: Această cartă se referă la
areale urbane, fie ele mari sau
1. Pentru a fi eficace, conservarea oraşelor istorice şi a zonelor istorice
restrânse, inclusiv oraşe sau
urbane trebuie să fie parte integrantă şi coerentă a politicilor de
centre ori cartiere istorice,
dezvoltare economică şi socială şi a celor de urbanism şi amenajarea
împreună cu ambientul lor
teritoriului la toate nivelurile.
natural şi artificial. Dincolo de
2. Calităţile care sunt de conservat includ caracterul istoric al oraşului sau valoarea lor documentară,
zonei urbane împreună cu toate caracteristicile materiale care exprimă aceste areale sunt
acest caracter, şi în mod special: materializarea valorilor
tradiţionale ale culturii urbane.
a) textura urbană definită prin parcele şi străzi
(…)”
b) relaţia dintre construcţii şi saţiul liber şi plantat
c) aspectul construcţiilor, interior şi exterior, definit prin scară, stil,
tip structural, materiale, culoare şi decoraţie
d) relaţia dintre oraşul sau zona istorică şi ambientul său, fie el
natural sau artificial, şi
e) diferitele tipuri de funcţiuni pe care le-a avut oraşul în decursul
istoriei sale.
Oricare dintre aceste calităţi, ameninţate fiind, ar compromite autenticitatea
oraşului sau zonei istorice.”
informaţii despre patrimonial arheologic nu trebuie să distrugă mai multe mărturii de bază. El cuprinde toate
decât este necesar pentru scopurile ştiinţifice sau de protejare ale cercetării. vestigiile existenţei umane şi
Tehnicile nedistructive, cercetările aeriene şi terestre, prelevarea de probetrebuie constă în locuri referitoare la
încurajate în detrimental excavărilor la scară mare. toate manifestările umane, în
structuri abandonate, în
Întrucât excavarea implică întotdeauna necesitatea alegerii mărturiilor de
mărturii de toate naturile
documentat şi păstrat, cu costul pierderii altor informaţii şi chiar al distrugerii
(inclusiv situri subterane şi
totale a monumentului, decizia de excavare trebuie luată după o analiză detaliată.
subacvatice) împreună cu toate
Excavările trebuie realizate în situri sau monumente ameninţate de proiecte de mărturiile materiale mobile
dezvoltare, schimbări de utilizare a terenurilor, vandalism sau deteriorare naturală. asociate cu acestea.
În cazuri excepţionale, situri neameninţate pot fi excavate pentru elucidarea Art. 2. Politici integrate de protecţie
unor probleme ştinţifice. (..) În astfel de cazuri săpăturile trebuie precedate de o
Patrimoniul arheologic este
evaluare complexă a semnificaţiilor ştiinţifice ale sitului.
o resursă fragilă şi
(…) neregenerabilă. De aceea
folosinţa terenurilor trebuie
Art.6. Întreţinere şi conservare
controlată şi dezvoltată astfel
(…) Orice transfer a unor elemente patrimoniale spre noi amplasări reprezintă încât să minimizeze distrugerea
o violare a principiului păstrării patrimoniului în contextual său original. (…) patrimoniului arheologic.
Acelaşi principiu cere ca patrimonial arheologic să nu fie expus prin excavare Politicile de protecţie a
sau lăsat expus după excavare dacă nu au fost luate şi garantate măsurile necesare patrimoniului arheologic
pentru întreţinerea şi gestiunea sa. trebuie să constituie o
componentă integrală a
(…) politicilor relative la
Art.7 Prezentare, informare şi reconstituiri amenajarea teritoriului,
dezvoltare şi planning, precum
(…) reconstrucţiile nu trebuiesc realizate direct deasupra mărturiilor şi a celor culturale,
arheologice şi trebuiesc a fi marcate ca atare.” educaţionale şi de protecţie a
mediului. (…)”
Se materializează prin:
