Analiza mixului de politici macroeconomice cu ajutorul modelului

Mundell-Fleming
Robert Mundell, laureat al Premiului Nobel in economie, a demonstrat importanta
regimurilor cursului de schimb pentru o economie nationala, parerea lui fiind ca cea mai buna
cale de integrare intr-o uniune monetara este prin cursurile de schimb fixe.
Decizia de a avea curs de schimb fix are avantaje, dar si dezavantaje. O tara poate sa
absoarba efectele perturbante ale socurilor asimetrice modificandu-si cursul de schimb. Pe de
alta parte, prin eliminarea cursurilor de schibm se poate elimina, incetul cu incetul, si implicarea
guvernelor in controlul inflatiei. Costurile si beneficiile pe care le poate avea o tara care adera la
o zona in care cursurile de schimb sunt fixe depind de masura in care propria economie se poate
integra si face fata concurentei economiilor potentialilor parteneri.
In cazul in care cursul de schimb este flotant, politica monetara devine puternica, iar politica
fiscala slaba. Inversul este valabil cand exista un curs de schimb fix.
Eficienta politicilor monetare si fiscale in modelul Mundell-Fleming
curs de schimb fix => politica monetara ineficienta => politica fiscala eficienta
curs de schimb flexibil => politica monetara eficienta => politica fiscala ineficienta
Mundell-Fleming este un simplu model keynesist, in care preturile sunt date. Anticiparile sunt
statice, respectiv nu este prevazuta o realiniere. Deoarece preturile si salariile sunt date, nu exista
un compromis intre somaj si inflatie (nu exista curba Phillips). Factorii de decizie sunt interesati
in general de urmarirea unui nivel ridicat de ocupare a fortei de munca, fara sa se puna problema
inflatiei in acest model.
In acest context, se pune problema eficientei politicii monetare, respectiv fiscale, in conditii de
mobilitate restrictionata/libera a capitalului. Se presupune ca introducerea mobilitatii neliitate a
capitalului reprezinta o trecere catre piata unica. Echilibrul general al economiei corespunde
acelei combinatii dintre rata dobanzii si nivelul venitului, capabila sa asigure atat echilibrul
intern, cat si echilibrul exterm
A.Politici expansioniste intr-un regim al cursului de schimb fix
In cazul cursului de schimb fix, necunoscutele in modelul Mundell-Fleming sunt rata dobanzii,
venitul si balanta de plati; stocul de moneda se ajusteaza gradual pentru a restabili echilibrul
extern; o ajustare a stocului monetar va deplasa curba LM; orice deficit al BP implica o vanzare
de valuta de catre banca centrala, ceea ce va determina scaderea masei monetare si deplasarea
LM spre stanga.
a)Politica monetara expansionista
Politica monetara poate fi un instrument folositor, utilizat pentru a amortiza perturbarile care
afecteaza economia. De exemplu, in cazul unei crize economice, o politica monetara de relaxare

(expansionista) poate impulsiona reluarea cresterii economice. Ca toate instrumentele, politica

monetara poate fi totusi utlizata in mod necorespunzator. Tiparirea banilor in scopul acoperirii
deficitelor bugetare reprezinta un motiv suficient pentru care unele tari decid sa-si lege propriile
maini si sa adopte o anumita forma de fixitate.
Pe termen scurt, variabilele reale din economie pot fi influentate de cele monetare, ceea ce face
ca utilizarea politicii monetare si a cursului de schimb sa poate rezolva eventuale fluctuatii
ciclice nedorite. Pe termen lung ne confruntam cu urmatoarele: principiul neutralitatii monetare
si principiul paritatii puterii de cumparare. Neutralitatea monedei descrie situatia in care
modificarile in variabilele nominale nu afecteaza variabilele reale, deoarece o crestere a ofertei
de bani are, pe termen lung, drept efect cresterea preturilor. Principiul neutralitatii se extinde de
asemenea si la cursurile de schimb , iar acest aspect este cunoscut ca principiul paritatii puterii de
cumparare. Astfel, conform principiului paritatii puterii de cumparare, cursul de schimb al tarii,
unde preturile au crescut mai mult se va deprecia fata de moneda celeilalte tari cu o rata
echivalenta. Daca pe termen lung politica monetara este neutra, pe termen scurt, modificarea
variabilelor nominale poate influenta variabilele reale. Eficienta/ineficienta politicii monetare
asupra variabilelor reale dintr-o economie este analizata cu ajutorul modelului Mundell-Fleming
in continuare.

