Farmacologie curs 4

24.03.2015

Medicatia antiparkinsoniana
Boala Parkinson este determinata de pierderea de neuroni dopaminergici din substanta neagra bazala. Apare un dezechilibru
la nivelul substantei negre bazale intre acetilcolina si dopamina , cu dominanta acetilcolinei.
O sa apara in periferie hipertonie musculara ; Aceasta hipertonie musculara este cu adinamie ( pacientul isi limiteaza miscarile ) ; Tremuraturi ale extremitatilor , mers sacadat , sialoree si protruzia limbii.
Tratamentul acestor tulburari se poate face cu 2 clase de medicamente:
I.Medicatia dopaminergica
II.Medicatia de tip anticolinergic centrale( care pot strabate bariera hemato-poietica )
I.Medicatia dopaminergica
Creste cantitatea dopaminergica la nivelul sistemului nervos central.Este mai eficace in tratamentul bolii Parkinson decat in
folosind anticolinergice centrale
Nu putem administra dopamina pentru ca nu strabate bariera hematoencefalica !!!
Se administreaza precursor de dopamina de tipul Levodopa sau Carbidopa.
Levodopa - este un precursor de dopamina; este foarte buna pentru ca se absoarbe foarte bine daca se administreaza intern
si daca nu se administreaza in acelasi timp cu alimentele ci inainte de masa!
Dupa absorbtie din pacate se metabolizeaza rapid in periferie sub actiunea dopadecarboxilazei periferice la o doza terapeutica uzuala de 1-2 % din cantitatea administrata ajunge in SNC
Benserazida - este o substanta din clasa medicamentelor dopaminergice; ea nu strabate bariera hemato-encefalica dar inhiba dopadecarboxilaza periferica si de regula se asociaza cu levodopa in proportie de 4 la 1
Capsule de 62,5 mg , 125 , 250 => 12 , 25, 50 benserazida + restul e levodopa
Preparatul se numeste Madopar.
Inhibarea decarboxilazei de catre benserazida face ca levodopa ajunsa in SNC sa reprezinte 30-40 % din doza administrata.
La pacientii dispare acea hipertonie cu adinamie , diminua tremuraturile extremitatilor . Din pacate la inceputul tratamentului se tatoneaza 2-4 saptamani doza; pacientul continua sa piarda neuroni dopaminergici .
Pe parcursul evolutiei bolii crestem aceasta doza de dopaminergice.
Daca doza este prea mare exista riscul sa apara coree .( fenomene tot de hipertonie musculara determina de excesul de dopamina ).
Pot aparea fenomene de tip cardiovasculare ( aritmie , tahicardie )
Amantadina - este un medicament anti-viral util in tratamentul gripei
Cu Amantadina trece in 168 de ore , fara tratament trece in 7 zile :)))
S-a constatat ca administrata pacientilor cu Parkinson creste cantitatea de dopamina in SNC.
Din pacate cresterea nu este semnificativa, iar utilizarea amantadinei este folosita doar la debut
II.Medicamentia de tip anticolinergic central
Trihexifenidilul ( Romparkin ) - este un anticolinergic central , prin blocarea receptorilor colinergici centrali duce la atenuarea fenomenelor de tip extrapiramidal ( Parkinsonian ).
Din pacate eficacitatea in boala Parkinson este mai mica decat a substantelor de tip dopaminergic.
Se utilizeaza in fenomenele de tip extrapiramidal induse de neurolepticele clasice de tip fenotiazinic ( clorcromazina ) de tip
butirofenonic ( haloperidol ).
Haloperidol induce mai frecvent tulburari de tip extrapiramidal!

Hormonii glucocorticoizi administrati ca medicament

Hormonii glucocorticoizi sunt in general secretati de glanda corticosuprarenala. Secretia acestor hormoni porneste de la
colesterol , motiv pentru care acesti hormoni ( hidrocortizolul )sunt steroidieni
Secretia endogena a hormonilor glucocorticoizi nu este constanta. Ea este maxima , intre orele 5 -9 dimineata si mai exista
un varf de secretie de mai mica intensitate intre orele 15-17.
Efectele hormonilor glucorticoizi
-asupra SNC , hormonii glucocorticoizi stimuleaza SNC si pot determina pe parcusul tratamentului o psihoza cortizonica
sau poate agrava o psihoza preexistenta.
-asupra metabolismelor - asupra metabolismului lipidic produce sinteza de acizi grasi liberi si trigliceride, ceea ce duce la
depunerea acestor lipide in zone preferentiale : la nivelul fetei ( fata in luna plina - Cushing ) , la nivelul cefei ( ceafa de bi-

zon ) , la nivelul abdomenului ( sortul abdominal )