C. Valoarea ştiinţifică, tehnică, etnologică
Constă în: • Caracteristicile modului de
construire (parcelare,
1. Informaţia ştiinţifică sau tehnică exprimată de edificiu ocupare a lotului, etc.)
2. Epresia construită a valorilor şi ierarhiilor unei colectivităţi particulare • Trăsăturile sistemului
constructiv (materiale,
tehnici de construcţie,
adaptări)
• Caracteristicile tehnice ale
proceselor de producţie
desfăşurate în clădire
• Trăsăturile tehnologiilor de
punere în operă (tehnici
tradiţionale)
Se materializează prin:
D. Valoarea memorial-afectivă
• Cadrul material de
Constă în: desfăşurare în interiorul sau
1. Semnificaţii ale edificiului asociate cu evenimente, tradiţii, sau activităţi vecinătatea edificiului a
importante unor manifestări
tradiţionale (târguri,
2. Semnificaţii asociate edificiului prin legătura sa cu viaţa unor personalităţi festivaluri, şcoli sau ateliere
populare de meşteri, etc.)
• Cadrul material (încăperi
sau edificiul în întregime)
asociat vieţii şi operei unei
personalităţi
• Cadrul fizic în care sau în
vecinătatea căruia a avut
loc un eveniment deosebit
de important
• Poziţia edificiului în locul
celui original
urbană înconjurătoare
permiţând şi facilitând
perceperea acestuia
• Relaţia edificiului cu textura
urbană înconjurătoare
facilitând folosirea sa
publică extinsă
23
F. Principiul conservării
Prin care se cere ca:
• Orice intervenţie contemporană asupra unei structuri istorice are drept
prioritate asigurare conservării materialului original.
• Nici o intervenţie asupra unui monument istoric nu trebuie să pună
conservarea pe un loc subordonat reabilitării sale funcţionale sau
eventualelor completări aduse în vederea folosirii contemporane a
acestuia.
G. Criteriul autenticităţii
Se materializează prin:
A. Autenticitatea materialului • păstrarea materialelor
istorice găsite în operă sau,
după caz, înlocuirea lor fie
Constă în persistenţa materialelor originale de construcţie sau, în cazurile în care cu materiale identice
acestea au fost înlocuite în decursul timpului, de menţinerea tipului original recuperate din alte părţi ale
tradiţional de material. clădirii sau din altele
asemănătoare, ori
• folosirea unor materiale
nou prelucrate dar obţinute
din locurile sau prin
tehnologiile tradiţionale.
B. Autenticitatea concepţiei
Se materializează prin:
• decelarea diferitelor etape
Constă în păstrarea în timp a concepţiei originale şi a celor care au marcat de construire, şi prin
existenţa istorică a edificiului. conservarea lor
scrupuloasă prin
respectarea principiilor
ştiinţifice de intervenţie.
Schlatter:
• Tismana (adăugiri de factură neogotică în incintă),
• Bistriţa (reconstruită total după 1840)
• Arnota (idem, +1856)
• Antim (rozasă neogotică)
• Radu Vodă (parament, supraînălţare cornişă şi fronton neo-gotic)
• Curtea Veche (turlă, ferestre şi anexe neogotice)
Domenico Rupollo
Palatul Mogoşoaia: ridicarea înălţimii etajului, crearea unei cornişe lombarde,
coşuri veneţiene (înlocuind formele neogotice), modificarea formei golurilor de la
arc în mâner de paner la trilobat, introduce 2 balcoane stânga-dreapta loggiei de
vest, completare cu un corp pe latura de nord.
Gheorghe Lupu
Mîn. Cetăţuia – Iaşi: modificări de caracter muntenesc la arhondaric şi chilii
Bis. Sf. Anton – Curtea Veche: reconstituire prin analogie
Nicolae Ghika-Budeşti
Mân. Cozia: eliberarea paramentului iniţial de tencuiala clasicizantă, exprimarea
biolţii pronaosului prin coborârea înălţimii pridvorului şi păstrarea
ancadramentelor brâncoveneşti (1715).
