1.Tumorile mediastinului la copil.

Formatiunile chistice si tumorale ale mediastinului,de natura benigna sau maligna se manifesta
clinic prin compresiunea asupra elementelor anatomice ale mediastinului sau invaziei asupra
structurilor adiacente,provocind instalarea sindromului mediastinal.
Simptome : 1.Durerea toracica; 2.Dispnee; 3.Tuse;4.Hemoptizia 5.Disfonia 6.Stridor 7.Disfagie
8.Scadere ponderala 9.Pericardita/Tamponada cardiaca 10.Senzatie de presiune retrosternala
11.Cornaj/Tiraj 12.Adenopatii
Compresiunea pe elementele vasculare se
manifesta prin sindromul venei cave
superioare, caracterizat prin: 1.Edem in pelerina 2.Cianoza buzelor si fetei 3.Turgescenta
venelor jugulare 4.Circulatie colaterala vizibila 5.Ameteli 6.Acufene 7.Epistaxis
Cel mai des se intilnesc:
1.LMH
2.LMNH
3.Neuroblastomul thoracic
4.Timom
6.Tumorile germinale
7.Tiroida ectopica mediastinala
!!!Raportul LMH/LMNH este 5:1

5.Chisturi

Diagnostic:
Anamneza

Examen fizic

Investigatii de laborator si paraclinice:

1.Analiza generala de singe si biochimia

2.Radiografia cutiei toracice 3.TC
4.Pneumotorax
5.Angiografia 6.RMN
I131
8.Ecografia cordului
9.Esofagoscopia/Bronhoscopia
10.Mediastinotomia/Toracotomia (prelevarea materialului pentru biopsie)

7.Scintigrafia cu

Tratament
Msurile terapeutice includ:
1)Terapia antalgic
2)Tratament chirurgical
3)Tratament radioterapic
4)Tratament chimioterapic
5)Tratament de susinere: evacuarea exudatului, creterea reactivitii organismului,
dezintoxicare, corectarea dereglrilor metabolismului proteic.

2.Ocluzia intestinala congenitala inalta.

Definitie: Ocluzia intestinala congenitala este una dintre cele mai frecvente cauze ce determina
necesitatea intervenfiei chirurgicale a nou-nascutilor si sugarilor.
Etiopatogenie: malformatii ale tubului intestinal (atrezii si stenoze ale intestinului);

malformatii ale peretelui intestinal (aganglioza,hipoganglioza, disganglioza);

anomalii de rotatie ale intestinului (sindrom Ladd, volvulus al intestinului mediu);
malformatii ale altor organe ale cavitatii abdominale si spatiului retroperitoneal (pancreas
inelar, vase aberante, ocluzie arteromezenteriala, enterochistoame).
Simptomatologie: Voma este unul dintre primele semne ale ocluziei intestinale, care apare din
primele ore de viata a copilului. In primele portii masele vomitive contin apele fetale inghitite si
continut stomacal, ca ulterior sa apara si bila. In cazurile, cand obstacolul se gaseste mai sus de
papila Vateri, bila lipseste. Dupa ce nou-nascutul este hranit voma devine mai abundenta si mai
frecventa. in perioadele tardive ale ocluziei in masele vomitive se poate observa continut
intestinal.
Scaunul poate lipsi complet sau poate fi de cateva ori in cantitati mici in dependenta de nivelul
obstacolului. Ca regula scaunul meconial are culoare surie, de consistent vascoasa. In
cazurile cand obstacolul este superior de papila Vater cantitatea si culoarea scaunului este
obisnuit.
In primele ore de viata a copilului purtarea acestuia poate fi obisnuita. Dar odata cu cresterea
frecventei vomei copilul devine nelinistit, refuza alimentarea. Masa corporala scade evident, se
dezvolta semne de exicoza si toxicoza. Se constate modificari ale metabolismului electrolitic si a
starii acido-bazice. Cresterea fenomenelor de intoxicare si progresarea modificarilor electrolitice
sunt insotite de apatie, adinamia copilului, atenuarea reflexelor fiziologice. Tegumentele devin
uscate, marmorate. Abdomenul devine balonat, in primele 2-3 zile pot fi observate undele
peristaltice. Pentru ocluzia superioara este caracteristic bombarea abdomenului in regiunea
epigastrica, care se micsoreaza dupa voma.

Diagnostic: Diagnosticul de ocluzie intestinala congenitala se pune in baza simptomatologiei

prezente, care determina efectuarea unul examen radiologic al cavitatii abdominale in pozitie
verticala la necesitate cu contrastarea tractului digestiv .Prezenta a 2 spatii aeriene cu nivel
orizontal de lichid si lipsa aerului in zonele inferioare indica la ocluzie superioara.
Diagnostic Diferential: Ocluzie intestinala congenitala inferioara radiologic prezenta a mai
multor niveluri hidroaeriene relateaza la ocluzie intestinala inferioara.
Tratament: Tratamentul unei ocluzii intestinale congenitale este chirurgical fiind dependent de
agentul cauzal al maladiei.

