SI INFORMATICA

FACULTATEA DE MATEMATICA
UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI

CLUJ-NAPOCA, ROMANIA

REZUMAT

DE DOCTORAT
TEZA

CONTRIBUT
II LA
APROXIMAREA FUNCT
IILOR

CONDUCATOR
S
TIINT
IFIC,

DOCTORAND,

PROF. UNIV. DR. IOAN GAVREA

ADRIAN HOLHOS

2010

Cuprins
Introducere

1 Notiuni introductive
1.1 Operatori liniari si pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.1 Definitia si propriet
atile operatorilor liniari si pozitivi
1.1.2 Exemple de operatori liniari si pozitivi . . . . . . . . .
1.2 Aproximarea functiilor prin operatori liniari si pozitivi . . . .
1.2.1 Modulul de continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.2 Modulul de netezime de ordinul doi . . . . . . . . . .
1.2.3 Modulele de netezime ale lui Ditzian si Totik . . . . .

.
.
.
.
.
.
.

1
1
1
2
5
5
6
6

2 Aproximarea uniform
a a functiilor continue si m
arginite
2.1 Modulul de continuitate ponderat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Aproximarea functiilor m
arginite si continue pe semiaxa pozitiva . . . . . . . . . . .
2.3 Aproximarea uniform
a a functiilor pe un interval necompact . . . . . . . . . . . . . .

7
7
8
10

3 Aproximarea functiilor continue si nem

arginite
3.1 Aproximare punctual
a . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Aproximare pe submultimi compacte . . . . . . . . . .
3.3 Aproximarea pe spatii ponderate . . . . . . . . . . . .
3.3.1 Spatii ponderate: definitie si exemple . . . . .
3.3.2 Teoreme de tip Korovkin . . . . . . . . . . . .
3.3.3 Aproximare uniform
a n spatii ponderate . . .
3.3.4 Module de continuitate pentru spatii ponderate

13
13
13
13
13
14
15
19

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

4 Inegalit
ati referitoare la operatori liniari si aplicatiile lor
21
4.1 Aproximarea prin functii rationale cu numarator fixat . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
4.2 O inegalitate pentru o functionala liniara de tip discret . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Bibliografie

26

Cuvinte cheie
Operatori liniari si pozitivi, ordin de aproximare, modul de continuitate, teoreme de tip Korovkin,
spatii ponderate, functii nem
arginite, functii convexe, aproximare prin functii rationale

iv

Introducere
Teoria aproxim
arii este un domeniu al analizei matematice, care are n centrul preocuparilor sale,
aproximarea functiilor prin alte functii, care sunt mai simple si mai usor de calculat. Asa cum
remarca A.F. Timan [136, p. 1], baza teoriei aproximarii functiilor de variabila reala este teorema
descoperit
a de K. Weierstrass [154] n 1885, care spune ca orice functie f (x) continu
a pe intervalul
finit [a, b], poate fi aproximat
a uniform oric
at de bine prin polinoame. In 1912, S.N. Bernstein [21]
d
a o demonstratie simpl
a si elegant
a, teoremei lui Weierstrass, construind un sir de polinoame care
converge uniform la functia de aproximat. Astfel, au fost introdusi operatorii Bernstein (aplicatiile
care asociaz
a functiei de aproximat sirul de polinoame aproximante). Acesti operatori fac parte din
clasa operatorilor liniari si pozitivi.
Teoria aproxim
arii functiilor cu ajutorul operatorilor liniari si pozitivi ia un mare avant prin anii
50, c
and T. Popoviciu [110], H. Bohman [23] si P.P. Korovkin [90, 91], descopera, independent, un
criteriu simplu si usor de aplicat, pentru a arata ca un sir de operatori liniari si pozitivi converge
uniform la functia de aproximat: conditia necesar
a si suficient
a pentru convergenta uniform
a a
sirului de operatori liniari si pozitivi An c
atre functia continu
a f pe intervalul compact [a, b] este
ca sirul An f s
a convearg
a uniform c
atre f pentru doar trei functii, ek (x) = xk , k = 0, 1, 2. Daca
intervalul de definitie al functiei f este nemarginit (spre exemplu [0, )), atunci rezultatul nu
mai are loc pentru toate functiile continue, ci doar pentru acele functii continue, care au limita
finit
a la infinit. In acest caz, cele trei functii test, xk , k = 0, 1, 2 sunt nlocuite cu alte trei functii
kx
(e
, k = 0, 1, 2 sunt un astfel de exemplu).
Pentru a extinde teorema lui Popoviciu-Bohman-Korovkin pentru functii continue si nemarginite,
definite pe C[0, ), trebuie ca anumite margini sa fie impuse functiilor considerate, fapt care a fost
observat de Z. Ditzian [45]. In 1974, A.D. Gadjiev [60, 61] introduce spatiul ponderat C (I), care
se defineste ca fiind multimea tuturor functiilor continue f pe intervalul I R pentru care exista
o constant
a pozitiv
a M > 0 astfel nc
at |f (x)| M (x), pentru orice x din intervalul I, unde
este o functie continu
a, strict pozitiv
a, data si care este numita pondere. Un astfel de spatiu se
dovedeste a fi un spatiu Banach, care poate fi nzestrat cu norma
kf k = sup
xI

|f (x)|
.
(x)

Teorema de tip Korovkin este urm

atoarea: pentru : [0, ) [0, ), o functie strict cresc
atoare,
continu
a si nem
arginit
a, se alege (x) = 1 + 2 (x); se consider
a sirul de operatori liniari si pozitivi
An : C [0, ) C [0, ) cu proprietatea c
a


lim An i i = 0, i = 0, 1, 2.
n

Atunci
lim kAn f f k = 0,

(x)
pentru toate functiile f C [0, ), pentru care limita limx f(x)
exist
a si este finit
a.
Rezultatele mai sus amintite sunt rezultate calitativecare ne precizeaza n ce conditii aproximarea prin operatori liniari si pozitivi este posibila. Acum, avand un sir de operatori care aproximeaz
a o functie dat
a, se pune problema evaluarii erorii comise n aproximare. O astfel de problema

 aceast
este o problem
a cantitativ
a. In
a tez
a, autorul si propune un studiu cantitativ al rezultatelor
calitative mai sus mentionate. Pentru spatii de functii definite pe un compact, evaluarea restului
An f f , se face cu ajutorul modulelor de netezime, dintre care cel mai cunoscut este modulul de
continuitate de ordinul nt
ai, care se defineste prin relatia
(f, ) = sup { |f (t) f (x)| : t, x [a, b] , |t x| } ,

0.

Un prim rezultat referitor la estimarea restului n aproximarea cu operatori liniari si pozitivi, care
a fost obtinut cu ajutorul acestui modul este cel al lui Shisha si Mond [128] din 1968. Evaluarea
erorii este urm
atoarea
|An (f, x) f (x)| |f (x)| |An (1, x) 1|

 p
+ (1 + An (1, x)) f, An ((t x)2 , x) .
Pentru a avea rezultate asem
an
atoare pentru functii marginite definite pe un interval necompact
sau pentru functii nem
arginite, am folosit un modul de continuitate ponderat
(f, ) =

sup

|f (t) f (x)|.

t,xI
|(t)(x)|

Cu ajutorul acestui modul, obtinem estimari ale restului si caracterizari ale functiilor care pot fi
uniform aproximate cu ajutorul unui sir dat de operatori liniari si pozitivi. Rezultatele obtinute
sunt mp
artite n patru capitole.
In primul capitol, care este un capitol introductiv, definim notiunea de operator liniar si pozitiv,
d
am c
ateva propriet
ati ale acestora si mentionam exemple de astfel de operatori din literatura. In
continuare, prezent
am modulele de netezime de ordinul ntai si doi, obisnuite si cele ale lui Ditzian
si Totik, si estim
ari cunoscute ale restului cu ajutorul acestor module.
In prima sectiune a capitolului doi, introducem modulul de continuitate ponderat si studiem
propriet
atile acestuia. Acest modul, care este n stransa legatura cu modulul obisnuit de continuitate, va juca un rol important n toate estimarile restului pe care le vom face, atat cele din capitolul
doi, c
at si cele din capitolul trei. In sectiunea doi, dam rezultate cantitative privind aproximarea
functiilor m
arginite si continue pe semiaxa pozitiva, care au limita finita la infinit. Atat Teoremele
2.10 si 2.12, care sunt rezultate generale, cat si corolarele care urmeaza, care sunt particularizari ale
rezultatului general pentru diferite siruri de operatori, sunt contributii ale autorului. In urmatoarea
sectiune a acestui capitol, pentru a caracteriza care sunt acele functii care pot fi aproximate uniform
printr-un sir de operatori liniari si pozitivi, autorul introduce o noua tehnica de lucru, prin care
sunt obtinute si rezultate cunoscute n literatura de specialitate, cat si rezultate noi.
Capitolul trei este cel mai amplu. Aici sunt prezentate rezultate privind aproximarea functiilor
continue si nem
arginite. In primele doua sectiuni, sunt amintite rezultate privind aproximarea
punctual
a si aproximarea pe submultimi compacte, iar ncepand cu sectiunea trei sunt obtinute
rezultate globale n cadrul spatiilor ponderate. Ca si exemple de spatii ponderate sunt amintite
spatiile polinomiale si cele exponentiale, pentru care exista foarte multe rezultate n literatura,
pentru diferite siruri particulare de operatori liniari si pozitivi. O prima contributie a autorului
din acest capitol este obtinerea unei versiuni cantitative a teoremei lui Gadjiev. O alta contributie,
care rezolv
a niste probleme deschise, este extinderea tehnicii, introduse de autor n capitolul doi
pentru functii m
arginite, la acest cadru mai general al spatiilor ponderate. Aceste rezultate, care
apar n subsectiunea 3.3.3, sunt rezultate care sunt n curs de publicare sau urmeaza a fi publicate.
In ultima parte din acest capitol, sunt prezentate diferite module de continuitate folosite pentru
aproximarea pe spatii ponderate. Dar, n detaliu, este prezentat un modul introdus de autor, cu
ajutorul c
aruia sunt date estim
ari ale ordinului de aproximare.
In capitolul patru, sunt mentionate alte doua contributii ale autorului, n care se folosesc diferite
inegalit
ati pentru obtinerea de rezultate pentru operatori liniari. Primul rezultat se refera la aproximarea functiilor prin intermediul unor expresii rationale, care au numaratorul fixat si care sunt
construite prin intermediul operatorilor liniari si pozitivi. Al doilea rezultat, prezinta conditii
vi

necesare si suficiente ca o inegalitate pentru o functionala liniara de tip discret sa aiba loc pentru
anumite clase de functii convexe.
Bibliografia este bogat
a, cuprinz
and 157 de lucrari care sunt citate pe parcursul tezei. Doar
sapte dintre ele nu au putut fi consultate de autor. Indexul este de un real folos pentru gasirea
rapid
a a unor rezultate, iar lista aflat
a la sfarsitul tezei, cu notatiile folosite, ne trimite la pagina
unde au fost definite aceste simboluri.
In aceast
a lucrare sunt prezentate rezultatele originale ale autorului obtinute pe parcursul a
patru ani. Ele se reg
asesc n special n cele sase articole ale autorului, cinci publicate si unul n
curs de publicare, dar exist
a si c
ateva rezultate si observatii care apar pentru prima data n aceasta
lucrare.

vii

Capitolul 1

Notiuni introductive
1.1
1.1.1

Operatori liniari si pozitivi

Definitia si propriet
atile operatorilor liniari si pozitivi

Fie M o multime nevid

a si fie
F(M, R) = { f : M R } ,
spatiul liniar peste R al functiilor reale definite pe M , nzestrat cu operatiile obisnuite de adunare
a functiilor si de nmultire cu un scalar.
In continuare, vom nota cu X un subspatiu liniar al lui F(M, R) si cu Y un subspatiu liniar al
lui F(N, R), pentru M si N multimi nevide. Pentru o functie f X vom ntelege prin f 0 faptul
c
a f (x) 0, pentru orice x M .
Definitia 1.1. Aplicatia A : X Y se numeste operator. Operatorul A este liniar, daca
A(f + g) = Af + Ag,

pentru orice f, g X, , R,

si este pozitiv, dac

a
Af 0,

pentru orice f X cu proprietatea f 0.

Observatia 1.2. Fiind dat

a functia f X, pentru a indica valoarea n punctul x a imaginii prin
A a lui f vom folosi una din notatiile: Af (x), A(f, x) sau A(f (t), x).
Propozitia 1.3.
(i) Un operator liniar si pozitiv este monoton.
(ii) Dac
a A este un operator liniar si pozitiv, atunci pentru orice functie
f X are loc inegalitatea |Af | A(|f |).
Propozitia 1.4 (Inegalitatea lui H
older pentru operatori liniari si pozitivi). Pentru operatorul
liniar si pozitiv A : X Y si pentru 1 < p, q < cu proprietatea 1/p + 1/q = 1, are loc
1

A(|f g|) (A(|f |p )) p (A(|g|q )) q ,

pentru orice f, g X.

