PROIECT DIDACTIC

SUCEAVA, GRUP COLAR DUMBRVENI

PROFESOR: Pintilii Niculina
CLASA: a IX-a B
DATA: 21 mai 2009
ARIA CURRICULAR: LIMB I COMUNICARE
DISCIPLINA: LIMBA I LITERATURA ROMN
SUBIECTUL: M. Sadoveanu, Fraii Jderi
(cap. II, Aici se arat un voievod mare i un jder mititel)
Arta portretului construcia personajului tefan cel Mare
TIPUL LECIEI: de nsuire i sistematizare de cunotine i deprinderi
TIMP: 1 or

Competena general vizat: Dezvoltarea capacitii de argumentare i de gndire critic

Competena specific: s identifice i s compare idei i atitudini diferite n tratarea aceleiai
teme literare
I.COMPETENE OPERAIONALE
Pe parcursul i la sfritul leciei, toi elevii vor fi capabili:
a) cognitive
C1- s disting ntre realitate i ficiune , ntre personalitate i personaj;
C2 - s defineasc noiunea de portret literar;
C3 - s selecteze din textul-suport pasajele care l ilustreaz pe tefan cel Mare;
C4 s identifice trsturile fizice i morale ale voievodului;
C4- s prezinte modalitile de caracterizare a personajului n textul sadovenian;
C5 - s compare modaliti i atitudini diferite n construcia aceluiai personaj n
opere diferite studiate (Grigore Ureche, Letopiseul rii Moldovei, M. Sadoveanu, Fraii
Jderi);
C6 - s explice rolul stilistic al elementelor descriptive n realizarea portretului.
b)afective:
C7- s participe la or cu interes i atenie implicndu-se n discuii ;
C8 - s-i nsueasc valorile morale promovate de personajul tefan cel Mare;
C9 s integreze noile cunotine i priceperi n sistemul propriu de valori.
II. RESURSE EDUCAIONALE
1. Coninuturi
a.Conform programei colare pentru clasa a IX-a;
b.Manualul colar pentru clasa a IX-a, Ed. Art (A.Costache);
c. Material bibliografic:
Mihail Sadoveanu, Fraii Jderi;
Grigore Ureche, Letopiseul rii Moldovei;
George Clinescu, Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent;
Constantin Parfene, Literatura n coal, Iai, 1997;
Mihaela Secrieru, Didactica limbii romne, 2004.

2. Capaciti de nvare
Capacitile de nvare normale ale elevilor de clasa a IX-a.
3. Timp: 1 or

III.STRATEGIA DIDACTIC
1.Resurse procedurale:

Lectura cognitiv, brainstormingul, conversaia euristic, nvarea prin

descoperire,
problematizarea, observaia dirijat, comparaia, reflecia
personal.
2. Forme de organizare a activitatii elevilor:
activitate frontal
activitate individual
3.Resurse materiale:
manualul;
fie de lucru,
imagine reprezentnd portretul lui tefan cel Mare
IV. EVALUAREA PERFORMANELOR
observaia sistematic a elevilor ;
evaluare formativ (rezolvarea sarcinilor de nvare cuprinse n fiele de lucru ce
vizeaz obinerea competenei specifice).

DESFURAREA ACTIVITII DIDACTICE

Momentul organizatoric:
- consemnarea prezenei elevilor;
- asigurarea cadrului i a atmosferei optime desfurrii activitii;
- exerciiul de dezghe: Fiecare elev este solicitat s se compare cu o imagine, chiar
dou, i s argumenteze de ce a fcut aceast asociere. De exemplu: m compar cu o
lmie pentru c, uneori sunt la fel de acr ca i aceasta; m compar cu un cameleon
pentru c acesta se adapteaz n funcie de mediu; m compar cu un lan de maci roii
pentru c iubesc pe cineva, etc.
I.EVOCAREA
I.1. Actualizarea cunotinelor asimilate anterior
Profesorul chestioneaz elevii n legtur cu modalitile de construcie a personajului
tefan cel Mare, folosite de cronicarul Grigore Ureche, n Letopiseul rii Moldovei.
I.2.Captarea ateniei
Profesorul subliniaz importana pe care a avut-o figura lui tefan cel Mare n literatura
romn, muli scriitori i-au oprit atenia asupra acestui personaj.
I.3. Enunarea noii lecii i a competenelor operaionale
Profesorul enun ntr-o manier accesibil competenele operaionale vizate (C1, C2, C3,
C4, C5, C6) n lecia nou.
I.4.Actualizarea cunotinelor anterioare ale elevilor
Se verific tema pentru acas.
- elevii au avut ca sarcin de lucru s extrag din textul sadovenian fragmentele care-l
ilustreaz pe tefan cel Mare ca personaj.
II.REALIZAREA SENSULUI
II.1.Prezentarea noului coninut i a sarcinilor de nvare
Profesorul solicit elevilor s i fixeze atenia asupra citatelor semnificative pentru a
ilustra ipostazele domnitorului : omul, voievodul, eroul legendar.
Se adreseaz elevilor ntrebri cu privire la termenii persoan, personalitate,
personaj.
Elevii sunt chestionai cu privire la conceptul de portret literar.
III.REFLECIA
III.1. Dirijarea nvrii i asigurarea feed-back-ului
Prin raportare frontal, elevii rspund cerinelor formulate de profesor, ce intesc
obinerea competenelor operaionale.
Elevii sunt solicitai s identifice trsturile fizice i morale ale voievodului tefan
cel Mare aa cum reies din textul sadovenian.
Elevii sunt solicitai s prezinte modalitile de caracterizare a personajului
(directe, indirecte), cu exemplificri pe text.
1) Identificai n fragmentul extras din romanul Fraii Jderi pasajul n care se face
caracterizarea direct a lui tefan cel Mare .
2) Precizai trsturile fizice i morale din acest fragment i comentati-le succinct, artnd ce
sugereaz acestea.
1) Identificai trsturile personajului tefan cel Mare din textul sadovenian, ce rezult n
mod indirect.