Biserica Domnească, Târgovişte
Ştefan Balş
Rodica Mănciulescu
Mihai Opreanu
Bis. Mirăuţi, Suceava (arh. V. Polizu, ing. A. Cişmigiu) Carcasa spaţială este compusă
din:
Model spaţial de consolidare ce răspunde caracterului spaţial de • cadru-diafragmă de
avariere, conducând la un sistem structural compozit. pod,
• un complex structural
Bis. Mân. Berca (ing. M. Crişan) de fundare,
• elemente verticale
Carcasa spaţială lamelare,
• centură deasupra
Bis. Mân. Snagov (ing. C. Pavelescu) ferestrelor
Carcasa spaţială şi consolidare cu B.A. a stâlpilor pridvorului
Carcasă spaţială.
Horia Teodoru
Grigore Cerkez
Ştefan Balş
P.E. Miclescu
H. Fabini
Cercetări cartografice
• Studiul hărţilor vechi ale oraşului sau a unor planuri Cadastrul localităţii:
(ridicări) parţiale documentul de maximă
credibilitate.
• Ghidurile localităţilor
Cercetări iconografice
• Relevee arhitecturale
Arhivele DMI, UAUIM, instituţiilor de administrare a fondului Grad maxim de obiectivitate,
imobiliar, administraţii financiare grad mare de credibilitate
Cercetări arheologice
Cercetări de arhitectură
Cercetarea de arhitectură este una din sursele esenţiale de informaţii Cercetarea arhitecturală se
despre: realizează prin:
• Observare şi
• Etapele de realizare a clădirii interpretare directă
• Metode de analiză
Cercetarea de arhitectură verifică datele obţinute din cercetarea nedistructivă (cu ajutorul
documentară sau arheologică: specialiştilor în domeniul fizicii
şi chimiei materialelor de
• Inscripţiile pot să se refere la o fază de renovare a construcţii)
construcţiei;
Dovezi ale demolărilor parţiale ale clădirii (fără a fi însă înlocuite • neregularităţile colţurilor
de alte construcţii); zidăriei;
• neregularităţile rosturilor;
• anomalii de plan;
• Modificarea compartimentării :
o întreruperea decoraţiei pereţilor sau plafoanelor;
o urme în textura pereţilor portanţi în dreptul foştilor
pereţi de compartimentare;
o urme de încastrare a montanţilor pereţilor de
compartimentare în grinzile principale;
o prezenţa deschiderilor recente sugerând apariţia unor
compartimentări.
Avantaje :
! poate fi realizată fără a face recurs la un echipament sofisticat şi scump;
! cel interesat (arhitectul, conservatorul, inginerul, antreprenorul) poate
controla direct şi precis focalizarea cercetării spre informaţiile pe care le
consideră relevante;
! tehnici relativ simple;
! versatilitatea - completează eficient (timp, bani, rezultate) alte metode,
mai sofisticate dar mai puţin potrivite pentru detalii (de ex.
fotogrametria).
Fotografia Dezavantaje:
Avantaje:
• subiectivitatea
! rapiditate, versatilitate şi simplitate;
obiectivului de fotografiat
! nu necesită multe persoane (1 este de ajuns);
(distorsiuni, în special la
! nu necesită apropiere directă spre zonele care interesează;
superangulare);
! ideală pentru înregistrarea evoluţiei lucrărilor (timp minim, nu necesită
întreruperea lucrărilor); • lipsa posibilităţii de a
! ideală pentru ilustrarea imaginii clădirii şi a relaţiei dintre elementele măsura cu precizie de pe o
sale, a decoraţiei şi a detaliilor. fotografie, chiar dacă este de
dorit ca oricând posibil să fie
prezentă o scală în imagine;
• nu se poate dispensa
de adnotări; un detaliu clar la
fata locului poate fi de neînţeles
doar dintr-o fotografie;
• nevoia de lumină;
• capacitate limitata de
mărire a fotografiei (un film
38
Fotografia rectificată
Dezavantaje:
Reprezintă tehnica de a produce o fotografie ”la scara” a unui obiect • lipsa de posibilitate de
(de obicei o faţadă) pentru ca să poată fi deduse şi măsurate verificare a unor dimensiuni
dimensiuni. prin aceeasi metoda (de obicei
se recurge la tehnica releveului
Presupune una sau mai multe luări de imagine la distanţe egale faţă manual clasic);
de obiect şi pe un ax optic perfect perpendicular pe acesta. • lipsa de precizie in
cazul fatadelor cu retrageri sau
Avantaje: iesinduri puternice (>0,5 m);
! poate fi realizată relativ uşor, fără aparatură fotografică sofisticată, de
câtre personal nespecializat;
! prezintă în timp scurt o cantitate mare de informaţie;
! în general se produce pe film transparent pentru a putea fi uşor copiată.
