Sunteți pe pagina 1din 27

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – BUCUREŞTI

DEPARTAMENTUL DE ISTORIA ŞI TEORIA ARHITECTURII & CONSERVAREA PATRIMONIULUI

CONSERVAREA MONUMENTELOR
TIPURI DE INTERVENŢII

conf. dr. arh. Valeriu-Eugen DRĂGAN

1
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – BUCUREŞTI
DEPARTAMENTUL DE ISTORIA ŞI TEORIA ARHITECTURII & CONSERVAREA PATRIMONIULUI

CONSERVAREA MONUMENTELOR
TIPURI DE INTERVENŢII
C.02 - CARTE INTERNAŢIONALE
DESPRE CONSERVARE ŞI
RESTAURARE
conf. dr. arh. Valeriu-Eugen DRĂGAN

2
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

ARHITECŢII ELABOREAZĂ CARTE PENTRU A STABILI


CADRUL RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE
Încă înainte de a doua jumătate a secolului al XX-lea, statutul relativ incert pe
care îl are domeniului restaurării monumentelor istorice începe un proces de
normalizare printr-o serie de documente (Carte) internaționale, care sunt
modele în prezent şi care au ca rezultat definirea și reglementarea activităţii
de restaurare.
▪ 1931 - Carta de la Atena
▪ 1932 - Carta italiană a restaurării
▪ 1964 - Carta restaurării de la Veneţia
▪ 1972 - Carta italiană a restaurării
▪ 1975 - Carta de la Amsterdam
▪ 1978 - Carta de la Washington
▪ 2000 - Carta de la Cracovia
3
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

CARTE INTERNAŢIONALE PENTRU


CONSERVARE ŞI RESTAURARE*
1931 - Carta de la Atena pentru restaurarea monumentelor istorice
1964 - Carta de la Veneţia - Carta Internaţională pentru conservarea şi
restaurarea monumentelor şi siturilor
1972 - Convenţia pentru protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural
1979 - Carta de la Burra (ICOMOS Australia) pentru conservarea valorilor
culturale a locurilor şi a bunurilor patrimoniale (revizuită 1981, 1988,
1999)
1981 - Carta de la Florenţa pentru grădini istorice
1987 - Carta de la Washington - Carta internaţională pentru protecţia
oraşelor istorice
* coordonatori: Michael Petzet, John Ziesemer, International Charters for Conservation and
Restauration (en., fr., sp.), ed. ICOMOS, München , 2004, ISBN: 3-87490-676-0.

4
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

CARTE INTERNAŢIONALE PENTRU


CONSERVARE ŞI RESTAURARE*
1990 - Carta internaţională pentru gestiunea patrimoniului arheologic
(Lausanne )
1992 - Directive pentru educaţie şi formare în conservarea monumentelor,
ansamblurilor şi siturilor (Colombo - Sri Lanka)
1994 - Documentul de la Nara despre autenticitate
1996 - Carta internaţională despre protecţia şi gestiunea patrimoniului
cultural subacvatic (Sofia)
1996 - Principii pentru realizarea arhivelor documentare a monumentelor,
ansamblurilor şi siturilor (Sofia)

* coordonatori: Michael Petzet, John Ziesemer, International Charters for Conservation and
Restauration (en., fr., sp.), ed. ICOMOS, München , 2004, ISBN: 3-87490-676-0.
5
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

CARTE INTERNAŢIONALE PENTRU


CONSERVARE ŞI RESTAURARE*
1999 - Carta internaţională a turismului cultural - Gestionarea turismului în
siturile cu patrimoniu semnificativ(Mexic)
1999 - Carta patrimoniului construit vernacular (Mexic)
1999 - Principii de urmat pentru conservarea structurilor istorice din lemn
(Mexic)
2003 - Principii pentru protecţia şi conservarea / restaurarea picturilor
murale (Victoria Falls)
2003 - Principii pentru analiza, conservarea şi restaurarea structurilor
patrimoniului arhitectural (Victoria Falls)