2) Motivai dac personajul ilustreaz sau nu o tipologie uman.

Elevii sunt solicitai s compare modaliti i atitudini diferite n construcia
aceluiai personaj n diferite opere literare studiate: G.Ureche, Letopiseul rii Moldovei i
M. Sadoveanu, Fraii Jderi.
Elevii sunt solicitai s explice rolul stilistic al elementelor descriptive n realizarea
portretului.

Mihail Sadoveanu
Caracterizare direct :
- scund
- are 40 de ani (ceea ce sugereaz echilibrul)
-ngrijit (ras, cu mustaa ncruntit)
-ptrunztor, hotrt ( privire verde tioas)

Cracterizarea indirect:
-comportament:-credincios (sruta cu evlavie Sf. Evanghelie)
-gesturi , mimica: - binevoitor (zmbete cu ngduin)
-limbaj :- concis si protocolar n exprimare; vorbete puin (echilibrul, stpnirea de
sine)
-relatia cu supuii:-familiar cu Jderii (cu Ionu se comport ca un tat , comisoaia l
ateapt la mas ca pe un obinuit al casei);ingduitor (oamenilor ingenuncheai le cere
sase ridice pentru a-l privi in fa);e respectat de oameni (mulimea se prosterneaz la
vederea sa, o femeie sloboade prunc); apropiat de oameni (cere s-i fie adus pruncul
nscut pentru a-l boteza).

III.2. Evaluarea performanei

Prin ntrebri scurte i precise, viznd competenele operaionale, profesorul verific
dac toi elevii clasei sunt capabili de performana minimal preconizat.
III.3.Asigurarea reteniei si a transferului
Frontal, elevii sunt solicitati s identifice asemnri i deosebiri ntre cele dou portrete
( se va conchide c, n esen, din ambele opere se degaj o aur legendar a domnitorului).
De asemenea, elevii sunt solicitai s-i exprime opinia cu privire la exemplaritatea
personajului, avndu-se n vedere c unitatea de nvare ce propune studiul textelor mai sus
menionate este Personaliti.Exemple.Modele.
Se indic tema pentru acas :
Realizai un eseu de minim dou pagini n care s identificai asemnrile i deosebirile
dintre portretul lui tefan cel Mare realizat de Ureche i cel realizat de Sadoveanu .