Fotogrametria Dezavantaje :
• Nu poate inregistra decat
• Tehnică de producere de reprezentări grafice ale obiectelor ceea ce vede aparatul de
prin măsurari ale fotografiilor lor. fotografiat (detalii obturate
vizual au nevoie de alte
• Se bazează pe producerea de imagini stereoscopice cu tehnica de relevare);
aparate ale căror proprietăţi optice sunt cunoscute şi controlate • Necesita personal si
(aparate metrice) şi pe prelucrarea automatizată (plotare) a echipament specializat si
produsului fotografic. scump;
• Ineficienta pentru
• Precizie uzuală de 10 mm pentru relevee de clădiri la Sc. realizarea de planuri atunci
1:50 cand acestea sunt singurul
obiectiv al masurarii;
Avantaje : Nu inlocuieste observarea
! Investigaţie neintruzivă; directa pentru interpretarea
! Ideala pentru constructii ample sau complicate; imaginilor (nu are
! Permite o masurare precisa chiar in cazul unor obiecte cu diferente de capacitatea de interpretare
planuri importante; a texturii, detaliului de
! Permite o detaliere variabila in functie de scopurile masurarii; imbinare, etc.)
! Produce o informatie bogata (pot fi obtinute sectiuni ale elementelor
relevate), utilizabilă uşor de către sistemele CAD si simplu de stocat in
vederea prelucrarii;
! Metoda eficienta economic atunci cand este aplicata in cazuri in care
celelalte metode ar fi prea lente, imprecise sau scumpe (nu necesita
esafodaje, contact direct cu materialul relevat si nu presupune
intreruperea lucrarilor );
39
Prevenirea deteriorării
Conservare
Consolidare
Restaurare
Anastiloza
• Templul Atenei Nike – Parthenon - Arh. N. Balanos
Restaurare de eliberare
• Sf. Niculae Domnesc- C. de Arges – Arh. Gr. Cerkez
eliminarea pridvorului de sec XIX
42
Reabilitare
Cu alterare volumetrică
• Edificiul cu Mozaic - C-ţa - Arh. Rux. Twardowschi
Fără alterare volumetrica
• Hanul lui Manuc
43
Reconstrucţie
(a) “bunurile mobile sau imobile de mare importanţă pentru Recomandările O.N.U. (sau ale
patrimoniul cultural al fiecarui popor precum: Consiliului Europei) sunt
documente ale Adunării
o monumentele de arhitectură, arta şi istorie, fie ele religioase Generale (sau ale Adunării
sau laice ; Parlamentare a Consiliului
Europei), adoptate de câtre
o siturile arheologice; acestea cu majoritate simplă şi
nu sunt supuse regimului
o ansamblurile de clădiri ce sunt împreună importante din punct ratificării.