3.Traumatismele organelor parenchimatoase.

La copii traumatismele sint foarte frecvente, recunoscindu-se drept cause: caderile, loviturile si
accidentele de circulatie.
In cazul accidentelor soldate cu politraumatisme, dupa ce ne convingem de starea semnelor
vitale: respiratie, puls, stare de constienta; examenul abdomenului este foarte important. La
inspectie se cauta eventualele plagi, hematoame sau escoriatii. Se face apoi o palpare blinda,
superficiala. Tensiunea arteriala si pulsul trebuie urmarite cu atentie. O scadere sub 80 mmHg a
tensiunii arteriale si o crestere a pulsului peste 120 pledeaza pentru hemoragie interna. Paloarea
si senzatia de sete sint simptome cu aceeasi semnificatie.
Rupturile splinei. In cadrul traumatismelor abdominale splina este organul parenchimatos cel mai
frecvent lezat; ruptura poate fi unica sau multipla.
Tabloul clinic contine, pe linga starea de soc, semne de hemoragie interna (paloare, scaderea TA,
puls frecvent, slab batut si senzatia de sete), ca si un sindrom de iritatie peritoneala. Echimoze si
escoriatii tegumentare, situate in regiunea splinei, au mare semnificatie in prezenta semnelor de
mai sus.
Rupturile rinichiului. La copii rinichiul se rupe mai usor din cauza unor particularitati de structura.
Parenchimul si capsula renala sint mai putin rezistente, fasciile renale mai subtiri, iar grasimea
perirenala, redusa proportional.
Pentru precizarea diagnosticului, urografia efectuata in primele24 de ore adduce date
valoroase.Substanta
de contrast, revarsata in afara ariei renale, arata o leziune
parenchimatoasa cu interceptarea cailor urinare.
Echografia este esentiala,aratind conturul rinichiului,starea cavitatilor,dar si hematomul
perirenal.
Traumatismele hepatice. Se situeaza pe locul 2 in privinta frecventei rupturilor organelor
parenchimatoase la copil (dupa splina). Se intilnesc cu o incidenta de 10-30% in cadrul
traumatismelor abdominale. In aproximativ 30% din cazuri se asociaza cu alte leziuni traumatice
ale organelor parenchimatoase sau cavitare.
Agentii etiologici traumatici sint comuni si reprezentati de contuzii severe abdominale sau
toraco-abdominale ( lovitura directa, contralovitura sau strivire) si de plagile penetrante
abdominale, toraco-abdominale sau lombo- abdominale. La nou nascuti ruptura de ficat are
etiologie obstetricala.
SEMNE CLINICE GENERALE.
Durerea este constanta, localizata in etajul abdominal superior, maxima in hipocondrul drept,
uneori iradianta in umarul homolateral. Se asociaza cu distensie abdominala moderata si semne
de ileus paralitic si iritatie peritoneala: greturi, varsaturi, constipatie, hipomobilitate a peretelui
abdominal.
Semnele socului hipovolemic pot domina tabloul clinic, in hemoragiile masive, sau pot fi mai
atenuate, cu tendinta de exprimare in timp. Uneori evolueaza spre compensare hemodinamica,
sub tratament adecvat. Pacientii sint anxiosi, agitati, palizi, cu extremitati reci si umede, acuza
sete. Tahicardia, pulsul filiform, hipotensiunea arteriala si oliguria sint elemente semiologice care
anunta decompensarea hemodinamica.
Icterul este discret sau moderat, apare mai tardiv, dar nu obligatoriu, completind aceasta
triada de diagnostic, descrisa de Finsterer.
Tratament chirurgical.

4.Criptorhidia.
Criptorhidia este o anomalie de migrare a testiculului pe parcursul traiectului su normal de
coborire. Se caracterizeaz prin absenta, dup virsta de un an, a testiculului in scrot.
Distingem dou forme:
- Criptorhidie (relenie testicular). Testiculul se oprete in timpul coboririi pe traiectul su normal
de migrare (abdominal, inghinal);
- Ectopie veritabila. Testiculul prsete traiectul lui normal de coborire i ajunge intr-o zon in
afara burselor (perineu, zona femural).
Cauzele: existena unui obstacol anatomic, disgenezia testicular, insuficiena hormonal, unul
din elementele ale mai multor malformaii.
Semne clinice. Absena testiculului in burs, cu atrofia bursei homolaterale. Testiculul este
palpabil in formele inghinale i imperceptibil in formele inalte (abdominal).

Tratamentul poate fi medical sau chirurgical. Cel medical urmrete stimularea dezvoltrii i a
migrrii testiculului prin tratament hormonal. Tratamentul chirurgical este indicat in cazul
nereuitei tratamentului medical. Timpul optim al interveniei este pin la virsta de doi ani.
Tehnica chirurgical const in coborirea i fixarea testiculului in burs, dac pediculul vascular
permite actul operator; in caz contrar, se efectueaz o anastomoz vascular dintre artera
testicular i artera epigastric.