1.Anomaliile de dezvoltare a plamanilor.Aghenezia.Aplazia.

Hipoplazia
Agenezia lipsa totala a bronhiei principalesi plamanului corespunzator.In cazul aplaziei se
depisteaza o bronhie principala rudimentara cu lipsa totala aplamanului,acesta fiind reprezentat
de un sac orb. Cavitatea toracica respectiva este ocupata de organele medistinului, formatiuni de
tesut conjunctiv,o parte din pulmonul contralateral care de obicei este hiperplaziat.
Tabloul clinic este determinat de asocierea infectiei unicului pulmon.Vizual se depisteaza
deformarea cutiei toracice pe contul micsorarii volumului hemitoracelui afectat, asimetria
excursiei cutiei toracice la respiratie. Ca rezultat al deplasarii organelor mediastinului in partea
afectata apar semne ale dextrocardiei.
Diagnostic.
Examenul radiologic evidentiaza de regula: deformatia cutiei toracice cu micsorarea
hemitoracelui afectat, opacitate omogena a hemitoracelui afectat, lipsa conturului extern al
cordului, lipsa excursiei respiratorii a hemitoracelui afectat, deplasarea traheei si mediastinului in
partea afectata.
TC, RMN, bronhografia, angiopulmonografia, bronhoscopia.
Tratament: chirurgical.
Hipoplazia pulmonara este determinata de dereglarea dezvoltarii tuturor structurilor anatomice
ce intra in componenta plamanului. Deosebim forma simpla care se prezinta prin micsorarea
uniforma a volumului lobului sau pulmonului cu ingustarea lumenului bronhiiilor si forma
chistica fiind caracterizata de dereglari grave a arborelui bronsic cu dilatari chistice a bronhiilor
segmentare si subsegmentare, micsorarea substantiala sau lipsa parenchimului pulmonar.
Tabloul clinic.Semne generale: oboseala,retard fizic, inapetenta,subfebrilitate,tusea umeda cu
expectoratii purulente.Dispneea si semnele de insuficienta respiratorie sunt frecvente la acesti
bolnavi. Pot fi prezente si:hemoptizia,asimetria cutiei toracice sau asimetria miscarilor
respiratorii a cutiei toracice,degete hipocratice.
Diagnosticul.
Examenu radiologic: deplasarea mediastinului spre partea afectata, micsorarea volumului
hemitoracelui, hemidiafragmul ridicat, dereglari de transparenta pulmonara,atenuarea
desenului pulmonar.
Bronhografia: Hipoplazia simpla- bronhii ingustate,deformate,cu contur neregulat,deseori
terminandu-se orb, fara ramificatii segmentare. In hipoplazia chistica- dilatatii chisitice a
bronhiilor incepind cu bronhiile segmentare,alte generatii de bronhii lipsind.
Angiopulmonografia, scintigrafia pulmonara.
Tratamentul este chirurgical si consta in rezectia segmentelor afectate.

2. Peritonitele neonatale prin perforatie.

Difinitie: Peritonita inflamatia peritoneului- este una din cele mai grave complicatii ale
diferitor afectiuni ale organelor cavitatii abdominale, care are un tablou clinic de afectiune de
sinestatatoare si decurge cu un complex de reactii patofiziologice grave cu dereglari ale tuturor
sistemelor de homeostaza a bolnavului.
Etiopatogenie: Sunt datorate perforaiilor tubuluidigestiv. n cazuri foarte rare se produce chiar
rupturagastric. Perforaiile intestinului subire suntconsecina enterocolitei ulceronecrotice.
Peritonita primitiv (fr perforaie) neonatal de origine hematogen rar i de natur
stafilococic.

Clasificare.
I.Dupa evolutia clinica: acuta si cronica.
II.Dupa calea de patrundere a agentului infectios in cavitatea abdominala: A.peritonita primara.
B.per.secundara
Peritonita primara- in caz de lipsa a focarelor de infectie intraabdominala.
Peritonita secundara se dezvolta in rezultatul diferitor patologii a organelor cavitatii abdominale:
apendicita acuta, ocluzie intestinala,pancreatita acuta s.a.
III.Dupa particularit. microbiologice:nespecifica, specifica, aseptica,canceromatoasa,
parazitara,reumatica s.a.
IV.Dupa caracterul exudatului peritoneal: seroasa,fibrinoasa,purulenta,hemoragica.
V.Dupa caracterul afectarii suprafetei:
A.dupa caracterul de delimitare:limitata(abces),nelimitata(fara limite precise).
B.dupa gradul de raspindire: locala,difuza,totala.
Etiopatogenie: mai frecvent e provocata de gram-negativi:E.coli, enterobacter,proteus, klebsiella
Patogenie: Are 3 faze:
1.Faza reactiva(pina la 24ore); 2.Faza toxica(24-78 ore)- se caracterizeaza prin disfunctii
poliorganice; 3.Faza terminala(dupa72ore)-se dezvolta socul toxico-infectios cu insuficienta
poliorganica.
Tabloul clinic:
Faza reactiva: predomina simptomele locale.Clinic: dereglarea functiei motorice si de evacuare
a TGI; functiile sistemului circulator si respirator sunt in limitele rezervelor functionale.
Faza toxica: dereglari de hemodinamica si a sist.resp. ca rezultat al hipovolemiei si
hemoconcentratiei,deshidratarii,centralizarii circulatiei sanguine.Inhibarea functiilor
TGI,ficatului,aparatului reno-urinar.Apare encefalopatie toxica.
Faza terminala: dereglari hemostatice severe, dereglari ale functiei respiratorii, excluderea TGI
din activitatea vitala, insuficienta poliorganica,dereglari metabolice,afectarea SNC.
Debutul cu dureri abdominale ce se intensifica la respiratie profunda sau miscari.Este prezenta
greata sau voma.Bolnavul are o pozitie antalgica.Abdomenul este simetric,balonat,nu participa la
actul de respiratie.Este prezenta durerea la palpare,semne de contractura musculara.Sunt prezente
semnele de iritare peritoneala(Blumberg,Mendel).
Tuseul rectal: edemul si infiltratia peretelui rectului, cresterea temperaturii rectului.
Examenul de laborator:leucocitoza,limfocitopenie,trombocitopenie,hematocrit crescut.
Investig.biochimice:creste nivelul de uree,creatinina,transaminaze.
Ecografia: prezenta lichidului liber in cavitatea abdominala.
Radiologic: prezenta de aer liber/
Tratament: laparatomie; inlaturarea precoce sau izolarea focarului; sanarea intraoperatorie sau
postoper. a cavitatii abdominale; decompresia tractului gastro-intestinal.
Masurile generale: terapie antimicrobiana,corectia modificarilor homeostazice,detoxicarea
organismului. Perforaia i al rupturile gastrice se face prin excizie a marginilor plgii i sutur.
n cazul rupturiigastrice posterioare trebuie identificat leziunea prindeschiderea bursei
omentale. n cazul perforaiilor intestinale icolice enterostomia Bishop-Koop sau Santulli i
respectivcolostomia sunt preferabile rezeciilor urmate de sutur. n peritonitele primitive (fr
perforaie) dup evacuarea colecieise efectueaz toaleta cavitii peritoneale i se
nchideabdomenul fr drenaj. Drenajul este necesar dac exist focaremultiple.
3. Neuroblastomul este o tumor malign embrionar a glandei medulo-suprarenale sau, mai rar, a
ganglionilor simpatici ai sistemului nervos autonom, care ia natere din neuroblatii crestei neurale.

Neoplasm embrionar al sistemului nervos periferic simpatic, este al treilea cancer

pediatric ca frecven (8-10%) dupa leucemii si tumori cerebrale,cu o inciden de
10 cazuri la 1 milion pe an la copiii cu vrste ntre 0-5 ani.

NBL este tumora cu cea mai crescut rat de regresie spontan.

Mai mult de 70% din neuroblastoame se dezvolt n abdomen,fie n glandele
suprarenale (40%),fie n ganglionii simpatici retroperitoneali.
Simptome:Febra , Slabiciuni , Paloare , Vome , Dureri abdominale , Cresterea in
volum a abdomenului, disconfort abdominal .
Diagnostic: Anamneza . Examen obiectiv (o masa abdominala, mediana sau
laterala,la palpare este de consistenta dura, fixa, nedureroasa. Compresia venelor si
limfaticelor poate provoca edeme ale membrelor inferioare. Se poate remarca
prezena unui varicocel homolateral neoplaziei (datorat compresiei venei
spermatice).
Tratament :
Loco-regional Chirurgical
(n cazul tumorilor localizate, chirurgia reprezint un tratament cu intenie curativ,
care n funcie de sediu, dimensiune, prezena capsulei tumorale, servete la
disocierea ntre masa tumoral i structurile limitrofe)
Sistemic Chimioterapia
Prima asociaie de citostatice utilizat cuprindea: ciclofosfamid, vincristin,
doxorubicin, cu sau fr dacarbazin.
Asociaiile de generaia II includ un derivat de platin (cisplatin sau carboplatin) i o
epipodofilotoxin (etoposid sau teniposid), permind creterea semnificativ a ratei
rspunsurilor clinice.
Dozele convenionale de chimioterapie prezint un impact asupra ratelor de
vindecare numai pentru NBL localizat sau local avansat (stadiul III), sau la vrste <
1 an.
4. Particularitatile morfo-functionale ale aparatului locomotor la copii.
Particularitatile scheletului imatur
Cartilajul de crestere Periostul Mecanismele de crestere Proprietati fizice ale
osului imatur
- Periostul
Mai gros Rezistenta mecanica Potential osteogen mai mare Intervine in
momentul producerii fracturii Influenteaza reducerea ortopedica
-Mecanismele de crestere a osului
Cresterea masei osoase se face prin apozitie osoasa si nu prin expansiunea interna
a masei de tesut osos: Osificarea endocondrala Apare la nivelul cartilajului de
crestere Responsabila pentru cresterea in lungime Osificarea de membrana
Apare la nivelul periostului Responsabila pentru cresterea in grosime si
remodelarea osoasa Remodelarea osoasa In zona metafizodiafizara La nivelul
calusului osos

-Particulariti fizice ale osului la copil comparativ cu adultul

Mai poros, mai puin mineralizat i deci mai puin rezistent Mai hidratat i n
consecin mai elastic i mai plastic nveliul periostal este mai gros i mai bine
vascularizat.
Fracturi specifice copilului
Fractura tasare Deformarea plastica Fractura in lemn verde Fractura
subperiostala Fracturile cartilajului de crestere
n primul rnd se remarc cantitatea mare de tesut conjunctiv din structura oaselor copilului care fac ca acesta s
aib o elasticitate foarte mare i n consecin, numarul fracturilor sa fie foarte mic n raport cu multitudinea
traumatismelor specifice vrstelor mici.
La aduli i btrni, unde cantitatea de esut conjunctiv tinde s scad pna la dispariia complet, se produc fracturi
la traumatisme de intensitate mic, care n mod normal nu ar trebui s rup osul.
Ca o consecin a acestei particulariti, la copil ntlnim un tip de fractur care nu se produce la adult i
anumefractura n lemn verde. Osul nu se rupe n totalitate, ci doar plesnete n regiunea de maxim convexitate,
ntocmai ca o ramur verde i subire.
n al doilea rnd, prezena cartilajelor de cretere la oasele copilului asigur o bun amortizare a ocurilor,
comportndu-se ca nite tampoane elastice ce diminu mult numrul de fracturi. La aduli i btrni, nemaiexistnd
cartilajele de cretere, se produc frecvent fracturi ale extremitii oaselor. Existena cartilajelor de cretere pot
determina la copil fracturi particulare acestei vrste, numite fracturi de decolare.
n cazul unui traumatism puternic, extremitatea i corpul osului i pierd contactul alunecnd pe cartilaj, n direcii
divergente. Acest tip de fractur se corecteaz anatomic i fr durere, dac manevra de reducere se face imediat
dup producerea traumatismului. Dupa 2-3 zile, dac nu s-a intervenit precoce, este necesar intervenia
chirurgical.
In al treilea rand, la copil nveliul care mbrac osul (periostul) este mai gros i aderent, ceea ce face ca n anumite
cazuri osul care este complet fracturat, s fie meninut cap la cap, fr deplasare, de acest manon periostic. Acest
tip de traumatism poarta denumirea de fractur subperiostal. La aduli i btrni, periostul este foarte subire i
puin rezistent.
Un alt aspect important este faptul c greutatea i nlimea mai mic a copiilor fac ca impactul corpului cu solul s
fie mult mai mic dect n cazul adulilor i implicit, leziunile traumatice s fie diminuate ca numar i intensitate.
n ultimul rnd, un aspect important se refer la vindecarea fracturilor:
1.
Timpul de consolidare este aproape de 2 ori mai rapid dect la adult
2.
Osul se remodeleaz corect, chiar dac reducerea fragmentelor nu este perfect i rmne o alunecare a
acestora, lateral, anteroposterioar, prin angular sau chiar o nclcare de 1-2 cm. Remodelarea face ca dupa
cteva luni o nou radiografie s nu mai evidenieze vreo imperfeciune sau chiar s nu se mai observe locul
fracturii.
n caz de fractur produs n timpul naterii (fractura obstetrical), consolidarea se poate produce n cteva zile
sau n 1-2 sptmni, n cazul fracturilor de clavicul, humerus sau femur. n marea majoritate, fracturile obstetricale
nu trebuie reduse, ntruct exist ntotdeauna tendina de relaxare i vindecare spontan i rapid. Cnd este
fracturat clavicula n timpul naterii, nu trebuie s ngrijoreze prezena unei tumefacii de mrimea unei alune pe
relieful osos, dac micarile minii de partea respectiv sunt de amplitudine normal.
Sunt situaii cnd datorit unei nateri laborioase sau a manevrelor intempestive de extragere a ftului, se
produce elongarea nervilor plexului brachial, care comand micrile membrului superior i atunci mna st
imobil, de-a lungul corpului i cu faa palmei n jos. n acest caz trebuie consultat imediat un ortoped i copilul
trebuie s fie inclus ntr-un program de recuperare ortopedic i kinetoterapeutic pentru tratamentul paraliziei
plexului brachial.