In cazul absentei mobilitatii capitalurilor, punctul A corespunde echilibrului general al

economiei. O politica monetara expansionista va deplasa la dreapta curba LM. Noul echilibru
intern este in punctul B. Efectele politicii monetare, precum si modalitatile de asigurare a
echilibrului economiei pot fi sintetizate astfel:
-contul curent este deficitar la nivelul echilibrului intern B, exercitand presiuni, in sensul
dreprecierii cursului de schimb;
-pentru a mentine un curs de schimb fix, BC cumpara moneda nationala, in schimbul valutei
cerute pe piata valutara;
-masa monetara se reduce, iar curba LM se va deplasa catre stanga, panca cand va atinge pct. A;
-politica monetara nu are nici un efect asupra venitului

Si in cazul mobilitatii perfecte a capitalurilor, eficacitatea politicii monetare este nula. Politica
monetara genereaza o reducere a rezervelor valutare , determinand un deficit al contului curent.
Efectele vor fi urmatoarele:
-echilibrul intern, generat de deplasarea LM corespunde unui deficit al balantei de plati;
-reducerea ratei dobanzii (in pct B) determina o iesire a capitalurilor
-cursul de schimb tinde sa se deprecieze;
-banca centrala cumpara moneda nationala pentru a mentine cursul fix;
-LM se deplaseaza spre stanga pana la echilibrul initial (punctul A). In aceasta situatie politica
monetara este ineficienta;
b)Politica fiscala expansionista
Modificand cheltuielile publice sau impozitele, guvernul afecteaza cheltuielile totale: cresterea
cheltuielilor publice sau reducerea impozitelor duce la cresterea cererii, iar IS se deplaseaza spre
dreapta. In absenta modificarilor in politica monetara, LM ramane nemodificata.

In cazul absentei mobilitatii capitalurilor, echilibrul intern, obtinut prin deplasarea IS,
corespunde unui deficit al contului curent (in B creste venitul, cresc importurile). BC cumpara

moneda nationala, pentru a impiedica deprecierea monedei. Curba LM se deplaseaza spre stanga,
pana dispare deficitul contului curent (punctul C). Politica bugetare nu are nici un efect asupra
venitului; in plus, cresterea ratei dobanzii (r2) va afecta investitiile private.

In cazul mobilitatii perfecte a capitalurilor, deplasarea curbei IS determina majorarea venitului si

a ratei dobanzii punctul B. O rata mai mare a dobanzii atrage capitaluri , iar cursul de schimb
se va aprecia. Punctul B corespunde unei situatii de excedent al balantei de plati. Pentru a
mentine cursul fix, banca centrala cumpara valuta, iar masa monetara va spori; LM se deplaseaza
spre dreapta, iar rata dobanzii se reduce si va deveni egala cu rata internationala a dobanzii (la
nivelul r0). In aceasta situatie, politica bugetara este eficienta.
In concluzie ,efectul unei politici fiscale expansioniste asupra venitului este cu atat mai mare, cu
cat mobilitatea capitalurilor este mai ridicata. Astfel , excedentul balantei capitalurilor (generat
de o majorare a ratei dobanzii interne) va recompensa deficitul contului curent (cauzat de
majorarea importurilor), rezultand un excedent al balantei de plati (LM se va deplasa catre
dreapta). Daca mobilitatea capitalurilor este redusa, atunci va exista un deficit al balantei de
plati, care va presa in directia deprecierii monedei nationale. Masa monetara se va reduce, LM se
va deplasa spre stanga, iar efectul asupra venitului va fi mai redus. Analiza impactului politicilor
monetare si bugetare , intr-un regim al cursului fix de schimb , arata ca pentru a realiza echilibrul
intern , trebuie utilizata politica bugetara (mai putin, in situatiile in care mobilitatea capitalurilor
este redusa). Politica monetara urmareste numai realizarea echilibrului internm, ea fiind
ineficienta pe plan intern.
B.Politici expansioniste intr-un regim al cursului de schimb flexibil