* coordonatori: Michael Petzet, John Ziesemer, International Charters for Conservation and
Restauration (en., fr., sp.), ed. ICOMOS, München , 2004, ISBN: 3-87490-676-0.
6
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


Carta internaţională pentru conservarea şi restaurarea
monumentelor şi siturilor
▪ Este elaborată la “Al II-lea Congres internaţional al arhitecţilor şi
tehnicienilor monumentelor istorice”, Veneţia, 1964 şi adoptată de
ICOMOS în 1965
▪ 23 de participanţi din 16 ţări
▪ 18 participanţi din 13 ţări europene (Austria, Belgia, Cehoslovacia,
Danemarca, Franţa, Grecia, Italia, Iugoslavia, Olanda, Polonia, Portugalia,
Spania, Vatican);
▪ 3 participanţi din 3 ţări din trei continente (Mexic, Peru, Tunisia);
▪ 3 participanţi membri a 2 organisme internaţionale de specialitate
(UNESCO, ICCROM).
7
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ La lucrările Comitetului pentru întocmirea Cartei Internaţionale pentru
Conservarea şi Restaurarea Monumentelor, au luat parte:
01. Piero GAZZOLA (preşedinte) - Italia
02. Raymond LEMAIRE (raportor) - Belgia 13. S. C. J. PAVEL - Cehoslovacia
03. Jose BASSEGODA-NONELL - Spania 14. Paul PHILIPPOT - ICCROM
04. Luis BENAVENTE - Portugalia 15. Victor PIMENTEL - Peru
05. Djurdje BOSKOVIC - Iugoslavia 16. Harold PLENDERLEITH - ICCROM
06. Hiroshi DAIFUKU - UNESCO 17. Deoclecio REDIG de CAMPOS
- Vatican
07. P. L. de VRIEZE - Olanda 18. Jean SONNIER - Franţa
08. Harald LANGBERG - Danemarca 19. Francois SORLIN - Franţa
09. Mario MATTEUCCI - Italia 20. Eustathios STIKAS - Grecia
10. Jean MERLET - Franţa 21. Gertrud TRIPP - Austria
11. Carlos Flores MARINI - Mexic 22. Jan ZACHWATOVICZ -
Polonia
12. Roberto PANE - Italia 23. Mustafa ZBISS - Tunisia
8
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


Carta internaţională pentru conservarea şi restaurarea
monumentelor şi siturilor

▪ Sursele ideilor promovate de cartă sunt consacrate prima dată


de:
At - Carta de la Atena în 1931
It - Carta italiană a restaurării în 1932
Ve - Carta de la Veneţia  

9
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ PREAMBUL
• Purtătoare a unui mesaj spiritual al trecutului, operele monumentale ale
popoarelor rămân, în zilele noastre, mărturia vie a tradiţiilor lor seculare.
Umanitatea, care pe zi ce trece devine tot mai conştientă de unitatea
valorilor umane, le consideră patrimoniu comun şi se socoteşte solidar
responsabilă de salvarea lor faţă de generaţiile viitoare. Ea are datoria de
a le transmite urmaşilor cu toată bogata lor autenticitate.
• Este deci esenţial ca principiile conducătoare ale conservării şi restaurării
monumentelor să fie trasate în comun şi formulate pe plan internaţional,
lăsând totuşi fiecărei naţiuni grija de a asigura aplicarea lor în cadrul
propriei culturi şi conform tradiţiilor proprii.

10
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ PREAMBUL
• Dând o primă formă acestor principii fundamentale, Carta de la Atena din
anul 1931 a contribuit la dezvoltarea unei vaste mişcări internaţionale,
care s-a tradus mai ales prin documente naţionale, prin activitatea
UNESCO şi prin crearea de către acesta din urmă a Centrului
Internaţional de Studii pentru Conservarea şi Restaurarea Bunurilor
Culturale. Sensibilitatea şi spiritul critic se îndreaptă spre probleme din ce
în ce mai complexe şi mai nuanţate; pare să fi venit momentul ca
principiile Cartei să fie revizuite în vederea adâncirii lor şi lărgirii eficienţei
lor într-un nou document.
• În consecinţă, al II-lea Congres Internaţional al arhitecţilor şi tehnicienilor
de monumente - întrunit la Veneţia între 25 şi 31 mai 1964 - a aprobat
următorul text:

11
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul I - DEFINIŢII
Art. 1 (Ve)
Noţiunea de monument istoric cuprinde atât creaţia arhitecturală
izolată cât şi aşezarea urbană sau rurală care aduce mărturia
unei civilizaţii anumite, a unei evoluţii semnificative sau a unui
eveniment istoric. Ea se extinde nu numai asupra marilor
creaţii, ci şi asupra operelor modeste care au căpătat cu
trecerea timpului o semnificaţie culturală.

12
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul I - DEFINIŢII
Art. 2 (It)
Conservarea şi restaurarea monumentelor constituie o
disciplină care face apel la toate ştiinţele şi la toate mijloacele
tehnice putând contribui la studiul şi salvarea patrimoniului
monumental.

13
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul II - SCOP
Art. 3 (Ve)
Conservarea şi restaurarea monumentelor are ca scop atât
salvarea operei de arta cât şi aceea a mărturiei istorice.

14
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul III - CONSERVARE
Art. 4 (It)
Conservarea monumentelor impune în primul rând permanenta
lor întreţinere.

15
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul III - CONSERVARE
Art. 5 (At, It,Ve)
Conservarea monumentelor este totdeauna favorizată de
afectarea lor unei funcţii utile societăţii; o astfel de folosinţă
este deci de dorit, cu condiţia însă de a nu schimba ordonanţa
sau decoraţia edificiilor. Deci, în aceste limite trebuie să
concepem şi să autorizam amenajările impuse de evoluţia
cerinţelor vieţii de toate zilele.

16
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul III - CONSERVARE
Art. 6 (At, It)
Conservarea unui monument implică şi pe aceea a cadrului
corespunzător. Când cadrul tradiţional mai există, acela
trebuie conservat şi orice construcţie nouă, orice amenajare
ce ar putea altera raporturile de volum şi culoare trebuie
interzise.

17
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul III - CONSERVARE
Art. 7 (Ve)
Monumentul este inseparabil legat atât de epoca istorică a
cărei mărturie este, cât şi de cadrul ce-l înconjoară. În
consecinţă mutarea unei părţi sau a întregului monument nu
poate fi permisă decât în cazul când salvarea monumentului
impune această mutare, sau când motive de interes naţional
sau internaţional o justifică.

18
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul III - CONSERVARE
Art. 8 (At)
Elementele de sculptură, de pictură sau de decoraţie ce fac
parte integrantă din monument nu pot fi separate decât în
cazul când aceasta este singura cale de a le asigura
conservarea.

19
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul IV - RESTAURARE
Art. 9 (It, Ve)
Restaurarea este o operaţie ce trebuie să aibă îndeobşte un
caracter excepţional. Ea are ca scop conservarea şi punerea
în evidenţă a valorii estetice şi istorice a monumentului şi se
bazează pe respectul rămăşiţelor trecutului şi pe documentele
autentice. Ea se opreşte acolo unde începe ipoteza; dincolo
de aceasta, orice lucrare de completare considerată
indispensabilă va fi înţeleasă ca o compoziţie arhitecturală şi
va trebui să poarte pecetea epocii noastre.

20
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul IV - RESTAURARE
Art. 10 (At, Ve)
Când mijloacele tehnice tradiţionale se dovedesc inadecvate,
consolidarea unui monument poate fi asigurată făcându-se
apel la toate mijloacele tehnice moderne de conservare şi de
construcţie a căror eficacitate va fi fost demonstrată prin date
ştiinţifice şi garantate de experienţă.

21
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul IV - RESTAURARE
Art. 11 (At, It, Ve)
Contribuţiile valabile ale diverselor epoci la ridicarea unui monument
trebuie să fie respectate, scopul unei restaurări nefiind unitatea de
stil. Când un edificiu comportă mai multe etape de construcţie
suprapuse, degajarea unor elemente ascunse nu se justifică decât
în mod excepţional şi cu condiţia ca cele îndepărtate să nu prezinte
decât un interes minor, iar lucrarea scoasă la lumină să constituie o
mărturie de înaltă valoare istorică, arheologică sau estetică şi ca
starea ei de conservare să fie socotită satisfăcătoare. Aprecierea
valorii elementelor în cauză şi hotărârea în ce priveşte eliminările
ce ar trebui efectuate nu pot depinde exclusiv de proiectant.
22
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul IV - RESTAURARE
Art. 12 (Ve)
Elementele destinate a înlocui părţile lipsă trebuie să se
integreze armonios ansamblului, deosebindu-se totuşi de
părţile originare pentru ca restaurarea să nu falsifice
documentul de artă şi de istorie.

23
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul IV - RESTAURARE
Art. 13 (It)
Adăugirile nu pot fi tolerate decât în măsura în care ele respectă
toate părţile interesante ale edificiului, cadrul sau tradiţional,
echilibrul compoziţiei şi legătura monumentului cu peisajul
înconjurător.

24
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul V - CENTRE MONUMENTALE
(ansambluri istoriceşte constituite)
Art. 14 (Ve)
Ansamblurile monumentale trebuie să facă obiectul unei griji
speciale pentru a le salva integritatea şi pentru a le asigura
întreţinerea, amenajarea şi punerea lor în valoare.

25
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul VI - SĂPĂTURI ARHEOLOGICE
Art. 15 (At, It, Ve)
Săpăturile arheologice trebuie să se efectueze conform unor norme ştiinţifice şi
“Recomandări definind principiile internaţionale ce trebuie aplicate în săpăturile
arheologice” aprobată de UNESCO în 1956. Se va asigura amenajarea ruinelor
şi se vor lua măsurile necesare pentru conservarea şi protecţia permanentă a
elementelor arhitecturale şi a obiectelor descoperite.
În afară de aceasta, vor fi luate toate măsurile având ca scop o mai uşoară
înţelegere a monumentului şi scoaterea sa la lumină, fără însă a-i denatura în
nici un caz semnificaţia.
Orice lucrare de reconstrucţie va trebui totuşi exclusă a priori, numai anastiloza ar
putea fi acceptată, adică recompunerea părţilor existente dar dezmembrate.
Elementele integrate vor trebui să fie întotdeauna uşor de recunoscut şi vor
reprezenta minimum necesar asigurării condiţiilor de conservare şi de restabilire
a unei continuităţi a formelor monumentului.
26
U.A.U.I.M. - D.I.T.A.C.P. Curs opţional: CONSERVAREA MONUMENTELOR - TIPURI DE INTERVENŢII

1964 - CARTA DE LA VENEŢIA


▪ Capitolul VII - PUBLICITATE
Art. 16 (At, It)
Lucrările de conservare, de restaurare, precum şi săpăturile vor
trebui să fie întotdeauna însoţite de o documentaţie precisă,
sub formă de rapoarte analitice şi critice, însoţite de desene şi
fotografii. Toate fazele de degajare, de consolidare, de
recompunere şi integrare, cât şi elementele tehnice şi
arhitecturale identificate în cursul lucrărilor vor fi consemnate
în această documentaţie.
Întreaga documentaţie va fi depusă la arhiva unei instituţii
publice de specialitate şi pusă la dispoziţia cercetătorilor; se
recomandă publicarea ei.
27