de vedere istoric sau artistic; (…); Recomandările nu crează
obligaţii directe ci sunt menite
(b)- “construcţii ale caror scopuri sunt acelea de a adăposti sau expune să ghideze activitatea legislativă
bunurile culturale mobile definite în par.(a) precum muzee, mari şi administrativă a statelor în
biblioteci şi arhive precum şi adăposturile acestora amenajate pentru vederea realizării obiectivelor
cazurile de conflict armat.” acestora.41
(c) “centre conţinând un mare numar de bunuri culturale de felul celor Rezoluţiile reprezintă “moţiuni
definite în par.(a) şi (b), definite drept “centre conţinând monumente”. adoptate de câtre o adunare
deliberantă, ce constituie fie un
Scopul convenţiei este acela de a proteja bunurile culturale - subiecte ale simplu deziderat, fie o
dispoziţie, o reglementare
41
Art. IV, par.4 al Constituţiei O.N.U.: “fiece stat membru trebuie să supună autorităţilor sale competente
recomandările şi convenţiile [chiar dacă statul în cauză a votat sau nu, a ratificat sau nu documentele] în termen de un
an de la adoptarea acestora de câtre Adunarea Generală.”
Cap. VI, art.16, par.1 (Norme de procedură).: “Statele membre transmit Adunării Generale rapoarte speciale asupra
felului în care actionează pentru a da viaţă conţinutului convenţiilor şi recomandărilor.”
45
convenţiei de distrugere, jaf sau vandalism în cazul unui conflict armat internă.”42
prin intermediul înscrierii lor în “Registrul Internaţional al Bunurilor Rezoluţiile sunt adoptate prin
Culturale supuse unei Protecţii Speciale” şi al următoarelor măsuri procedura şi cu majoritatea
(Capitolul II, Articolul 8, par.6): stabilită de forul care le emite.
o abţinerea de la folosirea bunurilor culturale sau a vecinătăţilor Cartele sunt rezoluţii adoptate
acestora în aşa fel încât să le expună riscului de distrugere în cazul unui prin consens de câtre forul care
conflict armat. le emite. De aceea o cartă
cuprinde numărul maxim de
o abţinerea de a achiziţiona asemenea bunuri din teritoriile prevederi asupra cărora pot
ocupate şi luarea măsurilor necesare pentru interzicerea, prevenirea sau conveni fără rezerve mai mulţi
stoparea furtului, însuşirii sau vandalizării patrimoniului cultural situat reprezentanţi, specialişti,
pe teritoriul uneia dintre părţile contractante. experţi, etc.
(e) bunuri obţinute drept cadou sau cumpărate legal cu acceptul (e) antichităţi mai vechi de 100
organismelor competente din ţările de achiziţie.” de ani precum inscripţii,
monede sau sigilii;
LEGISLAŢIE ROMÂNEASCĂ
Art. 41
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt Proprietatea
garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.
(2) (...).
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, Exproprierea
stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul Interesul general
oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul
pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi
pentru alte daune imputabile autorităţii.
(5) (...)
(6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia
49
Codul Penal
Distrugerea
Art. 21743. - Distrugerea
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui
bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori
de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se Distrugerea de bunuri
pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă. culturale
În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, ştiinţifică, istorică,
arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la
unu la 10 ani.
(…)
Dispoziţiile prevăzute în alin. 2, 3 şi 4 se aplică chiar dacă bunul
aparţine făptuitorului.
Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este
în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală pentru fapta
prevăzută în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Distrugerea de monumente şi
Art. 360. - Distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale
alte bunuri de valoare
Distrugerea sub orice formă, fără necesitate militară, de monumente sau culturală în timp de conflict
construcţii care au o valoare artistică, istorică ori arheologică, de muzee, armat
mari biblioteci, arhive de valoare istorică sau ştiinţifică, opere de artă,
manuscrise, cărţi de valoare, colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de
cărţi, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în general
a oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepseşte cu închisoare de
la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează jefuirea sau însuşirea sub orice
formă a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol, de
pe teritoriile aflate sub ocupaţie militară.
43
Art. 217 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
44
Art. 280 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
45
Art. 2801 a fost introdus prin art. III din Decretul nr. 365/1976, publicat în B.Of., Partea I, nr. 92 din 3 noiembrie
1976.