In cazul cursului de schimb flexibil, necunoscutele sunt rata dobanzii, venitul si rata de schimb.
Rata de schimb se ajusteaza pentru a restabili echilibrul extern; o ajustare a ratei de schimb va
deplasa curbele IS si BP; un deficit al BP va cauza o depreciere a monedei nationale, ceea ce va
deplasa spre dreapta curbele IS si BP.
a)Politica monetara. Cazul absentei mobilitatii capitalurilor.

Punctul A corespunde echilibrului general initial. Curba LM se deplaseaza la dreapta, iar noul
echilibru intern este B; in B se inregistreaza o tendinta spre deficit al contului curent. Deficitul
determina presiuni asupra deprecierii monedei. Exporturile devin competitive, iar IS se
deplaseaza la dreapta, in punctul C. Deprecierea monedei imbunatateste contul curent si termina
deplasarea BP spre dreapta, pana cand se restabileste echilibrul extern (C). Politica monetara este
eficienta in realizarea echilibrului intern.

In cazul mobilitatii perfecte a capitalurilor, politica monetara expansionista determina deplasarea

economiei in punctul B (echilibrul intern). In punctul B exista o tendinta spre deficit al contului
curent (au crescut importurile), si spre deficit al balantei capitalurilor (reducerea ratei dobanzii in

B, sub nivelul celei internationale egala cu r0, genereaza iesiri de capitaluri). Consecinta este
deprecierea monedei nationale. Curba IS se deplaseaza la dreapta pana in punctul C, acolo unde
iesirile de capitaluri inceteaza, restabilindu-se echilibrul extern; politica monetara este eficienta
in acest caz.
b)Politica fiscala

Cazul absentei mobilitatii capitalurilor. Curba IS se deplaseaza la dreapta, echilibrul intern

stabilindu-se in punctul B; cresterea venitului (Y1>Y0) determina cresterea importurilor si o
tendinta spre deficit al contului curent; deprecierea cursului de schimb determina deplasarea IS1
spre IS2; echilibrul intern este stabilit in punctul C ; cresterea exporturilor imbunatateste soldul
contului curent si curba BP se deplaseaza spre dreapta ; punctul C corespunde si echilibrului
extern (acel punct in care s-a compensat cresterea exporturilor generata de deprecierea monedei)
cu majorarea importurilor (la cresterea venitului); politica bugetara este eficienta.

In cazul mobilitatii perfecte a capitalurilor, o politica bugetara expansionista determina stabilirea

echilibrului intern in punctul B. Rata dobanzii este superioara ratei internationale (egala cu r0) si
va atrage fluxuri de capitaluri; se inregistreaza o tendinta de excedent a balantei capitalurilor,
ceea ce va determina aprecierea monedei nationale. Exporturile devin mai scumpe si prin
urmare, curba IS se va deplasa inapoi catre IS0; deplasarea continua pana cand se echilibreaza
excedentul balantei capitalurilor cu deficitul contului curent, la nivelul ratei internationale a
dobanzii (punctul initial A). In acest caz, politica bugetara este ineficienta.
Efectul asupra venitului al unei politici fiscale expansioniste este cu atat mai semnificativ, cu cat
mobilitatea capitalurilor este mai redusa. Astfel, deplasarea initiala a curbei IS va determina un
deficit al contului curent care nu este compensat de un excedent al balantei capitalurilor, daca
sensibilitatea acestora la rata dobanzii este redusa. Prin urmare, se va deprecia moneda nationala,
care, la randul ei, determina deplasarea spre dreapta a curbei IS, la un nivel mai ridicat al
venitului.
Daca gradul de mobilitate este ridicat atunci va exista tendinta unui excedent al balantei de plati,
care va presa in sensul aprecierii monedei nationale. IS se va deplasa catre stanga, reducand
efectul initial asupra venitului. Acest efect dispare daca rata dobanzii interne este egala cu rata
dobanzii internationale (mobilitate perfecta a capitalurilor).