Observatia 1.5. Ideea de demonstratie este din articolul [70], idee, care este mai veche (a se vedea
referintele articolului citat). Acest rezultat extinde rezultatul prezentat n articolul [69].
Observatia 1.6. Un caz particular important este inegalitatea lui Cauchy-Schwarz pentru operatori liniari si pozitivi, care se obtine din inegalitatea lui Holder pentru p = q = 2, folosind Propozitia
1.3 (ii):
p
p
|A(f g, x)| A(f 2 , x) A(g 2 , x).
Propozitia 1.7. Fie A : B(I) B(I) un operator liniar si pozitiv. Atunci, A este un operator
m
arginit si are norma kAk = kAe0 k.
1

1.1.2

Exemple de operatori liniari si pozitivi

Exemplu 1.8. Pentru un num

ar ntreg n 1 si pentru o functie continua f definita pe [0, 1],
operatorii Bernstein Bn : C[0, 1] C[0, 1] se definesc prin
 
n  
X
n k
k
Bn (f, x) =
, x [0, 1].
x (1 x)nk f
n
k
k=0

si au fost introdusi de S.N. Bernstein [21] n 1912.

hi

Exemplu 1.9. Operatorii Stancu Pn : C[0, 1] C[0, 1] definiti prin

Qnk1
 
n   Qk1
X
(1 x + j)
k
n
i=0 (x + i)
j=0
hi
f
,
Pn (f, x) =
n
k (1 + )(1 + 2) . . . (1 + (n 1))

n 1,

k=0

unde este un parametru care poate depinde doar de n, au fost introdusi de D.D. Stancu [131] n
1968.
Exemplu 1.10. Fie 0 . Pentru n 1, relatia


n  
X
n k
k+
Pn(,) (f, x) =
,
x (1 x)nk f
n+
k
k=0

(,)

defineste operatorii Bernstein-Stancu Pn

1969.

: C[0, 1] C[0, 1], introdusi de D.D. Stancu [132] n

(1,0)

Exemplu 1.11. Pentru n 1, fie xn cea mai mare radacina a polinomului lui Jacobi Jn
grad n relativ la intervalul [0, 1] si
!2
Z x
(1,0)
1
Jn (t)
dt, unde n =
P2n1 (x) = n
 (1,0) 2 .
R
t

x
1
n
0
dx
(1 x) Jnxx(x)
0
n
P2n1
Cu reprezentarea P2n1 (x) = k=0 ak xk , I. Gavrea [65] introduce operatorii
H2n+1 : C[0, 1] 2n+1 definiti prin
H2n+1 (f, x) =

2n1
X
k=0

ak
Lk+2 (f, x),
k+1

unde operatorii Ln : C[0, 1] n sunt dati prin

Ln (f, x) = f (0)(1 x)n + f (1)xn + (n 1)

n1
X

pn2,k1 (t) f (t) dt,

pn,k (x)
0

k=1

unde pn,k sunt polinoamele fundamentale ale lui Bernstein

 
n k
pn,k (x) =
x (1 x)nk .
k
Operatorii H2n+1 sunt liniari si pozitivi, conserva functiile afine si au proprietatea ca


Z 1
2
2
H2n+1 (e2 , x) x = x(1 x) 1
x P2n1 (x) dx
0

x(1 x)(1 xn )
2

Cx(1 x)
.
n2

de

Dintre alti operatori definiti pe un interval compact amintim

Exemplu 1.12. Polinomul interpolator Hermite-Fejer Hn (f, x) de grad cel mult 2n 1 este definit
prin
2

n
X
Tn (x)
,
Hn (f, x) =
f (xk,n )(1 xxk,n )
n(x xk,n )
k=1

(2k1)
,
2n

unde xk,n = cos

k = 1, 2, . . . , n, sunt radacinile polinomului Tn (x) = cos(n arccos x) al lui
Ceb
asev, iar f C[1, 1]. Acesti operatori au fost introdusi si studiati de Fejer [56] n 1916. Se
numesc si Hermite pentru c
a verific
a conditiile de interpolare ale lui Hermite [72]
Hn (f, xk,n ) = f (xk,n ) si Hn0 (f, xk,n ) = 0,

pentru orice k = 1, 2, . . . , n.

Exemplu 1.13. Operatorii Ln : C[0, 1] C[0, 1] definiti prin

R1
(1 (u x)2 )n f (u) du
Ln (f, x) = 0
R1
2 0 (1 u2 )n du
se numesc operatori Landau si au fost introdusi de E. Landau [92] n 1908 pentru a da o demonstratie
constructiv
a teoremei lui Weierstrass.
Pentru un interval I necompact din R consideram D C(I) un subspatiu al functiilor reale,
continue, definite pe I. In continuare, dam cateva exemple de operatori liniari si pozitivi definiti
pe un astfel de subspatiu. Spatiul D va fi precizat pentru fiecare operator prezentat.
Exemplu 1.14. Pentru I = [0, ), operatorii Sn : D C(I) definiti prin
 

X
k
(nx)k
nx
f
, x [0, ), n 1,
Sn (f, x) = e
k!
n
k=0

se numesc operatorii Sz
asz-Mirakjan. Ei au fost introdusi de G. Mirakjan [105] n 1941 (unii autori
scriu acest nume: Mirakyan) si studiati de J. Favard [55] n 1944 si de O. Szasz [134] n 1950.
Domeniul de definitie a operatorilor Sn este multimea tuturor functiilor f (x) = O(ex ln x ), > 0,
acest lucru fiind demonstrat de T. Hermann [71]. In ceea ce priveste aproximarea uniforma a se
vedea Corolarul 2.19 si Corolarul 3.14 din prezenta lucrare.
Exemplu 1.15. Pentru I = [0, ), operatorii Vn : D C(I) definiti prin
 


X
k
n+k1
xk
Vn f (x) =
f
, x 0, n 1,
n+k
k
(1 + x)
n
k=0

se numesc operatorii Baskakov si au fost introdusi de V.A. Baskakov [15] n 1957. Domeniul de
definitie D, este multimea tuturor functiilor f care au cresterea f (x) = O(ex ), > 0, acest lucru
fiind demonstrat de T. Hermann [71]. In ceea ce priveste aproximarea uniforma a se vedea Corolarul
2.21 si Corolarul 3.17 din prezenta lucrare.
Exemplu 1.16. Pentru I = [0, 1), operatorii Mn : D C(I) definiti prin




X
n+k k
k
Mn (f, x) =
x (1 x)n+1 f
, 0 x < 1,
k
n+k
k=0

se numesc operatorii Meyer-K

onig si Zeller si au fost introdusi sub aceasta forma de E.W. Cheney
si A. Sharma [30] n 1964. Initial, acesti operatori introdusi de W. Meyer-Konig si K. Zeller [104]
n 1960, aveau f (k/n + 1 + k) n loc de f (k/n + k). Multimea D, pentru care s-a demonstrat n
[104] convergenta seriei din definitia operatorilor, este multimea functiilor avand cresterea f (x) =
O((1 x) ), > 0.
3

Exemplu 1.17. Pentru I = [0, ) si pentru n 1, operatorii Ln : D C(I) definiti prin



n  
X
1
n k
k
Ln (f, x) =
x
f
(1 + x)n
k
nk+1
k=0

se numesc operatorii Bleimann-Butzer-Hahn. Ei fost introdusi de G. Bleimann, P.L. Butzer si L.

Hahn [22] n 1980 si studiati pentru multimea tuturor functiilor marginite si uniform continue pe
[0, ).
Exemplu 1.18. Pentru I = [0, ), operatorii Cn : D C(I) definiti prin
    k 
nk

n
X
n
x
x
k
n
1
,
Cn f (x) =
f
n
k
n
n
k=0

pentru 0 x n si Cn f (x) = f (x), pentru x > n , unde n este un sir de numere pozitive pentru
care
n
lim n = si lim
= 0,
n
n n
se numesc operatorii Bernstein-Chlodovsky si au fost introdusi de I. Chlodovsky [39] n 1937. In
aceeasi lucrare, autorul demonstreaz
a c
a Cn (f, x) converge punctual la f (x), daca
2 n
n

max |f (x)| e

0,

n ,

x[0,n ]

pentru orice valoare 6= 0.

Exemplu 1.19. Pentru I = R, operatorii Wn : D C(I) definiti prin
Z
(ux)2
n
en 2 f (u) du, x (, ),
Wn (f, x) =
2
se numesc operatorii Gauss-Weierstrass. In 1885, K. Weierstrass [154] demonstreaza ca (Wn (f, x))n
converge punctual la f (x), dac
a f este continua si marginita pe R. Folosind acest rezultat, el
demonstreaz
a Teorema 1.32. In 1944, J. Favard [55] demonstreaza convergenta punctuala pentru
2
multimea functiilor f (x) = O(ex ), > 0.
Exemplu 1.20. Pentru I = (0, ), operatorii Pn : D C(I) definiti prin
 n n Z nu
1
e x un1 f (u) du, x > 0,
Pn (f, x) =
(n 1)! x
0
se numesc operatorii Post-Widder. Ei au fost introdusi de E.L. Post [111] n 1930 si studiati de D.V.
Widder [152] n 1934. Ei reprezint
a formula de inversiune pentru transformata Laplace (vezi [153],
pentru detalii). In [153, p. 283-287] sunt date conditii pentru convergenta punctuala si uniforma a
functiilor Pn f c
atre f . R.A. Khan [88] si M.K. Khan, B. Della Vecchia si A. Fassih [89] i numesc
operatori Gamma.
Exemplu 1.21. Pentru I = (0, ), operatorii Gn : D C(I) definiti prin
Z
xn+1 xu n  n 
Gn (f, x) =
e
u f
du, x > 0, n 1,
n! 0
u
se numesc operatorii Gamma si au fost studiati de M. M
uller si A. Lupas [99] n 1967.
Exemplu 1.22. Pentru I = R, operatorii Pn : D C(I) definiti prin
Z
n n|ux|
Pn (f, x) =
e
f (u) du
2
se numesc operatorii Picard.
4

1.2
1.2.1

Aproximarea functiilor prin operatori liniari si pozitivi

Modulul de continuitate

Definitia 1.23. Fie f C(I) o functie continua definita pe un interval I R. Functia : C(I)
[0, ) R { }, definit
a prin:
(f, ) = sup { |f (t) f (x)| : t, x I , |t x| }
se numeste modul de continuitate al functiei f .
Observatia 1.24. Datorit
a simetriei, rezulta urmatoarea egalitate, care poate fi luata ca si definitie:
(f, ) =

sup

|f (x + h) f (x)| .

x,x+hI
0h

Propozitia 1.25. Modulul de continuitate are urmatoarele proprietati:

1. Pentru f B(I), functia (f, ) este nenegativa, crescatoare, subaditiva si marginita, iar
pentru 0, functia (, ) este o seminorma pe B(I) (subaditiva si pozitiv omogena).
2. Functia f este uniform continu
a pe intervalul I, daca si numai daca
lim (f, ) = 0.

&0

3. Pentru orice , 0 are loc inegalitatea:

(f, ) (1 + ) (f, ) .
4. Pentru orice > 0 avem inegalitatea:
|f (y) f (x)|



|y x|
(f, ) .
1+

5. Pentru orice > 0 avem inegalitatea:


|f (y) f (x)|

(y x)2
1+
2


(f, ) .

Propozitia 1.26. Pentru un interval compact I, modulul de continuitate este echivalent cu Kfunctionala
K1 (f, t) = 0 inf (kf gk + t kg 0 k), t > 0,
g C(I)

n sensul c
a exist
a constantele C1 , C2 > 0 si 0 > 0 astfel ncat
C1 (f, ) K1 (f, ) C2 (f, ) ,

pentru < 0 .

Teorema 1.27. Fie A : C(I) B(I) un operator liniar si pozitiv. Atunci (i) dac
a f C(I) B(I)
atunci
|A(f, x) f (x)| |f (x)| |A(e0 , x) 1|


A((t x)2 , x)
+ A(e0 , x) +
(f, ) .
2
(ii) dac
a f este derivabil
a pe I si f 0 C(I) B(I) atunci
|A(f, x) f (x)| |f (x)| |A(e0 , x) 1| + |f 0 (x)| |A(e1 , x) xA(e0 , x))|


p
A((t x)2 , x)
+
A(e0 , x)A((t x)2 , x) +
(f 0 , ) .