APRODUL PURICE - anliza si comentariu

literar de Ion NECULCE
Ion NECULCE APRODUL PURICE
Privite indeaproape, sub raport stilistic indeosebi, fragmentele lui Neculce din O sama de
cuvinte sunt niste instantanee epice, schite si nuvele in raccourci, de o mare conciziune.
Romanticii de la mijlocul secolului trecut, un Negruzzi, un Bolintineanu sau Alecsandri i-au
reluat si dezvoltat motivele, in spiritul pasoptist al epocii. Fireste, nota patriotica a fost mult
accentuata, insa urmasii, oricat de talentati, sunt departe de arta spontana a cronicarului (am
spune: sunt lipsiti de autenticitatE). in orice caz, ca poeti romantici, ei pun avant si
solemnitate, lucruri ce nu sunt de gasit la Neculce, prozator si povestitor intru totul apropiat
lui Ion Creanga, bunaoara. Ca si Creanga, cel din povesti si din povestiri, Neculce este un
colportor care trage cu urechea: "ase vorbasc oamenii", "dzic sa fie", "spun" etc, dand apoi in
vileag cate o intamplare sau cate un gest memorabil al cutarui sau cutarui personaj istoric,
daca nu adevarat, posibil totusi, caci spune cronicarul in prezentarea anecdotelor sale: "Deci
cine va ceti si le va crede, bine va fi, iara cine nu le va crede, iara va fi bine; cine pre cum ii va
fi voia asa va face".
intre ele, intamplarea cu aprodul Purice, in batalia de la Scheia dintre Stefan cel Mare si
Hroiot ungurul, ramane tipica: domnitorul incalecand calul aprodului, care se facuse o
movilita spre a-1 ajuta, este o imagine simbolica ce ar fi putut servi ca blazon nobiliar familiei
Movilestilor. (Asa nu a putut fi, pentru ca istoria Moldovei si a romanilor in genere a urmat un
drum al sau propriu, iar preocuparile de heraldica la noi au lipsit aproape cu totul, pana la
venirea mai stransa in contact cu Occidentul.) Totul este insa realizat prin cateva miscari epice
scurte, de povestitor, care e atent mai mult la reactia ascultatorului decat la modul in sine cum
coboara cuvantul pe hartie. Bucata debuteaza printr-un anacolut, cu totul firesc in exprimarea
orala, mai ales atunci cand debitul verbal presupune graba si concentrarea:
"Stefan-voda cel Bun, cand s-au batut cu Hroiot ungurul, precum dzic unii la Casen, iar
letopisetul scrie ca s-au batut la Scheie pe Siretiu,// au fost cadzut calul cu Stefan voda in
razboi".
Frazele urmatoare sunt introduse in vederea desfasurarii cursive a spunerii, prin cate un
iterativ*: "Iara un Purice aprodul iau dat calul lui". "Si nu pute in graba incaleca Stefan-voda,
fiind om micu"; "Si au dzis Purice aprodul"; "Si s-au suit pre dansul Stefan-voda" etc.
(Procedeul il aflam intocmai la Creanga: "si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta";
"Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute"; "Si
eram si eu acolo"; "Si-ridata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea" etc.) Cursul epic nu este
intrerupt decat spre a face loc schimbului de replici dintre aprod si voievod, doua la numar,
iuti pentru ca ne aflam in focul luptei, totusi nu lipsite de acea moliciune si curtoazie specifice
graiului moldovean: "Si-au dzis Purice aprodul: "Doamne, eu ma voi face o movilita, si vino
de sui pe mine si incaleca". Si s-au suit pe dansul Stefan-voda si au incalecat pre cal. Si atunce
au dzis Stefan-voda: "Sarace Purece, de-oi scapa eu si tu, atunce ti-oi schimba numeli din
Purice in Movila"." (Sa se observe - in sensul aceleiasi oralitati si conciziuni - "dezacordul"
gramatical din propozitie "de-oi scapa eu si tu"**.)

Asadar, asistam la iesirea din anonimat a unui oarecare aprod Purice. Lucrul parea obisnuit pe
acea vreme, cand Stefan cel Mare rasplatea cum se cuvine pe vitejii sai din nenumaratele
razboaie ce-a purtat. Ceea ce e interesant de observat, din nou cu privire la economia de
mijloace a prozatorului, e faptul ca la inceput ni se vorbeste de "un Purice aprodul", adica de
un oarecare slujitor pe nume Purice, articolul nedefinit marcand stilistic insignifianta
personajului, deocamdata.
De economia de mijloace tine si un alt fapt, nu mai putin important intrucat il priveste pe
Neculce. Se vede cat de colo ca numele de Purice este o porecla sau in orice caz un nume
nepotrivit pentru un om mare de statura, cum era aprodul. Faptul nu e prezentat ca atare,
analitic, ci numai dedus din imprejurarea ca Stefan "fiind om mic", nu putea incaleca calul
aprodului dupa ce-1 pierduse in lupta pe al sau. in sfarsit, lucrul se vede si din acel,
compatimitor oarecum, "Sarace Purece", cu care voievodul se adreseaza ostasului, hotarat nu
numai a-1 inalta in ranguri, dar fagaduindu-i totodata si schimbarea numelui din Purice in
Movila. ("Sarace" - vocativul - mai poate conota si ideea-sentiment: "tovaras de arme intr-un
moment de mare primejdie".) Va fi fost ori nu va fi fost asa, nu are importanta cand e vorba de
o legenda, de un fenomen de arta literara adica, unde fictiunea presupune un acut simt al
numelor proprii, al poreclelor mai ales.
Evident, anecdota cu aprodul Purice, ca toate celelalte grupate sub titlul atat de nimerit ales de
O sama de cuvinte, este un fel de culegere folclorica (Neculce ne apare deci ca primul nostni
culegator de folclor; e drept, numai al unui anumit soi de folclor, acela care tine de legenda
istoricA), cum singur spune: "ce santu audzite din om in om, de oameni vechi si batrani, si in
letopisetu nu sunt scrise". insa, ca si mai tarziu Anton Pann si Ion Creanga, Neculce nu este un
culegator de folclor pur si simplu. Marca personala a artei povestitorului se vede, cum aratam
mai sus, printr-o punere in pagina bine masurata, desi altcum spontana. Mai mult inca,
asemenea, din nou, lui Anton Pann si lui Ion Creanga, Neculce obisnuieste - uneori, nu
intotdeauna - sa aduca, odata cu relatarea faptului, comentariul sau foarte personal. Ceea ce se
intampla, aici, in ultimele siruri, unde mentalitatea boierului cu respect pentru vechile
oranduirii si dispret fata de amestecaturile prostimii parvenite se vede clar de tot:

Dar si aprozii atunce nu era din oameni prosti, cum sunt acum, ce era tot ficiori de boieri. Si
portul lor, era imbracati, cu sarvanalc, cu cabanite" Ase trebuie si acum sa afle slugi, sa
slujeasca stapanului si stapanul sa miluiasca pe sluga ase".
Ceea ce face farmecul legendelor sale este "continutul lor educativ fara ostentatie sau
cumpanit anecdotic, epicul cuminte, batranesc, naratiunea simpla, populara" (Al Piru).

Crezi ca ne lipseste ceva?

O sama de cuvinte cuprinde 42 de legende "ce sunt audzite din om in om, de oameni vechi si
batrani si in letopisete nu sunt scrise", afirmatie perfect adevarata, in afara de ultima parte
care nu trebuie luata ad litteram. Asa, legenda despre ajutorul dat de Purice, aprodul lui Stefan
cel Mare, intr-o lupta, care explica numele familiei Movila, se afla in cronica lui Stefan cel
Mare tradusa in limba germana. Legenda despre Dumbrava Rosie exista in letopisetul lui
Grigore Ureche sub anul 1500. Desigur se pot da si alte exemple.
Scriind naratiunile, rolul lui Neculce este de a transforma povestirea orala in povestire scrisa.

Ceea ce face farmecul legendelor sale este "continutul lor educativ fara ostentatie sau
cumpanit anecdotic, epicul cuminte, batranesc, naratiunea simpla, populara" (Al Piru).
Cele 42 de mici povestiri de natura informativa, anecdotica, mitica, romantica, folclorica,
reprezinta
prima
antologie
de
acest
fel
din
literatura
culta.
Textul are secvente cu eroi si intamplari mereu schimbate, mai ales in legendele despre Stefan
cel
Mare.
Pe de o parte, Neculce impleteste faptele de viata, verosimile in cea mai mare parte, precum
legenda cu caracter ritualic a intemeierii manastirii Putna, in interiorul careia se afla si
legenda despre arcul si paharul domnitorului (III), sau cea despre "movila lui PurceF - un
taran sarac ara intr-o zi de duminica deoarece numai atunci fratele cel bogat i-a imprumutat
plugul, iar domnitorul ii face dreptate (VII), cu evenimentele istorice precum eliberarea de sub
turci a Chiliei si Cetatii Albe (I), reorganizarea oastei dupa refuzul mamei sale de a-l primi in
Cetatea Neamtului in urma insuccesului de la Razboieni (IV), ajutorul dat domnitorului de
aprodul Purice in timpul bataliei cu Hroit ungurul (V) sau luptele cu lesii (VIII), in care intra
si
istoria
toponimului
Dumbrava
Rosie.
Pe de alta parte, Neculce scoate in evidenta relatiile stabilite intre Stefan cel Mare si alte
personaje intrate in legenda precum Daniil Sihastrul (IV), aprodul Purice (V) sau Ion Tautul
Logofat, diplomat iscusit, trimis la Iesi de marele domnitor (VI) iar, mai apoi, si de fiul sau
Bogdan
Voda,
care-l
va
trimite
sol
la
turci
(X).
Legendele amintite reliefeaza anumite caracteristici ale personalitatii lui Stefan, numit de
Neculce, deseori, "Stefan voda cel Bun", urmand involuntar directia trasata de Grigore
Ureche: "om nu mare de statu", "manios", "nelenesu", "la lucruri de razboaie mester" etc.
intr-adevar, in episodul despre aprodul Purice, Neculce noteaza: "nu putea in graba incaleca
Stefan-voda, fiind om mic". Taie capul copilului care a tras mai departe cu sageata decat
domnitorul (precaut, adauga: "dara intru adevar nu se stie, numai oamenii asa povestesc"), iar
in legenda a Il-a scrie: "Stefan-voda cel Bun multe razboaie a batut (a purtat, n.n.),- si asa se
aude din oameni vechi si batrani, ca cate razboaie a batut atatea manastiri si biserici a facut".
Pe durata indelungatei sale domnii a castigat multe razboaie: "Iar Stefan-voda a inceput a-i
goni (pe turci, n.n.) in urma si a-i bate pana i-au trecut de Dunare. Si intorcandu-se inapoi
Stefan-voda s-au apucat de au facut manastirea Voroneful" (IV); "Stefan-voda cel Bun, cand
s-au batut cu Hroit ungurul" (V); "Stefan-voda cel Bun si cu fiiul sau Bogdan-voda, de multe
ori au avut razboaie cu Iesit' (VIII).
indemnul mamei sale, care-i zice "pasirea in cuibul sau nu piere" si al sihastrului Daniil care-i
spune sa nu inchine tara turcilor, "ca razboiul este al lui, numai, dupa ce va izbandi, sa faca o
manastire acolo, in numele Sfantului Gheorghe", viitoarea manastire Voronet (IV), il
determina pe marele domnitor sa-si biruiasca momentul de slabiciune, sa-si adune oastea
risipita si sa castige lupta.
Astfel, voievodul apare in legendele lui Neculce in diverse ipostaze: drept, dar neinduplecat,
viteaz, generos dar justitiar, rasplatind oamenii credinciosi, neobosit in asigurarea
independentei Moldovei, dar, mai ales, in postura umana, deplin intelegatoare: nu invoca
puterea pentru a intra in cetatea Neamtului, oprit fiind tocmai de mama sa, asteapta rabdator
pana ce Daniil sihastrul isi termina rugaciunea, face dreptate unui taran sarac, intr-o dimineata
de duminica, intrerupandu-si timpul pentru biserica. Este, de fapt, imaginea domnitorului in
memoria afectiva a oamenilor, de atunci si pana astazi.

