CONSILIERE PARINTI

PRIMUL PAS IN COLECTIVITATEA SCOLARA

COLECTIVITATEA DE COPII SI DEZVOLTAREA NORMALA A COPILULUI
Pana la 3 ani, personalitatea, dezvoltarea si educatia copilului depind integral de
familia sa, precum si de persoanele de Ingrijire din afara familiei (bone). In cadrul
interactiunii copilului cu aceste persoane, Incep sa prinda contur constiinta copilului si
imaginea de sine. Crescand, interactiunea cu copiii, altii decat fratii si surorile lui, devine
tot mai importanta, copilul ajungand ca la pubertate si adolescenta sa Isi formeze
propriul cerc social, deosebit de cel al familiei.
Copilul are nevoie sa mearga la gradinita si la scoala si sa fie printre cei de
varsta lui. Importanta colectivitatii de copii se reflecta In dezvoltarea constiintei de sine,
empatiei, autocontrolului, abilitatilor de comunicare si abilitatilor interpersonale, gandirii
critice, In ajustarea atitudinilor, opiniilor si comportamentelor In sensul adecvarii sociale
si adaptarii, In stimularea Increderii In sine si autonomizarii sale. De aici, vin o mai mare
dorinta de a Invata si curajul de a avea experiente noi, de a explora, de a avea initiativa,
de a-si stabili obiective, de a avea un set propriu de valori pe care sa si le afirme si sa le
sustina, de a-si asuma raspunderi, de a rezolva probleme. Colectivitatea de copii este
motivanta, previne plictiseala si stimuleaza dezvoltarea intelectuala, emotionala si fizica
a copilului, contribuind la starea sa generala de bine.
PROBLEME OBISNUITE
Frica de separare.
In mod normal, la 2-3 ani, aceasta frica este puternica, copilul temandu-se ca
s-ar putea pierde de cei dragi sau ca acestora li s-ar putea Intampla ceva rau In lipsa
lui. Inceperea gradinitei este asociata cu un oarecare disconfort pana cand copilul se
obisnuieste.
Adaptarea dureaza de la cateva zile la 2-3 saptamani, gradul de disconfort
scazand treptat. Unii copii, Insa, percep lasarea la gradi ca o amenintare continua,
zilnica, saptamani la rand (uneori si luni la rand) si au manifestari dramatice si intense
crize de plans, urlete tipete, vomitisme, ameteli, dureri de cap, de burta, mersul repetat
la toaleta.
Reguli simple, dar de mare folos, pentru a evita astfel de stari ale copilului:
- Sa ducem copilul la gradi/scoala si sa-l aducem la aceleasi ore.
- Sa facem despartirile scurte, simple si firesti, fara negocieri, lamentari,
amenintari, iar revederile calde si la fel de firesti, fara momente de efuziune
exagerata si declaratii patetice: o sa Imi fie dor de tine In fiecre minut, n-am
mai putut de dorul tau toata ziua, ah, ce mult mi-ai lipsit etc. Toate acestea
pun presiune emotionala pe copil care Intelege ca despartirea este ceva
Ingrozitor si dureros si Ingreuneaza adaptarea. In cazul In care el nu resimte
despartirea astfel, o asemenea atitudine si un astfel de comportament din
partea parintelui Il pot face pe copil sa se simta neadecvat (daca ma simt
bine la gradi si despartirea de mama nu ma face sa plang, atunci e ceva In
neregula cu mine).
- Parintele care Il duce sa fie si cel care Il aduce, macar pana se acomodeaza
copilul.
- Daca Intarziem, sa anuntam cadrul didactic, astfel Incat copilul sa stie ca
suntem In drum spre el (copiii se Ingrijoreaza atat de mult pentru parintii lor!).

CONSILIERE PARINTI

Tot legat de personalitatea copilului, sa recunoastem ca, adesea, ca parinti,

suntem mai preocupati de performantele sale scolare si mai putin de felul
cum este el apreciat de congeneri. Abilitatea lui de stabili relatii cordiale cu
ceilalti, felul lui de a vorbi si de a se purta, per ansamblu temperamentul,
caracterul si Intreaga personalitate a copilului nostru Il pot face placut si
apreciat de ceilalti sau, dimpotriva, dezagreabil In ochii lor.
Adesea, refuzam sa acceptam ca mica noastra comoara este un individ
neatractiv pentru altii, poate chiar nesuferit din varii motive (este
inconsecvent, egoist, necooperant, minte, este las, triseaza, vorbeste si se
manifesta zgomotos, Incearca sa fie mereu In centrul atentiei, este agresiv
sau are obiceiuri dezagreabile etc.). E dureros si ne vine greu sa acceptam
daca tocmai copilul nostru este cel care tensioneaza relatiile cu cei din jurul
lui si, In absenta lui, toata lumea se simte foarte bine.
O atmosfera neplacuta la gradinita sau la scoala se poate solda cu scaderea
performantelor, cu anxietate si chiar refuzul de a mai merge la program. In loc
sa gasim scuze copilului nostru si sa-i Invinovatim pe ceilalti, este mai de
folos sa fim obiectivi si sa-l ajutam pe odorul nostru sa Isi corecteze
atitudinile, opiniile, comportamentele. Daca temperamentul nu poate fi
schimbat, cu siguranta caracterul poate fi modelat. Rolul nostru ca parinti este
mai ales de a forma caracterul copilului nostru.

Imbolnavirile frecvente.
Este stiut ca, la In primul an de gradinita, copiii se Imbolnavesc destul de
frecvent. O comunitate de copii presupune un risc mai mare de Imbolnavire, mai ales de
boli fiziologice si boli de sezon. Starea de boala Impiedica functionarea normala a
copilului si, adesea, el nici nu mai poate fi dus la gradinita. Din acest motiv, programul
obisnuit sufera dese Intreruperi (perioade cand merge la gradinita si perioade cand sta
acasa), ceea ce Ingreuneaza adaptarea copilului la gradinita. Se Intampla frecvent ca,
dupa boala, copilul sa planga din nou In primele zile cand este lasat la gradinita, exact
ca la Inceput. Aplicam acelasi algoritm ca atunci cand a Inceput gradinita.
Adaptarea la un noul mediu social
Copiii au nevoie sa fie printre cei de o varsta cu ei. Crescand doar printre adulti,
vesnic gata sa le sara In ajutor, protectori si rabdatori, cu preocupari specific adultilor,
copiii Isi construiesc o imagine de sine deformata, o conceptie deformata despre
statutul si rolul lor si cu asteptari nerealiste.
Astfel de copii nu stiu cum sa se comporte adecvat In relatie cu alti copii,
asteapta de la acestia acelasi tratament ocrotitor, concesiv, iubitor si chiar preferential
pe care Il primesc de la adultii care au grija de el.
Nu mai putin imaginea pe care si-o formeaza parintii fata de copilul lor este una
incompleta daca acesta nu este dus la gradinita. Ei nu Isi vor cunoaste cu adevarat
copilul pana cand nu Il vor vedea cum se comporta In societatea celor de varsta lui,
cum interactioneaza cu alti copii (mai mari, mai mici, de aceeasi varsta), ce fel de relatii
stabileste cu acestia, cum Il percep ceilalti copii (ce spun despre el, cum Il trateaza).
Nu uitati ca, In relatie cu parintii lui, copilul se poate comporta total diferit fata de
modul In care se comporta cu ceilalti copii. Uneori, acelasi copil pare de nerecunoscut,
lucru care este greu de crezut si chiar dureros pentru parinti si poate provoca mari
probleme In relatia parintilor cu cadrul didactic.