Observatia 1.28. Estim

arile din Teorema 1.27 au la baza un rezultat stabilit de O. Shisha si B.
Mond [128] n 1968.
Teorema 1.29 (Popoviciu-Bohman-Korovkin). Fie An : C[a, b] C[a, b] un sir de operatori liniari
si pozitivi. Dac
a
lim An (ek , x) = ek (x), k = 0, 1, 2,
n

au loc uniform pe [a, b], atunci

lim An (f, x) = f (x),

are loc uniform pentru orice functie continu

a pe intervalul compact [a, b].
Observatia 1.30. Teorema 1.29 a fost descoperita de H. Bohman [23] n 1952 si de P.P. Korovkin
[90, 91] n 1953. T. Popoviciu [110] a obtinut n 1950 acest rezultat pentru operatori polinomiali.
Pentru alte detalii legate de istoricul acestei teoreme, cat si generalizarile acesteia, se poate consulta
articolul de sintez
a [51], pentru cele 102 referinte si monografia [7], pentru notiunile teoretice si
exemplele date. Acest rezultat demonstreaza ca o conditie necesara si suficienta pentru convergenta
uniform
a a unui sir de operatori liniari si pozitivi An catre o functie continua f pe un interval
compact [a, b] este ca sirul An f s
a convearga uniform catre f pentru doar trei functii, ek (x) = xk ,
k = 0, 1, 2.
Observatia 1.31. Dac
a avem un interval necompact I R, iar D C(I) este un subspatiu pe
care este definit un sir de operatori liniari si pozitivi An : D C(I), atunci daca au loc relatiile
T (An (ek )) T (ek ), k = 0, 1, 2 uniform pe [a, b] I, unde T : C(I) C[a, b] este definit prin
T (f ) = f |[a,b] , atunci conform Teoremei 1.29 va rezulta ca
lim An f = f,

uniform pe [a, b],

pentru orice functie f D.

Teorema 1.32 (Weierstrass [154]). Fie f C[a, b]. Atunci, pentru orice > 0, exist
a un polinom
P (x) cu coeficienti reali, astfel nc
at
|f (x) P (x)| < ,

pentru orice x [a, b].

Teorema 1.33 (Jackson [85]). Fie f C[a, b]. Atunci



ba
,
inf kf pk C f,
pn
n
unde C este o constant
a independent
a de n si f si n este multimea polinoamelor cu coeficienti
reali cu gradul cel mult n.
Teorema 1.34. Fie An : C[a, b] n un sir de operatori polinomiali, liniari si pozitivi. Atunci,
cel putin una dintre functiile ek = xk , k = 0, 1, 2 nu poate fi aproximat
a prin An ek mai bine dec
at
n2 .

1.2.2

Modulul de netezime de ordinul doi

1.2.3

Modulele de netezime ale lui Ditzian si Totik

Capitolul 2

Aproximarea uniform
a a functiilor
continue si m
arginite
2.1

Modulul de continuitate ponderat

Definitia 2.1. Fiind dat

a o functie : I J, bijectiva, strict monotona si continua, atunci pentru
o functie m
arginit
a f B(I) si pentru 0 definim modulul de continuitate ponderat prin
(f, ) =

sup

|f (t) f (x)|.

(2.1)

t,xI
|(t)(x)|

Observatia 2.2. Pentru (x) = x se obtine modulul de continuitate obisnuit. Acest modul
ponderat de continuitate din Definitia 2.1 este un caz particular al unui modul mai general (vezi
[68], de exemplu)
d (f, ) = sup { |f (t) f (x)| : t, x X, d(t, x) } ,
unde f este o functie m
arginit
a pe X si (X, d) este un spatiu metric complet.
Propozitia 2.3. Are loc urm
atoarea egalitate


(f, ) = f 1 , .

(2.2)

Propozitia 2.4. Modulul de continuitate ponderat are proprietatile:

1. Pentru f B(I), functia (f, ) este nenegativa, crescatoare, subaditiva si marginita, iar
pentru 0, functia (, ) este o seminorma pe B(I) (subaditiva si pozitiv omogena).
2. (i) Dac
a functia f 1 este uniform continua pe J, atunci pentru orice sir (n )n1 de numere
reale convergent la 0, avem limn (f, n ) = 0.
(ii) Dac
a (n )n1 este un sir de numere reale strict pozitive astfel ncat limn (f, n ) = 0,
atunci functia f 1 este uniform continua pe J.
3. Pentru orice , 0 are loc inegalitatea:
(f, ) (1 + ) (f, ) .
4. Pentru orice > 0 avem inegalitatea:


|(y) (x)|
(f, ) .
|f (y) f (x)| 1 +

2.2

Aproximarea functiilor m
arginite si continue
pe semiaxa pozitiv
a

Observatia 2.5. Pentru a extinde teorema lui Popoviciu-Bohman-Korovkin la spatiul C[0, ),

consider
am pentru nceput, acele functii care sunt continue si marginite pe semiaxa [0, ). Mai
precis, consider
am subspatiul C [0, ), definit ca spatiul tuturor functiilor continue care au limita
finit
a la infinit, nzestrat cu norma uniforma kf k = supx0 |f (x)|,
C [0, ) =

o
f : [0, ) R | f continua pe [0, ) si lim f (x) = L R .
x

In [139] si [1] apare notatia C[0, ], dar noi preferam notatia C [0, ), care apare n [7], [51] si
[24]. Mai mult, pentru o functie f C [0, ) vom nota cu f () limita limx f (x).
Teorema 2.6. Fie An : C [0, ) C [0, ) un sir de operatori liniari si pozitivi cu proprietatea
c
a urm
atoarele limite
lim An (ekt , x) = ekx , k = 0, 1, 2,
n

au loc uniform pe [0, ). Atunci

lim An f (x) = f (x),

are loc uniform pe [0, ), pentru orice functie f C [0, ).

Observatia 2.7. Teorema anterioar
a apare pentru prima data n [24], dar demonstratia ei n
forma n care am prezentat-o apare n [7] si n [51]. Conform unei observatii din articolul [26], o
alt
a compactificare a semiaxei [0, ) ne va da o alta teorema de tip Korovkin.
Teorema 2.8. Fie An : C [0, ) C [0, ) un sir de operatori liniari si pozitivi cu proprietatea
c
a limitele
k ! 
k

x
t
,x =
, k = 0, 1, 2,
lim An
n
1+t
1+x
au loc uniform pe [0, ). Atunci
lim An f (x) = f (x),

are loc uniform pe [0, ), pentru orice functie f C [0, ).

Observatia 2.9. Conditia ca limita la infinit a functiei f sa fie finita este esentiala, dupa cum
arat
a exemplele care urmeaz
a (al doilea exemplu este din [63]). Sirul de operatori liniari si pozitivi
An , definiti prin

f (x) + exn [f (x + 1) f (x)], x [0, n]
An (f, x) =
f (x),
x > n,
care transform
a orice functie f C [0, ) ntr-o functie din spatiul C [0, ), verifica conditiile

kt
supx0 An (e , x) ekx  0, pentru k = 0, 1, 2. Dar, pentru functia f (x) = cos x care este
continu
a si m
arginit
a pe [0, ), chiar uniform continua pe semiaxa pozitiva, avem


kAn f f k = sup 2exn cos x = 2.
x[0,n]

S
irul de operatori liniari si pozitivi Bn , definit prin






1 x 
f (x) + n+1n x + 23 f x + 12 (x + 1)f (x) , x [0, n]
Bn (f, x) =
f (x),
x > n,


verific
a conditiile Bn (tk /(1 + t)k , x) xk /(1 + x)k 0, pentru k = 0, 1, 2 si kBn f f k 2.

In continuare, dorim s
a prezent
am rezultate cantitative, estimand eroarea aproximarii, folosind
modulul ponderat de continuitate introdus n Definitia 2.1. Mai precis, sa folosim modulele introduse n Holhos [77]
(f, ) =
sup
|f (x) f (t)|,
x,t0
|ex et |

si
# (f, ) =

|f (x) f (t)|,

sup
x,t0

t
x
1+x 1+t

definite pentru orice 0 si orice functie f C [0, ).

Teorema 2.10 (Holhos [77]). Dac
a An : C [0, ) C [0, ) este un sir de operatori liniari si
pozitivi cu propriet
atile
kAn 1 1k
= an ,
t
x
kA
(e
,
x)

e
k
n

= bn ,
An (e2t , x) e2x = cn ,
unde an , bn si cn tind la zero c
and n tinde la infinit, atunci
 p

kAn f f k kf k an + (2 + an ) f, an + 2bn + cn ,
pentru orice functie f C [0, ).
Observatia 2.11. Un rezultat similar are loc daca nlocuim functiile et si e2t cu t/(1 + t) si
t2 /(1 + t)2 si modulul (f, ) cu # (f, ).
Teorema 2.12 (Holhos [77]). Dac
a An : C[0, ) C[0, ) este un sir de operatori liniari si
pozitivi care conserv
a functiile constante si liniare si
sup
x0

|An (t2 , x) x2 |
= dn ,
(1 + x)2

este un sir ce tinde la zero c

and n tinde la infinit, atunci
 p 
kAn f f k 2 # f, dn ,
pentru orice functie f C [0, ).
Observatia 2.13. Pentru c
a |et ex | |t x|, pentru orice t, x 0, deducem ca
(f, ) (f, ),

pentru orice 0,

si pentru c
a |et ex | = e |t x| eM |t x|, pentru orice t, x [0, M ], avem
(f, ) (f, eM ) (1 + eM ) (f, ).

 x
Din inegalitatea  1+x

t 
1+t 

|x t|, pentru x, t 0, deducem

(f, ) # (f, ),


 x
si pentru c
a  1+x

t 
1+t 

|xt|
(1+M )2 ,

pentru x, t [0, M ], obtinem

# (f, ) (f, (1 + M )2 ) (1 + M )2 (f, ),

unde M > 0, este un ntreg.
Aceste relatii ne arat
a c
a nu putem nlocui modulele ponderate din Teoremele 2.10 si 2.12 cu
modulul de continuitate obisnuit f
ar
a a ne restrange la un interval compact [0, M ].
9

Corolarul 2.14. Pentru operatorii Sz

asz-Mirakjan Sn : C [0, ) C [0, ) definiti n Exemplul

1.14 si pentru f C [0, ), avem estimarile



1
kSn f f k 2 f,
, n 1,
n
si


1
,
kSn f f k 2 # f,
2 n

n 1.

Corolarul 2.15. Pentru operatorii Baskakov Vn : C [0, ) C [0, ) definiti n Exemplul 1.15
si pentru f C [0, ), avem estim
arile


5
kVn f f k 2 f,
, n 2,
2 n
si


1
kVn f f k 2 # f,
,
n

n 1.

Corolarul 2.16. Pentru operatorii Bernstein-Chlodovsky definiti n Exemplul 1.18 si pentru o

functie f C [0, ), avem estim
arile
r !
n

, n 1,
kCn f f k 2 f,
n
si
r
kCn f f k 2 #

f,

n
4n

!
,

n 1.

Corolarul 2.17. Operatorii Ln : C [0, ) C [0, ) introdusi de Bleimann-Butzer-Hahn (vezi

Exemplul 1.17) verific
a proprietatea


2
kLn f f k 2 # f,
, n 1, f C [0, ).
n+1

2.3

Aproximarea uniform
a a functiilor pe un interval
necompact

Teorema si rezultatele urm

atoare ne descriu acele functii care se pot aproxima uniform cu ajutorul
unui sir de operatori liniari si pozitivi dati. Rezultatele obtinute apar n [76], ele prezentand o alta
abordare asupra acestei probleme tratate n articolele [140] si [40].
Teorema 2.18 (Holhos [76]). Fie An : C(I) C(I) un sir de operatori liniari si pozitivi care
conserv
a functiile constante. Atunci, urm
atoarele afirmatii sunt adev
arate:
a) dac
a supxI An (|(t) (x)|, x) = an 0 si f 1 este uniform continu
a pe J, atunci
kAn f f k 0 si n plus
kAn f f k 2 (f, an ) .
b) dac
a kAn f f k 0 si (An f ) 1 este uniform continu
a pe J, atunci f 1 este uniform
continu
a pe J.
Corolarul 2.19. Pentru operatorii Sz
asz-Mirakjan
Sn f (x) = enx

 

X
k
(nx)k
f
,
k!
n

k=0

10

avem kSn f f k 0 dac

a f (x2 ) este uniform continua pe [0, ). Daca f este marginita si continua
pe [0, ) si kSn f f k 0, atunci f (x2 ) este uniform continua pe [0, ) si avem


1
2

kSn f f k 2 f (t ),
, n 1.
(2.3)
n
Observatia 2.20. Totik [137, 140] demonstreaza pentru prima data faptul ca Sn f converge uniform
la f pentru f C[0, ) B[0, ), daca si numai daca f (x2 ) este uniform continua pe [0, ).
Estimarea (2.3) apare pentru prima dat
a n J. de la Cal si Carcamo [40, Theorem 1].
Corolarul 2.21. Pentru operatorii Baskakov
Vn f (x) =



X
n+k1
k

k=0

xk
f
(1 + x)n+k

 
k
,
n

avem kVn f f k 0, dac

a f (ex 1) este uniform continua pe [0, ). Daca f este marginita si
continu
a pe [0, ) si Vn f converge uniform la f pe [0, ), atunci f (ex 1) este uniform continua
pe [0, ). In plus, este adev
arat
a estimarea


1
t
kVn f f k 2 f (e 1),
, n 2.
(2.4)
n1
Observatia 2.22. Totik [138, 140] demonstreaza ca pentru o functie f continua si marginita pe
[0, ), Vn f converge uniform la f , daca si numai daca f (ex ) este uniform continua pe [0, ).
Estimarea (2.4) este similar
a celei din [40, Theorem 7].
Corolarul 2.23. Operatorii Meyer-K
onig si Zeller Mn definiti prin
Mn (f, x) =



X
n+k
k=0

x (1 x)

n+1


f

k
n+k

au proprietatea c
a kMn f f k 0, pentru acele functii f pentru care functia f (1 ex ) este
uniform continu
a pe [0, ). Dac
a f este marginita si continua pe [0, 1) si Mn f converge uniform
pe [0, 1) la f , atunci f (1 ex ) este uniform continua pe [0, ). In plus, avem


1
t
kMn f f k 2 f (1 e ),
, pentru n 1.
(2.5)
n
Observatia 2.24. In [138] Totik demonstreaz
aM
a c
 n f converge uniform la f , pentru f continua
ex
si m
arginit
a pe [0, ), dac
a si numai daca f 1+ex este uniform continua pe [0, ). In [140], el
rescrie conditia, n forma echivalent
a a uniform continuitatii functiei f (1ex ) pe [0, ). Estimarea
(2.5) este similar
a celei din [40, Theorem 8].
Corolarul 2.25. Pentru operatorii Gauss-Weierstrass
Z
(ux)2
n
Wn (f, x) =
en 2 f (u) du,
2
definiti pentru functiile continue pe R, pentru care integrala este finita, avem uniform convergenta
kWn f f k 0, dac
a f este uniform continua pe R. Daca f este marginita si continua pe R si
Wn f converge uniform la f pe ntreaga axa reala, atunci f este uniform continua pe R. In plus,
avem


1

, pentru n 1.
(2.6)
kWn f f k 2 f,
n

11

Observatia 2.26. Afirmatia c

a kWn f f k 0, daca f este uniform continua pe R, a fost demonstrat
a pentru prima dat
a de Stancu [133]. Afirmatia reciproca, ca daca f este marginita si continua
pe R si Wn f converge uniform la f pe ntreaga axa reala, atunci f este uniform continua pe R, este
demonstrat
a pentru prima dat
a n Holhos [76]. Estimarea (2.6) este similara celei din [133].
Corolarul 2.27. Operatorii Bleimann-Butzer-Hahn Ln au proprietatea ca kLn f f k 0, pentru
acele functii f pentru care f (x2 1) este uniform continua pe (0, 1]. Daca f este marginita si
continu
a pe [0, ) si Ln f converge uniform pe [0, ) la f , atunci f (x2 1) este uniform continua
pe (0, 1]. In plus, are loc estimarea


1
, pentru n 1.
(2.7)
kLn f f k 2 f (t2 1),
n+1
Observatia 2.28. Functia f (x2 1) este uniform continua pe (0, 1] daca si numai daca avem
f C [0, ). Afirmatia c
a Ln f converge uniform la f , doar daca f C [0, ), apare pentru
prima dat
a n Totik [139]. Estimarea (2.7) apare pentru prima data n Holhos [76].

12

Capitolul 3

Aproximarea functiilor continue si

nem
arginite
3.1

Aproximare punctual
a

3.2

Aproximare pe submultimi compacte

3.3

Aproximarea pe spatii ponderate

3.3.1

Spatii ponderate: definitie si exemple

In sectiunile anterioare, am amintit rezultate privind convergenta punctuala si uniforma pe subintervale compacte a unui sir de operatori liniari si pozitivi spre functia nemarginita care se doreste
a fi aproximat
a. Despre functia de aproximat f se presupune ca are o anumita crestere, exprimata
prin relatia
f (x) = O((x)).
(3.1)
In continuare, dorim s
a obtinem rezultate globale (care au loc pe ntreg domeniul de definitie
al functiilor) despre aproximarea functiilor nemarginite prin operatori liniari si pozitivi. Pentru
aceasta, n urm
atoarea definitie, exprim
am ntr-un mod mai precis relatia (3.1).
Definitia 3.1. Pentru intervalul I R numim pondere o functie continua : I (0, ). Numim
spatiu ponderat corespunz
ator lui , multimea B (I), care reprezinta spatiul tuturor functiilor
f : I R, pentru care exist
a M > 0, astfel ncat |f (x)| M (x), pentru orice x I. Acest
spatiu ponderat poate fi nzestrat cu -norma
kf k = sup
xI

|f (x)|
.
(x)

Definim de asemenea subspatiul C (I) = C(I) B (I), iar pentru I = [0, )



f (x)
C [0, ) = f C [0, ), lim
= K < + .
x+ (x)
Ca si exemple de spatii ponderate, mentionam
Exemplu 3.2. Spatiile ponderate polinomiale CN [0, ) sunt definite cu ajutorul ponderii
(x) = 1 + xN ,

x 0, N > 0.

Unii autori folosesc ponderea wN (x) = (1+x)N . Spatiul ponderat asociat acestei ponderi este acelasi
cu CN [0, ) cu norme echivalente. Sunt multe persoane care au studiat aproximarea functiilor
13

definite pe aceste spatii prin operatori liniari si pozitivi, dintre care amintim pe A. Aral [10, 11],
F. Altomare [8], A. Attalienti [12], M. Becker [16], J. Bustamante [28], M. Campiti [12], A. Ciupa
[34, 35, 36, 38], O. Do
gru [49], A. Erency
n [53], A.D. Gadjiev [61], S. Graczyg [123], V. Gupta
[11, 151], E. Ibikli [81], N. Ispir [83, 156], A.-J. Lopez-Moreno [97], E. Mangino [8], L. Morales de la
Cruz [28], J.M. Quesada [28], L. Rempulska [114, 119, 120, 121, 122, 123, 124], M. Skorupka [114,
119, 121, 122], F. Tasdelen [53], K. Tomczak [124], Z. Walczak [120, 144, 145, 146, 149, 150, 151],
I. Yuksel [156].
Exemplu 3.3. Spatiile ponderate exponentiale Cp [0, ) sunt definite cu ajutorul ponderei
(x) = epx ,

x 0, p > 0.

Dintre cei care au studiat problema aproximarii functiilor definite pe spatiile ponderate exponentiale
cu ajutorul operatorilor liniari si pozitivi, amintim pe M. Becker [17], A. Ciupa [31, 32, 33, 37], Z.
Ditzian [46], M. Lesniewich [93], L. Rempulska [93, 114, 115, 116, 117, 118], M. Skorupka [114, 115,
116], Z. Walczak [117, 118, 147, 148].
Exemplu 3.4. D.-X. Zhou [157] foloseste ponderea
w(x) = xa (1 + x)b ,

1 > a > 0, b > 0,

pentru a obtine un rezultat similar celui lui Becker [16], pentru operatorii Szasz-Mirakjan. In
[41, 42], B. Della Vecchia, G. Mastroianni si J. Szabados au considerat o clasa generala de ponderi
care include ponderi de forma

w(x) = ex , x 0, > 0.
Observatia 3.5. Spatiile B (I), C (I) si C [0, ) sunt spatii Banach. Completitudinea acestor
spatii rezult
a din completitudinea spatiilor B(I), C(I) B(I) si respectiv C [0, ), pe baza relatiei
care exist
a ntre -norm
a si norma uniforma: kf k= kf /k.
Observatia 3.6. Fie A un operator liniar si pozitiv definit pe multimea C (I). Pentru ca operatorul
A s
a aplice functiile din C (I) n B (I) este necesar si suficient ca sa avem
A(, x) M (x), pentru orice x I,
unde M > 0 este un num
ar independent de x. Aceasta conditie asigura marginirea (continuitatea)
operatorului A. Norma lui A va fi
kAkC B = kAk .

3.3.2

Teoreme de tip Korovkin

Rezultatul care urmeaz

a este prima generalizare a Teoremei 1.29 a lui Popoviciu-Bohman-Korovkin
pentru spatii ponderate. Pentru o teorema de acest tip n cadrul mai general al spatiilor ponderate
pentru functii definite pe un spatiu local compact Hausdorff se poate consulta [125] si [7].
Teorema 3.7 (Gadjiev). Fie : [0, ) [0, ) o functie strict cresc
atoare, continu
a cu proprietatea c
a limx (x) = si fie (x) = 1 + 2 (x). Dac
a An : C [0, ) B [0, ) este un sir de
operatori liniari si pozitivi, cu proprietatea c
a


lim An i i = 0, i = 0, 1, 2,
n

atunci, pentru orice f C [0, ), avem

lim kAn f f k = 0.

Observatia 3.8. Aceast

a teorem
a a fost enuntata de A.D. Gadjiev [60] n 1974 si demonstrata n
1976 (vezi [61]), pentru spatiul ponderat al functiilor definite pe R.
14

In continuare prezent
am o variant
a cantitativa a Teoremei 3.7.
Teorema 3.9 (Holhos [74]). Fie : [0, ) [0, ) o functie strict cresc
atoare, continu
a cu
proprietatea c
a (0) = 0 si limx (x) = si fie ponderea (x) = 1 + 2 (x). Consider
am
An : C [0, ) B [0, ) un sir de operatori liniari si pozitivi pentru care
kAn 1 1k = an ,
kAn k 21 = bn ,

An 2 2 = cn ,

unde (an )n1 , (bn )n1 , (cn )n1 sunt siruri convergente la 0. Facem notatia n =
consider
am n un sir de numere reale cu propriet
atile
lim n =

si

an + 2bn + cn si

lim 2 (n )n = 0.

Atunci pentru orice functie f C [0, ) avem estimarea

kAn f f k Kf (an + cn )
i

h 1
p

+ kf k + Kf 2 (n )n 1 + an + an + n n2 + 4


f 1
2
+ (2 + an )
, (n )n

+ 2rn (3 + 2an + 2cn ),



 f (x)

f (x)
unde Kf = lim
si rn = sup 
Kf .
x (x)
xn (x)

3.3.3

Aproximare uniform
a n spatii ponderate

In aceast
a sectiune, consider
am ca pondere o functie crescatoare si derivabila : I [1, ), unde
I R este un interval necompact si fie : I J, (J R), o functie derivabila si bijectiva cu
proprietatea c
a 0 (x) > 0, pentru orice x I. Rezultatele prezentate aici se gasesc n lucrarea [78].
Ele dau r
aspunsul la dou
a probleme deschise mentionate n articolul de sinteza [27]:
1. Fie D un subspatiu liniar al spatiului RI si fie An : D C(I) un sir de operatori liniari si
pozitivi. Pentru ce ponderi , An aplic
a C [0, ) D n C [0, ) cu norme uniform marginite?
2. Pentru ce functii f C [0, ) avem kAn f k 0, cand n ?
Un rezultat n leg
atur
a cu problema 2 este mentionat n lucrarea amintita [27, Theorem 3.8].
Teorema 3.10. Fie o pondere arbitrar
a si fie G C[0, ) o functie cu propriet
atile: (i) G este
derivabil
a, G0 (x) > 0 pentru orice x > 0 si G0 este o functie cresc
atoare si continu
a pe (0, ) si
(ii) exist
a constantele x0 > 0, h1 > 0 si C astfel nc
at G0 G1 Lip[x0 , ) si pentru orice x x0
si h (0, h1 ) avem G0 (x + h) C G0 (x). Fie An : C [0, ) C [0, ) un sir de operatori liniari
si pozitivi cu proprietatea
G0 G1

An (f )
Lip[x0 , ),

f C [0, ), n N.

Dac
a pentru o functie f C [0, ) avem limn kAn f k = 0, atunci (f /) G este uniform
continu
a.
Teorema 3.11 (Holhos [78]). Fie An : C (I) C (I) un sir de operatori liniari si pozitivi care
conserv
a functiile constante. Presupunem c
a sunt verificate conditiile
sup An (|(t) (x)|, x) = an 0, (n )

(3.2)

xI

sup
xI

An (|(t) (x)|, x)
= bn 0. (n )
(x)
15

(3.3)

Dac
a An (f, x) este derivabil
a si exist
a o constant
a K(f, n) astfel nc
at
|(An f )0 (x)|
K(f, n) (x),
0 (x)

pentru orice x I,

(3.4)

si, si sunt date astfel nc

at exist
a o constant
a > 0 cu proprietatea
0 (x)
(x),
0 (x)

pentru orice x I,

(3.5)

atunci, urm
atoarele afirmatii sunt echivalente
(i)

kAn f f k 0 as n .

(ii)

f
1 este uniform continu
a pe J.

plus, avem estimarea

In

kAn f f k bn kf k + 2


f
, an ,

pentru orice n 1.

(3.6)

Observatia 3.12. Pentru (x) = 1, rezultatul Teoremei 3.11 a fost obtinut de Totik [140, 141], de
c
atre de la Cal si C
arcamo [40] si de Holhos [76], vezi Teorema 2.18 din aceasta lucrare.
Observatia 3.13. Pentru operatorii Bleimann-Butzer-Hahn
am gasit n Corolarul 2.27 functia

1
. Ponderea maxim
a va fi (x) = e 1+x care este o functie marginita pe [0, ), ceea
(x) = 1+x
ce ne arat
a c
a aceast
a pondere este echivalenta cu (x) = 1 si spatiul potrivit pentru aproximarea
global
a a functiilor folosind operatorii Bleimann-Butzer-Hahn este C [0, ) = C [0, ).

Corolarul 3.14. Pentru > 0 si (x) = e x , operatorii Szasz-Mirakjan Sn : C [0, ) C [0, )

au proprietatea c
a
kSn f f k 0, cand n
dac
a si numai dac
a
f (x2 )ex este uniform continua pe [0, ).
In plus, pentru orice f C [0, ) si orice n 1, avem


C
1
kSn f f k kf k + 2 f (t2 )et ,
,
n
n
unde C = supnN

1
2

q
kSn 2 k2 + 2 kSn k + 1 < este o constanta ce depinde numai de .

Observatia 3.15. Rezultatul din Corolarul 3.14 pentru cazul limita, =0, a fost obtinut n [137],
[140], [40] si [76], vezi Corolarul 2.19 din prezenta lucrare.
Observatia 3.16. In [16], Becker studiaza aproximarea globala a functiilor folosind operatorii
Sz
asz-Mirakjan pentru ponderea (x) = 1 + xN , unde N N. Becker, Kucharsky si Nessel [17]
studiaz
a aproximarea global
a pentru ponderea exponentiala (x) = ex . Dar pentru ca
sup
x0

Sn (et , x)
nx(e n 1)x
=
sup
e
= +,
ex
x0

ei obtin rezultate doar pentru spatiul C() = > C , unde C este C pentru = ex . Tot acolo
se mentioneaz
a faptul c
a pentru orice f C are loc Sn f C , cu > si cu n > / ln(/).
Ditzian [46] d
a c
ateva teoreme inverse pentru spatiile exponentiale. In [9], Amanov obtine faptul
c
a

(x + x)
<
sup
(x)
x0
16

este o conditie necesar

a si suficient
a pentru uniform marginirea normelor operatorilor Sn : C [0, )
C [0, ). El mentioneaz
a c
a aceast
a conditie implica inegalitatea
(x) e

1+x

x 0.

De asemenea, el d
a o caracterizare a functiilor f care pot fi uniform aproximate prin Sn f n norma
, folosind un modul ponderat de netezime de ordinul doi.
Corolarul 3.17. Pentru > 0 si (x) = (1 + x) , operatorii Baskakov Vn : C [0, ) C [0, )
au proprietatea c
a
kVn f f k 0, cand n
dac
a si numai dac
a
f (ex 1)ex este uniform continua pe [0, ).
In plus, pentru orice f C [0, ) si pentru orice n 2, avem


1
C
t
t

+ 2 f (e 1)e ,
,
kVn f f k kf k
n1
n1
q
unde C = supnN 12 kVn 2 k2 + 2 kVn k + 1 < este o constanta ce depinde numai de .
Observatia 3.18. Rezultatul din Corolarul 3.17 pentru cazul limita, =0, a fost obtinut n [138],
[140], [40] si [76], vezi Corolarul 2.21 din prezenta lucrare.
Observatia 3.19. Dup
a cum este mentionat si n lucrarea [16], ponderea polinomiala este cea
mai potrivit
a pentru obtinerea de estimari globale ale restului n aproximarea functiilor continue
prin operatorii Baskakov. Motivul este faptul ca pentru ponderea exponentiala (x) = ex , seria

Vn (, x) este convergent
a numai pentru x < (e n 1)1 . Cu toate acestea, Ditzian [46] da niste
teoreme inverse pentru functii cu crestere exponentiala.


1
Corolarul 3.20. Pentru > 0 si (x) = 1x
operatorii Meyer-Konig si Zeller Mn : C [0, 1)
C [0, 1) au proprietatea c
a
kMn f f k 0, cand n
dac
a si numai dac
a
f (1 ex )ex este uniform continua pe [0, ).
In plus, pentru orice functie f C [0, 1) si pentru orice n 3, avem


C
1
kMn f f k kf k + 2 f (1 et )et ,
,
n
n
q
unde C = supnN 12 kMn 2 k2 + 2 kMn k + 1 < este o constanta ce depinde numai de .
Observatia 3.21. Rezultatul Corolarului 3.20 pentru cazul limita, = 0, a fost obtinut n [138],
[140], [40] si [76], vezi Corolarul 2.23 din prezenta lucrare.
Corolarul 3.22. Pentru > 0 si (x) = 1 + x , operatorii Post-Widder Pn : C (0, ) C (0, )
au proprietatea c
a
kPn f f k 0, cand n
dac
a si numai dac
a
f (ex )ex

este uniform continua pe (0, ).

In plus, pentru orice functie f C (0, ) si orice n 2, avem



C
1
t t
kPn f f k kf k
+ 2 f (e )e ,
,
n1
n1
q
unde C = supnN 21 kPn 2 k2 + 2 kPn k + 1 < este o constanta ce depinde numai de .
17

Observatia 3.23. Rezultatul Corolarului 3.22 pentru cazul limita, = 0, a fost obtinut n [141]
si n [40].
Corolarul 3.24. Pentru > 0 si (x) = 1+x , operatorii Gamma Gn definiti pe spatiul C (0, ),
n [2], au proprietatea c
a
kGn f f k 0, cand n
dac
a si numai dac
a
f (ex )ex

este uniform continua pe (0, ).

In plus, pentru orice functie f C (0, ) si orice n [2], avem



1
C
t t

+ 2 f (e )e ,
,
kGn f f k kf k
n
n
q
unde C = supnN 21 kGn 2 k2 + 2 kGn k + 1 < este o constanta ce depinde numai de .
Observatia 3.25. Rezultatul Corolarului 3.24 pentru cazul limita, = 0, a fost obtinut n [140].
Corolarul 3.26. Pentru > 0 si pentru (x) = ex operatorii Gauss-Weierstrass Wn : C (R)
C (R) au proprietatea c
a
kWn f f k 0, cand n ,
dac
a si numai dac
a
f (x)ex

este uniform continua pe R.

In plus, pentru orice functie f C (R) si pentru orice n 1, avem



1
C
,
kWn f f k kf k + 2 f (t)et ,
n
n
r


unde C = e

2
2

1+

2
4

1+e

2
2

Observatia 3.27. Rezultatul Corolarului 3.26 pentru cazul limita, = 0, a fost obtinut n [76],
vezi Corolarul 2.25 din prezenta lucrare.
Corolarul 3.28. Pentru > 0 si pentru (x) = ex operatorii Picard Pn : C (R) C (R),
n [2] + 2, au proprietatea c
a
kPn f f k 0,

cand n ,

dac
a si numai dac
a
f (x)ex

este uniform continua pe R.

In plus, pentru orice functie f C (R) si pentru orice n [2] + 2, avem

!
C
2
t
kPn f f k kf k
+ 2 f (t)e ,
,
n
n
unde C > 0 este o constant
a dependent
a de , dar independenta de n.

18

3.3.4

Module de continuitate pentru spatii ponderate

Multi autori (vezi Exemplele 3.2 si 3.3) definesc urmatorul modul de continuitate pentru aproximarea pe spatii ponderate:
(f, ) = sup kh f k ,

unde h (f, x) = f (x + h) f (x).

0<h

Dar acest modul nu satisface unele proprietati ale modulelor asociate functiilor definite pe o multime
compact
a. De aceea, Lopez-Moreno [97] introduce modulul
|f (x + h) f (x)|
,
(x + h)

(f, ) = sup sup

0<h x0

pentru (x) = 1 + xm si f C [0, ). Amanov [9] da o definitie similara pentru modulele lui
Ditzian si Totik:
|f (x + h(x)) f (x)|
1 (f, ) = sup sup
,
(x + h(x))
0<h x0

unde : [0, ) [1, ) este o functie crescatoare si (x) = x.

In Teorema 3.9 estimarea restului f (x) An (f, x) n -norma, n aproximarea functiei f prin
An f, unde
 (An )nN este un sir de operatori liniari si pozitivi, se face prin intermediul cantitatilor
f
,

si rn , unde (, ) este modulul definit n capitolul 2 (vezi Definitia 2.1), iar rn =



 f (x)

(x)
asoar
a viteza de convergenta a limitei limx f(x)
= Kf cu ajutorul sirului
supxn  (x) Kf  m
n care converge la infinit. Bal
asz si Szabados [13] introduc modulul

(f, A) = sup |(f (x) f (y)|,

xyA

pe care-l numesc modulul la infinit, cu scopul de a masura viteza de convergenta a limitei

limx f (x) = L < . Spre deosebire de rn , acest modul nu presupune cunoasterea limitei
functiei date la infinit.
In Teorema 3.11, care este un rezultat din 2010 (vezi [78]), estimarea restului se face doar cu



ajutorul modulului ponderat

f
,

, fara a fi nevoie de cunoasterea vitezei de convergenta a

functiei f / la infinit.
In [26, 27], Bustamante si Morales de la Cruz, construiesc module pe spatiul C [0, ) folosind
module pe spatiul C[0, 1], prin relatia
(f, ) = (f, ),
unde este un modul pe C[0, 1], iar este un izomorfism : C [0, ) C[0, 1].
In [62], Gadjiev si Aral introduc urmatorul modul de continuitate
(f, ) =

sup
x,y0
|(x)(y)|

|f (x) f (y)|
,
[|(x) (y)| + 1](x)

unde C 1 [0, ), (0) = 1 si inf x0 0 (x) > 0 si f C [0, ). Cu ajutorul acestui modul, se
demonstreaz
a urm
atoarea teorem
a
Teorema 3.29. Fie (An )nN un sir de operatori liniari si pozitivi. Dac
a kAn e0 1k = n ,


2
2

kAn k = n si An 2 = n si dac
a are loc convergenta n + 2n + n 0, atunci
kAn f f k4 16 (f,

n + 2n + n ) + kf k n ,

pentru orice functie f C [0, ) si n suficient de mare.

19

In continuare, introducem un modul asemanator modulului lui Gadjiev si Aral, cu ajutorul

c
aruia vom obtine estim
ari mai bune ale restului.
Definitia 3.30. Fie : [0, ) [0, ) o functie strict crescatoare, continua cu proprietatea ca
(0) = 0 si limx (x) = si fie (x) = 1 + 2 (x). Pentru o functie f C [0, ) si pentru
0 introducem urm
atorul modul de continuitate
(f, ) =

sup
t,x0
|(t)(x)|

|f (t) f (x)|
.
(t) + (x)

(3.7)

Observatia 3.31. Dac

a (x) = x, atunci (f, ) este echivalent cu (f, ) definit prin
(f, ) =

sup
x0, |h|

|f (x + h) f (x)|
,
(1 + h2 )(1 + x2 )

n sensul c
a
(f, ) (f, ) 3 (f, ) ,
prima inegalitate fiind adev
arat
a pentru

1
2

iar cea de-a doua pentru 0.

Propozitia 3.32. lim (f, ) = 0, pentru orice functie f C [0, ).

&0

Propozitia 3.33. Pentru orice 0 si 0 avem

(f, ) (2 + ) (f, ) .
Propozitia 3.34. Pentru orice functie f C [0, ), pentru > 0 si pentru orice x, t 0


|(t) (x)|
|f (t) f (x)| ((t) + (x)) 2 +
(f, ) .

Teorema 3.35 (Holhos [73]). Fie An : C [0, ) B [0, ) un sir de operatori liniari si pozitivi
cu proprietatea c
a


An 0 0 0 = an ,

kAn k 21 = bn ,

An 2 2 = cn ,

An 3 3 3 = dn ,
2

unde (an )n1 , (bn )n1 , (cn )n1 si (dn )n1 sunt siruri convergente la 0. Atunci
kAn f f k

(7 + 4an + 2cn ) (f, n ) + kf k an

pentru toate functiile f C [0, ), unde

p
n = 2 (an + 2bn + cn )(1 + an ) + an + 3bn + 3cn + dn .

20

Capitolul 4

Inegalit
ati referitoare la operatori
liniari si aplicatiile lor
4.1

Aproximarea prin functii rationale cu num

arator fixat
folosind operatori liniari si pozitivi

In aceast
a sectiune, sunt prezentate doua rezultate privind aproximarea functiilor prin functii
rationale cu num
ar
ator fixat: pentru functii care pastreaza semn constant pe intervalul pe care
aproxim
am functia, num
ar
atorul este constant 1, iar pentru functii care si schimba semnul, numar
atorul este un polinom care si schimba semnul n aceleasi puncte ca si functia de aproximat.
Rezultatele prezentate (Teorema 4.3 si Teorema 4.6) sunt rezultate cunoscute (vezi [96], [95], [94],
[155]), dar tehnica cu care au fost demonstrate este noua si unitara. In articolele mentionate se
folosesc operatorii Jackson mpreun
a cu o inegalitate demonstrata cu ajutorul polinoamelor lui
Ceb
asev. Noi obtinem aceste rezultate cu ajutorul unui sir de operatori liniari si pozitivi cu propriet
ati bune. Demonstratiile Lemelor 4.2, 4.4 si 4.5 sunt originale.
Fie An : C[0, 1] n un sir de operatori liniari si pozitivi, unde n este spatiul polinoamelor
cu gradul cel mult n. Presupunem c
a An verifica proprietatile:
1. An (ei , x) = ei (x), i = 0, 1, unde ei (x) = xi ,
p
2 (x)
, unde (x) = x(1 x),
2. An ((t x)2 , x) C
2
n 
1

3. kAn f f k C 1 f,
,
n
4. An (f, x) f (x), 0 < x < 1, pentru orice functie convexa f pe (0, 1),


(x)
5. |An (f, x) f (x)| C 2 f,
,
n


1
6. kAn f f k C 2 f,
.
n
Propozitia 4.1 (Inegalitatea lui Jensen pentru operatori liniari si pozitivi). Fie un operator liniar
si pozitiv A : C[0, 1] C[0, 1], care conserva functiile constante. Atunci, inegalitatea
A(f, x) f (A(e1 , x))

(4.1)

are loc pentru orice x (0, 1) si pentru orice functie f convexa pe (0, 1).
Un exemplu de sir de operatori care verifica proprietatile 1-6 este An = H2[ n1 ]+1 : C[0, 1] n ,
2
n 3, unde Hn sunt operatorii lui Gavrea introdusi n Exemplul 1.11.
21

Lema 4.2. Pentru un sir de operatori An cu proprietatile de mai sus, avem

 
2
1

.
An (|f (t) f (x)| , x) C 1 f,
n
2

Teorema 4.3. Fie f C[0, 1] o functie neconstant

a si nenegativ
a. Atunci, exist
a un sir de
polinoame pn n astfel nc
at






f 1 C f, 1 .
1

pn
n
Lema 4.4. Pentru orice numere 0 < b1 < b2 < < b` < 1, ` 1, consideram
(x) = (x b1 )(x b2 ) (x b` ).
Atunci, exist
a un polinom Sn n cu proprietatea ca pentru orice x [0, 1] si orice n ` avem

`
X
C`
(x)
|(x)|
.
min 1,
01
Sn (x)
n j=1 |x bj |
Lema 4.5. Exist
a o constant
a C > 0 astfel ncat pentru t, x [0, 1] si f C[0, 1], are loc
inegalitatea




1
max((t), (x))

C 1 f,
.
|f (t) f (x)| min 1,
n|t x|
n
Teorema 4.6. Exist
a o constant
a pozitiv
a C cu proprietatea: dac
a functia f C[0, 1] schimb
a
semnul de exact ` 1 ori n [0, 1], s
a spunem, n punctele b1 , b2 , . . . , b` , atunci pentru orice n 2`,
exist
a un polinom pn n , av
and acelasi semn ca si f n (b` , 1) si cu proprietatea c
a pentru orice
x [0, 1] are loc inegalitatea






f (x) (x b1 )(x b2 ) . . . (x b` )  C`2 f, 1 .
1


pn (x)
n

4.2

O inegalitate pentru o functional

a liniar
a de tip discret

In [86], Kuang Jichang demonstreaz

a inegalitatea
n

1X
f
n
k=1

 
 Z 1
n+1 
k
k
1 X
f
>
>
f (x)dx,
n
n+1
n+1
0
k=1

unde f este o functie strict cresc

atoare si convexa (sau concava) pe (0, 1].
Folosind un sir de operatori liniari si pozitivi de tip Bernstein-Stancu, I. Gavrea [67] obtine
inegalitatea
n
n+1
1 X
1X
f (xk1,n1 )
f (xk1,n ) 0,
(4.2)
n
n+1
k=1

k=1

pentru o functie cresc

atoare si convex
a f si pentru punctele xi,n , i = 0, 1, . . . , n din [0, 1], care
satisfac propriet
atile
0 x0,n x1,n < < xn,n 1
xk1,n xk1,n1 xk,n
x0,n1 x0,n si xn1,n1 xn,n
(n k)(xk,n1 xk,n ) k(xk,n xk1,n1 ),
22

pentru n 1 si pentru orice k = 1, 2, . . . , n.

Pentru inegalit
ati asem
an
atoare se poate consulta [3],[67],[109],[112]. In [3], autorii prezinta un
istoric al acestor inegalit
ati si rezultate recente privitoare la acestea.
In aceast
a sectiune, demonstr
am o inegalitate pentru o functionala liniara si discreta si obtinem
conditii necesare si suficiente referitoare la punctele xi,n astfel ncat sa aiba loc inegalitatea (4.2).
Vom deduce si o inegalitate referitoare la majorizarea ponderata.
Fie m 3 un num
ar natural si fie Im = { 1, 2, . . . , m }. Consideram (zk )kIm un sir strict
descresc
ator de numere reale din [0, 1]. Fie A o functionala liniara
A[f ] =

m
X

ak f (zk ),

(4.3)

k=1

unde ak sunt numere reale si f este o functie reala definita pe [0, 1]. Dorim sa gasim conditii
necesare si suficiente asupra punctelor zk , astfel ncat
A[f ] 0,

(4.4)

este adev
arat
a pentru o clas
a de functii convexe. Are loc urmatorul rezultat
Teorema 4.7 (Holhos [75]). Consider
and relatiile

k
X

A[e0 ] = 0

(4.5)

A[e1 ] 0

(4.6)

A[e1 ] 0

(4.7)

ai (zi zk+1 ) 0, pentru orice k Im2 .

(4.8)

ai (zi zk1 ) 0, pentru orice k Im \ { 1, 2 } .

(4.9)

i=1
m
X
i=k

atunci urm
atoarele afirmatii sunt adev
arate
a) (4.4) este adev
arat
a pentru orice functie cresc
atoare si convex
a f dac
a si numai dac
a (4.5), (4.6)
si (4.8) sunt adev
arate;
b) (4.4) este adev
arat
a pentru orice functie descresc
atoare si convex
a f dac
a si numai dac
a (4.5),
(4.7) si (4.8) sunt adev
arate;
c) (4.4) este adev
arat
a pentru orice functie convex
a f dac
a si numai dac
a (4.5), (4.6), (4.7) si
(4.8) sunt adev
arate;
d) (4.4) este adev
arat
a pentru orice functie cresc
atoare si concav
a f dac
a si numai dac
a (4.5), (4.6)
si (4.9) sunt adev
arate;
e) (4.4) este adev
arat
a pentru orice functie descresc
atoare si concav
a f dac
a si numai dac
a (4.5),
(4.7) si (4.9) sunt adev
arate;
f ) (4.4) este adev
arat
a pentru orice functie concav
a f dac
a si numai dac
a (4.5), (4.6), (4.7) si
(4.9) sunt adev
arate;
Observatia 4.8. In [109], T. Popoviciu demonstreaza cazul c) din Teorema 4.7. El generalizeaza
acest rezultat pentru clasa functiilor convexe de ordinul n.
Corolarul 4.9. Fie n 1 si fie (xi )iIn si (yj )jIn+1 doua siruri crescatoare de numere din [0, 1].
Fie A functionala liniar
a definit
a de relatia
A[f ] =

n
n+1
1 X
1X
f (xk )
f (yk ).
n
n+1
k=1

k=1

23

Dac
a
x1 y1 ,
xn yn+1 ,
(n i)(xi+1 yi+1 ) i(yi+1 xi ), pentru i In1 ,
(n + 1 i)(xi yi ) i(yi+1 xi ), pentru i In ,
atunci A[f ] 0, pentru orice functie crescatoare f : [0, 1] R si convexa sau concava.
Corolarul 4.10. Fie n 1 si fie (xi )iIn si (yj )jIn+1 doua siruri crescatoare de numere din [0, 1],
astfel nc
at xk yk , pentru orice k In . Fie A functionala liniara definita prin
A[f ] =

n
n+1
1X
1 X
f (xk )
f (yk ).
n
n+1
k=1

k=1

a) Dac
a xn yn+1 si
(n i)(xi+1 yi+1 ) i(yi+1 xi ), pentru i In1 ,
atunci A[f ] 0, pentru orice functie f : [0, 1] R crescatoare si convexa.
b) Dac
a
(n + 1 i)(xi yi ) i(yi+1 xi ), pentru i In ,
atunci A[f ] 0, pentru orice functie f : [0, 1] R crescatoare si concava.
Corolarul
4.11.
cresca
tor de numere reale pozitive cu proprietatea ca sirul
 Fie (an )nN un sir 
 
an+1
an
este cresc
ator ( n an 1
este crescator). Atunci
n 1 an+1
nN

nN

 

n
n+1 
ak
ak
1X
1 X
f
f

,
n
an
n+1
an+1
k=1

k=1

pentru orice functie f : [0, 1] R cresc

atoare si convexa (concava).
Observatia 4.12. Rezultatul Corolarului 4.11 a fost obtinut pentru prima data n [113].
Corolarul 4.13. Fie n 1 si fie (xi )iIn si (yj )jIn+1 doua siruri strict crescatoare de numere din
[0, 1], cu proprietatea
0 y1 < x1 < y2 < < yn < xn yn+1 1.
(4.10)
Fie A functionala liniar
a definit
a prin
A[f ] =

n
X

f (xk )

k=1

n+1
X

f (yk ),

(4.11)

k=1

unde , > 0. Atunci A[f ] 0, pentru orice functie f : [0, 1] R crescatoare si convexa sau
concav
a, dac
a si numai dac
a sunt ndeplinite conditiile
c
c
si =
, unde c > 0,
n
n+1
(n + 1)(x1 + x2 + + xk ) n(y1 + + yk ) kyk+1 ,
=

(n + 1)(xk + + xn ) n(yk+1 + + yn+1 ) (n + 1 k)xk ,

pentru orice k In .

24

Observatia 4.14. Fie n 1 si fie (xi )iIn si (yj )jIn+1 doua siruri strict crescatoare de numere
din [0, 1], cu proprietatea
0 y1 x1 < y2 < < yn < xn yn+1 1.
Atunci, conditiile
(n + 1)(xk + + xn ) n(yk+1 + + yn+1 ) (n + 1 k)xk , k In ,
sunt echivalente cu
n1
X

[(n i)(xi+1 yi+1 ) i(yi+1 xi )] 0, k In1 si xn = yn+1 ,

i=k

si conditiile
(n + 1)(x1 + x2 + + xk ) n(y1 + + yk ) kyk+1 , k In
sunt echivalente cu
k
X
[(n + 1 i)(xi yi ) i(yi+1 xi )] 0, k In .
i=1

Observatia 4.15. Folosind rezultatul Corolarului 4.13 mpreuna cu Observatia 4.14 deducem rezultatul obtinut n [67], mentionat la nceputul acestei sectiuni.
Observatia 4.16. Dac
a y1 y2 yn+1 sunt radacinile polinomului P de grad n + 1 si
x1 x2 xn sunt r
ad
acinile derivatei polinomului P , atunci au loc inegalitatile
(n + 1)(x1 + x2 + + xk ) n(y1 + + yk ) kyk+1 ,
pentru orice k In1 . Pentru alte detalii a se consulta articolul lui T. Popoviciu [109].
Corolarul 4.17. Fie n 1 si fie t (xi )iIn , (yi )iIn doua siruri descrescatoare de numere din [0, 1]
si (pi )iIn , (qi )iIn dou
a siruri de numere reale cu proprietatea ca (pi ) majorizeaza pe (qi ) (adica
p1 + + pk q1 + + qk pentru orice k In1 si p1 + + pn = q1 + + qn ). Daca urmatoarele
conditii sunt satisf
acute
k
X

q i xi

qi yi , pentru orice k In1 ,

i=1

i=1
k
X

k
X

pi xi

i=1

k
X

pi yi , pentru orice k In ,

i=1

si

n
X

pi xi =

i=1

n
X

qi yi ,

i=1

atunci, pentru orice functie convex

a f : [0, 1] R, are loc inegalitatea
n
X

pk f (xk )

k=1

n
X

qk f (yk ).

k=1

Corolarul 4.18. Dac

a f este convex
a pe [0, 1], atunci
Bn (f, x) Bn+1 (f, x),

pentru orice x [0, 1] si n 1.

25

Bibliografie
[1] U. Abel si M. Ivan, Some identities for the operator of Bleimann, Butzer and Hahn involving
divided differences, Calcolo, 36 (1999), 143160.
[2] U. Abel si M. Ivan, Best constant for a Bleimann-Butzer-Hahn moment estimation, East J.
Approx., 6 (2000), 349355.
[3] S. Abramovich, J. Baric, M. Matic, J. Pecaric, On Van de Lune-Alzers inequality, Math.
Inequal. Appl. 1 (2007), no. 4, 563587.
[4] J.A. Adell si J. de la Cal, Using stochastic processes for studying Bernstein-type operators,
Rend. Circ. Mat. Palermo (2) Suppl., 33 (1993), 125141.
[5] O. Agratini, Aproximare prin operatori liniari, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca,
2000.
[6] J.A.H. Alkemade, The Second Moment for the Meyer-K
onig and Zeller Operators, J. Approx.
Theory, 40 (1984), 261273.
[7] F. Altomare si M. Campiti, Korovkin-Type Approximation Theory and its Applications, De
Gruyter Series Studies in Mathematics, Vol. 17, Walter de Gruyter & Co., Berlin, New York,
1994.
[8] F. Altomare si E. Mangino, On a generalization of Baskakov operators, Rev. Roumaine Math.
Pures Appl., 44, no. 5-6 (1999), 683705.
[9] N.T. Amanov, On the weighted approximation by Sz
asz-Mirakjan operators, Anal. Math., 18
(1992), 167184.
[10] A. Aral, A generalization of Sz
asz-Mirakyan operators based on q-integers, Math. Comput.
Modelling, 47 (2008), 10521062.
[11] A. Aral si V. Gupta, On the Durrmeyer type modification of the q-Baskakov type operators,
Nonlinear Anal., 72 (2010), 11711180.
[12] A. Attalienti si M. Campiti, Bernstein-type operators on the half line, Czechoslovak Math. J.,
52 (127) (2002), 851860.
[13] C. Bal
azs si J. Szabados, Approximation by Bernstein type rational functions. II, Acta Math.
Hungar., 40 (3-4) (1982), 331337.
[14] C. Badea, K-functionals and Moduli of Smoothness of Functions Defined on Compact Metric
Spaces, Comput. Math. Appl., 30 (1995), 2331.
[15] V.A. Baskakov, An example of a sequence of linear positive operators in the space of continuous
functions, Dokl. Akad. Nauk, 113 (1957), 249251 (n limba rusa).
[16] M. Becker, Global Approximation Theorems for Sz
asz-Mirakjan and Baskakov Operators in
Polynomial Weight Spaces, Indiana Univ. Math. J., 27, no. 1 (1978), 127142.
26

[17] M. Becker, D. Kucharski si R.J. Nessel, Global approximation for the Szasz-Mirakjan operators
in exponential weight spaces, Linear Spaces and Approximation (Proc. Conf. Math. Res. Inst.
Oberwolfach, 1977), Internat. Ser. Numer. Math., 40, 318333, Birkhauser Verlag, Basel,
1978.
[18] M. Becker si R.J. Nessel, A global approximation theorem for Meyer-K
onig and Zeller operators, Math. Z., 160 (1978), 195206.
[19] H. Berens si G.G. Lorentz, Inverse Theorems for Bernstein Polynomials, Indiana Univ. Math.
J., 21, no. 8 (1972), 693708.
[20] S.N. Bernstein, Sur lordre de la meilleure approximation de fonctions continues par des
polynomes de degre donne, Mem. Cl. Sci. Acad. Roy. Belg., 4 (1912), 1103.
[21] S.N. Bernstein, Demonstration du theor`eme de Weierstrass fondee sur le calcul de probabilites,
Commun. Soc. Math. Kharkow (2), 13 (1912-1913), 12.
[22] G. Bleimann, P.L. Butzer si L. Hahn, A Bernstein-type operator approximating continuous
functions on the semi-axis, Indag. Math., 42 (1980), 255262.
[23] H. Bohman, On approximation of continuous and of analytic functions, Ark. Mat., 2 (1952),
4356.
[24] B.D. Boyanov si V.M. Veselinov, A note on the approximation of functions in an infinite
interval by linear positive operators, Bull. Math. de la Soc. Sci. Math. de la R.S. de Roumanie,
14 (62), no. 1 (1970), 913.
[25] J. Bustamante, Estimates of positive linear operators in terms of second-order moduli, J.
Math. Anal. Appl., 345 (2008), 203212.
[26] J. Bustamante si L. Morales de la Cruz, Korovkin Type Theorems for Weighted Approximation,
Int. Journal of Math. Analysis, 1, no. 26 (2007), 12731283.
[27] J. Bustamante si L. Morales de la Cruz, Positive linear operators and continuous functions
on unbounded intervals, Jaen J. Approx., 1, no. 2 (2009), 145173.
[28] J. Bustamante, J.M. Quesada si L. Morales de la Cruz, Direct estimate for positive linear
operators in polynomial weighted spaces, J. Approx. Theory, (va aparea).
[29] B.C. Carlson, The Logarithmic mean, Amer. Math. Monthly, 79 (1972), 615618.
[30] E.W. Cheney si A. Sharma, Bernstein power series, Canad. J. Math., 16 (2) (1964), 241252.
[31] A. Ciupa, A positive linear operator for approximation in exponential weight spaces, Mathematical Analysis and Approximation Theory, the 5th Romanian-German Seminar on Approximation Theory and Its Applications, Burg, Sibiu, 2002, 8596.
[32] A. Ciupa, Approximation by a Generalized Szasz Type Operator, J. Comput. Anal. Appl., 5,
no. 4 (2003), 413424.
[33] A. Ciupa, A Voronovskaya theorem for a positive linear operator, Soochow J. Math., 31, no.
3 (2005), 375387.
[34] A. Ciupa, Approximation by Positive Linear Operators in Polynomial Weighted Space, Automat. Comput. Appl. Math., 15, no. 1 (2006), 9196.
[35] A. Ciupa, On the approximation by an integral type operator in a polynomial weighted space,
din: Numerical Analysis and Approximation Theory (Proc. Int. Conf. Cluj-Napoca 2006;
ed. O. Agratini si P. Blaga), 161170, Casa Cartii de Stiinta, 2006.
[36] A. Ciupa, Weighted Approximation by Szasz Type Operators, Proceedings of the eleventh
symposium of mathematics and its applications, Timisoara, 2006, 7682.
[37] A. Ciupa, Approximation Properties of a Modified Jakimovski-Leviatan Operator, Automat.
Comput. Appl. Math., 17, no. 3 (2008), 401408.
27

[38] A. Ciupa, Positive Linear Operators for the Approximation in polynomial weighted spaces,
Bull. Allahabad Math. Soc., 24, part 2 (2009), 233240.
[39] I. Chlodovsky, Sur le developpement des fonctions definies dans un intervalle infini en series
de polynomes de M. S. Bernstein, Compos. Math., 4 (1937), 380393.
[40] J. de la Cal si J. C
arcamo, On uniform approximation by some classical Bernstein-type operators, J. Math. Anal. Appl., 279 (2003), 625638.
[41] B. Della Vecchia, G. Mastroianni si J. Szabados, Weighted approximation of functions by
Sz
asz-Mirakyan-type operators, Acta Math. Hungar., 111 (4) (2006), 325345.
[42] B. Della Vecchia, G. Mastroianni si J. Szabados, A converse result for approximation by
weighted Sz
asz-Mirakyan operator, Acta Math. Hungar., 118 (4) (2008), 319336.
[43] M.M. Derriennic, Sur lapproximation des fonctions integrables sur [0, 1] par des polynomes
de Bernstein modifies, J. Approx. Theory, 31 (1981), 325343.
[44] R.A. DeVore, G.G. Lorentz, Constructive approximation, Springer-Verlag, Berlin-HeidelbergNew York, 1993.
[45] Z. Ditzian, Convergence of Sequences of Linear Positive Operators: Remarks and Applications, J. Approx. Theory, 14 (1975), 296-301.
[46] Z. Ditzian, On global inverse theorems of Sz
asz and Baskakov operators, Canad. J. Math., 31,
no. 2 (1979), 255263.
[47] Z. Ditzian si V. Totik, Moduli of smoothness, Springer-Verlag, New York, 1987.
[48] O. D
ogru, On weighted approximation of continuous functions by linear positive operators on
infinite intervals, Mathematica (Cluj), 41(64), no. 1 (1999), 3946.
[49] O. D
ogru, Approximation properties of a generalization of positive linear operators, J. Math.
Anal. Appl., 342 (2008), 161170.
[50] J.L. Durrmeyer, Une formule dinversion de la transformee de Laplace: Application `
a la
theorie des moments, These de 3e cycle, Faculte des Sciences de lUniversite de Paris, 1967.
[51] S. Eisenberg, Korovkins Theorem, Bull. Malays. Math. Sci. Soc. (2), 2 (1979), 1329.
[52] S. Eisenberg si B. Wood, On the Degree of Approximation by Extended Hermite-Fejer Operators, J. Approx. Theory, 18 (1976), 169173.
[53] A. Erency
n si F. Tasdelen, On a family of linear and positive operators in weighted spaces,
JIPAM J. Inequal. Pure Appl. Math., 8, issue 2, art. 39 (2007), 6 pp.
[54] S. Ersan si O. Do
gru, Statistical approximation properties of q-Bleimann, Butzer and Hahn
operators, Math. Comput. Modelling, 49 (2009), 1595-1606.
[55] J. Favard, Sur les multiplicateurs dinterpolation, J. Math. Pures Appl., 23 (1944), 219247.

[56] L. Fejer, Uber

Interpolation, Nachrichten der Gesellschaft der Wissenschaften zu Gottingen
Mathematisch-physikalische Klasse, (1916), 6691.
[57] W. Feller, An Introduction to Probability Theory and Its Applications, vol. II, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1966.
[58] M. Felten, Local and Global Approximation Theorems for Positive Linear Operators, J. Approx. Theory, 94 (1998), 369419.
[59] G.M. Fihtenholt, Curs de calcul diferential si integral, vol. II, Editura Tehnica, Bucuresti,
1964.
[60] A.D. Gadjiev, The convergence problem for a sequence of positive linear operators on unbounded sets, and theorems analogous to that of P.P. Korovkin, Dokl. Akad. Nauk, 218, no.
5 (1974), 10011004, (n limba rusa), Dokl. Math., 15, no. 5 (1974), 14331436, (n limba
englez
a).
28

[61] A.D. Gadjiev, Theorems of Korovkin type, Mat. Zametki., 20, 5 (1976), 781786, (n limba
rus
a), Math. Notes, 20, 5 (1976), 996998, (n limba engleza).
[62] A.D. Gadjiev si A. Aral, The estimates of approximation by using new type of weighted modulus of continuity, Comput. Math. Appl., 54 (2007), 127135.
C
[63] A.D. Gadjiev si O.
akar, On uniform approximation by Bleimann, Butzer and Hahn operators on all positive semiaxis, Trans. Natl. Acad. Sci. Azerb. Ser. Phys.-Tech. Math. Sci., 19,
no. 5 (1999), 2126.
[64] A.D. Gadjiev, R.O. Efendiev si E. Ibikli, Generalized Bernstein-Chlodowsky polynomials,
Rocky Mountain J. Math., 28, no. 4 (1998), 126712.
[65] I. Gavrea, The Approximation of Continuous Functions by Means of Some Linear Positive
Operators, Results Math., 30 (1996), 5566.
[66] I. Gavrea, H. Gonska, R. P
alt
anea si G. Tachev, General estimates for the Ditzian-Totik
modulus, East J. Approx., 9 (2) (2003), 175194.
[67] I. Gavrea, Operators of Bernstein-Stancu type and the monotonicity of some sequences involving convex functions, International Series of Numerical Mathematics, 157, 181192,
Birkh
auser, 2008.
[68] H.H. Gonska, On approximation in spaces of continuous functions, Bull. Austral. Math. Soc.,
28 (1983), 411432.
[69] H. Gonska, P. Pitul si I. Rasa, On Peanos form of the Taylor remainder, Voronovskajas
theorem and the commutator of positive linear operators, din: Numerical Analysis and Approximation Theory (Proc. Int. Conf. Cluj-Napoca 2006; ed. O. Agratini si P. Blaga), 5580,
Casa C
artii de S
tiint
a, 2006.
[70] M. Haase, Convexity Inequalities for Positive Operators, Positivity, 11 (2007), 5768.
[71] T. Hermann, Approximation of unbounded functions on unbounded interval, Acta Math. Hungar., 29 (3-4) (1977), 393398.
[72] C. Hermite, Sur la formule dinterpolation de Lagrange, Journal f
ur die Reine und Angewandte
Mathematik, 84 (1878), 7079.
[73] A. Holhos, Quantitative estimates for positive linear operators in weighted spaces, Gen. Math.,
16, no. 4 (2008), 99110.
[74] A. Holhos, The rate of convergence of positive linear operators in weighted spaces, Automat.
Comput. Appl. Math., 17, no. 2 (2008), 239246.
[75] A. Holhos, An inequality for a linear discrete operator involving convex functions, J. Math.
Inequal., 3, no. 3 (2009), 383393.
[76] A. Holhos, Uniform Approximation by Positive Linear Operators on Noncompact Intervals,
Automat. Comput. Appl. Math., 18, no. 1 (2009), 121132.
[77] A. Holhos, The rate of approximation of functions in an infinite interval by positive linear
operators, Stud. Univ. Babes-Bolyai Math., LV, no. 2 (2010), 133142.
[78] A. Holhos, Uniform weighted approximation by positive linear operators, Stud. Univ. BabesBolyai Math., (va ap
area).
[79] L.C. Hsu, Approximation of non-bounded continuous functions by certain sequences of linear
positive operators or polynomials, Stud. Univ. Babes-Bolyai Math., 21 (1961), 3743.
[80] L.C. Hsu, On a kind of extended Fejer-Hermite interpolation polynomials, Acta Math. Hungar., 15 (1964), 325328.
[81] E. Ibikli, Approximation by Bernstein-Chlodowsky polynomials, Hacet. J. Math. Stat., 32
(2003), 15.
29

[82] M.E.H. Ismail si C.P. May, On a Family of Approximation Operators, J. Math. Anal. Appl.,
63 (1978), 446462.
[83] N. Ispir, On Modified Baskakov Operators on Weighted Spaces, Turkish J. Math., 25 (2001),
355365.
[84] N. Ispir si C
. Atakut, Approximation by modified Szasz-Mirakjan operators on weighted spaces,
Proc. Indian Acad. Sci. Math. Sci., 112, no. 4 (2002), 571578.

[85] D. Jackson, Uber

Genauigkeit der Ann
aherung stetiger Funktionen durch ganze rationale
Funktionen gegebenen Grades und trigonometrische Summen gegebener Ordnung, Preisschrift
und Dissertation, Univ. G
ottingen, 1911.
[86] K. Jichang, Some extensions and refinements of Minc-Sathre inequality, Math. Gaz. 83 (1999),
123-127.
[87] L.V. Kantorovich, Sur certains developpements suivant les polynomes de la forme de S. Bernstein, I, II, C.R. Acad. URSS (1930), 563568, 595600.
[88] R.A. Khan, Some probabilistic methods in the theory of approximation operators, Acta Math.
Hungar., 35 (1-2) (1980), 193203.
[89] M.K. Khan, B. Della Vecchia si A. Fassih, On the Monotonicity of Positive Linear Operators,
J. Approx. Theory, 92 (1998), 2237.
[90] P.P. Korovkin, On the convergence of linear positive operators in the space of continuous
functions, Dokl. Akad. Nauk, 90 (1953), 961964 (n limba rusa).
[91] P.P. Korovkin, Linear Operators and Approximation Theory, Hindustan Publishing Corp.,
Delhi, 1960.

[92] E. Landau, Uber

die Approximation einer stetigen Funktion durch eine ganze rationale Funktion, Rend. Circ. Mat. Palermo, 25 (1908), 337345.
[93] M. Lesniewich si L. Rempulska, Approximation by some operators of the Sz
asz-Mirakjan type
in exponential weight spaces, Glas. Mat. Ser. III, 32(52) (1997), 5769.
[94] D. Leviatan and D.S. Lubinsky, Degree of approximation by rational functions with prescribed
numerator degree, Canad. J. Math., 46, no. 3 (1994), 619633.
[95] D. Leviatan, A.L. Levin and E.B Saff, On Approximation in the Lp -Norm by Reciprocals of
Polynomials, J. Approx. Theory, 57, no. 3 (1989), 322331.
[96] A.L. Levin and E.B. Saff, Degree of approximation of real functions by reciprocals of real and
complex polynomials, SIAM J. Math. Anal., 19, no. 1 (1988), 233245.
[97] A.-J. L
opez-Moreno, Weighted simultaneous approximation with Baskakov type operators,
Acta Math. Hungar., 104(1-2) (2004), 143151.
[98] A. Lupas, Some properties of the linear positive operators (I), Mathematica (Cluj), 9 (32),
no. 1 (1967), 7783.
[99] A. Lupas si M. M
uller, Approximationseigenschaften der Gammaoperatoren, Math. Z., 98
(1967), 208226.
[100] A. Lupas, Die Folge der Betaoperatoren, Dissertation, Universitat Stuttgart, 1972.
[101] M.J. Marsden, An Identity for Spline Functions with Applications to Variation-Diminishing
Spline Approximation, J. Approx. Theory, 3 (1970), 749.
[102] M.J. Marsden si I.J. Schoenberg, On variation diminishing spline approximation methods,
Mathematica (Cluj), 31 (1966), 6182.
[103] C.P. May, Saturation and inverse theorems for combinations of a class of exponential-type
operators, Canad. J. Math, 28 (1976), 12241250.
30

[104] W. Meyer-K
onig si K. Zeller, Bernsteinsche Potenzreihen, Studia Math., 19 (1960), 8994.
[105] G. Mirakjan,
Approximation des fonctions continues au moyen de polynomes de la forme
Pm
enx k=0 Ck,n xk , Dokl. Akad. Nauk, 31 (1941), 201205 (n limba rusa).
[106] D.S. Mitrinovic, Analytic Inequalities, Springer-Verlag, Berlin-Heidelberg-New York, 1970.
[107] R. P
alt
anea, Approximation theory using positive linear operators, Birkhauser, Boston, 2004.
[108] T. Popoviciu, Sur lapproximation des fonctions convexes dordre superieur, Mathematica
(Cluj), 10 (1935), 4954.
[109] T. Popoviciu, Notes sur les fonctions convexes dordre superieur(III), Mathematica(Cluj), 16
(1940), 7486.
[110] T. Popoviciu, Asupra demonstratiei teoremei lui Weierstrass cu ajutorul polinoamelor de interpolare, n Lucr
arile Sesiunii Generale Stiintifice din 2-12 iunie 1950, 16641667, Editura
Academiei Republicii Populare Romane, Bucuresti, 1951.
[111] E.L. Post, Generalized differentiation, Trans. Amer. Math. Soc., 32 (1930), 723781.
[112] F. Qi, Generalizations of Alzers and Kuangs inequality, Tamkang J. Math. 31, 3 (2000),
223227. RGMIA Res. Rep. Coll. 2, 6 (1999), Art. 12, 891895.
[113] F. Qi si B.-N. Guo, Monotonicity of sequences involving convex function and sequence, Math.
Inequal. Appl. 9 (2006), no. 2, 247254.
[114] L. Rempulska si M. Skorupka, The Bernstein inequality for some operators of Sz
asz-Mirakjan
type, Note Mat., 14, no. 2 (1994), 277290.
[115] L. Rempulska si M. Skorupka, Approximation theorems for some operators of the SzaszMirakjan type in exponential weight spaces, Univ. Beograd. Publ. Elektroteh. Fak. Ser. Mat.,
7 (1996), 3644.
[116] L. Rempulska si M. Skorupka, The Voronovskaya theorem for some linear positive operators
in exponential weight spaces, Publ. Mat., 41 (1997), 519526.
[117] L. Rempulska si Z. Walczak, Approximation properties of certain modified Szasz-Mirakyan
operators, Mathematiche (Catania), 55, Fasc. I (2000), 121132.
[118] L Rempulska si Z. Walczak, On some properties of Szasz-Mirakyan operators in H
older spaces,
Turkish J. Math., 27 (2003), 435446.
[119] L. Rempulska si M. Skorupka, On strong approximation of functions by certain linear operators, Math. J. Okayama Univ., 46 (2004), 153161.
[120] L. Rempulska si Z. Walczak, Approximation by some operators of Szasz-Mirakyan type, Anal.
Theory Appl., 20, no. 1 (2004), 115.
[121] L. Rempulska si M. Skorupka, On strong approximation of functions of one and two variables
by certain operators, Fasc. Math., 35 (2005), 115133.
[122] L. Rempulska si M. Skorupka, Approximation by generalized MKZ-operators in polynomial
weighted spaces, Anal. Theory Appl., 23, no. 1 (2007), 6475.
[123] L. Rempulska si S. Graczyk, Approximation by modified Sz
asz-Mirakyan operators, JIPAM J.
Inequal. Pure Appl. Math., 10, issue 3, art. 61 (2009), 8 pp.
[124] L. Rempulska si K. Tomczak, On some properties of the Picard operators, Arch. Math. (Brno),
45 (2009), 125135.
[125] W. Roth, A Korovkin type theorem for weighted spaces of continuous functions, Bull. Austral.
Math. Soc., 55 (1997), 239248.

31

[126] I.J. Schoenberg, On variation diminishing approximation methods, n On Numerical Approximation, MRC Symposium (R.E. Langer, ed.), 249274, Univ. of Wisconsin Press, Madison,
1959.
[127] S.-Y. Shaw si C.-C. Yeh, Rates for Approximation of Unbounded Functions by Positive Linear
Operators, J. Approx. Theory, 57 (1989), 278292.
[128] O. Shisha si B. Mond, The Degree of Convergence of Sequences of Linear Positive Operators,
Proc. Natl. Acad. Sci. USA, 60 (1968), 11961200.
[129] P.C. Sikkema, Der Wert einiger Konstanten in der Theorie der Approximation mit BernsteinPolynomen, Numer. Math., 3 (1961), 107116.
[130] D.D. Stancu, On the Monotonicity of the Sequence Formed by the First Order Derivatives o
the Bernstein Polynomials, Math. Z., 98 (1967), 4651.
[131] D.D Stancu, Approximation of functions by a new class of linear polynomial operators, Rev.
Roumaine Math. Pures Appl., 13 (1968), 11731194.
[132] D.D. Stancu, Asupra unei generaliz
ari a polinoamelor lui Bernstein, Stud. Univ. Babes-Bolyai
Math., 14 (1969), 3145.
[133] D.D. Stancu, Use of probabilistic methods in the theory of uniform approximation of continuous functions, Rev. Roumaine Math. Pures Appl., 14 (1969), 673691.
[134] O. Sz
asz, Generalization of S. Bernsteins Polynomials to the Infinite Interval, Journal of
Research of the National Bureau of Standards, 45 (1950), 239245.
[135] W.B. Temple, Stieltjes integral representation of convex functions, Duke Math. J., 21 (1954),
527531.
[136] A.F. Timan, Theory of Approximation of Functions of a Real Variable, Pergamon Press,
Oxford-London-New York-Paris, 1963.
[137] V. Totik, Uniform approximation by Sz
asz-Mirakjan type operators, Acta Math. Hungar.,
41(3-4) (1983), 291307.
[138] V. Totik, Uniform approximation by Baskakov and Meyer-K
onig and Zeller operators, Period.
Math. Hungar., 14(3-4) (1983), 209228.
[139] V. Totik, Uniform approximation by Bernstein-type operators, Indag. Math., 46 (1984), 87
93.
[140] V. Totik, Uniform approximation by positive operators on infinite intervals, Anal. Math., 10
(1984), 163182.
[141] V. Totik, Uniform Approximation by Exponential-Type Operators, J. Math. Anal. Appl., 132
(1988), 238246.
[142] V. Totik, Approximation by Bernstein Polynomials, Amer. J. Math., 116 (1994), 9951018.
[143] M.S. Vyazovskaya si N.S. Pupashenko, On the Normalizing Multiplier of the Generalized
Jackson Kernel, Mat. Zametki., 80, 1 (2006), 2028, (n limba rusa), Math. Notes, 80, 1
(2006), 1926, (n limba englez
a).
[144] Z. Walczak, On approximation by modified Szasz-Mirakjan operators, Glas. Mat. Ser. III,
37(57) (2002), 303319.
[145] Z. Walczak, On certain modified Szasz-Mirakyan operators in polynomial weighted spaces,
Note Mat., 22, no. 1 (2003), 1725.
[146] Z. Walczak, On certain positive linear operators in polynomial weight spaces, Acta Math.
Hungar., 101(3) (2003), 179191.
[147] Z. Walczak, On modified Szasz-Mirakyan operators, Novi Sad J. Math., 33, no. 1 (2003),
93107.
32

[148] Z. Walczak, On the convergence of the modified Szasz-Mirakyan operators, Yokohama Math.
J., 51 (2004), 1118.
[149] Z. Walczak, Error estimates and the Voronovskaja theorem for modified Sz
asz-Mirakyan operators, Math. Slovaca, 55, no. 4 (2005), 465476.
[150] Z. Walczak, Convergence of Sz
asz-Mirakyan type operators, Rev. Anal. Numer. Theor. Approx., 36, no. 1 (2007), 107113.
[151] Z. Walczak si V. Gupta, A note on the convergence of Baskakov type operators, Appl. Math.
Comput., 202 (2008), 370375.
[152] D.V. Widder, The inversion of the Laplace integral and the related moment problem, Trans.
Amer. Math. Soc., 36 (1934), 107200.
[153] D.V. Widder, The Laplace transform, Princeton University Press, Princeton, 1946.

[154] K. Weierstrass, Uber

die analytische Darstellbarkeit sogenannter willk
urlicher Functionen
einer reellen Ver
anderlichen, Sitzungsber. Akad. Berlin (1885), 633639, 789805.
[155] D. Yu and S. Zhou, An inequality for polynomials with positive coefficients and applications
in rational approximation, J. Math. Ineq., 2, no. 4 (2008), 575585.
[156] I. Yuksel si N. Ispir, Weighted approximation by a certain family of summation integral-type
operators, Comput. Math. Appl., 52 (2006), 14631470.
[157] D.-X. Zhou, Weighted Approximation by Sz
asz-Mirakjan Operators, J. Approx. Theory, 76
(1994), 393402.

33