-asupra metabolismului glucidic - creste absorbtia de glucide , creste sinteza de novo de glucoza din aminoacizii glucoformatori si stimuleaza glicogensintetaza hepatica cu depunerea de glicogen de ficat; dar in schimb nu stimuleaza glicogensintetaza din muschi
Toate acestea pot duce la aparitia unui diabet steroidian care din fericire raspunde la tratamentul cu sulfamide antidiabetice (
nu trebuie administrat insulina )
-asupra metabolismului proteic - produce catabolism . Va mobiliza aminoacizii din muschii striati cu topirea masei musculare.De asemenea topeste masa proteica osoasa. Terapia cu hormoni glucocorticoizi va produce osteoporoza; scade sinteza
de fibre elastice si colagen la nivelul tegumentului ceea ce duce la aparitia vergeturilor
-asupra metabolismului hidromineral - retentie de sodiu .Aceasta retentie de sodiu va retine si apa; apar edeme ( retentie hidrosalina ) se pierde potasiu => face hipopotasemie pacientul ; se pierde de asemenea calciu.
Pacientul aflat sub terapie cu glucocorticoizi trebuie sa aiba un regim alimentar:
- hiperproteic
- hipoglucidic
- hipolipidic
- hiposodat
- hiperpotasemic
La nivel sanguin creste usor cantitatea de hemoglobina si hematocritul( nesemnificativ clinic )
La animale pana la primate administrarea de glucocorticoizi are efect limfolitic.La omul sanatos ( nu are o boala hematologica ) nu se intampla nimic daca ii dam glucocorticoizi ; in schimb la pacientii care au limfoame Hodkiniene si non-Hodginiene administrarea de glucocorticozi ( prednison ) au efect limfolitic .
Alte efecte ale hormonilor glucocorticoizi:
-deprima imunitatea
-au efect anti-inflamator marcat ( mult mai intens decat cel indus de antiinflamatoarele nonsteroidiene ) : congestie , exudatie , necroza si reparatie.
Glucocorticoizii stimuleaza toate fazele inflamatiei inclusiv reparatia ceea ce partial este un dezavantaj deoarece in timpul
tratamentului cu glucocorticoizi plagile se vindeca mai greu
-inhibarea axului hipotalamo-hipofizo-cortico-suprarenaliana - administrarea din afara a hormonilor glucocorticoizi va determina inhibitia secretiei endogene de glucocorticoizi.
Ca sa evitam acest lucru administrarea hormonilor glucocorticoizi trebuie facuta dimineata intre orele 5-9 si mai trebuie facuta dupa micul dejun, tocmai pentru a reproduce ciclul de secretie endogena.
Daca tratamentul este lung ( dureaza mai mult de 2-4 saptamani ) intreruperea tratamentului nu se face brusc ci treptat prin
reducerea dozelor. Pentru a evita inhibitia acestui ax la doze relativ mici ( 20-30 mg prednison / zi ) putem sa administram
doza dublu o data la 2 zile astfel incat in ziua libera glanda corticosuprarenala sa secrete, in caz contrar se dezvolta hipotrofia sau chiar atrofia glandei corticosuprarenale.
La acesti pacienti nu efectuati manevra /interventii chirurgicale sau stomatologice decat dupa administrarea unei fiole de
100 mg de hemisuccinat de hidrocortizon !!! si ii mai administram 100 mg la sfarsitul manevrei!
Acesti pacienti nu au capacitatea de a secreta cortizol suplimentar ( daca glanda este inhibata de terapie de luni de zile , nu
au rezerve pentru stresul chirurgical sau de alta natura ). In caz contrar sau daca intrerupeti brusc administrarea de glucocorticoizi la acesti pacienti o sa apara criza Addisoniana !!!!
Criza Addisoniana se manifesta prin :
-greturi
-varsaturi
-diaree
-dezechilibre hidro-electro-litice
-hipotensiune arteriala
-colaps
Reactii adverse ale hormonilor glucocorticoizi
-stimularea nervos centrala
-deprimarea imunitatii
-cataracta subcapsulara posterioara ( in special la copii )
-ulcer ( glucocorticoizii provoaca ) ; ulcerul cortizonic se mai numeste ulcer moale pentru ca marginile craterului ulceros nu
sunt edematiate
-edeme
-diabetul steroidian
-osteoporoza
-necroza aseptica de cap femural

Boli in care indicam acesti hormoni glucocorticoizi

-boala Addison
-astm bronsic cortico dependent ( prima data ii dam beta 2 simpatomimetice )
Administrarea de beta 2 simpatomimetice dezvolta toleranta prin 3 mecanisme:
- receptorii beta 2 de la nivelul bronsilor se retrag in membrana
- decuplarea fosforilarii beta-gama
- prin aceasta stimulare repetitiva se modifica numarul de receptori sintetizati
Administrarea glucocorticoizilor in astmul cortico dependent externalizeaza receptorii de tip beta 2 => ii scoate inapoi in
afara membranei/ celulei
Alte mecanisme prin care glucocorticozii cresc efectul de tip
-glucocorticoizii scad sinteza de LTB4 si LTC4 ( leucotriene care au efect bronhoconstrictor )
-scade sinteza de SRS-A ( factorul de activare plachetara care are efect de tip bronhoconstrictor )
-boli cu o componenta autoimuna importanta ( Lupus eritematos sistemic , Lupus discoidal , poliartrita reumatoida , coxartroza , gonartroza , in meningitele virale , in boli dermatologice )
Mecanism de actiune
Clasificare