50
Legislaţia specială
Art. 3. - Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de Art. 7. - (1) Monumentele
monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran sau istorice se clasează astfel:
subacvatic:
a) în grupa A - monumentele
a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cu istorice de valoare naţională şi
instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau universală;
exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări
artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul b) în grupa B - monumentele
aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice istorice reprezentative pentru
semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, patrimoniul cultural local.
artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
(2) Clasarea monumentelor
b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, istorice în grupe se face prin
arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care ordin al ministrului culturii şi
împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce cultelor, la propunerea
constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere Comisiei Naţionale a
arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, Monumentelor Istorice,
social, ştiinţific sau tehnic; conform procedurii de clasare
prevăzute de prezenta lege.
c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru
natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de Art. 8. - (1) Pentru fiecare
vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, monument istoric se instituie
religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural. zona sa de protecţie, prin care
se asigură conservarea
(...) integrată a monumentului
istoric şi a cadrului său
Art. 10. - (1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra construit sau natural.
imobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare a
situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile (2) Delimitarea şi instituirea
stabilite prin prezenta lege. zonei de protecţie se realizează
simultan cu clasarea bunului
(2) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi imobil ca monument istoric, în
degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează condiţiile legii.
conform legii.
(3) În zona de protecţie pot fi
Art. 11. - (1) Evidenţa monumentelor istorice rezultă din procedura de instituite servituţi de utilitate
alcătuire a fişei fiecărui monument, în care sunt consemnate informaţiile publică şi reglementări speciale
tehnice şi ştiinţifice, toate intervenţiile umane, precum şi modificările de construire prin planurile şi
naturale survenite în decursul timpului. regulamentele de urbanism
aprobate şi avizate conform
(2) Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument legii.
istoric unui bun imobil conform art. 7.
(...)
(...)
Art. 17. - (1) Monumentele
Art. 22. - (1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe istorice şi zonele lor de
baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor; protecţie sunt evidenţiate în
fac excepţie intervenţiile determinate de forţă majoră, cu condiţia ca planurile urbanistice generale
modificările să fie reversibile. şi în toate celelalte
documentaţii de urbanism şi,
(2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra respectiv, de amenajare a
monumentelor istorice sunt: teritoriului.
46
L. nr. 422 din 18 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.407 din 24 iulie 2001
51
(...)
Ordonanţa guvernului privitoare la protejarea patrimoniului arheologic şi
declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional (OG 43-2000,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 378 din 2001)
Lege privind exproprierea pe cauză de utilitate publică (Legea nr. 33-1994) Art. 1 - Exproprierea de
imobile, în tot sau în parte, se
Art.6 - Sunt de utilitate publică lucrările privind: (…) salvarea, poate face numai pentru cauză
protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi de utilitate publică, după o
siturilor istorice, precum şi a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale dreaptă şi prealabilă
şi monumentelor naturii (…) despăgubire, prin hotărâre
judecătorească.
Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a III-a - zone protejate (Legea nr. 5-2000)
Art. 5. - (1) Valorile de patrimoniu cultural de interes naţional sunt Art. 2. - Legea evidenţiază
prevăzute în anexa nr. III la prezenta lege. zonele naturale protejate de
interes naţional şi identifică
(2) Autorităţile administraţiei publice locale, cu sprijinul autorităţilor valorile de patrimoniu cultural
publice centrale cu atribuţii în domeniu, vor delimita, în baza unor studii naţional, care necesită
de specialitate, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a instituirea de zone protejate
prezentei legi, zonele de protecţie a valorilor de patrimoniu cultural, pentru asigurarea protecţiei
prevăzute în anexa nr. III. acestor valori.
(…)
Art. 47. - (…) (3) Elaborarea
Art. 47. - (…) Planului urbanistic zonal este
obligatorie în cazul:
(2) Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei
referitoare la: a) zonelor centrale ale
localităţilor;
(…)
b) zonelor protejate şi de
f) protejarea monumentelor istorice şi servituţi în zonele de protecţie ale protecţie a monumentelor, a
acestora. complexelor de odihnă şi
agrement, a parcurilor
industriale, a parcelărilor;
(…)
(…)
(…)
(…)
(…)
Legislaţia conexă
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: