Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ecuatii Neliniare
Ecuatii Neliniare
ro/~ccosmin)
ECUATII NELINIARE PE R
1. CONSIDERATII GENERALE
Se vor studia urmatoarele probleme:
1. Radacinile unei ecuatii neliniare de forma f(x)=0
2. Radacinile unei ecuatii neliniare de forma x=g(x)
Notatie: O radacina se va nota cu , f ( ) = 0
2. METODA DE REZOLVARE
Radacinile se vor gasi printr-un proces iterativ: se construieste un sir x0, x1, ..., xn
convergent spre radacina cautata ( x n ).
Termenii acetui sir reprezinta aproximatii ale radacinii si se vor numi iterate. Metoda cere
una sau mai multe aproximatii initiale ale radacinii, aceste aproximatii se vor presupune
cunoscute. Aceste aproximatii se gasesc prin metode algebrice. De exemplu stabilind
intervale care contin radacinile, prin inspectarea graficului functiei f.
(3) Presupunind ca iteratia converge, eroarea radacinii depinde numai de precizia utilizata
in calcule (numarul de cifre din reprezentaeea numerelor). Altfel spus precizia radacinii
este determinata de eroarea de rotunjire dintr-un singur pas al iteratiei.
(4) Eficienta se masoara in numarul de calcule (pasi) necesare pentru a obtine radacina cu
o precizie data si anume:
(1)
(2)
Demonstratie:
In baza relatiei (2) avem succesiv pentru n=0,1,2,...
x1 c x 0
x 2 c x1
...
(3)
x n c x n 1
x n+1 c x n
(4)
Pentru convergenta conditia suficienta (2) trebuie sa aiba loc cu c<1 strict.
Aceasta nu este necesar pentru p>1.
(5)
In aceste conditii rezulta ca ecuatia f(x)=0 are cel putin o radacina in (a,b). Vom
presupune in continuare ca exista o singura radacina in interiorul acestui interval
(a, b ) .
Metoda
Metoda consta in injumatatirea succesiva a intervalului si considerarea la fiecare pas a
sub-intervalului in care conditia (5) este indeplinita.
y=f(x)
f(b)
f(a)
(b-a)/2
6.
Convergenta
Metoda construieste sirul de iterate (puncte) c1,c2,..., cn,... (Fig.2).
y=f(x)
f(b)
-c1
a
c1
c3
c2
f(a)
(b-a)/2
bj a j
2
(6)
rezulta:
ba
2
ba
c2 2
2
...
c1
(7)
n
cn
b a 1
= (b a )
2n
2
n
2
(8)
y=f(x)
f(b)
c1
c2
f(a)
f (b) f ( a)
(x b)
ba
(9)
f (b)
(b a )
f (b) f (a )
Convergenta:
Metoda construieste siul c1,c2,..., cn,... (Fig.3). Se arata ca:
Metoda converge liniar, in ipoteza ca exista derivatele f' si f'' continue pe [a,b].
(10)
Dezavantaje:
Sirul ci se apropie de dintr-o singura parte (a sau b ramin aceleasi la fiecare pas).
Testul de eroare poate fi inadecvat: eroarea c se inlocuieste cu c i +1 ci , care poate
fi mult mai mare sau mult mai mic decit eroarea.
Metoda
Graficul lui f se inlocuieste cu o linie dreapta si anume secanta prin punctele (x0, f(x0)) si
(x1, f(x1)). Intersectia secantei cu axa x va fi punctul x2. La pasul urmator se continua
procesul, luind ca aproximatii x1 si x2.
Observatie: In ipoteza ca x0 si x1 incadreaza radacina, daca s-ar lua ca aproximatii x0 si x1
s-ar obtine regula FALSI.
y=f(x)
f(x1)
x0
x2
x3
f(x0)
x1
Formula metodei
Printr-un calcul analog cu cel de la regula FALSI cu a=x0, b=x1 si c=x2 se obtine:
x 2 = x1 f ( x1 )
x1 x 0
f ( x1 ) f ( x 0 )
(11)
sau in general:
x n +1 = x n f ( x n )
x n x n 1
, n 1, x 0 , x1 date
f ( x n ) f ( x n 1 )
(12)
Convergenta
Metoda construieste sirul de iterate x0, x1, x2,...,xn-1,xn,xn+1,...(Fig.4).
Teorema
Daca:
1. Functia f este continua si exista derivatele de ordinul 1 si 2 (f', f'') continue pe o
vecinatate a lui ,
2.
f ' ( ) 0
1+ 5
1.618
2
Demosntratie:
Demonstratia se bazeaza pe urmatoarea evaluare:
x n +1 =
f ' ' ( n )
( x n )( x n +1 )
2 f ' ( n )
(13)
in care n si n sunt intr-o vecinatate curenta a radacinii , care contine pe xn-1 si xn. Fie
aceasta vecinatate si I = [ , + ] .
Notam
M=
2 min f ' ( x)
I
(14)
x n+1 M x n x n 1
(15)
(16)
(17)
Daca presupunem ca avem Me0<1 si Me1 <1 rezulta prin inductie ca Men<1. Relatia (17)
arata cit de "aproape" de trebuie sa fie x0 si x1 si anume:
1
M
1
x1 <
M
x0 <
(18)
este calculat la pasul anterior si poate fi stocat. Convergenta este mult mai rapida decit
x n x n 1
pot da valori imprecise datorita pierderii de semnificatie la
f ( x n ) f ( x n 1 )
Ipoteze
1. f continua , f',f'' continue pe o vecinatate a radacinii cautate . Se presupune
cunoscuta o aproximatie initiala a radacinii x0
2. f'()0
Metoda:
Graficul functiei f se inlocuieste cu tangenta la graficul functiei in x0 (aproximatia initialapresupusa cunoscuta), intersectia tangentei cu axa x este luata ca aproximatie urmatoare
x1 a radacinii. Procedeul continua cu x1 astfel determinat.
y=f(x)
x2
x1
x0
y = 0
x1 = x0
f (x0 )
f ' ( x0 )
(19)
Formula metodei
Sirul de iterate ( x n )n 0 se obtine in baza urmatoarei relatii de recurenta:
x n +1 = x n
f (x n )
, n0, x0 cunoscut
f ' (xn )
(20)
Convergenta
Dezvoltind in serie Taylor functia f in vecinatatea radacinii cautate obtinem:
( x x 0 )2 ( )
f '' n
f ( x ) = f (x0 ) + (x x0 ) f ' (x 0 ) +
2!
x =
(21)
0 = f ( x0 ) + ( x0 ) f ' ( x0 ) +
( x0 )2
2!
f ' ' ( n )
= x0
f ( x0 )
f ' ' ( n )
2
( x0 )
f ' (x0 )
2 f ' (x0 )
(22)
si prin generalizare:
= xn
f (xn )
f ' ' ( n )
2
( x n )
, < n < xn
f ' (xn )
2 f ' (xn )
(23)
x n +1 = ( x n )2
f ' ' ( n )
, n 0; < n < x n
2 f ' (xn )
(24)
Observatie-Studiul de convergenta:
Relatia (24) exprima eroarea iteratiei de ordinul (n+1) in functie de eroarea iteratiei de
ordin (n).
Teorema
Fie o radacina a ecuatiei f ( x ) = 0 .
Daca:
2. f'()0
3. x0 (aproximatia initiala) este aleasa suficient de aproape de radacina cautata .
Atunci:
a) Iteratele xn definite de relatia (20) se regasesc in I
b) Sirul ( x n )n 0 converge spre
c) ordinul de convergenta este p=2
x n +1
f ' ' ( )
=
2
n ( x )
2 f ' ( )
n
d) lim
Estimarea erorii
Aplicind formula cresterilor finite a lui Lagrange obtinem:
f ( ) f ( x n ) = f ' ( n ) ( x n )
f (xn )
f (xn )
xn =
= x n+1 x n (25)
f ' ( n )
f ' (xn )
f ( ) = 0
x n x n +1 x n
(26)
Metoda Newton cere mai putine iteratii, ordinul ei este pN=2. Metoda secantei are ordinul
de convergenta pS=1.618 si trei pasi ai metodei sunt echivalenti cu 2 pasi ai metodei
Newton. Se arata ca (Isaacson&Keller) daca timpul de calcul al lui f ' ( x ) este mai mare
decit 0.44*timpul de calcul al lui f ( x ) metoda secantei este mai rapida.
Observatie:
Timpul de calcul nu este unicul criteriu in alegerea metodei. Metoda Newton prezinta
avantajul simplitatii in aplicare. Daca f ( x ) nu este cunoscuta explicit (de exemplu ea
este solutia unei ecuatii diferentiale integrate numeric) atunci derivata se calculeaza
numeric. Daca luam urmatoarea expresie pentru calculul numeric al derivatei:
f ' (x)
f ( x n ) f ( x n 1 )
x n x n 1
(27)
x = g (x)
(28)
(29)
Teorema 1. (Lema)
Fie g : [a, b] [a, b] , continua pe [a, b] . Atunci g are cel putinb un punct fix in [a, b] .
Observatie: Conditia g : [a, b] [a, b] este esentiala. Explicit aceasta inseamna:
x [a, b], g ( x [a, b]) sau a g ( x ) b
y=x
y=g(x)
g(b)
g(a)
Fig.6.
Demonstratie:
(30)
(31)
(32)
Rezula astfel ca ecuatia G(x)=0 are cel putin o radacina in intervalul [a, b].
Observatie: Geometric, a rezolva ecuatia x=g(x) revine la a gasi intersectia graficului
functiei g cu prima bisectoare.
Daca
1. g : [a, b] [a, b] , g este continua pe [a, b].
2. , 0 < < 1 astfel incit:
x, x' [a, b] , g ( x ) g ( x') x x'
Atunci
a) Ecuatia x = g ( x) are o solutie unica [a, b] .
n
x1 x0 , n 0.
1
Demonstratie
(33)
(a) Conform Teoremei 1, ecutia x=g(x) are cel putin o solutie in [a,b]. Demonstram prin
contradictie ca solutia este unica. Presupunem ca exista doua solutii si , :
= g ( )
= g ( )
(34)
Avem:
= g ( ) g ( )
(35)
x n n x0
(36)
x n = g ( ) g ( x n 1 ) x n 1
x n 1 = g ( ) g ( x n 2 ) x n 2
...
(37)
x1 = g ( ) g ( x0 ) x0
Inmultind membru cu membru rezulta relatia (36). Pe de alta parte relatia (37) arata ca
ordinul de convergenta este p=1 si rata convergentei este .
x0 x1 + x1 x0 x0 + x1 x0
(38)
de unde rezulta:
x0
1
x1 x0
1
(39)
Avem apoi:
pentru n=1:
x1 x0
pentru n=2:
x1 x0
1
(40)
2
x1 x0
x 2 x1
1
(41)
Cazul g derivabila.
Verificarea conditiei Lipschitz este, in general, dificila. Vom considera in continuare
cazul in care g este derivabila pe [a,b]. In acest caz, teorema cresterilor finite conduce la:
g ( x ) g ( x') = g ' ( )( x x')
(42)
(43)
g ( x ) g ( x ') x x '
(44)
rezulta ca
Teorema 2'
Daca
1. g : [a, b] [a, b] , g este continua pe [a, b].
2'.
Atunci
Concluziile (a), (b) si (c) din Teorema 2 sunt adevarate.
y=x
y=g(x)
x0
x1
x2
y=x
y=g(x)
x0
x2
x1
y=x
y=g(x)
x2
x0
x1
y=x
y=g(x)
x2
x1
x0
iteratia de punct fix, in care functia g satisface conditiile din Teorema 2 sau 2'. Avem
urmatoarele evaluari:
x n = x n +1 + x n +1 x n = g ( ) g ( x n ) + x n +1 x n
x n x n + x n +1 x n
(45)
Apoi cu
x n +1 x n
(46)
rezulta
x n +1
x n +1 x n
1
(47)
x n +1 x n
1
(48)
adica
x n +1 x n
1
= XTOL
(49)
Definirea problemei
Se cere rezolvarea ecuatiei f(x)=0 in intervalul [a,b], prin metoda punctului fix, adica
transformarea ecuatiei f(x)=0 intr-o ecuatie echivalenta de forma x=g(x). O astfel de
transformare va fi numita procedura explicita de punct fix.
4.3.1 Proceduri
Propozitia 1
Fie ( x ) orice functie definita pe [a,b] continua si care nu se anuleaza pe [a,b]. Atunci
definind:
g ( x) = x ( x ) f ( x)
ecuatia x=g(x) are aceleasi radacini ca si ecuatia f(x)=0 si u are alte radacini in [a,b].
(50)
Propozitia 2
Fie F(x) orice functie continua, cu proprietatile F(0)=0 si y0F(y) 0. Atunci definind
g ( x ) = x F ( f ( x))
(51)
Exemplificare
(52)
Cu aceasta rezulta
g(x) = x m f (x)
(53)
(54)
(55)
care conduce la
1 < 1 m f ' ( x) < 1
(56)
2
f ' ( x)
(57)
0>m>
2
f ' ( x)
(58)
Interpretare geometrica
sau generic
(59)
x1 = x0 m f ( x0 )
(60)
x1 este intersectia axei x cu dreapta dusa prin punctul (x0, f(x0)) de panta 1/m.
Observatie: (m-optim)
Pentru o convergenta mai rapisa vom cere ca g ' ( ) 0 ceea ce conduce la
m
1
f ' ( )
(61)
1
presupunind ca x0 este apropiat de .
f ' ( x0 )
y=x/m
y=f(x)
x1
x2
x0
5. EXTRAPOLAREA AITKEN
x n +1
= C , C este
n x
n
x n +1
C , n N1
xn
Avem atunci urmatoarea relatie:
x n + 2 x n +1
=
x n +1
xn
(62)
x n + 2 x n +1 x n+ 2 x n +1
=
=
x n +1
xn
x n +1 x n
x n +1
xn
( x n +1 x n )
=
=
x n + 2 x n+1 x n +1 x n ( x n + 2 x n +1 ) ( x n +1 x n )
(63)
(64)
de unde rezulta:
= xn
( x n+ 2
( x n +1 x n ) 2
x n +1 ) ( x n +1 x n )
(65)
Asa, cum s-a remarcat egalitatea anterioara este aproximativa depinzind de satisfacerea
relatiei (62). Notind:
a n,n + 2 = x n
( xn+ 2
( x n +1 x n ) 2
x n +1 ) ( x n +1 x n )
(66)
...
x n +1 = g ( x n 1 ); x n+ 2 = g ( x n +1 ); x n + 3 = a n,n + 2
Observatii:
(67)
(68)
(69)
Punind f ( x k ) = x k rezulta:
x n = x n +1 x n
2 x n = ( x n + 2 x n +1 ) ( x n +1 x n )
(70)
(x n ) 2
= xn 2
xn
(71)