Sa remarcam si umorul lui Neculce in legenda despre aprodul Purice dar, mai ales, umorul
''negru" din legenda a VUI-a in care se spune ca Stefan-voda "au pus pe Iesi la plug. de au
semanat ghinda, de au Jacul dumbravi (paduri de stejar, n.n.) pentru pomenire ca sa nu sa mai
acoliseasca (atace, n.n.) Moldova".

Finalul este interesant: "au fost arand cu dansii, cu lesii. i-au fost impungand cu stramurarile,
ca pe boi, sa traga. Iar ei se ruga sa nu-i impunga, ce sa-i bata cu biciuscile, iar cand ii bate cu
biciuscile. ei sa ruga sa-i impunga."
pare cel mai des in O sama de cuvinte, fiind ilustrat in povestirile de la I la IX. Lui in
nta cea mai mare.

tire, Neculce relateaza cum Stefan voda cel Bun ia domnia Moldovei, cum se lupta el cu
ni. An celelalte legende, Neculce vorbeste depre razboiele lui Stefan si depre
ru fiecare razboi pe care l-a dus Stefan a ridicat cate o manastire.

e a lui Stefan este Putna. Ion Neculce relateaza mai pe larg despre aceasta in legenda III.
ul locul manastirii : trage cu arcul si acolo unde ajunge sageata, acolo face manastirea.

ntalnirea lui Stefan cu Daniil sihastrul, care il sfatuieste pe domn ce sa faca cu tara.

este despre rolul aprodului Purice si de ajutorul acordat de acesta lui Stefan cel Mare in
dentul Petre Hronot. El i-a fost de mare ajutor lui Stefan, dandu-i calul sau si ajutandu-l

eculce il numeste acel buna apare in primele povestiri din O sama de cuvinte.
aptele sale de vitejie si de bunatate devenite legendare: eliberarea de sub turci a Chiliei si
i biserici sau manastiri pentru fiecare victorie pe campul de lupta, ajutorul dat de aprodul
refuzul mamei de a-l gazdui in Cetatea Neamtului, dupa insuccesul de la Razboieni.

gura fiului sau, Bogdan voda , care la randul lui devine domn al Moldovei si care, se
sfatuit de tatal sau.

ntre cele mai de seama, care apare in O sama de cuvinte este Petru Rares.

ile moldovenesti, la Ion Neculce, dar si la Neculai Costin, in cronica racoviteana, dar si
ria imperiului Otoman.

nalata in Anomimul Brancivenesc, cronicile muntene ale lui Radu Popescu, cronica lui
Balenilor.

nt si poate cel mai colorat portret al lui Petru Rares a fost facut de Ion Neculce.

eculce schiteaza in cateva randuri prima domnie a lui Petru Rares , cum a fost facut
legenda cu numarul XIII, Petru Rares este inchis in Cetatea Ciceului, la unguri, se
fel obtine eliberarea.

ra iertare imparatului si astfel ajunge din nou domn : aPetru-voda Rares, cind era
n Tara Ungureasca, ave nevoie de nemti si de unguri. Iar fiind doamna lui sirboaica, de
Despot-crai, au scris o carte sirbeasca la imparatu turcescu si la vizirul cu o rugaminte. Si
astra gios din cetate. Si au invatat pe o sluga a lor, sirbu, ce ave, sa se duca cu cartea la
d sluga aceea la Poarta, a lui Petru-voda, au scris vizirul la unguri sa-l sloboada pre
slobozit, s-au dus la Poarta.a

u Rares este redus la vizita la Iasi, vizita ce-i prilejuieste lui Neculce ocazia de a contura
nalt, rotund la fata, oaches, cu un tic, acam arunca cateodata din cap, fluturanda.

acea sa umble pe jos fara alai.

vitatea temperamentala a imparatului in dragostea lui fata de Dimitrie Camtemir pe care-l

ta, pe cap si pe ochia.

u este foart bine conturata in O sama de cuvinte. El apare in doua legende XXII si

vintele puse de boieri la o masam in drumul fatal spre Constantinopol al lui Barnovski
um stranutul, boierii i-au zis : aSanatate, doamne, si pe voia marii-talea , dar apoi
din stanut, un boier i-ar fi zis : a viermi,doamnea si s-a oprit din stranutat.

a executarea lui Miron voda Barnovski la Constantinopol, a calul lui au si inceput a

i comisul in mina si , scapandu-l din mana, pe loc au cazut de au muritaaCeea ce,
mai mirat si au dzis: aNevinovat au fost ace oma si s-au giurat ca sa nu mai taie

ine descris la Miron Costin. Acesta il lauda pentru caracterul sau milostiv. Se pare ca
e binele tarii mai era preocupat si de alte lucruri, precum zidirea de manastiri si biserici.

ui Miron Barnovski se contureaza pe parcurs si se deprinde cel mai clar din scenele
ul lui tragic.

ui Miron Barnovski intr-o aureola sacra, recurgand si la marturii contemporane.

tragedia unui om drept, nevinovat, el fiind o victima a cruzimii, a ipocriziei.

varat personaj literar de prim plan. El se distinge in cursul actiunii prin faptele sale, prin
e ii dedica lui Vasile Lupu cinci dintre povestirile sale.

turile domniei lui Vasile Lupu, cum a luat domnia de la Tarigrad si arata ca domnul, intre
de slobozie in toata taraa, ca, de aceea , fiind scutite de dari, apina in trei ani s-au
i ca a au scos atunce pre tara fumarit, cite un leu de casaa, platind tot ce datora
a o mie de pungi de bani dobindaa.

are, prin daruri bogate (20.000 de galbeni dati in patru transE) Vasile Lupu l-a convins pe
e vizir, sa nu-l mai sustina pe fiul mai tanar al lui Radu-voda, care dorea sa devina domn.

e Lupu iese in evidenta si prin lucruri mai putin demne de lauda. El strica manastirea
te niste bani, dar nu a gasit. Nu-I ramane altceva de facut decat sa o ridice la loc. An
denta o trasatura negativa a lui: lacomia. Dar aceasta este infirmata, in momentul in care
Poarta, este inchis si isi cheama toate slugile si le imparte averea sa.
a domni a lui Vasile Lupu aputut fi remarcata inca din

ru Ilias, cand era vornic si sculase tara impotriva domnului si a grecilor ce-l inconjurau.

a lui Gheorghe Stefan, figura lui Vasile Lupu se contureaza in opozitie cu principalul sau
d Gheorghe Stefan, prin Victoria sa, ca domn al Moldovei, ramane singur in arena.

aruia Neculce ii acorda o importanta mai mare alocandu-i sapte povestiri, este Gheorghe

na din divan in anul 1653 pe cand viitorul domn, Gheorghe Stefan era logofat mare si
sa-l rastoarne pe Vasile Lupu., dar si peregrinarile lui Gheorghe Stefan, dupa ce a parasit
e la lesi , pe la Moscu, pe la svedzia.

e din viata sentimentala a domnitorului, despre temperamentul lui, despre firea sa

ste femeile, in ce imprejurari a cunoscut el, boier fiind, pe tanara si frumoasa Safta. Dar
arasit domnia, pribeag fiind prin tari staine, Gheorghe Stefan o urase pe Safta.

egasim in termini asemanatori o legenda in legatura cu Gheorghe Stefan cuprinsa si in

Gheorghii Stefan-voda, cind era logofat mare, au fost sezind odata in divan cu toiagul in
no cel batrin, vel-visternic: a Ce dzici in fluier, dumneata, logofete?a Iar el au
, sa mi ss coboare caprile de la munte, si nu mai vina. El au raspunsu in pilda, si altii
pta ostile unguresti sa vie de peste munte.a

a?

ariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

Copyright 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

on Neculce (1672-1745) este, cronologic vorbind, al treilea mare cronicar moldovean, dupa
Grigore Ureche si Miron Costin, continuator al cronicilor acestora, prin care se reconstituie
istoria Moldovei "de la al doilea descalecat", de la intemeierea din 1359, pana la evenimente
apropiate de contemporaneitatea autorilor. Astfel, Grigore Ureche scrie "Letopisetul Tarii
Moldovei" de la 1359 pana la 1594, Miron Costin continua "Letopisetul Tarii Moldovei de
la Aron-Voda incoace", de la 1595 pana la 1661, iar Ion Neculce cuprinde perioada de la
1661 pana la 1743, in cea mai importanta opera carturareasca a sa, "Letopisetul Tarii
Moldovei de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat".

Infatisand o perioada istorica la care, in buna parte, este contemporan, Ion Neculce nu scrie
.dupa izvoare decat pentru primii cinci ani, de la Dabija-Voda pana la Duca-Voda, pentru
urmatorii, pana la 1643, "ce au scris singur, dintru a sa stiinta, cat s-au intamplat de au fost in
viiata sa".
Tonul pe care. il adopta este al autorului impersonal, obiectiv (vorbind despre el insusi la
persoana a treia), care scrie nu din interese proprii sau la porunca domneasca, ci pentru a duce
mai departe povara colectiva a inaintasilor de recuperare a timpului istoric:
"Iara de la Dabija-Voda inainte indemnatu-s-au si Ion Neculce, biv-vel-vornic in Tara de Sus,
a scrie intru pomenirea domnilor".
Cu toata aceasta declaratie initiala, in genere respectata, de-a lungul scrierii invinge impresia
directa, de participant sau de martor apropiat al evenimentelor, care confera cronicii luj
Neculce calitati literare remarcabile, de povestitor autentic, cel mai important de pana la Ion
Creanga.
In cronica propriu-zisa, structurata in douazeci si cinci de capitole, cate unul pentru fiecare
domnie din perioada respectiva, Necutce prezinta uneltirile grupurilor de boieri la Poarta,
luptele interminabile pentru domnie, fiscalitatea timpului, aliantele pentru apararea
crestinatatii, evenimentele mai deosebite din viata tarii, intamplarile mai neobisnuite.
Cronicarul foloseste deopotriva anecdota, portretul pitoresc, amanuntul colorat. Personajul
cel mai important al cronicii sale este Dimitrie Cantemir, caruia ii confera o tipologie
moderna, de personalitate impunatoare a timpului sau. Pentru Neculce, Cantemir este un om
doritor nu atat de avere, cat de faima, atat carturareasca, de om invatat, cat si militara, de
luptator
pentru eliberarea romanilor de sub dominatia Imperiului Otoman, caruia ii prevede de altfel
decaderea inevitabila, in lucrarea sa "Historia incrementorum atque decrementorum
Aulae Othomanicae".
Actiunile lui Dimitrie Cantemir sunt pretuite la valoarea lor adevarata:
"... si vadzand ca atunce trage toata crestinatatea bucuria si nadejdea crestinilor, adeca
moscalilor, au inceput si el a sa ajunge cu crestinii si a-i instiinta la Poarta. Si ase cu mestesug
au scris la Poarta, ca sa-i dea voie sa faca a sa agiunge cu moscalii si c"e-ar vide si ce-ar
intelege, de toate sa faca stire Portii. Deci vezierul, gandind ca va hi drept Portii datu-i-au si
ace voie."

Neculce se dovedeste insa si un om cu un temperament Vulcanic, devenind de multe ori

narator subiectiv, inclinat spre pamflet: se aprinde repede in comentarea unei nedreptati sau
a unui eveniment istoric potrivnic intereselor tarii. Un ton tragic, aproape elegiac, il are
povestirea uciderii lui Miron Costin, caruia vataful de aprozi Macrei nu-i da voie sa ajunga la
Iasi pentru a se dezvinovati in fata domnitorului Constantin Cantemir.
Pentru a recupera din timpul istoric fapte si intamplari care nu se cuprindeau in perioada
evocata sau nu se bazau pe documente certe, ci mai mult pe traditia populara, Ion Neculce
plaseaza la inceputul cronicii sale "O sama de cuvinte", o culegere de 42 de legende, prima
de acest feldin istoria literaturii romane. Sunt, cum insusi autorul recunoaste, "istorii mai
alese", fara o baza documentara certa, selectate probabil din multele care circulau oral, despre
care nici Ion Neculce nu avea certitudinea veridicitatii lor:
"Ce cine va vre sa le creada, bine va fi, iar cine nu le va crede, iarasi bine va fi, cine cum ii va
fi voia, asa va face".
Primele noua legende sunt legate de personalitatea lui Stefan cel Mare si de intamplari din
timpul domniei acestuia, cel mai des amintite fiind legendele despre intemeierea Putnei,
despre aprodul Purice sau despre Dumbrava Rosie. Un spatiu narativ important il ocupa
povestirea despre Vasile Lupu, domnitor care pune biruri pentru fumarit. O alta legenda
contine istoria unui tatar care s-a sinucis cand si-a dat seama ca-l ucisese pe hatmanul polonez
Zolkiewski. Legenda 21 contine istoria despre originea Mavrocordatilor: acestia se trag din
slugerul Scarlat, casatorit cu fata lui Ilias Turcitul. Fata lor, de o albeata extraordinara, se
casatoreste cu Alexandru Coconul, fiul lui Radu Mihnea, recasatorindu-se apoi cu
Mavrocordat.
Legendele lui Ion Neculce fac trecerea, in istoriografia romanesca, de la proza expozitiva
la cea artistica, de la simpla consemnare a evenimentului istoric la transfigurarea lui estetica.
Cronicarul are si meritul de a diversifica tipologia narativa, legendele sale, de dimensiuni
diferite - de la cateva randuri la cateva pagini -fiind genealogice, anecdotice, de aventuri,
miraculoase.
Viziunea lui Neculce asupra istoriei tine de un anumit determinism, de "soarta trecatoare", de
fortuna labilis, conceptie dupa care domniile sunt trecatoare, in timp ce mersul lumii este
singurui fapt inexorabil, asupra caruia nu exista nici o urma de intrebare. intr-un fel, el
continua, intr-un spatiu narativ mai convingator, un anume simt tragic al istoriei, preluat de
la Miron Costin, potrivit caruia misterul se observa din simplitatea faptelor, niciodata din
puterea lor de generalitate. Cronica lui Neculce creeaza aceeasi senzatie cu aceea data de
tablourile lui Pieter Breughel, atat de vie este imaginea oamenilor, a tuturor personajelor,
desprinse parca dintr-un cadru istoric mereu prezent, dintr-un muzeu al faptelor trecute.
Pentru ca Neculce are, inaintea lui Creanga, darul unic de a aduce la viata intamplari si
personaje, pentru a le fixa in eternitate.
O sama de cuvinte ce sunt auzite din
om in om, din oameni vechi si batrani,
si in Letopiset nu sunt scrise...
Legenda III
Legenda a IlI-a explica un ritual initiatic, acela al gasirii locului unei ctitorii, constructia
manastirii Putna, in anul 1466, un locas de cult devenit extrem de drag lui Stefan cel Mare.

Naratiunea incepe direct, avand un incipit scurt, intr-un limbaj simplu, urmand procedurile
ritualice ale oricarei intemeieri; "Stefan-voda cel Bun, cand s-au apucat sa faca manastirea
Putna, au tras cu arcul Stefan-voda dintr-un varvu de munte."
Manastirea urmeaza sa se ridice "unde au agiunsu sageata", pentru a face in acel loc altarul
("prestolu in oltariu").
Ritualul nu consta insa intr-o singura alegere, ci urmeaza alte trei, pentru ca mai sunt pusi sa
fraga cu arcul "trii boiernasi":
"unde au cadzut sageata vatavului de copii au facut poarta, iar unde au cadzut sageata unui
copil din casa au facut clopotnita".
O data cu al treilea arcas se introduce motivul sacrificiului, al jertfei pentru durabilitatea
creatiei, caci Stefan-Voda, vazut in legenda ca un autocrat orgolios (desi Neculce nu accepta
aceasta ipostaza, "numai oamenii ase povestesc"), nu suporta sa fie intrecut intr-o competitie
cu aspect militar de un adversar:
"Iar un copil din casa dzicu sa fie intrecut pe Stefan-voda si sa-i fie cadzut sageata intr-un
delusel ce sa cheama Sion, ce este Janga manastire."
in locul respectiv se afla un stalp de piatra, pentru ca acolo - indraznetul fusese pedepsit prin
taierea capului, in felul acesta, numai din cateva amanunte narative, se aduna motivele
principale ale unei intemeieri, cunoscute si din "Monastirea Argesului": simbolistica
locului benefic constructiei, avand o potentialitate magica, jertfa ritualica, orgoliul feudal al
beneficiarului ctitoriei.
O biserica de lemn se aflase in apropierea delusorului, dar aceasta disparuse, fiind facuta
dintr-un material perisabil. Manastirea construita este frumos zugravita, si pe dinauntru si pe
dinafara, poleita cu aur si acoperita cu plumb, metal rezistent la trecerea vremii. Tot aici se
gasesc "sfesnicele cele mari si cele mici si policandru si hora tot prisne de argint".
Belsugul materialelor sta dovada pentru epoca de marire a Moldovei in timpul lui Stefan cel
Mare, pentru aura de mic Olimp, deasupra caruia, ca un zeu suprem, vegheaza domnitorul.
Insa legenda povesteste si degradarea puterii voievodului, cu trecerea timpului, surprins in
acest moment de culminatie sacra, degradare paralela cu decaderea maretiei Moldovei. Arcul
lui Stefan cel Mare cade in mana cazacilor, iar paharul de iaspis daruit de domn manastirii
este scos de un calugar din locul sau sacru si spart intr-un chef cu slugi boieresti.