Analiza impactului politicilor monetare si bugetare intr-un regim al cursului de schimb

flexibil sugereaza ca politica monetara este eficienta in realizarea echilibrului intern, iar politica
bugetara este cu atat mai eficienta, cu cat mobilitatea capitalurilor este mai redusa. Se presupune

ca echilibrul extern se realizeaza automat prin modificarea cursului de schimb. Daca gradul de
flexibilitate al cursului de schimb in reglarea echilibrului balantei de plati este redus, atunci
politicile interne vor fi afectate de existenta unui dezechilibru extern. Anumite elemente- cheie
ale modelului nu sunt sprijinite de analiza empirica; preturile si salariile sunt considerate fixe,
astfel ca nu exista o constrangere inflationista a politicilor expansioniste; nu evidentiaza impactul
deficitului bugetar si al datoriei publice asupra elaborarii politicilor macroeconomice. Specialistii
considera ca s-ar putea sa fie necesara o noua paradigma.
Modelul clasic pe termen scurt Mundell-Fleming sugereaza ca politica fiscala expansionista in
prezenta mobilitatii capitalului este vantajoasa pentru venit si ocuparea fortei de munca, in cazul
unui regim al cursului de schimb fix si al unor anticipari statice. Politica monetara este eficienta,
in schimb, in cazul unui regim cursului de schimb flexibil, eficienta este marita de mobilitatea
capitalului. Cu alte cuvinte, modelul Mundell- Fleming demonstreaza ca o combinatie intre
regimului cursului de schimb si absenta sau prezenta mobilitatii capitalului are un impact
profund asupra eficientei politicilor montere si fiscale.
Macroeconomia neoclasica se bazeaza pe 4 idei principale:
-acorda atentie explicita ofertei
-pune in discutie problema modelarii schimbarii preturilor si a salariilor, precum si gradul de
rigiditate al acestora la alte variabile;
-ia in considerare anticiparile rationale privind preturile , ratele dobanzii , ratele de schimb si
salariile
-abordeaza problema credibilitatii politicilor anuntate de autoritate
Curs de schimb fix anticipat/neanticipat => expansiune fiscala eficienta/eficienta sau
expansiune monetara ineficienta/ineficienta
Curs de schimb flexibil anticipat/neanticipat => expansiune fiscala eficienta/eficienta sau
expansiune monetara ineficienta/eficienta (temporar)
Potrivit acestei abordari, politica monetara este, in cea mai mare parte, ineficienta; in conditiile
unor cursuri de schimb fixe si cu o paritate data a ratei dobanzii , masa monetara interna nu se
poate modifica; in cazul unor rate de schimb flexibile, cand politica monetara este anticipata, se
realizeaza inflatie, precum si depreciere nominala in aceeasi perioada.
Politica monetara este eficienta temporar- doar daca nu este anticipatal acest lucru este indus de
o rata a dobanzii mai scazute si de o depreciere reala, care poate afecta productia, in masura in
care salariile nu au fost revizuite; daca salariile sunt ajustate automat sau in perioada urmatoare ,
efectul asupra productiei este anulat. In schimb politica fiscala este permanent eficienta, motivul
fiind acela ca raportul de schimb se modifica pe calea unei aprecieri reale. In cazul unor rate de
schimb fixe, acest lucru poate abea loc printr-o crestere a preturilor bunurilor interne, iar in cazul
unor rate de schimb flexibile, se realizeaza prin apreciere nominala.